Nu ştiu câţi dintre cei care citiţi aceste rânduri şi sunteţi prezenţi regulat în dezbaterile noastre aţi trăit înainte de 1989 şi mai ales înspre anii '50-'60. Probabil puţini. Nici eu nu am prins vremurile de teroare şi genocid împotriva propriului popor de la începuturile "minunatei" societăţi comuniste. Am început să deschid ochii în înţelegerea realităţii şi discernerea adevărlui de impostura grotească şi criminală doar după anii de început ai deceniului 7. Dar am trăit acea tensiune permanentă, acea limitare permanentă, acel spectacol permanent al unei pretinse realităţi, o minciună, o mascaradă, un cacofonic simulacru de adevăr.
Am citit totuşi, suficient, am înţeles totuşi suficient din mărturiile unora sau altora, din documente, din relatări, pentru a avea o imagine mai apropiată de adevăr a lumii din perioada 1944-1964, mai ales a perioadei de început.
Avem, de asemenea, imaginea lumii de astăzi şi a României de astăzi. Şi această imagine multi-D a perioadei de acum, se dovedeşte plină de detalii mult îngrijorătoare, căci teribil de asemănătoare cu detalii ale tabloului de acum 67-75 de ani. Este vorba despre calitatea umană a celor care din politică, servicii, poliţie, procuratură, făuresc (mai corect, siluesc din nou) traseul societăţii româneşti şi decid asupra destinelor individuale.
Cu oleacă de spoială în plus, dată de diplome luate fără prea mare chin la şcoală, târziu şi neclar la facultate, de unde licenţe şi doctorate plagiate, uşor şi la grămadă în aşa-zise formule de educaţie post-universitară de securitate, de parteneriat strategic, de integrare de diverse soiuri, politicienii, procurorii şi lucrătorii din servicii şi poliţie de azi, priviţi cu mai mare şi mai scrupuloasă atenţie, sunt de fapt, în cea mai mare parte, de aceeaşi factură intelectuală şi morală cu cei din anii de început ai comunismului.
Aceeaşi obedienţă faţă de şefi din afara României, aceeaşi precaritate intelectuală, educaţională, şi funcţională, aceeaşi aroganţă mitocănească, aceeaşi lipsă de bun simţ, de respect, de empatie, aceeaşi disponibilitate către jaful, fără remuşcări, a celorlalţi, aceeaşi brutalitate şi agresivitate, aceeaşi ţopârlănie, aceeaşi desconsiderare a omului, a vieţii, în afara sferei lor pesonale, în interiorul căreia fiecare dintre ei este soarele în jurul căruia se învârte universul. Şi, de aici, aceeaşi lipsă de măsură şi aceleaşi măsuri teroriste, dezumanizante, distructive, inumane şi anti-umane.
Evident că indivizi asemănători, puşi la butoanele unui stat vor construi, ajutaţi fiind de mafia globalistă, mai precisa la ordinele mafiei globaliste, acelaşi timp de societate umană. Un lagăr, o colonie penitenciară de dimensiuni statale, un iad populat de fiinţe dezumanizate.
Evident că noi, ca buni creştini, trebuie să ne rugăm pentru ei: să ne rugăm ca Dumnezeu să-i ajute să se trezească, să înţeleagă, să se schimbe, să devină prieteni ai omului, nu duşmanii lui.
Dar la fel de evident este că, atunci când existenţa şi activitatea lor dăunează aproapelui meu, celorlalţi, urmaşilor noştri, trebuie să ne opunem, să contracarăm propaganda lor pernicioasă, să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă adevărul, să încercăm să le blocăm acţiunile de demolare a României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu