În noi gândeşte Frica, nu mai gândeşte Raţiunea!
Vorbeşte Frica, nu mai vorbeşte Raţiunea!
Vorbeşte Glasul care ne asigură că ne vrea în siguranţă, ne sfătuieşte Glasul, ne porunceşte Glasul, ne îndreptăţeşte Glasul; el ştie întotdeauna mai bine, el ştie tot. Şi-l ascultăm orbeşte, căci este Glasul Fricii.
Urâm libertatea căci libertatea înseamnă necunoscut.
Ne lepădăm libertatea cu gemete guturale de satisfacţie, cu trăiri extatice.
Ne temem de lumină, fugim de lumină, blestemăm Lumina!
Binele şi Frumosul, Lumina sunt suspecte, periculoase, subversive.
Îl refuzăm, îl negăm, îl urâm pe Dumnezeu pentru că e Libertate, Bine, Frumos, Lumină.
Ne ascundem în întuneric, iar întunericul pătrunde în noi și naşte monştri care ne devorează căldura, iubirea, viaţa, lumina interioară.
Suntem drogaţi, Frica eliberează în corpul nostru substanţe, care ne afectează grav raţiunea, dreapta socotinţă, discernământul, liberul arbitru, voinţa.
Suntem suspicioși.
Suntem neîncrezători.
Suntem tot timpul în alertă.Uităm de ceilalţi.
Ne e frică de ceilalți.
Ceilalți sunt necunoscutul, care este întotdeauna periculos.
Celălalt să stea deoparte, departe, să facă bine să se supună, să asculte fără crâcnire ce ordonă Frica.
Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalţi pentru a scăpa noi.
Devenim fiare turbate faţă de cei care, în aceeaşi situaţie cu noi, par a ne pune în pericol prin inconştienţa neascultării de Frică, pe care Frica din noi ni-i dezvăluie ca nişte corpi străini periculoşi, ca pericolul însuşi.
Cei stăpâniţi de Frică, sudaţi prin curentul de înaltă intensitate al panicii, devenim o masă omogenă, devenim "gloata".
Îi denunţăm pe duşmanii gloatei.
Îi hăituim pe duşmanii gloatei.
Îi prindem şi îi predăm organelor represive pe duşmanii gloatei.
Îi linşăm pe duşmanii gloatei.
Avem nevoie de cineva care să poarte de grijă fricii noastre.
Strigăm după cineva care să hrănească frica noastră.
Implorăm ca cineva să îngraşe frica noastră.
Care să ne pună în lanţ pentru securitatea noastră.
Care să ne pună în cuşti separate, pentru securitatea noastră.
Care să ne devină raţiunea noastră, gândurile noastre, voinţa noastră, dorinţele noastre.
Care să ne biciuiască spre binele şi securitatea noastră.
Care să ne facă să uităm că SUNTEM.
Şi care să decidă când, cum şi cu ce folos să murim, de exemplu, de coronavirus, când de fapt noi ne înecăm cu balele ce curg pe osul aruncat printre gratiile supermarketurilor salvatoare.
OAMENII ÎNNEBUNESC ÎN MASĂ, DAR ÎŞI REVIN ÎNCET ŞI UNUL CÂTE UNUL. TREBUIE SĂ FACEM TOT CE PUTEM CA SĂ ADUCEM MULŢIMEA ÎNSPĂIMÂNTATĂ ÎNAPOI LA RAŢIUNE. NU CEDAŢI ÎN FAŢA FRICII! NU RENUNŢAŢI LA DREPTURILE VOASTRE! NU VĂ VINDEŢI LIBERTATEA PE UN BOL DE MÂNCARE ŞI UN SAC DE MINCIUNI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu