Minunile sfinţilor în România

Cand?

• 17 Martie 2011, ora 18:00

Unde?

• Aula Magna a Facultatii de Drept – M. Eroilor [langa Opera]

Ce?

• Conferinta Minunile Sfintilor in Romania

Invitati?

• Pr Ioan Mocanu
• Danion Vasile
• Ciprian Voicila
• Stelian Gambos

Fanii lui Băsescu

Am primit de la Cristi Pantelimon un răspuns la comentariile pe care le-am avut faţă de textul lui Despre slăbiciune puterii lui Traian Băsescu. Vi-l redau în continuare. Pentru că nu avea titlu, mi-am permis să îi dau eu unul care s-a născut din finalul acestui nou text, recunoscând astfel concluzia lui Cristi.

Domnule Ghitiu,

Vreau sa continuăm dialogul, aşa că încerc sa vă răspund la a doua dvs. replică (prima era evident scrisă mai în grabă). A doua, în schimb, vine cu argumente solide, căci sunt de două feluri: argumente obiective şi subiective, ambele tipuri îndreptăţite.

Aşadar, spuneţi că nu pot să nu vă consider un fan al lui Băsescu. Nu este adevărat, dar, pentru că aţi dezvoltat tema şi aţi ajuns la unul dintre punctele nevralgice ale democraţiei (împărţirea maniheist-lejeră în fani şi adversari, în iconoduli şi iconoclaşti ai oamenilor politici), trebuie să recunosc că, în general, aveţi dreptate: din reflex ludico-democratic, televizo-consumerist, ne place să ne ataşăm de un personaj şi să-l detestăm pe celălalt. Este cumva în natura politicului, iar dihotomia amic-inamic este, după un mare gânditor cum e Carl Schmitt, chiar esenţa noţiunii de politic. Desigur, amiciţia şi inamiciţia acestuia din urmă depăşesc în amplitudine şi sens ataşamentele noastre actuale sau ranchiunile noastre de-principializate. Însă nu, nu vă cred un fan al lui Băse! Dacă suntem însă atenţi la istoria lui politică, preşedintele a şi beneficiat din plin de avantajul de a fi iubit de fani. Câţi „fani” adevăraţi n-a avut el înainte de primele alegeri, din 2004, ba chiar şi la cele din 2009? Acum, rândurile lor s-au cam subţiat, dar n-a fost aşa mereu. Băsescu a câştigat mult dintr-o atitudine de captare a sentimentelor publice, unde e mare maestru (uneori nu, căci falsează, dar de cele mai multe ori e sincer şi cred că aici captează bunăvoinţa celor din jur). Trebuie să fiţi de acord că uneori face bună figură de Pinocchio...Şi e gratuit. Nu mai demult de ieri sau alaltăieri întreba cum îl cheamă pe Bercea Mondialul! Chiar să fi avut un lapsus, sau s-a prefăcut că tema e departe de preocupările d-sale foarte înalte, de prim dregător în stat? Adică, cel care i-a împletit colanul în jurul gâtului soţiei preşedintelui să fie aşa de repede uitat, cu tot efortul de reamintire al „mogulilor” din aceste săptămâni, de către şeful statului? Păi, dacă e aşa, avem o problemă, căci preşedintele noastru are memorie scurtă şi s-ar putea să uite şi de Baconschi, şi de Boc, şi de Elena Udrea mai repede decât s-ar cuveni.

În al doilea rând, vine chestiunea cu condamnarea comunismului. Bine că a făcut-o, desigur, dar...

1. e prea târziu, mult prea târziu. Acum e momentul dezbaterilor ştiinţifice, al lucrărilor de sinteză, nu al poziţiilor politice. Cumva, nu e vina lui. Poate că ar fi condamnat comunismul şi în 1990 dacă era preşedinte (nu ştim), dar acum e cam tardiv. Acum ar trebui să condamne capitalismul, dar d-sa se împrumută haiduceşte la FMI, în vreme ce abilul Dinu Patriciu critică respectiva „firmă” şi face figură de naţionalism economic sănătos, aşa cum e cazul şi vremea. Căci vom mai auzi despre naţionalizarea Petrom (deja Boc grăieşte, dar şi alţii, de la Vadim până la economişti cu crez naţional deloc „talibanizaţi”), oameni lucizi, care nu văd un viitor ţării care se îndatorează la FMI şi face talk-show-uri toată ziua (şi noaptea). Am ajuns din nou pe vremea simpaticului Marius Tucă, trăim din imagini TV...

2. nu ştiu ce efecte are condamnarea – nu în plan practic, ci doctrinar. Nu e clar ce a urmărit T. Băsescu prin acest gest. Nici oamenii din jurul lui n-au făcut aici lumină. Poate Fundaţia creştin democrată, unde şef e T. Baconschi, şi care are, am văzut, mulţi oameni valoroşi în jur, va merge înainte. Să sperăm.

Băsescu a pornit bulgărele anticorupţiei. De acord, era de datoria lui să se lupte cu sistemul ticăloşit. Aici însă nu ştim exact ce forţe vor prevala. N-aş vrea ca Băsescu să se declare, exact ca Emil Constantinescu, învins de sistemul pe care părea o vreme că-l stăpâneşte. Şi-aici, normal, era loc de mai bine, sau era loc de mai devreme, dar, poate nici acum nu e târziu. Problema e că, fiind la ultimul mandat, e greu pentru preşedinte să mai construiască o echipă cu care să câştige acest meci imposibil. Se zice că nici un preşedinte sau politician nu a câştigat meciul cu presa. Eu cred că nici unul nu a câştigat meciul cu corupţia, dar, dacă unul a avut cele mai mari şanse, acela va fi fost fără îndoială Traian Băsescu. Din păcate, natura lui marinărească şi-aici îl dezavantajează. Nu pentru că n-ar avea putere, energie sau încăpăţânare. Dimpotrivă. Instinctele lui merg bine, ca busola de pe vapor. Dar omul simplu zice: mai bine cu Vântu decât cu Bercea Mondialul! Căci omul simplu crede, la limită, că Vântu e mare om de afaceri şi că le dă să mănânce la 7000 de salariaţi (să zicem, nu contează exact numărul), în timp ce ţiganul din Drăgăneşti-Olt împilează la drumul mare. Aici e, de altfel, după părerea mea, vina cea mare a lui T. Băsescu: aşa cum Geoană a pierdut că a fost pe strada Paris, la Vântu, Băsescu pierde la capătul celălalt al lanţului trofic al societăţii, în palatele sordide ale lui Bercea Mondialul. Din lăturile acestea e greu să mai iasă, oricât ar face el pe uitucul în ce-l priveşte pe bulibaşa mondială.

Chestiunea cu Rusia şi Basarabia par a fi mini-succese, da. Şi nu e deloc uşor să joci şah cu ruşii. Dacă are merite (şi are) în viitoarea reunire cu Basarabia, staţi liniştit, poporul i le va recunoaşte. Şi cred că aşa va fi. Basarabenii nu mai pot întârzia mult să vadă că sunt români, iar ruşii nici ei nu mai pot ascunde multă vreme această realitate. Dar vor negocia strâns. Nu ştim dacă nu cumva se negociază. Şi nu ştim cum stăm cu elita de dincolo de Prut, cât e ea de dornică să intre în apele mai reci şi mai repezi ale României Mari. Nu vreau să spun că Băsescu n-a făcut decât să profite de o conjunctură favorabilă, ar fi nedrept. De altfel, în actuala stare a Europei, nu ştiu cât de favorabilă mai e conjunctura. Ruşii îşi dau mâna cu nemţii prin conductele subterane care străbat toată Europa, mai nou vor construi automobile împreună (cu francezii deja o fac), deci sunt şi ei pe cale de reaşezare. Dar au probleme mult mai mari (în Ucraina s-ar putea să vedem o nouă revenire a naţionalismului, actualul preşedinte fiind mult prea docil în relaţia cu Moscova). Pe de altă parte, eu n-am fost un admirator al vociferărilor lui prea bărbăteşti faţă de ruşi. Mai bine cred că i-ar fi convins cum i-a convins Gheorghiu-Dej. De altfel, ce mare primejdie reprezentăm noi pentru ei, dacă ne uităm la profilul Chinei, al Americii, al celorlalţi? Mai nimic...

Concluzia poate fi stranie: nu cred că sunteţi fan al lui Băsescu, mai degrabă eu sunt, dar în sensul în care îi doresc să reuşească şi mă enervează derapajele inutile cu care se încarcă traseul. Căci da, fanii sunt uşor...fanatici şi-i interesează ce face omul lor. În sensul ăsta cred că toţi suntem fanii lui. Restul sunt amănunte.

Şi da, opoziţia e proastă, sau foarte slabă. Antonescu ar putea să încerce ceva, dar...în fine, nu e momentul acum să cântărim viitorul. Apropos, ce urmează după Băsescu? Ce va face Băsescu după actualul Băsescu? Astea sunt lucruri poate la fel de importante ca cele de bilanţ...

Aştept mai departe replicile dvs.

Cu speranţă,

Cristi

Domnului Oprescu, Dâmbovița cu (puțină) dragoste

       Sunt printre cei care mă deplasez destul de des de-a lungul Dâmboviței cu autobuzul şi mărturisesc că, de câţiva ani, de când nişte raţe aiurite şi-au găsit sălaş permanent aici, privesc cu mult mai multă plăcere canalul de beton prin care, până la ele, apa curgea impersonală, rece, H2O.
       S-au discutat, mai ales în ultimii ani diverse proiecte care să facă zona gârlei noastre urbane un loc mai cald, mai natural, mai plăcut ochiului şi sufletului. Evident, proiecte mari, probabil niciodată realizabile, căci ele implică lucrări ample şi reducerea carosabilului. Adică, bani mulţi. (Tot atât de posibil este ca într-o bună zi un primar general să descopere un prieten care preia un astfel de proiect şi, cum este o zonă mai greu cuantificabilă contabiliceşte şi cu preţuri mari - cea cu amenajarea peisajului - să pornească ceva.)
       Dar până atunci, mă tot uit şi mă întreb cum de nu i-a dat nimănui în cap să facă nişte insuliţe cu vegetaţie pe care păsările de apă, şi nu numai să clocească, să stea, să aibă o casă a lor. Nu vă speriaţi, nu e vorba de ceva mare şi cu mulţi bani. Probabil câteva zeci de mii de euro ar ajunge pentru tot cursul bucureştean al Dâmboviţei. Cum?
       Cu nişte, să zicem, tăvi mari din plastic pe care să se pună pământ şi să se sădească ceva vegetaţie de mal de apă, şi care, pentru a nu fi duse de curent, cât şi pentru perioadele când apa e golită pentru curăţenie, să fie ancorate cu greutăţi de fundul apei. Ele ar rămâne astfel pe loc, s-ar ridica şi ar coborâ odată cu nivelul apei şi ar da viaţă râului şi casă păsărilor. Ce credeţi? E o idee care merită anunţată primarului?

Japonia - Apopcalipsa poate fi economică

       Altfel de cum au fost construite aşteptările generale - pentru generaţiile actuale, mai ales prin producţiile cinematografice americane - Apocalipsa nu este un moment ţ în care totul se termină instantaneu, şi nici nu trebuie să fie ca urmare a unui atac cosmic, erupţiei vulcanilor, războiului nuclear. Ea poate să fie lungă, chinuitoare şi, mai ales, economică.
       Veştile economice care vin dinspre Japonia sunt proaste; şi nu cele care se referă la bursă sau la devalorizarea yenului, ci cele care vorbesc despre paralizia (cât de mare, încă nu ştim, dar impresionantă) industriei japoneze, despre sute de miliarde de dolari de exporturi şi importuri care nu se mai fac, despre probleme care privesc aprovizionarea populaţiei. Ţara Soarelui Răsare va fi dată înapoi cu nişte ani. Cu câţi, nimeni nu poate încă să estimeze, ochii fiind aţintiţi asupra problemelor nucleare, care ar putea înrăutăţi totul de mii de ori.
       Toată omenirea va avea însă de suferit. Chiar şi cei care se bucură de acest moment nesperat în care pot să profite şi să se aşeze în locurile lăsate libere de către niponi. Sunt convins că japonezii fac tot ce pot pentru a controla reacţiile în lanţ şi din centralele nucleare şi din economia şi societatea lor. Dar ele există şi trec - au trecut - dincolo de limitele teritoriale şi economice ale ţării. O economie mondială care de-abia îşi revine după criză - despre care nu se ştie încă dacă a trecut, cât a trecut, când se întoarce, cum - nu se poate să nu resimtă impactul. După tsunamiul maritim Japonia a trimis în lume şi un tsunami economic.
       Va avea 3 metri sau 30 de metri, va afecta doar coastele sau va pătrunde în adâncime, vor fi evitate pagubele sau ele vor fi de proporţii, sunt întrebări la care se va răspunde în zilele, săptămânile şi poate anii care urmează.
      Ceea ce este însă clar - să constatăm acest lucru fără nicio satisfacţie, căci el se referă la viaţa a zeci, poate sute de milioane, chiar miliarde de semeni ai noştri - este faptul că în spatele vitezei dată de pofta nemăsurată a capitaliştilor noştri, al aroganţei fără seamăn şi fără baze a progresului, al omului nou care crede în predestinarea lui ca stăpân al Universului, nu e mare lucru. De fapt nu e decât aerul dintr-o bulă de gumă de mestecat.
       Nu am mai avut niciodată până acum imaginea - dar şi senzaţia, care o însoţeşte - unei omeniri aflate în echilibru pe o sârmă al cărui capăt din viitor este pierdut undeva în ceaţă, în timp ce în întunericul gri al spaţiului înconjurător plutesc luminile reci ale reclamelor din neon.
       Ce ar mai fi de spus în cazul în care explodează reactoarele de la Fukushima?

"Japonia, electricitatea şi Dumnezeu", sau "Ce ne învaţă (şi) Japonia în materie de supravieţuire"

       Evenimentele gen catastrofă, cum ultimul este cel din Japonia, ne arată de fiecare dată cât de fragilă este civilizaţia noastră şi cât de multă dreptate au cei care refuză să accepte că "orice e nou e mai bun decât tot ceea ce e vechi" - este vorba de instituţii sociale, obiceiuri, tradiţii, convenţii dar chiar şi de lucruri care ţin de concretul material al existenţei.
       Şi că nu trebuie, să lăsăm ca tirania comercială a democraţiei să ne lase mai neajutoraţi decât eram înaintea inventării miraculoaselor mijloace tehnice actuale - unul dintre primele lucruri care s-au spus după cutremur şi tsunami a fost acela că milioane de oameni din zonele afectate de lipsa curentului nu-şi pot scoate bani de pe card şi deci nu au cu ce să-şi cumpere mâncare, apă, drept care primul ministru a făcut un apel către proprietarii magazinelor să dea oamenilor ce au nevoie fără bani.
       Lipsa de energie electrică se pare că se va duce până către sfârşitul lui Aprilie - după estimările specialiştilor japonezi. Asta dacă evenimentele nucleare nu devin mai complicate. Dar chiar dacă nu devin, repunerea în funcţiune a centralelor nucleare cu avarii poate întârzia mult şi bine. Să ne mai imaginăm că toate astea s-ar fi petrecut cu două- trei luni înainte, la începutul sau în mijlocul iernii nu al primăverii într-un nord japonez destul de vitreg.
      Conservatorii spun că nimic nu trebuie să fie la un moment dat complet vechi sau complet nou în societate şi că între permanenţă şi schimbare trebuie să se stabilească şi păstreze un raport sensibil care să asigure, în secţiune temporală, în orice moment, un optim de condiţii pentru păstrarea şi perpetuarea societăţii omeneşti. Din păcate, aflaţi sub vraja aruncăm de-a valma alături de lucruri nefolositoare, multe altele indispensabile, cum ar fi înţelepciunea trecutului.
      Şi întorcându-ne de la general la particular, vă sfătuiesc, aşa cum îmi sfătuiesc de ceva timp prietenii, să aveţi oricând în casă o lampă cu petrol, un godin mic, o lopată, o cazma, un topor, un fierăstrău, bani şi altele asemenea, pentru că dacă se întâmplă, de exemplu, ceva cu gazele, aveţi toate şansele să muriţi de frig cu caloriferul în braţe - dacă aveţi sobe nu le desfiinţaţi pe toate, lăsaţi măcar una. Tot astfel coşurile.
       Ţineţi în bibliotecă, între dvd-uri, şi cărţi cu sfaturi gospodăreşti din care să învăţaţi cum se cultivă o ceapă, cum poţi face o făină sau o pâine, cum se face un chirpici, un coş de nuiele, cum se coase, cum faci un fitil pentru opaiţ şi alte mii de lucruri la care nu vă gândiţi dar care nu dispar, din acest motiv, ca necesitate. Şi la cât de agitată e lumea de astăzi, şi a oamenilor şi a naturii, nu se ştie când vor fi vitale pentru a prinde ziua de mâine.
       Puneţi noul la treabă, atât cât este folositor, fără a vă lăsa vrăjiţi de gradul lui tot mai mare de virtualitate, dar păstraţi distanţa cuvenită ca faţă de orice lucru pe care istoria nu l-a atestat ca folositor sau dăunător. Sunt bune, de exemplu, calculatoarele - prin ele comunicăm acum - dar ce rămâne dintr-o civilizaţie în care totul va depinde de ele, totul va fi în ele, iar ele, dintr-un motiv pe care nu îl ştim acum cu precizie, nu vor mai funcţiona?
       Nu puneţi progresul în locul lui Dumnezeu; vrajă a fermecătorului acestei lumi, progresul poate să dispară ca un fum în mai puţin decât o clipire a ochilor, lăsându-ne teribil de goi, de flămânzi, de îngheţaţi, de speriaţi şi de singuri.
       Nu uitaţi că, în schimb, Dumnezeu, care ne-a dat toate cele bune şi ne-a învăţat toate cele bune, e acolo şi aşteaptă mereu să ni-l amintim şi să întindem către El o mână. E bine şi în disperarea ultimei clipe, dar cum nu putem ști dacă ea va fi una conștientă, ar fi mai bine chiar de acum.

Un nou partid: Partidul celor "6, 8, 10 porunci"

      
       Se discută iarăşi, de ceva timp, aşa cum s-a întâmplat în fiecare ciclu politic de patru ani, despre un nou partid, sau chiar despre noi partide. Se lansează scenarii, se comentează scenarii. Se lansează formule, se comentează formule. Se propun tehnologii - cum este cea a lui Cristina Ghinea, bună de altfel - se discută tehnologii. Unii mai serios, alţii la mişto. Se vehiculează nume - unele chiar de către cei care le poartă - se comentează, din păcate, mai ales numele. Fiecăruia i se pare mai bună echipa din a cărei zonă cultural-ideologică face şi el parte.
        Dar atât tehnologiile cât şi numele rămân irelevante în lipsa miezului radioactiv al centralei nucleare care poate să fie un partid. Adică: ce-i mână pe acei oameni în luptă, ce vor ei pentru semenii lor? Vor să produce energie pentru societate sau vor s-o distrugă, s-o atomizeze?
       Cred că un nou partid ar trebui cunoscut nu prin numele celor care îl compun - fireşte că acestea nu pot rămâne necunoscute - cât prin cele în care crede acesta şi cele pe care vrea să le facă. Şi după ce iese în lume şi trăieşte, prin cele pe care le face. Căci, principalul obstacol este de a ajunge să confirme, ceea ce înseamnă că şi-a găsit un loc de muncă.
        Cunoaşte cineva cum se numesc cei din conducerea, să zicem, concernului care produce Mercedes? Sau mobila Ikea? Sau telefoanele Eriksson? Sau Airbusurile? Foarte puţini. 0,0001 la sută. Dar atunci când cumpărăm un lucru, sau folosim un serviciu o facem din nişte motive concrete care ţin de calităţile de tot soiul ale respectivelor produse şi servicii. Are vreo importanţă dacă a plecat Hans şi a venit Otto CEO la oricare dintre ele, atunci când alegi respectiva ofertă? Doar dacă, în timp, constaţi că ceva nu-ţi mai place sau altcevea începe să-ţi placă la concurenţă.
      Oarecum asemănător ar trebui să stea lucrurile şi pe piaţa politică: să ştim că ăia fac asta, ăialaţi fac aialaltă, că aceştia ne mulţumesc din acest motiv şi îi preferăm. Dar după ce-i cumpărăm, ei chiar ne dau ceea ce scrie în catalogul produsului.
       Nu de multe nume, nu de multe vorbe avem nevoie, ci de un partid pe care lumea să-l ştie că are următoarele valori fundamentale, din care ies următoarele câteva principii fundamentale şi care işi propune să funcţioneze astfel ... (să zicem, similar cu un automobil, atâta putere, atâta viteză, atâta consum, atâta acceleraţie, atâta securitate, atâta confort etc. etc.)
       Şi în loc să fie partidul lui Vasilică, sau Trombonică, este partidul care crede în astea şi le face pe astea. Un partid care să-şi poată prezenta complet şi real identitatea în maxim două pagini; uşor de ţinut minte şi de controlat. Mai departe, plecând de la acestea, proiectele naţionale, funcţie de etapă, de resurse, de ce se întâmplă prin lume.
     Păi n-ai zis tu că are 7 airbaguri? Uite că nu sunt decât trei! Şi două nu merg. Marş, golane la cimitirul de partide.
       Mai mult chiar, cele câteva valori şi principii trebuie să fie regula de fier a construcţiei interioare a partidului. Putem să ne schimbăm obiectivele, soluţiile, căile, dar niciodată acest miez fierbinte.
       De ce s-au adunat oamenii ăia, se pot întreba cetăţenii? Pentru că ei credeau în asta, asta şi asta. Şi acţionau după următoarele principii.
       Cui nu-i place, e liber să se ducă în altă parte. Aici, astea nu se schimbă. Peste o sută de ani să se ştie acelaşi lucru despre partid.
       Ceea ce foloseşte pentru judecarea din afară trebuie să folosească şi pentru judecarea dinăuntru. A greşit cutare? De ce? Păi că nu prea e simpatic, e prieten cu Georgel mai mult decât cu Titel, varsă chiseaua în galoşii preşedintelui...
       Nu. Ai călcat peste ceea ce ai afirmat că e crezul tău? La revedere. Dacă ai făcut-o odată, o s-o mai faci de o mie de ori.
       Au stabilit oamenii partidului în ce cred? Au căzut de acord? Le convine tuturor? Au jurat, semnat, asumat? Acum la treabă, să-l cunoască lumea.
      Cine suntem noi? Păi partidul celor 6, 8, 10 porunci.
      A, maică, pe voi nu vă cunosc, da de partid ştiu că şi bunelu tot cu voi ţinea.

Jurnal conservator - Russel Kirk: Zece principii conservatoare (IV)

În al optulea rând, conservatorii încurajează comunitatea voluntară, în aceeaşi măsură în care se opun colectivismului involuntar. Deşi americanii au fost dintotdeauna  puternic ataşaţi de sfera individualităţii şi de drepturile particulare, ei au fost de asemenea un popor care s-a făcut remarcat datorită unui reușit spirit al comunităţii. În cadrul unei comunităţi autentice, deciziile care afectează cel mai mult vieţile cetăţenilor sunt luate local şi în mod voluntar. Unele dintre aceste funcţii sunt îndeplinite de corpurile politice locale, altele de către asociaţii private: atât timp cât sunt păstrate local şi sunt marcate de acordul general al celor care sunt afectaţi, ele constituie comunitatea sănătoasă. Dar atunci când aceste funcţii trec din lipsă sau prin uzurpare către autoritatea centralizată, atunci comunitatea este într-un pericol serios. Tot ceea ce este benefic şi prudent în democraţia modernă este făcut posibil prin voinţa de cooperare. Dacă, apoi, în numele unei Democraţii abstracte, funcţiile comunităţii sunt transferate unui for politic îndepărtat – de ce, guvernul real prin consimţământul celor guvernaţi cedează unui proces de standardizare ostil libertăţii şi demnităţii umane.
 

Pentru că o naţiune nu e mai puternică decât numeroaeele mici comunităpţi din care este ea compusă. O administraţie centrală, sau un corp de manageri selecţi şi de funcţionari publici, oricât de bine intenţionaţi şi de competenţi, nu poate să confere dreptate şi prosperitate şi linişte unei mase de bărbaţi şi femei privaţi de vechile lor responsabilităţi. Acest experiment a fost făcut în trecut; şi a fost dezastruos. Îndeplinirea datoriilor noastre în comunitate este aceea care ne învaţă prudenţa şi eficienţa şi dragostea pentru aproapele.


În al nouălea rând, conservatorul percepe necesitatea pentru limitări prudente ale puterii şi ale pasiunilor umane. Politic vorbind, puterea este capacitatea cuiva de a face ce doreşte, fără a ţine seama de dorinţele semenilor. Un stat în care un individ sau un mic grup este capabil să domine voinţele semenilor lor fără oprelişti este un stat despotic, indiferent dacă se numeşte monarhic sau aristocratic sau democratic. Atunci când fiecare pretinde că este o putere prin el însuşi, societatea se prăbuşeşte în anarhie. Anarhia nu durează niciodată prea mult, ea fiind de nesuportat pentru toată lumea, şi contrară realităţii de netăgăduit că unele persoane sunt mai puternice şi mai deştepte decât vecinii lor. Anarhiei îi succede tirania sau oligarhia, în cadrul cărora puterea este monopolizată de câţiva.

Conservatorul se străduieşte deci să limiteze şi să echilibreze puterea politică astfel încât să nu se ajungă la tiranie sau la anarhie. În fiecare epocă, cu toate acestea, bărbaţi şi femei sunt tentaţi să renunţe la limitările impuse puterii de dragul unor avantaje temporare fanteziste. Caracteristic pentru radical este că acesta gândeşte despre putere ca fiind o forţă pentru bine – atât timp cât puterea se află în mâinile sale. În numele libertăţii, revoluţionarii francezi şi ruşi au abolit vechile limitări impuse puterii; dar puterea  nu poate fi abolită; ea ajunge întotdeauna în mâinile cuiva. Acea putere pe care revoluţionarii o credeau opresivă în mâinile vechiului regim a devenit de multe ori mai tiranică în mâinile noilor stăpâni radicali ai statului.


Cunoscând natura umană ca un amestec de bine şi rău, conservatorul nu s-a încrezut numai în bunăvoiunţă. Restricţii constituţionale, verificări şi echilibrări politice, aplicarea adecvată a legilor, vechea ţesătură complicată de restricţii ale voinţei şi poftei – acestea sunt instrumentele pe care conservatorul le aprobă pentru libertate şi ordine. O guvernare legitimă menţine o tensiune sănătoasă între pretenţiile de autoritate şi cele de libertate.
 
În al zecelea rând, gândirea conservatoare înţelege că permanenţa şi schimbarea trebuie să fie recunoscute şi reconciliate într-o societate viguroasă. Conservatorul nu se opune la îmbunătăţirea socială, deşi el se îndoieşte de existenţa unei astfel de forţe precum misticul Progres, cu P mare, care lucrează în lume. Atunci când o societate progresează în anumite privinţe, de obicei este în declin în alte privinţe. Conservatorul ştie că orice societate sănătoasă este influenţată de două forţe, pe care Samuel Taylor Coleridge le-a denumit Permanenţa şi Înaintarea. Permanenţa unei societăţi este formată din acele interese durabile şi din acele convingeri care ne asigură stabilitatea şi continuitatea; fără acea Permanenţă izvoarele de mare adâncime sunt distruse, societatea alunecând în anarhie. Înaintarea este într-o societate acel spirit şi acel corp de talente care ne împing către reformă prudentă şi îmbunătăţire; fără acea Înaintare, un popor stă pe loc.
 
Deci, conservatorul inteligent se străduieşte să reconcilieze revendicările de Permanenţă şi revendicările de Înaintare. El crede că liberalul şi radicalul, orbi la pretenţiile corecte ale Permanenţei, ar pune în pericol moştenirea care ne-a fost lăsată, într-o strădanie de a ne grăbi către un dubios paradis terestru. Pe scurt, conservatorul favorizează progresul rezonabil şi temperat; el se opune cultului Progresului, ai cărui votanţi cred că orice este nou este în mod necesar şi superior tuturor celor vechi.

Schimbarea este esenţială corpului social, crede conservatorul, în aceeaşi măsură în care este necesară corpului uman. Un corp care a încetat să se reînoiască începe să moară. Dar dacă acel corp este unul puternic, schimbarea trebuie să aibă loc de o manieră regulată, în armonie cu forma şi natura acelui corp; altfel schimbările pot să producă o creştere monstruoasă, un cancer, care-şi devorează gazda. Conservatorul are grijă ca nimic în societate să nu fie în întregime vechi, şi ca nimic să nu fie niciodată în întregime nou. Acesta este mijlocul conservării unei naţiuni, tot astfel cum este mijlocul pentru conservarea unui organism viu. De cât de multă schimbare are nevoie o societate şi de ce fel de schimbare, acestea depind de circumstanţele unei vârste şi unei naţiuni.


Acestea sunt deci cele zece principii care s-au afirmat pe larg pe durata celor două secole de gândire modernă conservatoare. Şi alte principii de egală importanţă ar fi putut fi discutate aici: cum înţelege conservatorul dreptatea, ar fi unul, sau ideile conservatoare asupra educaţiei. Dar cum timpul trece, astfel de subiecte sunt nevoit să le las cercetării dumneavoastră personale.


Marea linie de demarcaţie din politica modernă, pe care obişnuia să o indice Eric Veogelin, nu este aceea dintre liberali, de o parte, şi totalitari, de cealaltă. De-o parte a liniei se găsesc toţi acei bărbaţi şi toate acele femei care îşi imaginează că ordinea temporală este singura ordine. Şi că nevoile materiale sunt singurele lor nevoi, şi că pot să facă ce vor cu patrimoniul uman. De cealaltă parte a acestei linii se găsesc toate acele persoane care recunosc o ordine morală durabilă în univers, o natură umană constantă, şi datorii înalte faţă de ordinea spirituală şi de ordinea temporală.

Traducere: Paul Ghițiu

Alimente - medicamente sau Trăim (şi) după cum mâncăm

Apples
(mere)
Protects your heart
(protejeaza inima)
prevents constipation
(previne constipatia)
Blocks diarrhea
(opreste diareea)
Improves lung capacity
(imbunatateste capacitatea plamanilor)
Cushions joints
(protejeaza/intareste/fortifica articulatiile)
Apricots
(caise)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Saves your eyesight
(protejeaza vederea)
Shields against Alzheimer's
(ajuta impotriva bolii Alzheimer)
Slows aging process
(incetineste procesul de imbatranire)
Artichokes
(anghinare)
Aids digestion
(ajuta digestia)
Lowers cholesterol
(diminueaza colesterolul)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Stabilizes blood sugar
(stabilizeaza nivelul zaharului din sange)
Guards against liver disease
(protejeaza impotriva bolilor ficatului)
Avocados
(avocado)
Battles diabetes
(lupta impotriva diabetului)
Lowers cholesterol
(diminueaza colesterolul)
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Smoothes skin
(catifeleaza pielea)
Bananas
(banane)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Quiets a cough
(calmeaza tuse)
Strengthens bones
(intareste oasele)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Blocks diarrhea
(Opreste diareea)
Beans
(Fasolea)
Prevents constipation
(previne constipatia)
Helps hemorrhoids
(Ajuta la hemoroizi)
Lowers cholesterol
(diminueaza colesterolul)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Stabilizes blood sugar
(stabilizeaza zaharul din sange)
Beets
(sfecla)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Strengthens bones
(intareste oasele)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Aids weight loss
( ajuta la slabit)
Blueberries
(afine)
Combats cancer
( combate cancerul)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Stabilizes blood sugar
(stabilizeaza zaharul din sange)
Boosts memory
(sprijina memoria)
Prevents constipation
(previne constipatia)
Broccoli
Strengthens bones
(intareste oasele)
Saves eyesight
(imbunatateste vederea)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Cabbage
(varza)
Combats cancer
(combate cancerul)
Prevents constipation
(previne constipatia)
Promotes weight loss
(ajuta la slabit)
Protects your heart
(protejeazqa inima)
Helps hemorrhoids
(Ajuta la hemoroizi)
Cantaloupe
(pepene, cantalup)
Saves eyesight
(apara/salveaza vederea)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Supports immune system
(sprijina sistemul imunitar)
Carrots
(morcovi)
Saves eyesight
(apara vederea)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Prevents constipation
(impiedica constipatia)
Combats cancer
(combate cancerul)
Promotes weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
Cauliflower
(conopida)
Protects against Prostate Cancer
(protejeaza impotriva cancerului de prostata)
Combats Breast Cancer
(lupta impotriva cancerului de san)
Strengthens bones
(fortifica sistemul osos)
Banishes bruises
(atenueaza vanataile)
Guards against heart disease
(lupta impotriva bolilor de inima)
Cherries
(cirese)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Combats Cancer
(lupta impotriva cancerului)
Ends insomnia
(pune capat insomniei)
Slows aging process
(Incetineste imbatrinirea)
Shields against Alzheimer's
(Scut impotriva bolii Alzheimer)
Chestnuts
(castane)
Promotes weight loss
(ajuta la scaderea in greutate)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Combats Cancer
(Lupta impotriva cancerului)
Controls blood pressure
(Controleaza presiunea sangvina)
Chili peppers
(ardei iute)
Aids digestion
(ajuta digestia)
Soothes sore throat
(calmeaza durerile de gat)
Clears sinuses
(curate sinusurile)
Combats Cancer
(Lupta impotriva cancerului)
Boosts immune system
(Intareste sistemul imunitar)
Figs
(smochine)
Promotes weight loss
(ajuta la scaderea in greutate)
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Combats Cancer
(Lupta impotriva cancerului)
Controls blood pressure
(Controleaza presiunea sangvina)
Fish
(peste)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Boosts memory
(imbunatateste memoria)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Combats Cancer
(Lupta impotriva cancerului)
Boosts immune system
(Intareste sistemul imunitar)
Flax
(in)
Aids digestion
(ajuta digestia)
Battles diabetes
(lupta impotriva diabetului)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Improves mental health
(Imbunatateste sanatatea mintala)
Boosts immune system
(Intareste sistemul imunitar)
Garlic
(usturoi)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Combats cancer
(combate cancerul)
kills bacteria
(Omoara bacteriile)
Fights fungus
(Lupta impotriva ciupercilor)
Grapefruit
Protects against heart attacks
(protejeaza impotriva atacului de cord)
Promotes Weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
Combats Prostate Cancer
(Combate cancerul de prostată) 
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Grapes
(struguri)
Saves eyesight
(apara vederea)
Conquers kidney stones
(sfarama pietrele de la rinichi)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Enhances blood flow
(Imbunatateste circulatia sangelului)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Green tea
(ceai verde)
Combats cancer
(combate cancerul)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
Promotes Weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
kills bacteria
(Omoara bacteriile)
Honey
(miere)
Heals wounds
(vindeca ranile)
Aids digestion
(ajuta digestia)
Guards against ulcers
(protejeaza impotriva ulcerului)
Increases energy
(Creste energia)
Fights allergies
(Lupta impotriva alergiilor)
Lemons
(lamai galbene)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Smoothes skin
(Catifeleaza pielea)
Stops scurvy
(Opreste scorbutul)
Limes
(lamai verzi)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina
Smoothes skin
(Catifeleaza pielea)
Stops scurvy
(Opreste scorbutul)
Mangoes
(mango)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Boosts memory
(imbunatateste memoria)
Regulates thyroid
(regleaza tiroida)
Aids digestion
(ajuta digestia)
Shields against Alzheimer's
(Scut impotriva bolii Alzheimer)
Mushrooms
(ciuperci)
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Kills bacteria
(omoara bacteriile)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Strengthens bones
(Intaresc oasele)
Oats
(ovaz)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Battles diabetes
(lupta impotriva diabetului)
Prevents constipation
(Previne constipatia)
Smoothes skin
(Catifeleaza pielea)
Olive oil
(ulei de masline)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Promotes Weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
Combats cancer
(combate cancerul)
Battles diabetes
(lupta impotriva diabetului)
Smoothes skin
(Catifeleaza pielea)
Onions
(ceapa)
Reduce risk of heart attack
(reduce riscul atacului de cord)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Kills bacteria
(omoara bacteriile)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Fights fungus
(Lupta impotriva ciupercilor)
Orange
 (portocale)
Supports immune systems
Combats cancer
Protects your heart
Straightens
(portocale)
(sustine sistemul imunitar)
(lupta impotriva cancerului)
(protejeaza inima)
respiration
(Intareste respiratia)
Peaches
(piersici)
Prevents constipation
(previne constipatia)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
Aids digestion
(Ajuta la digestie)
Helps hemorrhoids
(Ajuta la tratarea hemoroizilor)
Peanuts
(arahide)
Protects against heart disease
(protejeaza de boli cardiace)
Promotes Weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
Combats Prostate Ca ncer
(combate cancerul de prostata)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Aggravates Diverticulitis
(Inrautateste inflamatiile colonului)
Pineapple
(ananas)
Strengthens bones
(intareste sistemul osos)
Relieves colds
(amelioreaza racelile)
Aids digestion
(ajuta digestia)
Dissolves warts
(Topeste negii)
Blocks diarrhea
(Opreste diareea)
Prunes
(prune)
Slows aging process
(Incetineste procesul imbatranirii)
prevents constipation
(previne constipatia)
boosts memory
(imbunatateste memoria)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului)
Protects against heart disease
(protejeaza de boli cardiace)
Rice
(orez)
Protects your heart
(protejeaza inima)
Battles diabetes
(lupta impotriva diabetului)
Conquers kidney stones
(sfarama pietrele de la rinichi)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
Strawberries
(capsuni)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Protects your heart
(protejeaza inima)
boosts memory
(imbunatateste memoria)
Calms stress
(diminueaza stresul)
Sweet potatoes
(cartofi dulci)
Saves eyesight
(apara vederea)
Lifts mood
(Creste buna dispozitie)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Strengthens bones
(intareste sistemul osos)
Tomatoes
(rosii)
Protects prostate
(protejeaza prostata)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Protects your heart
(protejeaza inima)
Walnuts
(nuci)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
boosts memory
(imbunatateste momoria)
Lifts mood
(Creste buna dispozitie)
Protects against heart disease
(protejeaza impotriva bolilor de inima)
Water
(apa)
Promotes Weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
Combats cancer
(lupta impotriva cancerului)
Conquers kidney stones
(sfarama pietrele de la rinichi)
Smoothes skin
(Catifeleaza pielea)
Watermelon
(pepene verde)
Protects prostate
(protejeaza prostate)


Promotes Weight loss
(ajuta la scaderea greutatii corporale)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor
Controls blood pressure
(controleaza presiunea sangvina)
vasculare)
Wheat germ
(germeni de grau)
Combats Colon Cancer
(lupta impotriva cancerului de col)
prevents constipation
(previne constipatia)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
improves digestion
(Imbunatateste digestia)
Wheat bran
(tarate de grau)
Combats Colon Cancer
(lupta impotriva cancerului de col)
prevents constipation
(previne constipatia)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Helps stops strokes
(ajuta la prevenirea accidentelor vasculare)
improves digestion
(Imbunatateste digestia)
Yogurt
(iaurt)
Guards against ulcers
(protejeaza impotriva ulcerului)
Strengthens bones
(intareste oasele)
Lowers cholesterol
(scade nivelul colesterolului
Supports immune systems
(sustine sistemul imunitar)
Aids digestion
(Ajuta la digestie)

7 Don'ts After a Meal
7 sfaturi ce NU trebuie sa faci dupa masa
Don't smoke - Experiment from experts proves that smoking a cigarette after meal is comparable to smoking 10 cigarettes (chances of cancer is higher).
Nu fumati!- expertii au dovedit ca fumatul unei singure tigari dupa masa este comparabil cu fumatul a 10 tigari (sansa de a te imbolnavi de cancer este mai mare)
Don't eat fruits immediately - Immediately eating fruits after meals will cause stomach to be bloated with air. Therefore take fruit 1-2 hr after meal or 1 hr before meal.
Nu mancati fructe imediat dupa mese – stomacul se va umple cu aer. Mancati fructe dupa 1-2 ore sau cu 1 ora inainte de masa.
Don't drink tea - Because tea leaves contain a high content of acid. This substance will cause the Protein content in the food we consume to be hardened thus difficult to digest.
Nu beti ceai deoarece frunzele de ceai au un continut ridicat de acid. Aceasta substanta va duce la incetinirea digestiei deoarece proteina continuta de mancare se va intari.
Don't loosen your belt - Loosening the belt after a meal will easily cause the intestine to be twisted and blocked.
Nu va dati drumul la curea – slabind cureaua dupa ce ati mancat veti cauza rasucirea intestinelor si blocarea lor.
Don't bathe - Bathing will cause the increase of blood flow to the hands, legs & body thus the amount of blood around the stomach will therefore decrease. This will weaken the digestive system in our stomach.
Nu faceti baie – baia va creste presiunea sangelui in maini, picioare si corp astfel incat. in jurul stomacului va scadea. Acest lucru va conduce la incetinirea procesului de digestie din stomac.
Don't walk about - People always say that after a meal walk a hundred steps and you will live till 99. In actuality this is not true. Walking again will cause the blood to flow to the estremities and will cause the digestive system to be unable to absorb the nutrition from the food we intake.
Nu va plimbati! – Intotdeauna oameni spun ca dupa masa sa mergi 100 de pasi si vei trai 99 de ani. In zilele noastre acest lucru nu mai este valabil. Plimbandu-ne facem ca sangele sa se indrepte spre extremitati si va duce sistemul digestiv in imposibilitatea de a absorbi nutrientii din mancarea pe care am consumat-o.
Don't sleep immediately - The food we intake will not be able to digest properly. Thus will lead to gastric & infection in our intestine.
Nu va culcati imediat! – mancarea tocmai injerata nu poate fi digerata cum trebuie. Aceasta va conduce la infectii gastrice si intestinale.
FINALLY DON’T JUST KEEP THIS EMAIL....PLEASE FORWARD IT TO YOUR FRIENDS.
Si, in final nu pastrati acest e-mail- dati-l prietenilor dvoastra.
Traducere : Roxana Stan Distribuire gratuita: Alin Isac. http://www.7daywealth.com/index2.php?siteId=ai1768

Am primit de la Fundaţia Arsenie Boca (7)

Dragi prieteni,

 

Mulţumim pentru ajutorul dat până acum copiilor din Valea Plopului – Valea Screzii. Ne încântă feed-back-ul dumneavoastră! Să vă dea Dumnezeu în continuare gând bun în lucrări!

 

Ataşat găsiţi o listă cu alimente care sunt medicamente pentru trupul nostru. Acum, în post, multe fructe şi legume ne pot ajuta să-l ţinem aşa cum ar fi bine!

 

Săptămâna viitoare, miercuri, joi şi vineri e posibil să nu fim la sediu, însă puteţi să ne contactaţi pe numărul de mobil (din semnătură) oricând. Dacă doriţi să aduceţi ajutoare pentru copii o puteţi face şi în acele zile, dar vă rugăm, cu un telefon înainte! Numărul de telefon 0724 029 150 nu mai este disponibil. Vom încerca să ajungem în ţară la câteva lansări ale filmului Demascarea mai exact în Timişoara – 16.03.2011 şi Oradea – 17.03. 2011. Mai multe detalii aici (click).

 

Astăzi un copil de 10 ani, Dănilă Cosmin va face o operaţie de cancer la splină. Pomeniţi-l, vă rugăm, în rugăciunile dumneavoastră. Detalii despre el şi despre cum îl puteţi ajuta găsiţi aici (click).

 

Noutăţile de săptămâna acesta sunt:

 

1. Sfântul Noul Mucenic Evghenie Rusul (atenţie! materialul conţine imagini dureroase);
2. Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Ghighiu, la Biserica Icoanei din Bucureşti în această sâmbătă şi Dumnică;
3. Judecata aproapelui.

 

Cu preţuire,

 

Irina Coşoveanu

Jurnal sentimental - Antonescu, subalternul lui Felix (în reţea)?

       Tot gândindu-mă la minunata asta de întâmplare cu viteaza Curte Supremă care sparge zidul belstemului securist şi îi ia târlicii bunelului Felix, ia să vedeţi la ce m-a dus gândul:

       Cui foloseşte alierea PNL-ului cu Felix? Păi, lui Felix evident, care cu toate televiziunile şi profesioniştii lui de toate soiurile, nu trecea de 1,5 - 2%. Aşa, haţ 7% procent fix, adică dacă USL ia 14, jumătate se duce la PSD şi jumătate la Felix. Iar PNL-ul....
       Mai mult decât atât, cui foloseşte alianţa cu PSD-ul? Lui Iliescu şi lui Felix. PNL-ul joacă şi pierde ceva electorat care cine ştie unde se va duce.
       Şi atunci, de ce alianţă şi superalianţă? Pentru apariţia lui Antonescu la televiziuni? Acolo era oricum, şi nu cred că problema lui acum e una de vizibilitate (una de trezit dimineaţa, da, una de fugit la muncă, da, dar de vizibilitate?).
      De ce o combinaţie din care PNL-ul va lua în final, din diverse cauze conjugate, mai puţin, sau poate chiar mult mai puţin, decât printr-o politică (dar politică, nu băseceală) inteligentă, jucată separat de aceste dihănii securisto-comunisto-mafiote? Să-l învingă pe Băse? Da ce, separaţi şi cu mai multe locuri în parlament nu-l învingeau?
       Păi, oricât caut, nu găsesc decât un răspuns:
       Pentru că i s-a ordonat!
       (De soţie, desigur.)
    
       Are cineva un alt răspuns?

Cele două sensuri ale postirii

Abordând această problemă, se ridică următoarea întrebare: dacă Sfânta Euharistie este incompatibilă cu postirea, de ce atunci se rânduieşte săvârşirea ei în Sâmbetele şi Duminicile din timpul Postului Mare şi aceasta fără a se „întrerupe" postul? Canoanele Bisericii par a se contrazice aici unele cu altele în această privinţă. În timp ce unele canoane opresc postirea în zilele de Duminică, altele interzic întreruperea postului în oricare din cele patruzeci de zile. Totuşi, această contradicţie este numai aparentă, pentru că cele două rânduieli, ce par a se exclude reciproc, se referă de fapt la două sensuri diferite ale cuvântului postire. Este important să se înţeleagă aceasta, pentru că descoperim „filosofia ortodoxă asupra postirii", esenţială de altfel pentru întreaga noastră nevoinţă duhovnicească. (Mai multe în pagina Ortodoxie)

Jurnal polemic - Despre slăbiciunea puterii lui Traian Băsescu (III)

Treburile zilnice şi evenimentele din jur m-au împiedicat să termin comentariul meu asupra textului lui Cristi Pantelimon. Voi încerca acum, foarte schematic să pun punct pentru a lăsa să iasă la lumină răspunsul său, care deja aşteaptă în memoria virtuală a calculatorului.
Deci, Cristi, continui pe text:

• Deşi textul tău e majoritar critic la adresa lui Băsescu, înţeleg că totuşi îl aşezi pe acesta, faţă cu destinul românilor, foarte sus: alături de Mihai Viteazu. Poate că e puţin cam mult, dar pentru el poate să fie deja de ajuns pentru a-şi motiva trecerea pe la Cotroceni.
• Emil Constantinescu a fost slab din motivele arătate în răspunsul anterior: a fost orientat numai către sine. Poţi şi astfel să-ţi croieşti un loc în istorie dacă ai multă energie şi isteţime. Nu le-a avut. În perioada lui au fost luate unele dintre cele mai tragice măsuri pentru viitorul României - vezi distrugerea finală a complexelor de porci, de vite şi de păsări. Mai ţii minte imaginile cu porcii care de foame rodeau fiarele ţarcurilor şi mureau cu miile? Au fost lucruri făcute cu bună ştiinţă. Ca şi altele legate de închideri iraţionale în industrie. După 2000 lucrurile s-au mai îmbunătăţit, dar şi pentru că ajunsesem foarte jos: de acum veneau, pe pustiu, investitorii!
• Nu cred în omul politic spectator, detaşat, urmărind superior mecanismele sociale, economice şi politice - poate în perioade de belşug, stabilitate, construcţie solidă. În perioade ca aceea pe care o tot trecem trebuie acţiune. Bălcescu a acţionat, Viteazu a acţionat; nu există conducător căruia să-i fi rămas numele în timp şi care să fi stat reflectat de la distanţă. Pămpălăii - cum au fost politicienii nemţi dărâmaţi de nazişti - de exemplu - au lăsat în urmă răni mult mai adânci. Uite, Iliescu, în toate mandatele sale, a fost mult mai "cuminte"; şi cum au mers lucrurile; ce ne-a lăsat el "moştenire"?
• De aceea nu cred nici în linişte - mai ales în astfel de vremuri. Linişte în natură, la apusul soarelui pe malul mării, în camera de lucru sau în dormitor. Liniştea din societate mă sperie: pe vremea lui Ceauşescu era linişte. În comunism era linişte, peste tot. Înţeleg ce vrei să spui, dar am senzaţia că eşti călare pe două lucruri deosebite: într-o parte se aplică în cealaltă nu. Tâlharii de stat preferă liniştea. Jefuitorii de la ghişeul local până la Cotroceni, preferă liniştea. Vânzătorii de ţară, preferă liniştea. Mai ştii cum s-a vândut Petrom - în linişte, toţi au fost de acord, unii au luat banul gros, alţii de paradă, cum să te opui la aşa măreţ contract?
• Sunt însă de acord că vânzoleala multă strică, devalorizează acţiunile bune, stârneşte confuzie, panică. Este chiar ea un semn al unei confuzii proprii, al lipsei de experienţă, de decantare culturală, al lipsei de colaboratori cu adevărat pricepuţi sau al neştiinţei de a-ţi valoriza colaboratorii pricepuţi. Toate astea le-a avut şi încă le are Băsescu, chiar dacă a evoluat mult faţă de momentul începutului. Dar nu e uşor să fii decan (nu-i aşa?), darmi-te preşedinte de ţară.
• Nu cred că Băsescu se teme de linişte pentru că nu o poate controla; cred că se teme, acum, printre alte frici omeneşti, de a nu lăsa o urmă cât de cât apreciată în istorie; de a nu fi pomenit la şi alţii, sau chiar de a nu fi pomenit de loc. Se teme poate de linişte ca semn că nu a făcut nimic.
• Nu l-aş aşeza pe Băsescu alături de cum zici tu: "ceilalţi "acţionari" ai efortului de curăţire a României"; şi nu nici învins de situaţie. Mai întâi pentru că nu ştiu cine aceşti alţi acţionari în afară de Boc cel, pînă mai ieri, cuminte; văd doar nişte umbre care mai mult mimează acţiunea, care n-o doresc şi nu vor fi nici epuizaţi nici fără speranţă. Şi câţiva procurori, judecători, funcţionari care par a se trezi. Iar
• Nu cred că va fi bine pentru următorul preşedinte să lase lucrurile libere: să acţioneze puţin şi să facă mult, da. Dar cine? Poate unul de import cu contract de management! Dacă-i trimitem pe toţi politicienii români şi pe funcţionarii superiori în vacanţă şi aducem câteva mii de nemţi.
• Băsescu a acţionat mult, zici tu, şi a făcut puţin. Sunt de acord. Dar: după cum spuneam şi în răspunsul (II) puţin înseamnă mult faţă de nimic şi infinit faţă de minus. Şi acest puţin - decizia de ieri pt Voiculescu, crezi că se obţinea într-un "liniştit regim" Iliescu, Năstase, Geaonă, Antonescu? - se poate dovedi mâine ca mugurele din care a crescut un copac.
•  Dacă mă gândesc mai bine, asemănarea cu Mihai Viteazu e destul de interesantă: şi domnitorul a stârnit multă vânzoleală şi a sfârşit, aparent, fără rezultate. Dar un mugure tot a fost acolo. Şi a devenit copac de-abia la 1918. 
• Sper să fi văzut bine mugurele de azi şi să nu aşteptăm atât.

PS: Apropo de linişte:Ana Blandiana: Am fost convinsa ca toti sunt cu mine, ca Ceausescu si ai lui sunt rai, ca noi nu suntem decat victime. Dupa '89 am descoperit ca, deoarece inainte taceam, de fapt nu ne cunoasteam

Felix, acest Iuda şi Caiafa

Probabil cea mai importantă hotărâre judecătorească din 1990 încoace.
Un moment al adevărului şi al luminii.
Un moment al speranţei.
Un moment care poate fi începutul unui drum.
Un moment al dreptăţii pentru milioanele de victime de tot soiul ale terorismului de stat comunist.

Afirm că este cea mai importantă decizie a justiţiei avându-l în vedere nu numai pe individul Felix, ci tot ceea ce el reprezintă, pe toţi cei care i-au stat şi îi stau alături, de la securişti, miliţieni, turnători, delapidatori ai banilor poporului român cu nume sau fără, cu chip sau fără, profitori de tot soiul, toată gama de paraziţi umani, de indivizi fără morală, fără conştiinţă, fără ţară, până la Antonescu şi Ponta.
Bani, televiziuni, protecţie, prietenii şi cârdăşii politice, totul la cea mai mare putere, la cel mai înalt nivel.  

E prima dată în aceşti 21 de ani când câştigă cei buni, cei drepţi, cei omorâţi sau chinuiţi, cei jefuiţi. 
E prima dată când această coaliţie a răului, care se ocupă cu distrugerea neamului românesc, este înfrântă.
Decizia de astăzi este ca o rupere de blestem, ca o risipire de vrajă întunecată, este un moment în care iadul a gemut.

Şi, probabil că nu întâmplător, această zi este în Postul Mare, în această perioadă în care ne pregătim pentru Învierea Celui ucis de Felicşii din toate timpurile. 
Poate că ziua de azi anunţă şi o înviere a sufletului românesc.
Doamne ajută!

Un moment extraordinar - Voiculescu turnător!

        Mai sunt şi becuri din când în când în tunelul ăsta.
        Decizia Curţii Supreme este un astfel de moment de sclipire, de aprindere a unei luminiţe. Poate fi un moment cu un potenţial nebănuit. E un moment de bucurie - bucuria că s-a făcut, parţial, dreptate. Că întunericul puturos construit de banda de nemernici, din trecut şi din prezent, din care face parte şi acest individ, a fost spart.
        Aşteptăm condamnarea pentru declaraţie mincinoasă.
        Am să revin.

Cu A. Schmemann despre - LITURGHIA DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINȚITE

1. Cele două sensuri ale Sfintei Împărtăşanii

Dintre toate rânduielile liturgice aparţinând Postului, una este de o importanţă crucială pentru înţelegerea acestuia, iar aceasta, fiind specifică Ortodoxiei, este în multe feluri o cale spre înţelegerea tradiţiei sale liturgice. Această rânduială este aceea care interzice oficierea Sfintei Liturghii în zilele de rând. Indicaţiile sunt clare: nu se săvârşeşte nicidecum Sfânta Liturghie în zilele de Luni până Vineri din timpul Postului, cu o singură excepţie — la sărbătoarea Bunei Vestiri, dacă aceasta cade într- una din aceste zile. Miercurea şi Vinerea este totuşi rânduită o

slujbă de seară specială a Sfintei Euharistii; aceasta se numeşte Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite.

Atât de mult s-a uitat sensul acestei rânduieli, încât în multe parohii, în special în acelea care au fost expuse pentru o perioadă îndelungată influenţelor apusene şi latine, aceasta pur şi simplu nu s-a respectat, iar practica specific latină a liturghiilor zilnice — „particulare" sau „de pomenire" — se continuă de-a lungul întregului Post. Dar chiar şi acolo unde această rânduială se respectă, nu se face nici un efort pentru a pătrunde dincolo de ascultare formală şi de a înţelege semnificaţia ei duhovnicească, „logica" profundă a Postului. Prin urmare, este important să explicăm aici amănunţit semnificaţia acestei rânduieli care transcende cadrul Postului şi pune în lumină întreaga tradiţie liturgică a Ortodoxiei.

În termeni generali vorbind, avem aici expresia şi aplicarea unui principiu liturgic fundamental: incompatibilitatea Sfintei Euharistii cu postirea. Dar, totuşi, pentru a înţelege semnificaţia acestui principiu, trebuie să începem nu cu postirea ci cu Sfânta Euharistie. In tradiţia ortodoxă, care este profund diferită în această privinţă de teologia şi practica euharistică a catolicismului apusean, Sfânta Euharistie şi-a păstrat întotdeauna caracterul său sărbătoresc şi luminos. Ea este, întâi de toate, taina venirii şi prezenţei lui Hristos printre apostolii Săi şi, prin urmare, ea este — într-un sens foarte real — sărbătoarea învierii Sale. Cu adevărat venirea şi prezenţa lui Hristos în Sfânta Euharistie constituie pentru Biserică dovada învierii Sale. Bucuria şi „arderea" inimilor trăită de apostoli când, în drum spre Emaus, Hristos însuşi li S-a descoperit la „frângerea pâinii" (Luca, XXIV, 13-35) constituie pentru Biserică izvorul veşnic al cunoaşterii sale „experimentale" şi „existenţiale" a Învierii. Nimeni nu a văzut cu adevărat învierea lui Hristos, totuşi apostolii au crezut în ea, nu pentru că cineva îi învăţase aşa, ci pentru că ei au văzut pe Domnul Cel înviat când „uşile fiind încuiate" El a apărut printre ei şi a luat parte la masa lor. (Mai multe în pagina Ortodoxie)

Jurnal conservator - Russel Kirk: Zece principii conservatoare (III)

În al patrulea rând, conservatorii se lasă conduși de principiul prudenței. Burke este de aceeași părere cu Platon că, pentru omul de stat, prudența este șefă între virtuți. Fiecare măsură publică trebuie să fie judecată prin prisma probabilelor ei consecințe pe termen lung, și nu numai după trecătoarele avantaje sau popularitate. Conservatorii spun despre liberali și despre radicali că sunt imprudenți: pentru că se aruncă asupra obiectivelor lor fără să acorde atenție riscurilor unor noi abuzuri mai rele decât relele pe care speră să le înlăture. După cum a spus John Randolph of Roanoke, Providenţa divină se mişcă încet, dar diavolul se grăbeşte întotdeauna. Societatea umană fiind complexă, remediile nu pot să fie simple, dacă vrem ca ele să fie şi eficiente. Conservatorul declară că el acţionează numai după suficientă reflecţie, timp în care a cântărit cu grijă consecinţele. Reformele bruşte şi necugetate sunt la fel de periculoase ca tăieturile chirurgicale bruşte şi necugetate.

În al cincilea rând, conservatorii sunt atenţi la principiul varietăţii. Ei se simt legaţi de complexitatea proliferantă a instituţiilor sociale şi modurilor de viaţă stabilite cu mult timp în urmă, atât de deosebite de uniformitatea îngustă şi egalitarismul paralizant al sistemelor radicale. Pentru păstrarea unei diversităţi sănătoase în orice civilizaţie, trebuie să supravieţuiască ordine şi clase, diferenţe de condiţie materială şi multe alte feluri de inegalitate. Singurele forme adevărate de egalitate sunt egalitatea Judecăţii de Apoi şi egalitatea în faţa unui tribunal; toate celelalte încercări de nivelare trebuie să conducă, în cel mai bun caz, la stagnare socială. Societatea are nevoie de o conducere corectă şi capabilă; şi dacă diferenţele naturale şi instituţionale sunt distruse, curând un tiran sau o ceată de mizeri oligarhi vor crea noi forme de inegalitate.

În al şaselea rând, conservatorii sunt disciplinaţi de principiul lor de imperfecţiune. Natura umană suferă în mod iremediabil din cauza unor greşeli grave, conservatorii ştiu acest lucru. Omul fiind imperfect, niciodată nu va putea fi creată o ordine socială perfectă. Din cauza neliniştii omeneşti, omenirea s-ar revolta împoptriva oricărei dominări utopice şi ar izbucni din nou într-o nemulţumire violentă – sau altfel va muri de plictiseală. A urmări Utopia este tot una cu a sfârşi într-un dezastru, spun conservatorii: noi nu suntem făcuţi pentru lucruri perfecte. Tot ceea ce putem aştepta în mod rezonabil este o ordine suportabilă, o societate echitabilă şi liberă, în care vor continua să se ascundă unele rele, nedreptăţi şi suferinţe. Prin atenţia potrivită acordată reformelor prudente, noi putem păstra şi îmbunătăţi această ordine suportabilă. Dar dacă vechile instituţii şi garanţiile morale ale unei naţiuni sunt neglijate, atunci impulsul anarchic din umanitate se dezlănţuie: “ceremonia inocenţei este stricată”. Ideologii care promit perfecţiunea omului şi a societăţii au transformat o mare parte a lumii secolului douăzeci într-un iad pământean.
 
În al şaptelea rând, conservatorii sunt convinşi că libertatea şi proprietatea sunt strâns legate. Separă proprietatea de posesia privată şi Leviatanul va deveni stăpân peste toate. Pe fundamentul proprietăţii private s-au construit mari civilizaţii. Cu cât este mai răspândită posesiunea proprietăţii private, cu atât mai stabil şi productiv este poporul. Conservatorii susţin că nivelarea economică nu înseamnă progres economic. A primi şi a cheltui nu sunt idealurile supreme ale existenţei umane; dar o bază economică solidă pentru persoană, pentru familie şi pentru popor este mult de dorit.

Sir Henry Maine, în a sa Comunităţile săteşti, pune cu tărie cazul proprietăţii private ca deosebită de proprietatea colectivă: “Nimeni nu are libertatea de a ataca mai multe prorietăţi şi în acelaşi timnp să afirme că pune preţ pe civilizaţie. Istoriile celor două nu pot să fie desfăcute una de cealaltă.” Pentru că instituţia mai multor proprietăţi – adică, proprietatea privată – a fost un instrument puternic în a-i învăţa pe bărbaţi şi pe femei responsabilitatea, în a le furniza motive de integritate, de a susţine cultura generală, de a ridica omenirea deasupra nivelului unei simple corvoade, de a asigura tihna de a gândi şi libertatea de a acţiona. De a fi în stare să te bucuri de fructele muncii tale; de a fi capabil să vezi munca ta făcută permanent; pentru a putea să-ţi laşi moştenire proprietatea uzrmaşilor tăi; de a fi capabil de ridicare de la starea chinuitoarei sărăcii la siguranţa împlinirii de durată; de a avea ceva care este cu adevărat al tău – acestea sunt avantaje greu de negat. Conservatorul recunoaşte că posesia proprietăţii îi stabileşte posesorului anumite îndatoriri; el acceptă aceste obligaţii morale şi juridice cu seninătate.  Va urma.

Traducere: Paul Ghiţiu

Imagini de la Valea Plopului

În pagina de POZOGRAFII găsiți mai multe și mai mari imagini de la Valea Plopului de acum un an.  

Tot ceea ce se vede în aceste imagini  a fost construit din ajutoare, de către Părintele Tănase împreună cu voluntari și cu beneficiarii mai mari ai acestui sat al omeniei, care a ajuns la 400 de suflete. În postarea anterioară, de la Fundația Arsenie Boca, găsiți o listă cu cele necesare pentru cei de acolo.

Pentru a le mări și mai mult dați click pe poză.

Am primit de la Fundaţia Arsenie Boca (6) - Important, se merge la Valea Plopului la Părintele Tănase cu ajutoare

Dragi prieteni ai fundaţiei,

 

Cu bucurie vă anunţăm că pe data de 19.03.2011 mergem la copiii din Valea Plopului - Valea Screzii! Cu puţin timp în urmă am cerut de la doamna administrator din Valea Screzii şi de la Părintele Tănase o listă cu necesităţi. Astfel, găsiţi lista mai jos:

1. Lapte praf ( Nan 1, 2,3), pampers pentru copii nr. 4
2. Şerveţele umede (tot pentru copii)
3. Pahare de unică folosinţă şi serveţele de masă
4. Soluţii de curăţenie pentru parchet şi gresie + înălbitor pentru rufe
5. Spirt medicinal, soluţii dezinfectate (rivanol, betadina, apă oxigenată)
6. Comprese sterile, plasturi, feşe, nurofen sirop pentru copii şi adulţi – pentru raceală şi gripă, medicamente pentru dureri de gât ( faringosept, strepsils etc.)
7. Conserve de mazăre, fasole verde, ciuperci, zacuscă, bullion, soia (granule), şniţele din soia, margarină, biscuţi de post, napolitane de post, halva, peşte
8. 15 feţe de masă (dimensiuni: 1,80 m cu 2,20 m).

 

La toate acestea se adaugă şi bani pentru materiale de construcţii sau chiar materiale! Venim cu rugămintea ca şi de data acesta să ne ajutaţi să strângem cele necesare! Mulţumim pentru toate eforturile de până acum! În ceea ce priveşte plecarea, ca de obicei, ne-am propus să se meargă cu câteva maşini, numărul acestora depinzând de numărul persoanelor care vor merge. Astfel, îi rugăm pe cei care au maşini personale şi care sunt interesaţi să vină, să ne ajute cu locurile neocupate din automobil.

 

Aşteptăm întrebările, ajutorul şi confirmările dumneavoastră până joi, 17 martie. Înainte de plecare ne vom întâlni la sediul fundaţiei la ora 10.15.

 

Ne-am îmbogăţit oferta de cărţi! Găsiţi pe site-ul fundaţiei toate detaliile despre noile titluri gen: Filocalia pentru copii şi tineri ( vol. I), Sfânta Elisabeta - Mare ducesă a Rusiei. Viaţa şi Pătimirea, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă – Părintele Proclu Nicău etc.! Click aici pentru a vizualiza pagina site-ului!

 

Mulţumim! Bucurie!

 

O soră a vieţii

 

„Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două.

Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte. Întâmplările următoare ne pot pune pe cale:

Povestea cineva zicând: „Se făcea că eram un om sărac, cu nevastă şi copii şi n-aveam nicio avere. Lumea se-nrăise şi nimeni nu mă ajuta; drept aceea, m-am gândit să mă fac şi eu la fel şi să merg să fur. Deci într-o noapte am plecat să fac isprava ce o plănuisem. Dar, nefiind un priceput în meserie, mi s-a întâmplat să fiu prins de paznici care m-au legat şi m-au băgat în temniţă. După mai multă vreme m-au chemat la judecată pentru tâlhărie. M-au judecat şi m-au osândit la moarte. Drept aceea, ducându-mă afară din cetate, legat fedeleş cu mâinile la spate, ne-am oprit într-o pădure, unde aveau să mă spânzure de-o cracă. Când îmi strânseră ştreangul de grumaz, tresării de spaimă şi mă trezii din vis. Eram leoarcă de sudoare, dar izbăvit de ştreang.

Ce se întâmplase? Dormisem pe spate şi din tavan, drept de deasupra mea, se dezlipise o bucată de tencuială care-mi căzuse tocmai pe grumaz şi care mă trezise.

Aşadar, eu trăisem o istorie întreagă care cuprindea atâtea lucruri răsfirate pe aşa de multe zile adunate într-o clipă.”

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

 

Cu preţuire,

 

Irina Coşoveanu

Cum a descoperit Cetăţeanul Vasileanu dracul naţionalist în Biserica Ortodoxă Română

       Ori pentru că nu-l băga nimeni în seamă şi atunci s-a gândit să atace piaţa cu un subiect care are potenţial de scandal, ori pentru că cineva, "o voce", i-a şoptit o comandă scurtă, ori pentru că amândouă, dl. Vasileanu are treabă de la un timp cu Biserica Ortodoxă Română.
       După ce într-un articol recent avea mai multe griji - poate prea multe pentru un singur articol - cum că i-au scăzut procentele de încredere din partea populaţiei pentru că e dreaptă dar e strâmbă, că e coruptă, că nu ştie să comunice, că nu prea e democrată - după cum spuneam, cam multe şi amestecate diluând astfel efectul - cetăţeanul respectiv revine cu o nouă grijă: 

        "De ce persista delirul pseudo-nationalist in discursurile unor lideri de opinie ai BOR, cunoscuti teologi sau preoti, mari duhovnici, ba chiar unii ierarhi care parca vor sa-l concureze pe tribunul de Butimanu? Cum poate fi atenuat si imbunat acest discurs? Cu alte cuvinte, cata audienta au astazi pozitionarile nationaliste firesti, decente, adecvate inteligent noilor realitati europene si euro-atlantice, dar care nu aluneca in capcanele ideologice, in extremisme defuncte?"

       Neamintindu-mi de nicio astfel de atitudine, ba chiar fiind uşor dezamăgit de un uşor prea la modă internaţionalism al Bisericii noastre, am accesat materialul cu pricina pentru a vedea despre cine e vorba; care sunt duşmanii  noilor realităţi europene şi euro-atlantice, cine sunt imitatorii cruciaţi ai nebunului de la Butimanu. Şi iată cine erau zmei şi căpcăunii:

       La intrebarile de mai sus exista o multitudine de raspunsuri. Era previzibil, de pilda, ca un fost membru al miscarii legionare, precum Pr. Justin Parvu, sa-si promoveze ideologia pana la capat, caci vorbim de un batran de 92 de ani care a suferit indelung pentru convingerile sale. Este insa de neinteles de ce si cum a reusit parintele sa devina astazi un centru de greutate al extremismului crestin ortodox romanesc,manifestat in felurite variante: de la refuzul pasapoartelor biometrice ￢ mai nou, al cardurilor de sanatate, pana la refuzul vaccinurilor, al autoritatii Bisericii si a statului, in ultima instanta.

       Ei erau numai unul, părintele Iustin Pârvu, căci pe nimeni altul nu mai numeşte cetăţeanul Vasileanu într-un material destul de lung, de altfel. Asta ar fi unu.
Doi: Unde se ascunde pseudonaţioalismul de tip Butimanu în refuzul paşapoartelor, al cardurilor de sănătate, al vaccinurilor etc. Fantezie, fantezie, da' să ştim şi noi.
Trei: Unde se ascund elementele ideologiei legionare pe care, pretinde comunardul Vasileanu, bătrânul călugăr o promovează până la capăt, în aceleaşi refuzuri? Căci cu altceva revoluţionarul Vasileanu nu mai vine.
       Dar cine citeşte titlul articolului şi extrasul din şapoul acestuia în care este reluat chiar primul text citat mai sus, înţelege foarte clar că BOR colcăie la toate nivelele de legionari, tribuni, nebuni, extremişti şi, de ce nu, terorişti. Şi pentru ca construcţia imaginară să ţină avem şi un "ce" concret: părintele Pârvu, pe care o întâmplare meşteşugit pusă la cale, probabil, l-a aruncat sub satârul necruţător al internaţionalilor, corecţilor, activiştilor etc (Aşa cum în primul material era amintit Teodosie de la Constanţa; câte o tentă de concret care să facă tot virtualul adevărat).
       Şi pentru că toate astea trebuia să servească unui scop mai perfid iată şi concluzia pe care filosoful post-marxist ne-o serveşte din chiar primul rând al articolului său:

Intoxicati cu delirul pseudo-nationalist, este greu sa mai gandesti astazi Biserica drept vector de securitate.(!!!)
  
        Cum autorul articolului nu e venit nici din munţii din Papua Noua Guinee, nu e nici prost, nici incult, în oricare din variantele de la început, şi în chiar logica textului său, am putea trage şi noi concluzia, pornind numai de la acest unic articol, că: dacă nu ar fi un "îndrăcit" ar fi mai mult ca sigur un "oportunist ticălos". Ar fi corect?

Cu Părintele Teofil Părăian despre Canonul cel Mare

- Părinte Teofil, Postul Mare este răstimpul în care omul este chemat să se cerceteze pe sine mai mult decât altădată, să se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica noastră Ortodoxă ne întâmpină cu slujbe mai multe si mai lungi, dintre acestea Canonul cel Mare are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul cel Mare?

- Canonul cel Mare este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele câte sunt în rânduiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogătia lui, prin alcătuirile din care este compus. Canoanele Bisericii noastre, canoanele de slujbă, sunt alcătuiri care au în general opt cântări numărate ca nouă pentru că una lipseste de obicei si anume cântarea a doua. Canonul cel Mare are si cântarea a doua, de altfel în Triod sunt mai multe canoane care au toate cele nouă cântări. Nu este vorba de o singură cântare, ci e vorba de alcătuiri din mai multe ziceri care împreună formează ceea ce numim noi o cântare, cântarea întâia, cântarea a doua, cântarea a treia s.a.m.d. Canonul cel Mare are multe alcătuiri de felul acesta apartinând fiecărei cântări si de pe urma faptului că este lung se numeste Canonul cel Mare. De fapt, ce înseamnă canon în acest înteles, înseamnă îndreptare nu înseamnă chinuire, un canon în care te chinui ca să realizezi ceva sau te chinui pentru că ai făcut ceva rău, ci este vorba de un îndreptar, de un mijloc de îmbunătătire sufletească, de ceva care te ajută să te faci din rău bun sau să fii preocupat de îmbunătătire. Acesta e rostul tuturor canoanelor de slujbă, de exemplu, Canonul de pocăintă care este o rânduială pentru credinciosi în general, pentru rugăciunea particulară, e acelasi lucru, adică o rânduială de rugăciune prin care îti propui să nu mai fii rău dacă ai fost rău sau dacă esti bun, să fii si mai bun, să fii mai angajat într-o viata superioară. Canonul cel Mare, de fapt, ca si celelalte canoane, nu are atât importantă când îl realizăm, de exemplu miercuri seara din săptămăna a cincea a postului. Spus o singură dată pe an nu are mare importantă, însă importanta lui este în continutul lui, în ceea ce se poate realiza prin continutul lui si de aceea e important să îl avem la îndemână si să îl studiem, să-l aprofundăm, să ni-l impropriem prin învătarea anumitor ziceri din cuprinsul canonului, să ne orientăm după continutul lui. Asa că eu as recomanda să fim cu mai multă luare aminte nu numai la vremea când se face, pentru că atunci fiind o multime de idei, ideile urmează una pe alta si am putea zice că într-un fel se desfiintează una pe alta. Trecem de la o alcătuire la altă alcătuire, cea de la care am trecut o uităm, cea la care suntem o avem în vedere, dar după ea urmează alta si alta si asa că acolo sunt, poate, sute de idei care sunt în folosul nostru, dar care nu sunt lucrătoare în viata noastră pentru că nu ne rămân. Ne rămâne doar ideea că am participat la un canon lung, la un canon mare, la un canon care e mare nu numai prin lungime ci e mare si prin profunzime. E un sentiment de coplesire. Suntem prea mici pentru un canon asa de mare.

Mai multe în pagina Ortodoxie.