Ruşinea de a aparţine "civilizaţiei occidentale", a capitalismului sălbatic şi "democraţiei" nebuniei generalizate

Ceremonia semnării acordului economic din SUA și China, pe 16 ianuarie 2020, nu a fost nimic altceva decât o reprezentație de cel mai prost gust a individualismului, egocentrismului și aroganței cu care capitalismul i-a înzestrat și marcat existențial pe americani. Marele corporatism Trump a pus în scenă un spectacol grotesc al „excepționalismului american”, un excepționalism în mârlănie, nesimțire, lipsa celor mai elementare norme de conduită și ospitalitate față de cei considerați musafiri. Preț de o oră, cu stoicismul caracteristic poporului lor, reprezentanții statului chinez, în frunte cu vicepremierul chinez Liu He, au trebuit să asiste la laudele exagerate cu care Trump i-a flatat, în stânga și în dreapta, pe toți colaboratorii săi americani care au făcut posibil acordul („great!”, „beautiful!”, „tremendous!”, „fantastic!” „job”, nu mai contenea Trump), la glumele sale nesărate, la înțepăturile către adversarii politici. Toate lucruri care nu aveau nicio legătură și nu îi priveau pe chinezi. Oamenii trebuie să se fi simțit în plus la un spectacol exclusiv american. Trump a vorbit peste o oră, chinezii nici 10 minute… Sigur au înțeles că se află în patria spectacolului și politicianismului, a vodevilului. Totul în discursul lui Trump, cu excepția introducerii, a prezentării chinezilor și a motivului pentru care erau acolo, a fost despre ei, despre America, nimic nu a mai fost despre China. Absolut jenant! Mie unul rar mi-a fost dat să văd o asemenea probă de nesimțire la nivelul cel mai înalt.
Prin contrast, puteți să vedeți, să observați modul în care chinezii, poate în special japonezii, dar în general asiaticii înțeleg să își trateze oaspeții, mai ales pe cei de seamă, importanța pe care le-o acordă.
Bunul simț, umilința, cumsecădenia cu care sunt înzestrați, prin tradiție, prin însăși cultura, civlizația și mentalitatea lor sunt mai mult decât admirabile. 

De partea cealaltă, în civilizația occidentală, a capitalismului sălbatic și „democrației” nebuniei generalizate, care își pierde orice reper moral și de common sense (bun simț), avem o concentrare aproape exclusivă asupra proprilor persoane, un individualism deocheat, un carierism desuet, care exilează discernământul, conduita morală și simțul ridicolului în raporturile cu alții, cu ceilalți. Avem în această filmare exemplul concludent în acest sens în care Trump se retrage cu un pas înapoi de la tribună pentru a-i face loc vicepreședintelui Pence, care are rolul de a-i aduce laude, personalității și realizărilor: Trump se retrage cu spatele la delegația chineză fără a le acorda nici cea mai mică importanță…
Diferențele de mentalitate în sensul amabilității și bunului simț sunt uriașe între „galbeni” și „albi” azi, pe măsură ce ultimii și-au pierdut cu totul cavalerismul și bunele maniere care îi caracterizau demult. Prin raportare și cu luciditate ți se și face rușine că aparții de ceea ce se numește „civilizație occidentală”! 

Pe de o parte, în jungla capitalistă occidentală, războiul economic al tuturor împotriva tuturor îi face pe vestici să-și piardă mințile și calitatea de oameni, să se rupă de orice trecut și tradiții, de unde și-ar putea extrage și normele de conduită, de umanitatea lor, înlocuită cu o poleială artificială a comandamentelor jocurilor de interese ipocrite. De cealaltă, totul se face pragmatic, calculat în pași mici, cu rigoare și disciplină, inclusiv mentală, trecutul e îmbinat cu prezentul, tradițiile cu modernitatea, economicul nu a extirpat umanitatea din fiecare. 

Există un război economic și civilizațional pentru supremație între Occident și asiatici. Cine va câștiga? Eu nu am nici cea mai mică îndoială!…

Sursa:  http://anonimus.ro/2020/01/buricul-pamantului/