Este
momentul. Este în mod clar acel moment când cad măştile, se dau
cărţile pe faţă, sunt anunţaţi câştigătorii reali. Şi ei sunt: COMUNIŞTII! Noii
comunişti. Aceiaşi comunişti.Ciuma roşie.
Spuneam,
în textul Diavolul
în istorie şi în politică. Adam şi Eva, paleo-comunişti? , publicat în
urmă cu doar câteva zile, că comunismul nu a fost învins, nu a fost stârpit, ci
doar retras în culise pentru a apărea în travesti. Că el este o manifestare făţişă şi declarată a Răului, este lupta diavolului cu
Dumnezeu, răzvrătirea perpetuă a acestuia împotriva lui Dumnezeu.
Diavolul este real, de aceea el nu trebuie relativizat. Şi nici nu trebuie
să cădem în plasa minciunii sale, cum că nu există. Răul l-a însoţit şi hărţuit
pe om încă de la crearea sa; cum am putea să credem că, acum, deodată, el a
încetat, sau, în curând, va înceta să existe? Lumea nu este ameninţată cu
distrugerea de un monstru sau de extratereştri; ea este ameninţată, pe o parte
de uneltele răului, de slugile sale, de mercenarii săi, adică, pentru perioada
modernă şi contemporană, de cei care au finanţat şi impus comunismul sub toate
formele sale, de la Revoluţia Franceză până la neo-marxismul de astăzi, pentru
a aduce pe lume supunerea faţă de diavol în noua ordine mondială, adică
în ordinea lui. Pe de altă parte de noi înşine, de pactizarea cu el, de
agrearea lui, de încântarea şi grabnica cedare în faţa ispitelor lui.
Cazul
procurorului-securist-comunist-torţionar Lazăr este acel moment în care brusc
se petrece o relevare a unui adevăr, o developare a unei imagini reale. În
acest caz, imaginea comunismului şi a comuniştilor din România, tropăind prin
sţngele şi peste cadavrele victimelor lor.
Şi
nu existenţa acestuia, şi a altora, în funcţii importante, vitale ale statului
român, în prezent şi în toţi cei 30 de ani care au trecut, este dezvăluirea cea
mai importantă, ci dezgolirea comunismului, împărat al zilei, în toată
nuditatea şi hidoşenia sa.
Nu
refuzul acestuia şi al altora de a-şi recunoaşte greşelile, nu refuzul de a pleca
din posturile pe care le ocupă, ca aleşi sau numiţi, sunt cele mai grave
elemente ale cutremurătoarelor şi pe deplin clarificatoarelor evenimente.
Nu,
nici măcar seninătatea şi impertinenţa cu care îşi expun ticăloşia.
Ci,
reacţia celorlalţi, a anticomuniştilor de tradiţie şi de meserie, a celor care
şi-au făcut din anti-comunism un stindard, un blazon şi o „sacră” misiune
publică. Apărarea de către aceştia a lui Lazăr, descins direct din infernul
concentraţionar comunist şi a "duduii" Kovesi, şefă de securitate, Piteşti,
Aiud, Jilava, canal, Deltă pe stil nou este developarea cea mai crudă, mai fără
cosmetizări, mai clară a minciunilor, uneltirilor, abuzurilor, agresiunilor, reţelelor,
slugilor şi stăpânilor, ticăloşilor şi ticăloşiilor pe stil nou, „democratic”.
Îi
apără vremelnicul ocupant al birourilor de la Cotroceni, marele „anti-comunist”,
cel care ar fi trebui să fie preşedintele românilor şi nu e decât o jalnică
unealtă a Ocultei. Marele justiţiar, la rândul lui, penal.
Îi apără pnl-ul, care
se laudă de 30 de ani cu lupta anticomunistă şi jertfele înaintaşilor lor. Ce
rămâne din această luptă? Cum se simt cei care se văd jertfiţi mereu şi etern?
Îi apără aceste două
expresii ale mizeriei şi decăderii naturii umane, usriştii şi cioloşiştii. Ca să
nu mai vorbim că în beţia minciunii în care trăiesc, primii tocmai ce porniseră
cu tam-tam lupta lor împotriva comunismului: Deputații USR Cristian Ghinea și Vlad-Emanuel
Duruș au depus o propunere legislativă privind interzicerea organizațiilor și
propagandei comuniste în România, se arată într-un comunicat al partidului.
Campania
este explicată de noul ideolog al usr, Andrei Caramitru, o caricatură de Robespierre
al zilelor noastre:
Lecția de istorie – de ce comunismul este o ideologie
criminală
.....
Problema lor este că – deși se cred “intelectuali” – nu sunt capabili să citească. Așa că
o să le explic mai jos cu câteva citate ca să înțeleagă. Pe scurt – ideologia
comunistă militează clar pentru o perioadă (lungă) de “dictatură a
proletariatului” în care dușmanul de clasă este eliminat fizic. Este similar cu
ce spunea Hitler – doar că pentru el inamicul erau evreii. Pentru comuniști
inamicul este “burghezul” – inclusiv toți cei care se opun comuniștilor. Toți
trebuie omorâți pentru ca “omul nou” să apară. Metoda pe care o susțineau
explicit era cea a Revoluției Franceze și teroarea ghilotinelor.
Îi apără fiul de miliţian cu grade şi, probabil, „fapte”
mari, umilul slujbaş al Globalistei, Cioloş, fost, la rândul lui, securist.
Îi apără acea intelectualitatea „elitistă”, care a
supt, până ce a făcut crampe la gură, în aceşti 30 de ani, din sângele bugetar
al naţiunii, anticomunistă, dar care premiază un
securist-procuror-torţionar-comunist. Adică, nişte lichele care îşi fac meseria
ticăloasă şi îşi duc în tihnă existenţa sulfuroasă.
Îi apără tineri care habar nu au ce a însemnat pe
bune comunismul, sau care sunt plămădiţi din aceeaşi plastilină bună pentru a
fi orice e nevoie şi care nu vor altceva decât să parvină.
O întreagă bucată din societatea românească s-a prăbuşit
brusc în mizerie, derizoriu, lichelism, crimă, genocid. S-a întors cu fundul în
sus, deodată, împins de evenimente, acest aisberg al ticăloşiei fără limite; îi
putem vedea dimensiunile uriaşe şi întunericul anihilant ascunse sub oglinda minciunii
şi îi putem simţi duhoarea pestilenţială. Căci iadul e îngheţat, întunecat şi
puturos.
Măcar, acum ştim cum
stăm. „Suntem în clar” cu mulţi dintre ei. Avem nişte modele de developare pe
care le puteam aplica şi altora. Nu ne mai facem iluzii. Şi nici nu-i vor mai
crede mulţi când se vor da mari anticomunişti.
Nicolae şi Elena Ceauşescu au murit ca să nu
vorbească. Dar şi ca un ritual prin care duhul demonic trece de la cei care
şi-au făcut datoria către cei care le vor continua opera. Şi dacă în 1944 comunişti
erau cât de un pluton, şi ăia în mare parte informatori ai siguranţei, iar comunismul
a fost introdus prin teroare, astăzi sunt mulţi cei care l-au îmbrăţişat de
bună voie. NOUA CIUMĂ ROŞIE!
Şi pentru ca ei să se bucure de această îmbrăţişare
a trebuit să moară, să sufere, să-şi vadă viitorul distrus, din 1944 şi până în
2019 milioane de români. Din păcate, se pare că nu vor fi ultimii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu