Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

 
Vremea noastră este vreme cumplită cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări din cele mai cumplite. Si nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău, nu deznădăjduiți dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, cel inexistent, Cel „de neînduplecat” este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea și nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inexplicabile.

Și stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nici o formă. Acuma cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți nu avem cum să scăpăm. Și mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea principiul dominoului. Și filmele arătau că dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și până la urmă se termină cu catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru, în niciunul din filme nu se vorbea de Dumnezeu. Niciunul nu a zis Doamne.

Eu cunosc trei cazuri și unul pe care îl cunosc personal, într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de nebunie, de a se sinucide, dar în loc să facă asta a zis Doamne! și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. Și am observat în filmele astea, în duhul lumii acesteia care vrea să ne convingă că stăpânitorul lumii acesteia este atotputernic, „de mine nu scapi”, sau faci ce-ți spun eu și îți dau „șaptesprezece privileghiomuri” dacă devenim uniți cu Roma, sau cum spunea Sichim Pasa: „jos capul”. Nu! Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia, să strigam la Dumnezeu! Dar, de acuma, în marele necaz singura scăpare este Dumnezeu!

In realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta, și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, când o soluție găsită să nu fi fost de Dumnezeu. „A că a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpăt din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.

Zice Psalmul: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Psalm 126,  1)   Da păzesc, dar nu paza mea va păzi cetatea dacă nu Dumnezeu în mine păzește. Cu Dumnezeu trebuie să ne tocmim. In singur Dumnezeu trebuie să avem nădejdea. Zice psalmul: „Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui” „Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale” (Psalm 43, 8, 5) – zicea războinicul David. Da, dar cu bratul lui lovea și cu arcul lui trăgea. Și la noi, Dumnezeu nu va veni, ci eu voi zidi casa, dar dacă Dumnezeu nu va lucra în mine, nu va ieși nimic. Vreau să zic că întotdeauna, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost singura ieșire dar, nevrând să ne silnicească ne-a lăsat să credem că fiindcă noi ne-am priceput.

Zilele care vin sunt cumplite și nu mai există nici o scăpare, cum corect vorbesc filmele alea. Corect, dar nu adevărat! Numai Dumnezeu va fi scăparea. Mi se pare îngrozitor, și pentru noi este, dar va ști Dumnezeu să ne miluiască. Si este un mare privilegiu și în sfârșit și vom învață -dă-ne Doamne!- să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

Deci, tot ce am zis, este un fel de a zice: „ține-ți mintea în iad”. Nu am încercat să evit, să nu vorbesc de criza care este și vine, nu am încercat să o mușamalizez, dar am spus că orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dacă te găsești în fundul iadului, să nu deznădăjduiești, și atunci fundul iadului pentru tine va fi rai. Cum a fost înrourare focul cuptorului încins pentru cei șapte tineri. Și asta nu este o poveste, este istorie. Eu am ajuns să mă întreb în ce măsură să cred în Scriptură, ce trebuie să cred literal și ce trebuie să fie metaforic. Lucrurile astea, puțin câte puțin, am ajuns, din ce în ce mai mult, să le cred literal. Când zice scriptura că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga, eu cred că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga. Că sunt prost?  Bine, sunt prost și mă bucur că sunt prost și că nu sunt ca deștepții lumii acesteia care au toate dovezile că Dumnezeu nu există, și vom vedea cândva cine va fi fost prostul și cine deșteptul. Prin asta parafraze ce spunea Sf. Ap. Pavel că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Si poate cu asta să terminam.

Extras din conferința Pr. Rafail Noica în biserica „Soborul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, reşedinţă mitropolitană de la Limours, octombrie 2017

Sursa:  https://coloana-infinitului.com/parinti-contemporani/pr-rafail-noica-raul-lumii-de-astazi-este-asa-de-organizat-incat-scapare-nu-mai-este-numai-dumnezeu-va-fi-scaparea/

Statul s-a substituit spaţiilor şi instituţiilor religioase, ne-a interzis identitatea spirituală, s-a declarat unica PUTERE şi pe noi toţi infractori!

 

În orice religie este surprinsă importanța spațiului și a timpului în ritualul său. Indiferent dacă se recunoaște unui spațiu dat, o sacralitate anume ori ba.
În creștinismul ortodox și catolic, bisericile sunt ”pământ sfânt”. Ele sunt spații sfințite, iar mistagogiile (precum cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul) subliniază rolul lor de a ”întrupa” cerurile, de a fi adevărate ”vehicule” spre o altă dimensiune. În (neo)protestantism această dimensiune este anulată (odată cu preoția ca atare), bisericile sau casele de rugăciune fiind importante mai degrabă pentru coagularea congregației, a comunității, au, așadar, un rol social și educațional marcant, dar care ”sfințesc” participanții (oricum sunt sfințiți doar prin propria credință și prin botez) prin Euharistie.
Sinagogile din iudaism sunt, de asemenea, altceva decât Templul dispărut (să nu ne lăsăm amăgiți de denumirea de ”templu” pe care o au unele sinagogi din lume, inclusiv cel din București). Așa cum (mult mai târziu) vor fi bisericile (neo)protestante, sinagogile au fost mai mereu spații ale rugăciunii și ale învăță(tu)rii, dar nu presupuneau sacralitatea pe care doar Templul o (putea) avea. Rabinul este în esență un învățat și un învățător, nu și un preot (în sensul preotului de la Templu, ori al preotului creștin ortodox sau catolic). Se aseamnă mai mult unui pastor (sau, istoricește vorbind, invers!). Preotul evreu (în sensul său autentic) se cuvine a avea o anumită descendență și filiație și are acces la gesturi ritualice specifice (tocmai pentru că ei existau în umbra - sau în lumina! - Templului), care nu sunt de găsit în cazul rabinilor.
Tocmai de aceea, rabinul este mult mai marcant în istorie și-n imaginarul colectiv, pentru că dispariția de acum două milenii a Templului a eliminat în mare măsură importanța preotului evreu și a subliniat-o pe cea a rabinului din comunitățile evreiești disparate în toată lumea. Rabin care era teolog, învățător, administrator, judecător etc. în comunitatea în care activa. Pentru evrei, Templul este spațiul sacru. Spațiu dispărut de două milenii, dar spre care se întorc de fiecare dată. Iar o eventuală reconstruire a acestuia nu se va face altfel decât după criterii extrem de riguroase, ritualice, care se impun tomai datorită dimensiunii sale sacre.
În islam, moscheea și geamia sunt importante, dar nu se substituie templului de la Mecca, singurul loc sacru, recunoscut ca atare de lumea musulmană. Iar pelerinajul la Mecca (fie și o singură dată în viață) este unul dintre cei cinci stâlpi ai islamului. Nici imamul nu este un preot în sensul vechilor preoți din iudaism sau ai celor din creștinismul ortodox și catolic, ci se aseamănă mai mult rabinului sau pastorului.
Nu vom merge aici spre hinduim, budism etc., unde lucrurile devin ceva mai complexe (și mai complicate), dar nu fac rabat de la ideea de spațiu sacru. Nici nu vom pretinde că am zis ceva despre diferitele curente, școli și ramuri din islam, ori despre ramurile conservatoare sau reformiste din iudaism.
Ideea acestui text este că în toate religiile există conceptul de sacru și că acesta se reflectă fără echivoc (chiar dacă în maniere diferite și specifice fiecărei religii) asupra spațiului. Există munți și râuri sacre, există obiecte sacre. Există temple și biserici.
Un musulman, spre exemplu, nu va folosi ”covorașul de rugăciune” din motive de confort, ci pentru a nu avea contact cu solul care ar putea fi impur. Așadar, covorașul cu pricina decuplează credinciosul de la murdăria acestei lumi (ablațiunea sau gesturile ritualice fiind și ele extrem de importante în ritualul unui musulman). Actul rugăciunii trebuie săvârșit într-ul LOC curat.
În bisericile tradiționale (precum cele ortodoxe și catolice) se impune (fie și teoretic) o anumită ținută vestimentară și însăși clădirea bisericii presupune o ”ieșire din lume” și o intrare într-un spațiu ”non-mundan”, chiar dacă aflat aici și acum. Cum s-ar zice acum, prin consacrarea/sfințirea lor bisericile devin ”portaluri”.
Un lucru este clar: în toate religiile vedem cum coexistă atât ideea de spațiu sacru, în sensul de spațiu consacrat, cât și ideea că subiectul însuși, credinciosul ca atare ar fi (locul) cel sfințit. Mai toate religiile păstrează ambele aspecte. Diferența constă în mare măsură în accentul pe care-l pune fiecare religie/confesiune în parte sau în felul în care le combină.
În cazul evreilor o comunitate este constituită pe baza prezenței unui număr minim de persoane. În islam, orice musulman poate fi ”preot”. Și în creștinism (de orice confesiune) aflăm că ”acolo unde sunt doi sau trei în numele Meu, acolo sunt și Eu”. Dar, totodată, iudaismul își păstrează (fie și în suflet), Templul, islamul merge la Mecca (spre care se închină în fiecare zi), iar creștinismul (ortodox și catolic) iese din lume, în biserici. (Neo)protestantismul creștin pare singurul fără un loc sacru, acela fiind definit exclusiv de persoana credinciosului. Ceea ce nu relativizează, însă, importanța bisericilor sau a caselor de rugăciuni, căci practica împărtășirii este esențială și în ritualul confesiunilor (neo)protestante, chiar dacă și la nivel de Euharistie există diferențe notabile de interpretare și de înțelegere între Ortodoxie și Catolicism pe de o parte și (Neo)protestantism pe de alta. Dar dacă spațiul ca atare nu este sfânt pentru un neoprotestant, totuși, credința îi cere să participe cu necesitate la actul euharistic. Ține chiar de ”mecanismul” credinței care-l sfințește. Respingerea, relativizarea sau ignorarea acestui act sunt incompatibile cu credința (și cu conținutul acesteia). Oricât de ”individualizat”, credinciosul (neo)protestant nu-și va putea ”fabrica” euharistia în bucătărie!
Astăzi, cu această carantină care pare să monopolizeze aproape întreaga omenire, toți suntem decuplați în mod forțat de spațiile sacre și de gesturile care ne sfințesc. Ba, aș zice eu, este relativizată însăși ideea de spațiu sacru.
Și este relativizată sub imperativul unei temeri de ordin sanitar, laic, mundan, în care tot discursul religios privind raportarea trupului la non-trupesc, la spiritual, și toată cosmologia în care boală și moarte sunt subsumate unui înțeles și unei realități superioare sunt scurt, simplu și fără echivoc expediate în irelevant. Aproape că ni se spune, condescendent: ok, bine, e dreptul vostru să credeți ce vreți voi, dar nu azi! Acum e cazul să lăsați deoparte credințele și practicile ce țin de ele, pentru că aveam de-a face cu ”realitatea”. Aparent vorbim despre protejarea sănătății populației. În substrat vorbim despre anularea identității spirituale a acesteia.
Credințele noastre religioase (care, să nu uităm, au o dimensiune profund identitară) sunt astăzi literalmente tratate ca simple chestiuni de gust, de opinie oarecare, subiectivă, tolerate cu un soi de condescendență. Ni se admit, așa cum admitem copiilor să se joace, să se imagineze super-eroi sau personaje din basme ori din filme, dar până când le amintim că trebuie să-și facă temele sau să se culce.
La ora actuală, Statul (în toate ipostazele sale din lume) s-a substituit templelor, sinagogilor, moscheilor, bisericilor și caselor de rugăciune, intervenind ca SINGURĂ realitate posibilă, și nu face altceva decât să transmită, să implementeze în forță și să execute voia OMS-ului - devenit un soi de instituție cvasi/meta-spirituală. În această pseudo-religie (nimic altceva decât o uluitoare desfășurare a Puterii), nu există nevinovați. TOȚI suntem pasibili de vina de a fi ”contaminați”. Am mai scris despre asta. Prin urmare, toți avem obligația de a ne supune acestui singur adevăr: acela că toți suntem suspecți! Ni se vorbește despre responsabilitate socială, dar în spatele ei vedem dizolvarea familiilor prin izolarea bunicilor și a părinților vârstnici (întru protejearea lor, desigur), vedem spargerea comunităților de credință și atomizarea membrilor acestora în apartamente ferecate. Social-distancing-ul este noul ritual. Și NU este opțional. Este impus cu forța, sub semnul penalizării drastice, întru ignorarea declarat salutară a realităților de ordin spiritual.
Dacă ne grăbim să vedem aici doar măsuri practice și pragmatice temporare, menite să evităm un pericol (despre care - atenție! - știm aproape exclusiv, tocmai de la instanțele care ne impun izolarea), ar trebui să ne mai gândim: în esență este un război al discursurilor și al proiecțiilor despre realitate și lume. Și vedem cum deocamdată discursul mundan, lumesc, de tipul ”realitatea e doar aici și acum” a dat o lovitură cumplită discursului care susține că există și un plan spiritual (prin nimic iluzoriu sau mai puțin real decât cel fizic, de aici și de acum).
Cel mai uimitor este faptul că toate instituțiile religioase (din interiorul cărora se aud doar voci sporadice de opoziție) au îngenunchiat rapid în fața noii religii și a noii instanțe de autoritate, dovedind o acută lipsă de flexibilitate, de versatilitate și de reacție. Plecând capul au pasat greutatea pe umerii credincioșilor. Trăim un moment cu o mare relevanță istorică.
Mulți vor vedea aici un motiv să se rupă din respectivele comunități (ceea ce e grav!), alții își vor vedea justificate discursurile new-age-iste potrivit cărora sacrul există peste tot (dar, într-un anumit sens, nicăieri!).
Dar dincolo de toate acestea vedem cum azi, acum, ni se cere sub aparența păsării și a griji de semeni să ne reformulăm credințele privind sensul spiritual al lumii, al vieții, al bolii și al morții. Sau, dacă se poate, să renunțăm la ele. Căci acolo, în renunțarea totală se află acceptarea deplină a poruncilor Puterii. De aici și de acum.

Sursa: https://www.facebook.com/silviu.dancu.98/posts/673070433506840

Stocarea de informaţii sub piele, ca un tatuaj interior, prin nanocristale introduse împreună cu un vaccin se poate face chiar acum!

Cum există destule voci care se arată neîncrezătoare în posibilitatea de a dezvolta un vaccin cu nanoparticule, sau care cred că încă nu există tehnologia necesară, în cele ce urmează aveţi traducerea unui articol provenind de la mult-pretigiosul Massachusetts Institute of Technology, apărut în 19 decembrie 2019, despre posibilitatea de a crea o memorie sub piele, memorie în care să se stocheze, zic ei, date medicale, dar, desigur, şi orice alt fel de informaţii, sau date care să configureze procese interne şi comportamente. Deci nu numai că se poate, dar tehnologia şi produsele necesare există deja.
Dar nu vă temeţi!
Mărturisiţi-l pe Hristos!
Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri! 

STOCAREA DE INFORMAŢIE MEDICALĂ SUB PIELE

În fiecare an, lipsa vaccinării duce la aproximativ 1.5 milioane de decese care pot fi prevenite, în special în țările în curs de dezvoltare. Un factor care face ca campaniile de vaccinare din aceste țări să fie mai dificile este faptul că există o infrastructură redusă pentru stocarea dosarelor medicale, astfel încât adesea nu există o modalitate ușoară de a stabili cine are nevoie de un anumit vaccin.

Cercetătorii MIT au dezvoltat acum o nouă modalitate de a înregistra istoricul vaccinării unui pacient: stocarea datelor într-un model de vopsea, invizibilă pentru ochiul liber, care este livrată sub piele în același timp cu vaccinul.

„În zonele în care cardurile de vaccinare pe suport de hârtie sunt adesea pierdute sau nu există deloc, şi nu s-a auzit de bazele de date electronice, această tehnologie ar putea permite detectarea rapidă și anonimă a istoricului vaccinării pacienților pentru a se asigura că fiecare copil este vaccinat”, declară Kevin McHugh, fost șef MIT care este în prezent profesor asistent de bioinginerie la Universitatea Rice.

Cercetătorii au arătat că noua lor vopsea, care constă din nanocristale denumite puncte cuantice, poate rămâne cel puțin cinci ani sub piele, unde emite lumină infraroșie care poate fi detectată de un smartphone echipat special.

McHugh și cercetătorul științific, Lihong Jing sunt autorii studiului, care apare astazi in Science Translational Medicine. Ana Jaklenec, cercetător la Institutul Koch pentru cercetarea integrată a cancerului din MIT, și Robert Langer, profesor la Institutul David H. Koch la MIT, sunt principalii autori ai acestui document.

O înregistrare invizibilă

Acum câțiva ani, Echipa MIT a stabilit o metodă de înregistrare a informațiilor referitoare la vaccinare într-un mod care să nu necesite o bază de date centralizată sau o altă infrastructură. Multe vaccinuri, cum ar fi vaccinul pentru rujeolă, oreion și rubeolă (MMR), necesită doze multiple distanțate la anumite intervale; fără înregistrări precise, copiii pot să nu primească toate dozele necesare.

„Pentru a fi protejați împotriva majorității agenților patogeni, este nevoie de vaccinări multiple”, declară Jaklenec. „În unele zone din țările în curs de dezvoltare, poate fi foarte dificil să se facă acest lucru, deoarece există o lipsă de date despre cine a fost vaccinat și dacă au nevoie de injectări suplimentare sau nu.”

Pentru a crea un dosar medical descentralizat „la pacient”, cercetătorii au dezvoltat un nou tip de puncte cuantice pe bază de cupru, care emit lumină în spectrul infraroșu apropiat. Punctele au un diametru de aproximativ 4 nanometri, dar sunt încapsulate în microparticule biocompatibile care formează sfere cu un diametru de aproximativ 20 microni. Această încapsulare permite vopselei să rămână în poziție, sub piele, după injectare.

Cercetătorii au conceput vopseaua lor pentru a fi livrată de un plasture cu microace, mai degrabă decât cu o seringă și un ac tradiționale. Astfel de plasturi sunt în curs de elaborare pentru a livra vaccinuri pentru rujeolă, rubeolă și alte boli, iar cercetătorii au arătat că vopseaua lor ar putea fi ușor încorporată în acestea.

Micro-acele utilizate în acest studiu sunt obținute dintr-un amestec de zahăr dizolvabil și un polimer denumit PVA, precum și din vopseaua de punct cuantic și din vaccin. Atunci când plasticul se aplică pe piele, micro-acele, care au o lungime de 1,5 milimetri, se dizolvă parțial, eliberându-și sarcina utilă în aproximativ două minute.

Prin încărcarea selectivă a microparticulelor în micro-ace, plasturii oferă un model în piele invizibil pentru ochiul liber, dar care poate fi scanat cu un smartphone care are filtrul infraroșu îndepărtat. Acest plasture poate fi personalizat pentru a imprima diferite modele care corespund tipului de vaccin livrat.

,„Într-o bună zi, această abordare „invizibilă” ar putea crea noi posibilități de stocare a datelor, de biodetectare și de aplicare a vaccinurilor, care ar putea îmbunătăți modul de acordare a asistenței medicale; În special în țările în curs de dezvoltare”, spune Langer.

Imunizarea efectivă

Testele care utilizează pielea cadavrelor umane au arătat că modelele cuantice de puncte pot fi detectate de camerele smartphone după până la cinci ani de expunere simulată la soare.

Cercetătorii au testat, de asemenea, această strategie de vaccinare la șobolani, utilizînd plasturi cu micro-ace care au livrat punctele cuantice împreună cu un vaccin poliomielitic. Aceștia au constatat că șobolanii respectivi au generat un răspuns imunitar similar cu răspunsul șobolanilor care au primit un vaccin poliomielitic tradițional injectat.

„Acest studiu a confirmat faptul că încorporarea vaccinului cu ajutorul colorantului în oligoelemente nu a afectat eficacitatea vaccinului sau capacitatea noastră de a detecta vopseaua”, spune Jaklenec.

Cercetătorii intenționează acum să lucreze cu personalul medical din țările în curs de dezvoltare din Africa pentru a obține informații cu privire la cel mai bun mod de a pune în aplicare acest tip de evidență a vaccinării. De asemenea, ei lucrează la extinderea volumului de date care pot fi codificate într-un singur model, posibilitatea de a include informații precum data administrării vaccinului și numărul lotului de vaccin.

Cercetătorii consideră că punctele cuantice sunt sigure pentru a fi utilizate în acest mod, deoarece sunt încapsulate într-un polimer biocompatibil, însă intenționează să facă și alte studii de siguranță înainte de a le testa la pacienți.

„Stocarea, accesul și controlul documentelor medicale reprezintă un subiect important, cu multe abordări posibile”, declară Mark Prausnitz, președintele ingineriei chimice și biomoleculare din Georgia Tech, care nu a fost implicat în cercetare. „Acest studiu prezintă o abordare nouă în care fișa medicală este stocată și controlată de pacient în pielea pacientului într-un mod  minim invaziv și elegant.”

Cercetarea a fost finanțată de Fundația Bill și Melinda Gates și de grantul  Institutului Koch de la nivel Institutul naţional pentru cancer. Printre alți autori ai acestei lucrări se numără Sean Severt, Mache Cruz, Morteza Sarmadi, Hapuarachchige Surangi Jayawardena, Collin Perkinson, Fridrik Larusson, Sviatlana Rose, Stephanie Tomasic, Tyler Graf, Stephany Tzeng, James Sugarman, Daniel Vlasic, Matthew Peters, Nels Peterson, Lowell Wood, Wen Tang, Jihyeon Yeom, Joe Collins, Philip Welkhoff, Ari Karchin, Megan Tse, Mingyuan Gao, and Moungi Bawendi.

Sursa: http://news.mit.edu/2019/storing-vaccine-history-skin-1218

Nu vă temeţi!
Mărturisiţi-l pe Hristos!
Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!

Susţineţi cu scrisori de intervenţie acţiunea formulată de judecătorul Petrescu Ioan împotriva interzicerii slujbelor religioase

Pentru cei care aveţi sau sunteţi parte dintr-o asociaţie sau fundaţie, aveţi alaturat cererea de interventie care ar putea fi formulata si judecata in dosarul nr 155/45/2020 aflat pe rolul Curtii de Apel Iasi, cu termen de judecata 14.04.2020.

In masura in care vreti sa va raliati ca asociatii, fundatii sau alte entitati cererii pe care reclamantul Petrescu Ioan, judecator de contencios administrativ la Curtea de Apel Bacau, a formulat-o in nume propriu si singular, am intocmit cerere de interventie, in care trebuie doar completat numele asociatiei si datele de identificare ale acesteia, precum si mentiunea numelui presedintelui care reprezinta asociatia,iar la final semnatura acestuia si stampila.

Cererile de interventie ar trebui transmise Curtii de Apel Iasi in dimineata zilei de 13.04.2020, la https://ca-iasi.ro/index.php/main/view/upload_files si in aceeasi zi, prin serviciu de curierat, in 2 ex, semnate si stampilate in original . Numai trimise cat mai rapid, pot fi judecate pe data de 14.04.2020, o data cu cererea principala si fara a determina amanarea judecatii acesteia. Avem astfel ocazia de a face ceva dincolo de a ne plânge.

CURTEA DE APEL IASI

DOSAR NR 155/45/2020

TERMEN DE JUDECATA 14.04.2020

                                               Domnule Președinte,

Subscrisa….. (denumirea asociatiei si datele de identificare ale asociatiei) în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne,dl. Vela Ion Marcel, a carui citare o solicitam prin mijloace electronice afisate pe pagina oficiala: fax, email sau telefonic, la sediul Ministerului Afacerilor Interne situat în Piaţa Revoluţiei nr.1 A, sector 1, Bucureşti , formulam prin prezenta

        CERERE DE INTERVENTIE IN INTERES PROPRIU SI  IN INTERES ALATURAT

 cererii de chemare in judecata formulate de reclamantul PETRESCU IOAN- a carui citare o solicitam prin fax afisat pe pagina oficiala a locului de munca, Curtea de Apel Bacau-, pentru  pronunţarea unei hotărâri prin care să dispuneţi: - anularea parţială a art.2 din Ordonanţa militară nr.1/2020, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa militară nr.2/2020,ambele emise de pârât, respectiv eliminarea din ordonantele militare susmentionate a urmatorilor termini : 1. termenul,,religioase” conţinut în alin.1,conform căruia:,, (1) Se suspendă toate activităţile culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear şi de îngrijire personală, realizate în spaţii închise.”, 2. sintagma ,,fara accesul publicului” din cuprinsul alin.2, introdus prin actul normativ modificator, potrivit căruia:,, (2) Se pot oficia slujbe în lăcaşurile de cult de către slujitorii bisericeşti/religioşi, fără accesul publicului, slujbele putând fi transmise în mass-media sau online. ” 3.expresia ,,la care pot participa maximum opt persoane” din alin.3, introdus prin actul normativ modificator, după care:,,(3) Se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, precum şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi la spital sau la domiciliul acestora. ”.

Potrivit art 61 Cod procedura civila,” Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.”

Interesul pe care il pretindem in prezenta cauza indeplineste conditiile generale prevazute de art 33 din Codul de procedura civila, fiind determinat, legitim, născut și actual si cele speciale prevazute de art  1 si 2 din Legea 554/2004, fiind un interes public.

Potrivit art 2 alin 1 lit a, l, p, r , raportat la art 1 alin 1 din Legea 554/2004: Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Persoana vătămată - orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat. Interes public - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. Interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public; Organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative;”

Astfel, subscrisa intervenienta este o asociatie reglementata de OG 26/2000, care sustine fundamentele neamului romanesc, si anume credinta crestin ortodoxa si familia traditionala.

Prin urmare, interesul nostru in sustinerea cererii de chemare in judecata ce face obiectul dosarului nr 155/45/2020 este un interes public, avand in vedere ca prin susmentionatele ordonante militare s-a ingradit exprimarea libertatii de constiinta si exprimarea libertatii religioase a poporului roman crestin ortodox.

În fapt, poporul roman este majoritar credincios creştin ortodox , iar  prin dispozitiile atacate ii este  interzis in mod expres si neechivoc participarea la slujbele Bisericii Ortodoxe Române.

La data de 16 martie 2020, prin Decretul Presedintelui României nr.195/2020 s-a instituit starea de urgenţă pe întreg teritoriul României,pentru o perioada de 30 de zile.

În aplicarea acestui Decret şi a OUG 1/1999, modificată,au fost emise de catre pârât mai multe acte administrative unilaterale cu caracter normativ denumite ordonante militare.

 Prin art.2 din Ordonanaţa militară nr.1/2020 privind unele măsuri de primă urgenţă care privesc aglomerările de persoane şi circulaţia transfrontalieră a unor bunuri, publicată în M.Of.219/17.03.2020, au fost suspendata, intre altele, toate activităţile religioase realizate în spaţii inchise, iar  prin art.3 alin.1 din acelaşi act administrativ :,,(1) Se interzice organizarea şi desfăşurarea oricărui eveniment care presupune participarea a peste 100 de persoane, în spaţii deschise.” Prin art.9 alin.1pct.1 din Ordonanaţa militară nr.2/2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, publicată în M.Of.232/21.03.2020, au fost introduse la art.2 din Ordonanţa militara 1/2020, doua alineate-alin.2 şi 3, cu următorul continut:,, (2) Se pot oficia slujbe în lăcaşurile de cult de către slujitorii bisericeşti/religioşi, fără accesul publicului, slujbele putând fi transmise în mass-media sau online. (3) Se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, precum şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi la spital sau la domiciliul acestora."

Dispoziţiile a caror anulare  o solicitam sunt nelegale deoarece:

1.Au fost emise cu exces de putere în sensul art.2 alin.1 lit.n din Legea 554/2004,republ.şi modificata prin Legea 212/2018, întrucât autoritatea emitentă- Ministrul Afacerilor Interne- şi-a exercitat dreptul de apreciere atât prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege, cât şi prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Astfel, prin art.2 din Decretul 195/2020, ... pe durata stării de urgenţă este restrâns exerciţiul următoarelor drepturi...: a) libera circulaţie; b) dreptul la viaţă intimă, familială şi privată; c) inviolabilitatea domiciliului; d) dreptul la învăţătură; e) libertatea întrunirilor; f) dreptul de proprietate privată; g) dreptul la grevă; h) libertatea economică.”

Analizând acest articol se constată că nu formează obiect al restrângerii libertatea conştiinţei consacrata şi garantată ca libertate fundamentală în art.29 si  libertatea de exprimare  prevazuta de art 30 din Constituţia României,potrivit cu care, Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.”.

“Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.

 După cum se observă din conţinutul normativ al primului alineat al art 29 din Constitutie, parte a libertăţii de conştiinţă o constituie libertatea de credinţă religioasă, care, prin alineatul 2 este garantată de Statul Român. Libertatea de credinţă religioasă are atât o componentă interioară, intimă, sentimentul religios, convingerea intimă în existenţa lui Dumnezeu, dar şi o componentă exterioară constând in manifestarea publică a credinţei prin participarea la slujbele (în principal Sfânta Liturghie) de adorare a Divinităţii,de mulţumire şi de cerere,slujbe oficiate de preoţi/episcopi şi slujitori bisericesti în lăcaul de cult, care este Biserica. Cum prin interzicerea accesului publicului-in speţă a credincioşilor- la serviciul religios care are loc în biserică, fara ca Decretul de instituire a starii de asediu să prevadă macar o restrângere a libertăţii conştiinţei, dispozitiile atacate au fost emise cu exces de putere deoarece, pe de o parte, pârâtul a încălcat limita competentei proprii in punerea in aplicare a respectivului Decret, dar şi libertatea fundamentală a conştiinţei cetăţenilor români credinciosi ortodocşi. Existând astfel un exces de putere se impune anularea dispozitiilor atacate pentru restabilirea legalităţii actului normativ cu atât mai mult cu cât au fost nesocotite dispozitiile art.77 teza I,respectiv, art.78 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,republicată,conform cărora:,, Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.”,respectiv, ,,Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”

2. Restrângerea libertăţii de conştiinţă este disproportionata, atingând substanţa libertăţii de credinţă religioasă. Potrivit art.53 din Constituţia României,republicată:,,(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinato, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

În aplicarea acestui text constitutional, în motivarea Decretului 195/2020, se arată că,, restrângerea exerciţiului unor drepturi nu trebuie să afecteze substanţa lor, ci să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit.” Contrar acestor limite ale restrângerii, dispozitiile a caror anulare o solicitam suprimă componenta exterioara a dreptului la libertate religioasa-manifestarea publică a credinţei prin participare la slujbele religioase în lacaşul de cult,componentă în lipsa careia componenta internă devine iluzorie, deci libertatea de credinţă religioasă devine practic inexistentă întrucât pentru credinciosii sănătoşi este interzis actul esenţial al comuniunii cu Divinitatea-în persoana Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos-şi anume împărtăşania cu trupul şi sângele Domnului, măsură fara precedent în istoria României. Se constată astfel că este incălcată în mod brutal proportionalitatea restrângerii câtă vreme este suprimata în esenţa sa chiar libertatea de credinţă religioasă, intruziune inadmisibilă faţă de dispozitiile imperative ale art.53 cu referire la art.29 din Legea fundamentală.

În conformitate cu doctrina canonică ortodoxă, liturghia duminicală sau din sărbători nu se poate săvârși fără prezența poporului credincios , preotului fiindu-i interzis să săvârșească liturghie fără popor, pe motivul că liturghia (termenul înseamnă “lucrare publică”) este un act de comuniune religioasă, în care preotul săvârșește serviciul religios pentru popor, nu în nume și folos personal. Obligarea poporului credincios (numit în ordonanță “public”) să rămână acasă, în timp ce preotul slujește liturghia, golește de sens actul liturgic în sine și reprezintă o ingerință nepermisă a statului în rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe, în condițiile în care acesta este ținut de către art. 29 (3 și 5) din Constituție și de art. 9 (1) din Legea 489/2006 a cultelor să fie neutru față de orice credință religioasă.

Nefirescul suprimării slujbelor bisericesti este sintetizată de cel mai mare canonist al Bisericii Ortodoxe Române, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, în manualul de drept canonic ortodox referențial pentru tot învățământul teologic românesc: “Pentru a exprima într-un mod cât mai grăitor și mai frecvent participarea laicilor la exercitarea puterii sfințitoare, s-a adoptat rânduiala rămasă tradițională de a nu se săvârși Sfânta Liturghie decât în prezența credincioșilor. De altfel, ea nici nu ar avea rost doar pentru clerici, nereprezentând o formă de închinare individuală sau destinată unei categorii din membrii Bisericii, ci o formă de închinare obștească, săvârșită prin prezența și conlucrarea tuturor, mai precis prin prezența și conlucrarea celor două elemente constitutive esențiale ale Bisericii, care sunt clerul și laicii”; Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislație și administrație bisericească, vol. I, EIBMBOR, București, 1990, p. 260.

Prin urmare, masurile contestate prin cererea de chemare in judecata si prin prezenta cerere de interventie înseamnă o atingere gravă adusă înseși existenței libertății de conștiință religioasă a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române.

3 . Excluderea de la slujbe a unei categorii de membri ai Bisericii (credincioșii, numiți impropriu în ordonanță “public”), dar acceptarea altor categorii (preoți și ierarhi) creează premisele unei discriminări contrare art. 16 al Constituției, dar și prevederilor art. 53 (2) din Constituție, care impune nediscriminarea drept criteriu de legalitate a oricărei măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților pe durata stării de urgență. Această discriminare se poate rezolva numai în sensul pozitiv al admiterii credincioșilor la slujbe, nicidecum prin interzicerea cu totul a slujbelor, pentru a-i priva și pe clerici de acestea.

Dispoziția potrivit căreia slujbele pot fi ținute de către preot și urmărite pe calculator sau pe media sociale de către credincioși ignoră faptul că liturghia bisericească este o lucrare sacramentală harică, ce presupune o prezență fizică și spirituală efectivă și activă a credinciosului, putând fi comparată cu categoria actelor juridice solemne, în care nu poate să lipsească vreuna dintre părți.

Prevederea Ordonanței militare nr. 2/2020 tratează, în mod inadmisibil, slujbele bisericești ca pe evenimente sociale ordinare, care pot fi urmărite pe media online, lucru deosebit de grav din punct de vedere bisericesc.

Dispoziția care impune un număr de 8 persoane la servicii religioase precum nunți, botezuri, cununii este una arbitrară, fără a exista vreun studiu științific serios care să demonstreze că prezența a 8 persoane asigură garanția nerăspândirii virusului. În plus, dispoziția este discriminatorie, deoarece nu ține seama de faptul că evenimente precum înmormântările ar putea aduna la căpătâiul celui decedat mai multe rude directe decât numărul prevăzut in ordonanta militara. În atare situație, cine și cum decide care dintre fii, nepoți, soți, părinți participă la acest eveniment irepetabil, încărcat de o mare emoție sufletească?

Dispozițiile din ordonanța militară pe care le contestăm vizează viața bisericească si a comunității ortodoxe în cea mai importantă perioadă din anul bisericesc și din viața spirituală a ortodocșilor: Postul Sfintelor Paști și, mai ales, Învierea Domnului. Interdicția aplicată creștinilor de a veni în noaptea de Înviere la biserică, face ca preoții slujitori să nu transmită mesajul Învierii nimănui, iar Învierea însăși să nu se adreseze nimănui, ceea ce este inadmisibil.

Pe parcursul istoriei poporului român, s-au consemnat mai multe situații de epidemii de holeră, ciumă sau alte boli puternic contagioase, dar nicăieri în istorie nu există consemnată o măsură de întrerupere a slujbelor bisericești în perioada Paștilor. Ordonanțele militare nr.1 şi nr. 2/2020 vor a inaugura o tristă premieră în viața religioasă românească, ceea ce este o atingere a existenței libertății de conștiință religioasă.

Măsurile luate de MAI prin aceste ordonanțe atacă direct existența libertății de expresie religioasă, prin faptul că introduc în mentalul colectiv al credincioșilor ortodocși idei contrare doctrinei ortodoxe: ideea că Biserica, Casa lui Dumnezeu, ar putea fi un loc de contaminare cu COVID-19, când de milenii se știe că Biserica este un spital în care puterea lui Dumnezeu vindecă astfel de molime; introduc ideea că pentru a te vindeca de această epidemie nu ai nevoie de Dumnezeu, El Însuși “izolat la domiciliu” de către ordonanțele MAI; îi despart pe credincioșii ortodocși de Dumnezeu și de sprijinul spiritual al Bisericii Ortodoxe, lăsându-i pradă singurătății, deznădejdii, fricii de moarte și propagandei alarmiste a mass-media, în condițiile în care credincioșii ortodocși în astfel de momente aleargă mai mult decât oricând la ajutorul lui Dumnezeu și au nevoie de ajutorul Acestuia; introduc ideea că Sfintele Icoane ar avea nevoie de dezinfecție, deși credincioșii ortodocși știu de milenii că ele sunt “dezinfectate” de lucrarea Duhului Sfânt în ele; introduc ideea că împărtășirea de la același Potir ar putea fi sursă de infectare, în ciuda faptului că această Împărtășire se practică frecvent în capelele spitalelor de boli infecțioase , iar a afirma că Trupul și Sângele lui Hristos sunt vehicule ale bolii este o blasfemie. Toate aceste idei cultivă necredința, blasfemia și delăsarea religioasă, punând în discuție însăși existența libertății de conștiință religioasă.

 Decizia de a participa sau nu la slujbele bisericesti trebuie să aparțină invariabil credinciosului, nicidecum statului.

În mediul online deja s-a lansat o petiție, numită Nu ne interziceți Sfânta Liturghie, semnată până acum de peste 3590 de oameni .

În drept,cererea de interventie de fata este întemeiată pe art. art 61 si urm Cod procedura civila, art 1, art 2, art 7 alin 5, art.8 din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea 212/2018.

Depunem prezenta prin e-mail si fax, iar originalul semnat,în dublu exemplar,prin serviciul de curier.

Solicitam judecata în lipsă.

13.04.2020                                                                                Semnatura