Pregătirea pentru Postul Paştilor
... Pericopa evanghelică din această duminică ne înfăţişează un om satisfăcut întotdeauna de sine, care consideră că se supune tuturor cerinţelor religioase. El este sigur pe sine şi mândru de el. În realitate, totuşi, el a falsificat sensul religiei pe care o reduce astfel la detalii exterioare şi îşi măsoară cucernicia prin prisma zeciuielii pe care o dă la templu. Însă vameşul se smereşte pe sine şi smerenia sa îl îndreptăţeşte pe el în faţa lui Dumnezeu.
Dacă există o calitate morală desconsiderată şi chiar negată astăzi, aceea este smerenia. Cultura în care trăim ne insuflă permanent sensul mândriei, al măririi de sine, al îndreptăţirii de sine. Smerenia – fie individuală sau comună, etnică sau naţională – este privită ca un simbol al slăbiciunii, ca ceva degradant pentru un om adevărat. Chiar şi bisericile noastre, nu sunt ele îmbibate cu acelaşi spirit al fariseului? Nu dorim noi ca orice contribuţie, orice faptă bună”, tot ceea ce facem pentru Biserică să fie cunoscut, lăudat, să fie mediatizat?
(Mai multe în pagina Ortodoxie)
Te salut si ma bucur sa te re-gasesc pe blog(peste care am dat din pura intamplare) dupa ce am incercat sa te tot caut prin media.
RăspundețiȘtergerePentru o orientare rapida a celui ce scrie aceste randuri de intampinare vezi aici:http://ioanavram.wordpress.com/2011/01/10/cei-patru-lideri-de-la-alternativa-romaniei/
Te salut Ioane si nu trebuie sa ma orientez ca te tin bine minte. Chiar am dat si eu odata de tine tot asa intamplator. Ma bucur sa te aud in scris si poate ne auzim si in direct.
RăspundețiȘtergere