Steagul fals al doborârii avionului ucrainean: o acţiune clasică de "cyber attack" precum cea de la doborârea avionului rusesc în Siria

 După şocul iniţial al doborârii avionului ucrainean chiar de către iranieni, lucrurile par a se clarifica destul de repede. Pe de o parte apar detaliile tehnice privind manevrarea monitorizării spaţiului aerian, pe de alta privind preluarea controlului avionului însuşi. Şi, să nu uităm, celebrul film al lovirii cu o rachetă (între timp s-a dovedit că au fost două) apărut imediat după accident: un necunoscut stătea în timpul noţii cu telefonul mobil îndreptat către chiar zona de cer unde urma să aibă loc lovirea. Dacă nu e un profet, atunci precis cineva care ştia dinainte când şi încotro să se uite prin telefon! 

În cele ce urmează vă prezint extrase din variantele a doi analişti: un fost militar american şi un istoric militar. Dacă în ceea ce priveşte modul de acţiune sunt pe aceeaşi linie, unul vorbeşte despre o acţiune a armatei americane, celălalt despre cea israeliană. În fapt, ei nu se contrazic, căci, cel mai probabil, a fost o acţiune comună, "binecuvântată" de conducătorii ambelor state.

 Robert David Steele

 Am gestionat o operațiune de steag fals pentru Agenția Centrală de Informații (CIA) și am scris scrisoarea originală de avertizare către Casa albă, în 1994, cu privire la vulnerabilitatea tuturor sistemelor electronice.
De atunci, am publicat o carte intitulată „“False Flag Attacks: A Tool of the Deep State” (Atacuri sub steag fals: Un instrument al statului paralel”) și multe articole și capitole referitoare la numeroasele steaguri false americane și israeliene și la vulnerabilitatea continuă a tuturor sistemelor, inclusiv în special a aeronavelor Boeing care sunt concepute pentru a permite deturnarea de la distanță din SUA și Israel, care pot, pe lângă preluarea controlului de la piloți, să oprească radioul și transponderul.

01 – Aeronavele Boeing sunt construite pentru a putea fi deturnate de guvernele Statelor Unite sau Israelului în orice moment, inclusiv prin satelit – nu este nevoie de o aeronavă în apropiere – a fost preluat de la distanță. Atât sistemul de comunicații, cât și transponderul au fost oprite. Indiferent dacă piloții au fost lăsaţi să păstreze controlul sau nu, aeronava s-a întors, indiscutabil, spre aeroportul din care decolase cu câteva minute înainte.

02- Deoarece transponderul a fost oprit, aeronava, unica dintre numeroasele zboruri care se apropiau, a fost identificată de către unitatea de radar şi rachete transportul  Tor-M1, ca fiind ostilă. Dacă echipajul unităţii se aflaîntr-o pauză șiunitatea ar fi fost pusă pe „automat”, atunci sistemul ar fi tras o rachetă de îndată ce aeronava „ostilă” se afla în raza de acțiune, indiferent că se deplasa foarte încet, se afla pe o traiectorie comercială internațională cunoscută, şi că sistemul iranian de interceptare al radarelor cu vizibilitate mai lungă nu raportase nici un fel de rachete.

Există rapoarte din partea IRGC care arată că comunicațiile s-au “bruiat”, acest lucru ar fi putut fi intenționat, pentru a elimina accesul la informații contradictorii. Personal, nu cred că echipajul la post și a urmărit ecranele lor, deoarece nu există nicio posibilă confuzie între o rachetă de croazieră cu unghi de intrare foarte mare și o aeronavă comercială cu unghi mic de viteză foarte mică care se îndreaptă șchiopătând înapoi către punctul său de origine.

03- Doua rachete par sa fi fost trase, nu una. Prima distruge unul dintre cele doua motoare. O aeronava similara a aterizat cu succes inainte, la Bagdad, dupa exact aceeasi tratare. A fost lansată o a doua rachetă, poate și automat (dacă echipajul ar fi fumat toate acestea s-ar fi întâmplat în 8 - zece secunde înainte de a se putea întoarce în locurile lor și de a opri sistemul), iar asta a adus aeronava jos. Tor-M1 are opt rachete, daca era pe auto si echipajul se afla in afara vehiculului, asta se realiza mai inainte ca ei sa-si dea seama ce se intampla.

04- Ca alternativă, aeronava ar fi putut fi condusă la sol prin pilotare la distanță. În mod normal, aeronavele cu încărcături complete de combustibil nu aterizează ci se rotesc în jurul aeroportului încât să ardă suficient combustibil ca să evite explozia la aterizare

Îmi este clar că admiterea timpurie de către IRGC a „erorii umane” este o încercare bine intenționată, dar eronată, de a fi onestă. Toate posibilitățile ar fi trebuit luate în considerare înainte de a face o astfel de admitere și ar fi trebuit să se ia în considerare o atenție mai mare a echipajului și a unității specifice Tor-M1, Să includă o garanție de clemență completă față de echipajul Tor-M1 în schimbul adevărului cu privire la locațiile fizice și activitățile lor exacte în timpul lansărilor de rachete.


Sursa:  https://www.veteranstoday.com/2020/01/14/world-war-iii-was-ukrainian-flight-ps752-a-western-false-flag-combining-remote-hijacking-and-transponder-disabling-to-trigger-two-tor-m1-missiles/


Ian Greenhalgh
Nu au existat agenţi activi în Iran A fost  o operațiune pur israeliană.
Surse iraniene au arătat că lista de verificare înainte de zbor nu a fost semnată de inginerii aeroportului din Iran, cu toate acestea, echipajul ucrainean a insistat să zboare pe propriul risc și pe propria răspundere.
Avionul s-a confruntat cu unele dificultăți tehnice în timpul sau imediat după decolare – aceasta este momentul în care a avut loc atacul cibernetic și a vizat atât sistemul de navigație, cât și transponderul de identificare (IFF). Transponderul IFF a fost oprit și aeronava și-a schimbat cursul, plasând-o pe o traiectorie directă către baza IRGC din apropiere.
Acum, aveți o navă care se îndreaptă direct către o poziţie a IRGC și bateriile sale cu rachete de protecție, și mai rău că IRGC era în alertă maximă, așteptând o lovitură a SUA, asa ca, atunci cand o aeronava neidentificată a aparut foarte aproape de baza lor, nu aveau decat cateva secunde ca să decidă dacă să o lovească.
Comandantul aero al IRGC, Hajizadeh, a afirmat că o "anomalie" uriașă a afectat sistemul de apărare aeriană al Teheranului, ceea ce a dus la impresia că un avion inamic se apropia de un centru militar sensibil – rădăcina „erorii umane” ulterioare.
Iranul susține că rachetele au fost lansate de un membru al personalului care nu a intrat în contact radio cu comandantul său și a fost „panicat” când a văzut obiectul în mișcare rapidă pe radar.
Faptul că operatorii IRGC s-au confruntat cu o eroare de comunicare exact în momentul în care avionul a apărut pe radarele lor arată clar că atacuri cibernetice au fost, de asemenea, comise împotriva sistemelor iraniene de comandă și control.
Fără timp de întârziere și fără nici o modalitate de a consulta comandanți de rang înalt, operatorii trebuiau să considere avionul drept o amenințare militară și au luat decizia de a-l angaja și de a-l dobori.
Şi asta a fost tot, câteva hăcuiri. Israelienii sunt experți la asta și au mai făcut acest lucru înainte – amintiți-vă de Il- 20 rus doborât de Siria: israelienii utilizau acel avion pentru a proteja o viitoare lovitură a unui avion de luptă propriu.


Sursa: https://www.veteranstoday.com/2020/01/14/ps752-downed-by-cyber-attack/