Povestea puiului de pinguin Gentoo de gen neutru de la acvariul din
Londra este tipul de rahat progresist toxic ce este cu totul
caracteristic vremurilor noastre. Țicniții promotori ai emancipării aflați la
conducerea unei instituții științifice au decis să folosească biologia animală
pentru a face o declarație despre ingineria socială. Ieri, în timp ce mă aflam
în trecere pe aeroportul Heathrow, am citit într-o publicație engleză – cred că
era Times, deși văd că acum știrea lor este contra cost – declarația
unei persoane care spunea că instituția dorește ca puiul de pinguin, care încă
nu a fost botezat, să îi ajute pe copiii ce vizitează acvariul să realizeze că
nu trebuie să se limiteze la oricare ar fi genul „atribuit” de societate.
Întâmplător, pinguinul presupus de gen neutru este crescut de un “cuplu
lesbian” de pinguini („Vino cu mineee, pinguin lesbian. – referință la un
episod din serialul de animație Beavis și Butt-Head și parodierea unei melodii
a lui Engelbert Humperdink – n.n.). Precum puteți vedea dacă accesați
videoclipul și urmăriți interviul cât se poate de serios realizat de Sky-News
cu un angajat al acvariului, această manevră este o șmecherie pusă la cale de
instituție pentru a promova politici culturale de stânga, în special în rândul
copiilor. Cu toții râdem la vederea unei tâmpenii stupide ca aceasta… ei bine,
nu chiar toți: un actor englez l-a calificat pe Piers Morgan drept
terorist „transfobic” pentru că a glumit pe seama știrii:
Nu este amuzant, este transfobic. Putem să nu ne mai
batem joc de identitățile de gen și să ajutăm la normalizarea lor? Trebuie să
acceptăm și să eliminăm stigmatul. Oamenii vor fi terorizați pentru a se
ascunde și nu se vor simți confortabil din cauza unor comentarii ca
acestea. https://t.co/lQJ1QGGBNm
— James Moore (@jamesmooreactor) Septembrie
În fine. În orice caz, chestia de mai sus este un punchline (într-o
confruntare rap este de obicei versul de final, în care îl ataci pe adversar –
n.n.), dar sunt de acord într-un punct cu James Moore. Este poate o prostie,
dar nu este amuzantă, deoarece acesta este încă un pas într-o nesfârșită
campanie progresistă de a deconstrui personalitatea umană în jurul ideii de
sex.
Oamenii – inclusiv conservatori precum David French – adoră să se distreze
pe seama lui Sohrab Ahmari pentru enervarea lui legată de Drag Queen Story Hour
(Ora de povești Drag Queen – o inițiativă a activiștilor LGBT în care persoane
travestite citesc pentru copii, în biblioteci publice, povești ce conțin
subiecte LGBT – n.n.), dar este, de fapt, același lucru: o instituție
promovează politici culturale progresiste distructive social în moduri aparent
banale, dar care în realitate nu sunt deloc banale.
Este adevărat că Orele de povești Drag Queen nu sunt sfârșitul lumii.
Atunci de ce este Ahmari atât de enervat de ele? (Și, între noi fie vorba, îi
împărtășesc vederile.) Pentru că sunt un simbol condensat al aspectului
totalitarist al politicii culturale progresiste. Iată la ce mă refer: în
Uniunea Sovietică, în perioada stalinistă timpurie, unii membri ai comunității
șahiste sovietice s-au plâns că șahul devenea politizat. Nemulțumiții susțineau
că șahul ar trebui lăsat în pace, că regula ar trebui să fie „șahul de dragul
șahului”. Șeful federației de șah a răspuns că este naiv să crezi că șahul
poate fi apolitic. Totul este politizat, totul este parte a luptei.
În clasica sa lucrare „Originile totalitarismului”, Hannah Arendt
spune că problema „șahului de dragul șahului” este un semn al totalitarismului.
De ce? Pentru că este un semn că societatea devine atât de politizată încât
nici măcar șahul nu poate scăpa de ideologizarea forțată săvârșită de
autorități.
Nici măcar animalele de la gradina zoologică.
Nici măcar bibliotecile pentru copii.
Așadar, care este ideologia în cazul de față? Din pagina „Despre noi” a
site-ului Orei de povești Drag Queen:
„DQSH (Ora de povești Drag Queen) este,
în mod explicit nu doar despre divertisment. Este intenționat proiectată să
îi inspire pe copii să se identifice de gen fluid sau queer și să se „prezinte
precum doresc”.
În mod similar, conținutul ideologic al acestei manevre stupide cu pinguini
este să îi provoace în mod intenționat pe copii să aibă dubii
referitoare la identitatea lor de gen. Asociația Bibliotecilor din America,
organizația profesională a bibliotecarilor, este un militant activîn spatele acestei acțiuni.
Nu mai poți merge cu copiii la grădina zoologică sau la bibliotecă fără a
fi confruntați cu această ideologie de gen radicală. David French are un punct
de vedere consistent atunci când arată că Sohrab Ahmari nu poate răspunde clar
ce anume dorește, concret, să facă autoritățile cu privire la Ora de povești
Drag Queen. French, un avocat experimentat în acțiuni legate de libertatea
religioasă, scrie că abandonarea principiului „neutralității punctului de
vedere” pentru a opri DQSH ar însemna un dezastru pentru creștini, care au în
continuare acces la spațiul public, în ciuda faptului că sunt detestați de
mulți administratori, tocmai din cauza principiului constituțional al
neutralității punctului de vedere, cuprins în Primul Amendament. Aceasta este
cauza pentru care, deși inima mea este complet de partea lui Ahmari în disputa
sa cu French, nu îl pot susține în dauna acestuia, fiindu-mi teamă că
abandonarea jurisprudenței Primului Amendament într-o cultură din ce în ce mai
puternic anti-creștină ar transforma orice victorii locale asupra unor acțiuni
precum DQSH, în victorii à la Pirus.
Voi scrie despre aceasta într-un alt articol. În cel prezent, vreau doar să
arăt că Ahmari nu greșește deloc în a atrage atenția asupra unor acțiuni precum
DQSH – și, dacă ar dori, și asupra eliminării abordării
“pinguini-de-dragul-pinguinilor” de către acvariul din Londra – ca fiind un
pericol mai serios la adresa ordinii morale decât ar crede oamenii.
Ați observat vreodată că progresiștii nu sunt niciodată satisfăcuți cu
status quo-ul legat de politica sexuală? Cum găsesc mereu lucruri noi de
ideologizat? Ei bine, dacă ați crezut că Ahmari este o persoană isterică pe
subiectul DQSH, am vești proaste pentru dumneavoastră. Hannah Arendt arată că
un alt element al totalitarismului – un lucru comun naziștilor și bolșevicilor
– este să țină totul într-o continuă mișcare. Regimurile autoritare vor doar un
monopol asupra puterii de stat. Regimurile totalitare vor să controleze totul
– și aceasta nu se poate realiza doar prin puterea de stat. Aceasta se poate
realiza doar prin intimidarea persoanelor din mijlocul lor, „de către un curent
care este ținut în continuă mișcare: adică dominarea permanentă a fiecărui
individ în toate aspectele vieții”. În contextul DQSH, asta înseamnă includerea
politicii sexuale radicale chiar și în cadrul orelor de povești din
bibliotecile publice și atragerea oprobriului asupra celor care critică acest
lucru.
Nu evenimentele din biblioteci sunt problema. Problema este distrugerea
identităților sexuale tradiționale la copii în perioada lor de formare prin
normalizarea sexualității deviante. Primul Amendament este o cale; mass media
și cultura populară sunt alta. Întrebați-vă: cum am ajuns în punctul în care,
în bibliotecile publice din toată America, travestiții vin să citească în fața
copiilor cărți ce îi încurajează să adopte identități queer – iar asta să fie
considerat perfect normal, chiar benefic (iar cei care nu sunt de acord își țin
gura pentru a nu fi considerați bigoți)?
Încă o dată, Hannah Arendt, în Originile totalitarismului:
„Există o mare ispită de a explica incredibilul intrinsec
prin mijloacele raționalizărilor liberale. În fiecare dintre noi stă ascuns un
astfel de liberal, lingușindu-ne cu lucruri de bun simț. Calea către domnia
totalitară trece prin multe etape intermediare pentru care putem găsi numeroase
analogii și precedente. … Ceea ce bunul simț și „oamenii normali” refuză să
creadă este că totul este posibil.”
Pentru a o adapta pe Arendt la situația noastră: ceea ce oamenii normali
refuză să creadă este că lucruri caraghioase precum Ora de povești Drag Queen
și animalele de gen neutru de la grădina zoologică sunt pași intermediari către
o societate de un totalitarism mai diluat în care normalitatea este
stigmatizată, sau chiar interzisă. Săptămâna trecută, în Europa, am auzit
despre un seminar teologic în care seminariștii pot nega în public existența
lui Dumnezeu, iar asta nu ar fi niciun impediment pentru hirotonire, dar
criticarea în public a homosexualității sau a transsexualității ar cauza
exmatricularea imediată. Pare o nebunie, dar este adevărat. Bunul simț și
„oamenii normali” refuză să creadă că acest lucru este posibil, așa că stau ca
niște mase inerte în timp ce imposibilul devine o realitate.
În concluzie: lucruri precum DQSH și puii de pinguin de gen neutru sunt
ceea ce antropoloaga Mary Douglas numea „simboluri condensate” – practici care
țin locul unei întregi viziuni asupra lumii. Un cititor al site-ului, Raskolnik, a publicat un comentariu excelent acum câțiva ani,
folosind termenul lui Douglas pentru a explica de ce creștinii conservatori
tind să fie foarte enervați de astfel de lucruri și nu de alte
lucruri cu un impact mai serios asupra sănătății morale a acestei societăți,
precum pornografia (despre care și Raskolnik spune că este mai îngrijorat).
Scrie, citez:
„[Douglas] a folosit exemplul postului în zilele de
vineri, pe care persoanele Bog Irish (termen folosit în general în sens
peiorativ, pentru irlandezii catolici, în general membri ai clasei sociale
inferioare, ce locuiesc în Anglia – n.t.) au insistat să îl practice, în ciuda
clericilor mai bine educați, în general dintr-o clasă superioară, ce le spuneau
că ar fi mai bine să îi ajute pe săraci sau să facă altceva ce se potrivea mai
bine moravurilor umaniste seculare. Ideea ei era că acești irlandezi au
continuat să postească nu din cauza vreunui tradiționalism îndărătnic, sau a
vreunei credințe greșite în efectele „magice” ale acestei practici, ci pentru
că funcționa ca un „simbol condensat”: postul în zilele de vineri era un mod
simbolic de a reprezenta conexiunea cu trecutul, cu identitatea de irlandez,
precum și o viziune mai puțin secularizată (sau complet nesecularizată) asupra
ceea ce reprezintă, de fapt, practica religioasă. A dobândit o importanță
supradimensionată deoarece conecta sisteme de înțelesuri.
Menționez noțiunea de „simbol condensat” deoarece cred că
acesta este cel mai bun mod de a înțelege ceea ce se întâmplă (ceea ce percepi
a fi) „panica” legată de homosexualitate. Panica nu este legată, de fapt, de
homosexualitate, este legată de modul în care lumea secularizată bagă pe gâtul
creștinilor ortodocși ideea ei de moralitate sexuală. Dacă nu ai citit
articolul lui Rod, Sexul după creștinism, ar trebui să îl citești, iar
dacă l-ai citi, cred că ai putea face legătura între cosmologia creștină a
sexului și opoziția creștinilor la căsătoriile persoanelor de același sex ca un
„simbol condensat” al rezistenței creștine explicite la secularism.”
Atât Ora de povești Drag Queen, cât și pinguinul Gentoo de gen neutru sunt
simboluri condensate ale unei viziuni asupra lumii ce consideră identitatea
sexuală a fi situată în esența persoanei umane și spune că identitatea trebuie
să fie fluidă, guvernată doar de voia personală; în plus, spune că acest
extremism sexual ar trebui predat copiilor în instituții publice.
Este o întrebare separată dacă este cumva practic sau
înțelept de a folosi mecanismele statului pentru a combate aceasta. Dar sensul
acestui asalt cultural asupra normalității ar trebui să fie complet clar
fiecărei persoane, creștine sau nu, ce are o conștiință morală. Nu pot să cred
că am scris un întreg articol ce o citează pe Hannah Arendt pentru a explica de
ce oamenilor ar trebui să le pese de vreo manevră ridicolă lansată de
woke-sterii („woke” – cei care sunt foarte pretențioși în a demonstra
implicarea lor în cauze sociale; termenul este folosit atât de persoanele în
cauză în sensul propriu, cât și de alte persoane în sens peiorativ, n.t.) ce
conduc un acvariu. Dar acestea sunt timpurile în care trăim. Totul este
posibil. Liberalul din oameni (chiar și din mulți conservatori) gândește că
este vorba doar despre cărți de povești și pui de animale, deci care e marea
problemă? „Haha, tipii aceia de dreapta cred că acel pui de pinguin îi va
transforma pe copii în drag queen!” V-am spus care este marea problemă.
Progresiştii știu că este o mare problemă și aceasta este cauza pentru
care întotdeauna fac astfel de lucruri, pretinzând în același timp că aceste
lucruri sunt, practic, inofensive. Progresiştii înțeleg cum funcționează
politica culturală; conservatorii sunt practic lași și fraieri atunci când vine
vorba de aceste lucruri.
Traducere după https://www.theamericanconservative.com/dreher/gentoo-penguin-for-penguins-sake-totalitarian
Sursă foto: aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu