Joaquin FLORES vine şi ne aminteşte că în tot răul este şi un bine. Sau, cum ar spune un creştin ortodox, că nimic rău nu lasă Dumnezeu să i se întâmple omului, dacă nu e spre binele acestuia. Presiunea pentru schimbarea din temelii a lumii, măsurile coercitive, privarea de libertate a întregii omeniri, pot bătători, în realitate, calea spre deşteptare: spre întrebări şi răspunsuri, spre înţelegere, despătimire şi progres spiritual. Nu ştiu dacă această Mare Trezire va avea un caracter de masă, astfel încât să inverseze actualele procese demonice de distrugere a dimensiunii umane a, în lipsa ei, marii turme de creaturi sub-animalice care ar fi omenirea, pe care doresc să o construiască elitele slujitoare ale întunericului. Mai curând nu cred. Dar, e sigur, că pentru destul de mulţi acest proces de evoluţie sipirtuală, declanşat de greul acestei epoci, este şi va fi real.
Marea
Resetare, Cea de-a 4-a revoluție industrială, Cea de-a 4-a Întoarcere (vezi
teoria generaţională a lui Strauss şi Howe – n.trad.), Cea de-a patra trezire
și Inteligența artificială. Acestea sunt temele reale care modelează peisajul
socio-politic, cultural și ideologic al vieții noastre în 2020.
Presiunea pusă, prin blocare și carantină, spre o mare resetare este din ce în ce
mai înțeleasă de către critici ca program de înrobire în masă și pedeapsă
colectivă, reducere a populației, prezentat în cadrul argumentaţiei de captare progresive. În ultimul nostru
articol despre marea resetare, "A
cui mare resetare? Lupta pentru viitorul nostru – Tehnocrația vs. Republica”,
ne-am confruntat cu natura orweliană a termenului în sine, arătând că noua
propunere aparent tehnocratică a fost făcută într-un mod care pare să scurt-circuiteze
procesele decizionale ale statelor suverane, precum și procesele democratice
din interiorul republicilor.
Ca în cuvintele eterne ale autorului irlandez, Oscar Wilde, „Viața imită arta mult mai mult decât arta imită viața”.
“Că trăim într-un moment în care planurile elitei sunt prezentate mai deschis și mai direct, în ficțiune, în mitologia publică, în cultură, și sunt fabricate într-un mod complet care scapă complet deciziei marii majorități a oamenilor a căror viață va fi schimbată pentru totdeauna, probabil în rău, este fără îndoială catastrofa reală a timpului nostru. "
Există un amănunt ciudat, puțin cunoscut, despre vieţile trăite ale celor lipsiţi de libertate (prizoneri, deţinuţi – n. trad.) Acum, că omenirea se confruntă cu probabilitatea reală descurajantă a unui regim de blocare pe nefondatul pretext al unui virus cu o rată de supraviețuire de 99.9%, trebuie să înțelegem ceva despre deţinuţi și „Marea Trezire”. Marea Trezire este produsul modului în care oamenii închiși răspund la închisoare. Așa cum o persoană lipsită de vedere dezvoltă remarcabile simţuri de miros și auz, o persoană lipsită de libertate fizică dezvoltă o libertate spirituală, sau supranaturală, profundă și concretă, care este trezirea. Într-o întorsătură ciudată de soartă, cu atât mai mult cu cât oamenii sunt blocați, cu atât mai mult ei se trezesc.
Suntem prinși între două contradicții aparente care, de fapt, se împacă între ele. Pe de o parte, înțelegem că totul se întâmplă dintr-un motiv și că dreptatea triumfă întotdeauna în cele din urmă, iar pe de altă parte știm că destinul posibil pe care îl putem avea vine doar cu prețul unei lupte extraordinare, al autodisciplinei, al tăriei morale și al sacrificiului. Aceasta este mentalitatea soldatului politic trezit, în timpul luptei împotriva marii resetări și în epoca Celei de a 4-a Întoarceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu