Extraordinar, înduioşător chiar, cât de sensibili pot fi aceşti aşa-zişi terorişti la durerile şi nevoile elitelor conducătoare!
Ce sublimă dovadă a solidarităţii fără frontiere între angajaţi şi angajatori!
Cum au sesizat ei că împotrivirea, la măsurile aberante şi criminale Covid-iene, creşte.
Că riscă să se organizeze chiar la nivel internaţional.
Că prea mulţi medici cunoscuţi, oameni de ştiinţă de nivel internaţional, personalităţi culturale şi chiar politice ies cu opinii contrare celor oficiale.
Că tot felul tot mai mulţi plebei se adună pentru a protesta.
Cum au simţit ei că trebuie să lase hibernarea, deja, mai lungă de un an, şi să iasă în stradă, ca să sporească terorizarea plebeilor, să abată atenţia de la covido-genocidul fizic şi spiritual al omenirii şi să dea elitelor prilejul de a lua alte „drastice şi necesare măsuri”!
De ce teroare? Păi cum să fie duse la capăt planurile statului mondial totalitar fără nicio împotrivire, sau cu o împotrivire neînsemnată, dacă nu prin instaurarea unui climat de teroare maximă şi de tot mai mult haos. Frica şi haosul trebuie să crească până când şi cei mai rezistenţi vor ajunge să cadă în genunchi şi să strige:
„Fie-vă milă! Nu mai vrem haos, nu mai vrem moarte, nu mai vrem foamete (vine şi asta în curând!), lipsuri, boală! Nu mai vrem terorişti, anarhişti, extremişti. Nu mai vrem drepturi şi libertăţi! Doar, puţină linişte şi o bucată de pâine!”
Iar elitele, cumsecade cum le ştim, miloase cum le vedem, responsabile, cum le simţim, să vină şi să ne salveze; cu condiţia supunerii totale.
După 10 luni în care uitasem de „teroriştii cu arme şi bombe”, asupriţi fiind de „terorismul covidic”, cel puţin la fel de ameninţător şi, în plus, permanent, s-a trecut brusc la un palier superior de strivire a populaţiilor în teascul fricii: cocteilul dintre atacul viruşilor şi atacul teroriştilor islamişti.
Că terorismul islamic este de fapt o formulă de război hibrid o ştim de ceva timp. Aşa cum ştim şi că matricea în care a fost plămădit a fost războiul sovieto-afgan.
La fel de bine, ştim şi cine i-a „inventat” pe „terorişti”; adică cine i-a adunat, plătit, înmulţit, mutat de colo –colo până în prezent (şi viitor): direct, SUA. Indirect, mafia globalistă, angajatoarea elitelor guvernamentale occidentale şi întregului sortiment de „terorişti”; inclusiv cei din educaţie şi sănătate.
Mai bănuim, deducem, aflăm şi că „atentatele” teroriste au fost puse la cale cu ştiinţa, cu ajutorul, cu instigarea şi chiar sub organizarea structurilor de forţă ale statelor occidentale. Nu vă dau decât un singur link referitor la îndrumarea şi protecţia acordată de FBI unor atentatori din SUA: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2018/03/27/exemplu-despre-cum-organizeaza-propriile-servicii-secrete-un-atac-terorist-de-tip-jihadist-caz-real-cum-va-deveni-occidentul-islamic/
dar voi reveni cu o analiză amplă asupra aia-zisului terorism islamist.
Că lucrurile nu sunt chiar la voia întâmplării o arată situaţia din Franţa: evenimentele şi declaraţiile:
„Suntem în război civil!” „Valorile Franţei sunt atacate!” „Nu vom ceda în faţa terorii!” „Întreaga Franţă a fost vizată în atacul terorist islamist de la Nisa!”
şi măsurile, brusc dure, ca urmare a unui eveniment mult redus faţă de măcelurile din anii precedenţi. Delirul Macronian pe marginea primului atac a venit să se adauge consideraţiilor sale la adresa Turciei, lui Erdogan şi Islamului, numai bune să creeze impresia de benzină peste jar, astfel încât să justifice următorul atac.
Pentru a fi mai clar în ceea ce priveşte nefirescul subitei radicalizări macroniene, aveţi mai jos bilanţul anului 2015 şi atentatelor din anii următori cu cel puţin patru victime pentru a avea un termen clar de comparaţie cu octombrie 2020.
· 7-9 ianuarie 2015 : asaltul de la "Charlie Hebdo", poliţistă la Montrouge şi 4 ostateci la Hyper Cacher - total 17 morţi
· 19 aprilie 2015: afacerea Sid Ahmed Ghlam - 1 mort
· 26 iunie 2015 : un patron decapitat în Isère
· 13 noiembrie 2015 (Stadionul Stade de France, Teatrul Bataclan şi 4 terase) - 131 morţi şi 413 răniţi
· 14 iulie 2016: atentatul de la Nisa - 86 morţi
· 3 martie 2018: Trèbes şi Carcassonne - 4 morţi
· 11 decembrie 2018: târgul de Crăciun de la Strasbourg - 5 morts
· 3 octombrie 2019: atacul prefecturii de poliţie din Paris - 4 morţi
În total, între 2012 şi 2019, aşa-zişii terorişti au produs în Franţa 263 de morţi. Şi? Nimic! Islamul era în continuare ok, migratorii bine primiţi şi îngrijiţi, nici vorbă de război civil. Nici chiar după cele două „abatoare umane” din 2015 şi 2016.
Apoi, luna trecută, după evenimente mult inferioare ca amploare şi victime, iniţial după uciderea unui profesor, apoi crescând după atacul de la Nisa, tonul lui Macron şi al oficialilor lui devine neaşteptat de "ferm" (să nu uităm că vin alegerile şi Macron are nevoie să ia faţa celor cu vederi mai stricte privind migraţia şi activităţile islamiste), islamul trebuie reformat şi „luminat”, teoriştii pedepsiţi şi expluzaţi, frontierele închise.
Relevant este şi faptul că, după cum suntem anunţaţi, ameninţarea teroristă a luat, alături de cea a viruşilor, locul lui Dumnezeu devenind eternă, permanentă şi pretutindeni. Şi, ambele, pe cale de a crea o nouă lume.
Ameninţarea din Franţa s-a dorit întărită de atacul din Austria, o acţiune evident însăilată, în care se pare că atacatorilor nu le era foarte clar nici ce ţinte au, din moment ce la ora atacului obiectivele evreieşti (sinagoga şi clădirea de birouri), lângă care a început circul, erau închise. Sau, oricum, singura ţintă era de fapt teroarea. Iar pe baza acesteia, alte măsuri restrictive.
Gradat „ameninţarea” se extinde. Guvernul britanic a evocat pericolul unor atacuri islamiste şi a ridicat nivelul de alertă.
Nu mă aştept ca lucrurile să se oprească aici şi, în lunile care vin, vom vedea alte upgradări ale terorii şi desfiinţării ultimelor fărâme de drepturi şi libertăţi.
După cum am promis, voi reveni cu o discuţie mai amplă asupra acestui aşa-zis terorism islamist, a rădăcinilor, naturii şi scopului său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu