Dacă încălzeşti zăpada nu vine vara; nici dacă izolezi oamenii nu dispare virusul -- (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 9)

Au comis eradicatorii de boli o greşeală de logică elementară?

Jeffrey A. Tucker 

– October 28, 2020

Rar am văzut (o greşeală de logică) atât de pe şleau afişată ca în video-ul postat mai jos, într-un interviu cu epidemiologul Paul Elliott. Totuşi, am început să suspectez că această eroare s-a strecurat în gândirea izolatorilor de-a lungul verii.

Se pare că anumiți experți în boli cred cu adevărat că ei se pot juca cu rata de reproducere a virusului pentru a o aduce mai jos de 1, și, prin urmare, să obţină un rezultat matematic care va face virusul să dispară. Acesta pare a fi obiectivul lor și metrica prin care măsoară dacă și în ce măsură l-au atins. Problema este că rata de reproducere (foarte dificil de distins cu precizie) este un efect – o măsurare a unei condiții evoluate – nu o cauză.

La prima vedere pare o nebunie că o astfel de eroare logică elementară ar putea fi în centrul ideologiei de izolare. Această prezumție eronată îi plasează pe funcționarii din domeniul sănătății publice în poziția de a fi planificatori centrali pentru întreaga populație, reglementând cât de aproape ne apropiem unii de alții, pe cine ne întâlnim și când, unde mergem, luând controlul asupra tuturor interacțiunilor noastre și a întregului nostru corp, ca și cum aceştia sunt proprietarii noștri.

Ei vorbesc ca și cum ei au încredere deplină că acest lucru se poate întâmpla, și apoi, în mod magic, virusul, lipsindu-I gazdele, se retrage într-o pensionare profundă și lasă pe toată lumea în pace.

Dacă sună ca fiind de bun simț, ei bine nu este. Din câte știu, aceasta este prima dată în istoria lumii în care s-a încercat ceva de genul acesta.

Există vreo epidemie de virus în istoria lumii în care funcționarii din domeniul sănătății publice au manipulat cu succes populația umană într-un mod care a dus la reducerea ratei de infecție și, prin urmare, s-a eliminat agentul patogen dintre noi? Dacă nu ar dispărea în întregime acum – și nu va fi și nu e posibil – nu ar trebui planificatorii centrali să blocheze și în viitor fiecare generație?

Modul în care rata de infectare a fost redusă în mod tradițional în istorie este singurul mod în care poate fi redusă, și anume prin realizarea imunității de turmă, fie prin imunitate naturală dobândită, sau cu un vaccin (se poate afla mai multe despre asta în Cell Biology for Dummies).). Virusul nu dispare. Devine endemic; adică predictibil și gestionabil în fiecare generație.

Am întrebat un epidemiolog de școală veche dacă există o eroare logică simplă legată de faptul că reducerea coercitivă a R la zero este chiar posibilă. El a confirmat ceea ce bănuiam: totul se bazează pe o eroare care amestecă cauza și efectul.

Da, când se atinge imunitatea turmei, valoarea R poate fi, eventual, măsurată pentru a vedea că fiecare persoană infectează mai puțin de o singură altă persoană și scade şi scade până când virusul  devine endemic. Dar nu se poate juca în cealaltă direcție, forțând un efect pentru a ajunge la cauză.

În mod similar, nu puteți împrăștia frunzele pe sol pentru a provoca sosirea toamnei, sau să puneți lămpi solux pe zăpadă pentru a accelera vara.

Poate întreaga eroare aici să fie într-adevăr atât de simplă? Poate că da.

O greșeală aparent simplă poate avea implicații surprinzător de radicale. Dacă credeți cu adevărat că experții pot pune ciomagul pe R zero pentru ca  să determine soarta unui agent patogen, toate jocurile sunt oprite. Nu mai poate exista libertate sau drepturi pentru nimeni.

Vedem acest lucru în economie tot timpul. În timpul recesiunilor, cererea agregată scade; dacă stimulăm cererea agregată, recesiunea se încheie: aceasta este pretenţia de bază a politicii anticiclice keynesiene. Am văzut acest lucru în 2008. Scăderea prețurilor proprietăților imobiliare a fost considerată mai degrabă o cauză decât un efect; prin urmare, obiectivul politicii a devenit creșterea acestora pentru a îndepărta scăderea.
Este la fel și cu controlul prețurilor. Oamenii cred că numai dacă putem să scădem nivelul prețurilor, rezultatele expansiunii monetare dispar.

Încercarea de a ciomagi efectele existente pentru a șterge cauzele este o greșeală convențională în științele sociale, și, aparent, printre anumiţi naivi luptători cu bolile.

Este posibil ca aceeași greșeală să fi devenit virală în profesia epidemiologică?

Sursa: https://www.aier.org/article/do-the-disease-eradicators-make-an-elementary-logical-mistake/

 NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.