Democraţia nu a fost decât o minciună de care negustorii, noii imperiali s-au folosit pentru a ajunge pe tron, căci ceea ce şi-au dorit de la început negustorii, a fost să ia locul vechii aristocraţii.
Toate construcţiile moderne, începând de la revoluţiile engleză şi franceză, din interiorul statelor şi suprastatale, toate războaiele, locale şi mondiale, toate revoluţiile au servit şi servesc acestui scop. Ca şi războiul acestor din urmă vremuri al imperialilor împotriva neamului oamenilor.
Despre UE ştim tot felul de poveşti,
copiate după modelul american: părinţi fondatori, idealuri nobile, una
au vrut şi alta a ieşit. Basme negustoreşti, revoluţionare şi progresiste. UE a
fost concepută, finanţată, pusă pe picioare de imperialii negustori de bani cu
ajutorul unuia dintre braţele lor înarmate şi diversioniste, CIA. De menţionat grupul Bilderberg fondat de cei care, plătiţi de americani, construiau şi Europa unită.
Ca şi formulele filantropico-capitaliste
ale prezentului, care vor să facă “Marea resetare”, prezentată în formulele de
marketing ca o şansă unică pentru o lume mai bună, de fapt o acaparare a întregii lumi sub control unic, cei care au conceput şi finanţat
Europa Unită au fost miliardarii acelor vremuri. Iar planul era chiar actuala Mare resetare.
Detaliile sunt furnizate într-o biografie exhaustivă de 1,000 de pagini a lui Jean Monnet scrisă de Éric Roussel, care a fost publicată numai în Franța în 1996 și care pare să fi fost blocată cu succes. Nu a fost niciodată tradusă, și nu are comentarii nici chiar laAmazon. Cu toate acestea, Ambrose Evans-Pritchard de la ziarul britanic Telegraph a folosit unele dintre informațiile de bază chiar din ea. În plus, The Hidden Hand, 2003, a lui Richard J. Aldrich oferă și detalii cheie, cum ar fi afirmația lui Aldrich, de la pagina 366, despre Comitetul American pentru o Europă Unită (ACUE):
ACUE, mai mult decât orice altă organizație de front americană din Războiul rece, a fost o creaţie directă a luminaţilor care conduceau CIA. Într-adevăr, a fost atât de plină cu figuri celebre ale CIA încât "frontul" său a fost foarte subțire. În primii săi ani se părea că s-a alcătuit o construcţie de laborator pentru figuri precum [Bill] Donovan, [Allen] Dulles, [Walter] Bedell Smith și [Tom] Braden, înainte de a fi trecuţi la alte proiecte la mijlocul anilor 1950. În primii trei ani de activitate, 1949-51, ACUE a primit 384.650 de dolari, majoritatea fiind distribuită în Europa. Aceasta a fost o sumă mare, dar din 1952 ACUE a început să cheltuiască astfel de sume anual. Bugetul total pentru perioada 1949-60 s-a ridicat la aproximativ 4 milioane de dolari. Pe măsură ce cantitatea de bani care curgea peste Atlantic a început să crească, ACUE a deschis un birou local în Paris pentru a monitoriza mai îndeaproape grupurile care au primit subvenții. Prin 1956, fluxul de fonduri sporite a determinat temerea, în rândul directorilor ACUE, că activitatea sa va fi expusă public. …
Comunitatea economică Europeană (CEE), în curs de
dezvoltare, și comunitatea serviciilor de informații occidentale, în creștere,
s-au suprapus într-o măsură considerabilă. Acest lucru este subliniat de crearea Grupului Bilderberg, un
consiliu transatlantic informal și secret al principalilor factori de decizie
[reprezentanți ai miliardarilor care controlau corporațiile internaționale
americane și aliate SUA]. Bilderberg a fost fondat de Joseph Retinger și
Prințul Bernhard din Olanda în 1952 ca răspuns la creșterea antiamericanismului
în Europa. … Retinger a asigurat sprijin de la Averell Harriman, David
Rockefeller și Walter Bedell Smith. Formarea aripii Americane din Bilderberg a fost încredințată
șefului războiului psihologic al lui Eisenhower, C.D. Jackson, și finanțarea
pentru prima întâlnire, ţinută la Hotel de Bilderberg în Olanda, în 1954, a
fost asigurată de CIA.
Fondurile pentru aceste operațiuni CIA au venit nu numai de la
Trezoreria SUA, ci şi din surse private, de la super-bogaţii americani și, de
asemenea, de la orgnizaţiile mafiote, așa cum a fost dezvăluit în 1998 de
Alexander Cockburn și Jeffrey St. Clair, în Whiteout:
The CIA, Drugs and the Press. Această finanțare ne-contabilizată a venit de la capii traficanţilor
de narcotice din întreaga lume, sub formă de bani de protecție, ceea ce era
esențial pentru a-i menține în afaceri. Astfel, UE a
fost alimentată financiar din toate aceste surse și, în principiu, a fost o
operațiune de mituire (pentru a ajunge să-i trimită pe cei „potriviți” în
Parlamentul UE etc.), în afară de primirea de fonduri de la cei ce ar putea fi
consideraţi donatori filantropici idealiști (pentru că visul unei Europe unite
a precedat cu mult versiunea plină de viermi pe care CIA a creat-o pentru
europeni).
UE a fost o operațiune de război rece, de la bun început. Deși Războiul rece a fost, chipurile, ideologic, el a fost de fapt rezultatul unei decizii luate de președintele american Harry S. Truman la 26 iulie 1945, pentru ca SUA de după război să ajungă, în cele din urmă, primul imperiu global atotcuprinzător din lume. UE a fost concepută pentru a servi aspectelor politice ale acestui lucru, iar NATO aspectelor militare, pentru „aliații” europeni ai Americii (națiunile europene vasale americane). Scopul a fost ca Uniunea Sovietică (ulterior doar Rusia) să ajungă înconjurată de dușmani, astfel încât, în analiza finală, SUA și "aliații" săi să ofere U.R.S.S. „o afacere pe care să nu o poată refuza.” Această afacere (destul de firească, venind de la o organizaţie internațională a gangsterească, cum este Deep State american) ar fi fost includerea în imperiul SUA, în termeni care sunt stabiliţi numai de către guvernul SUA. Apoi, același lucru s-ar fi făcut pentru China.
Pritchard a produs două articole importante despre acest lucru, primul fiind “Euro-federalists financed by US spy chiefs”
(euro-federaliști finanțaţi de către șefii de spionaj din SUA) din19 septembrie
2000:
DOCUMENTELE DECLASIFICATE ale guvernului
american arată că comunitatea americană de informații a derulat o campanie în
anii cincizeci și șaizeci pentru a da un impuls unei Europe unite. Acesta a
finanțat și a dirijat mișcarea federalistă europeană. … Un memorandum, datat 26
iulie 1950, oferă instrucțiuni pentru o campanie de promovare a unui parlament european cu drepturi depline. Acesta este semnat de gen William J Donovan,
șeful Oficiului American pentru Servicii Strategice (OSS) din timpul
războiului, precursor al CIA.
Documentele au fost găsite de Joshua Paul, cercetător la Universitatea Georgetown din Washington. Ele includ dosarele publicate de Arhivele Naționale ale SUA. Principalul instrument al Washingtonului pentru conturarea agendei europene a fost Comitetul American pentru o Europă Unită, creat în 1948. Președinte a fost Donovan, aparent avocat privat până atunci.
Vicepreședintele a fost Allen Dulles, directorul CIA din anii cincizeci. Consiliul l-a inclus pe Walter Bedell Smith, primul director al CIA, și o listă de foste figuri OSS și oficiali care s-au au migrat în și din CIA. Documentele arată că ACUE a finanțat Mișcarea Europeană, cea mai importantă organizație federalistă din anii postbelici. În 1958, de exemplu, aceasta a furnizat 53.5% din fondurile Mișcării.
European Youth Campaign, o componentă a mișcării europene, a fost finanțată și controlată în întregime de Washington. Directorul belgian, Baron Boel, a primit plăți lunare într-un cont special. Când șeful mișcării europene, Joseph Retinger, născut în Polonia, a încercat să reducă acest grad de control american și a încercat să strângă bani în Europa, a fost rapid admonestat.
Liderii Mișcării Europene – Retinger, vizionarul Robert Schuman și fostul prim-ministru belgian Paul-Henri Spaak – au fost tratați ca intermediari plătiţi de sponsorii lor americani. Rolul SUA a fost tratat ca o operațiune sub acoperire. Finanțarea ACUE a venit de la fundațiile Ford și Rockefeller, precum și de la grupurile de afaceri cu legături strânse cu guvernul SUA.
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu