Orgia urii şi un genocid pentru ca Franţa să se transforme într-o societate socialistă! Rothschild, vechilul diavolului. (REVOLUŢIA a început în rai 3)

Episodul anterior:  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/naufragiul-civilizatiei-despotismul.html
În cele ce urmează, pentru a ilustra criteriile de recunoaştere a unei revoluţii propuse în primul episod, vă voi prezenta câteva date despre Revoluţia franceză, rugându-vă să vă întoarceţi şi la detalii ale acesteia deja folosite în primele două episoade.

Înainte de faza războiului sângeros împotriva propriului popor, declanşată odată cu atacarea Bastiliei, revoluţionarii francezi (în principal burghezia) câştigaseră războiul informaţional. În „Originile intelectuale ale Revoluţiei franceze”, Daniel Mornet, o autoritate incontestabilă a subiectului, spune că mișcarea filosofică triumfase la începutul anilor 1770, ceea ce este confirmat și de condamnarea literaturii filosofice, emisă de Adunarea Clerului Francez în 1765, în care se spunea că aceasta subminează toate guvernele, statele şi societăţile. Formulă care o regăsim peste 34 de ani în titlul cărţii lui John Robison „Proofs of a Conspiracy Against All the Religions and Governments of Europe...”

Pe la 1760 deja, unele caracteristici ale perioadei revoluţionare erau evidente: ideile şi problemele, alinierea protagoniştilor atât pe frontul intern cât şi pe cel internaţional, tipurile de activitate politică şi procedeele de rebeliune împotriva guvernelor, cu crearea virtuală a unei opinii publice asupra problemelor politice în multe state (R.R. Palmer – „The World Revolution of the West”). Ceea ce înseamnă că războiul propagandistic, manipularea maselor (participante şi/sau favorabile, nu neapărat a întregii populaţii) era deja înfăptuită. Exact aşa cum era prevăzut în proiectul de revoluţie al lui Mirabeau. Sau în documentele Ordinului luminaţilor înfiinţat de Adam Weishaupt - care a preluat o parte a lojelor masonice  (de exemplu, Loja Marelui Orient) dintre cele peste 1000 cu peste 100.000 de membri în 1789 existente şi participante la revoluţie. Peste 90 % dintre revoluţionarii de vârf centrali sau locali aparţineau unei loje masonice.

Cum informaţiile despre Weishaupt şi luminaţi şi despre lojele masonice ale vremii sunt din plin, nu am să dezvolt această dimensiune în acest text. Important pentru tema noastră este conceperea în această nouă sectă ocultă a unui proiect coerent de schimbare a lumii despre care vorbesc clar Mirabeau, de Luchet, Brunswick,, abatele Barruel („Mémoires pour servir à l’histoire du Jacobinisme”), John Robison şi mulţi alţi contemporani ai evenimentelor.

În spatele Convenției, în spatele cluburilor, în spatele Tribunalului Revoluționar exista, afirmă Lombard de Langres, acea "cea mai secretă convenție [convenția sécréthissime] care a regizat totul după mai 31, o putere ocultă şi teribilă a cărei cealaltă convenție i-a devenit sclav și care a fost compusă din inițiaţii principali ai Luminismului. Această putere a fost deasupra lui Robepierre și comisiilor guvernului... această putere ocultă a fost cea care și-a însușit comorile națiunii și le-a distribuit fraților și prietenilor care au ajutat la marea lucrare.”
Care a fost scopul acestei puteri oculte? Era doar planul de distrugere, care fusese inițiat în creierul unui profesor bavarez cu douăzeci de ani mai devreme sau era ceva mult mai vechi, o forță vie și îngrozitoare care zăcea adormită de-a lungul secolelor, pe care Weishaust și aliații săi nu o creaseră, ci doar o eliberaseră asupra lumii? Domnia Terorii, ca și izbucnirea satanismului în Evul mediu, nu poate fi explicată prin cauze materiale - orgia urii, desfrâului și cruzimea îndreptată nu numai împotriva celor bogați, ci și mai mult împotriva celor săraci și lipsiți de apărare, distrugerea științei, artei, şi frumosului, profanarea bisericilor, campania organizata impotriva a tot cea ce era nobil, a tot ce era sacru, a tot ceea ce era drag omeniri, ce erau toate astea dacă nu  Satanism? (Nesta Webster - „The Dark Underground: Secret Societies and Subversive Movements”) Adăugaţi la cele de mai sus mărturia contelui de Virieu despre planul de distrugere a lumii vechi discutat la conventul din 1782, a lui de Luchet şi a ducelui de Brunswick (vezi în episodul anterior).

Mila nu are nimic de-a face cu spiritul revoluției

Generalul Westermann, unul dintre generalii armatei revoluţionare raporta Comitetului de Bunăstare: „Vendeea nu mai există, tovarăşi cetățeni republicani! A murit sub săbiile noastre împreună cu femeile și copiii săi. Tocmai i-am îngropat în mlaștinile și pădurile din Savenay. Potrivit ordinelor voastre, copiii au fost călcaţi pînă la moarte sub copitele cailor noştri; femeile au fost măcelărite astfel încât să nu mai poată aduce soldați pe lume. Străzile sînt pline de cadavre; în multe locuri, ele formează întregi piramide. În Savenay a fost nevoie de detaşamente suplimentare de execuţie deoarece trupele lor încă se predau. Noi nu luăm prizonieri. Cineva trebuie să le ofere pîinea libertăţii; totuși, mila nu are nimic de-a face cu spiritul revoluției”.

Un alt amuzament al „Albaştrilor”, care se autodenumeau „colonnes infernales” (coloanele infernale, n.t.), era arderea femeilor și a copiilor în cuptoare de pâine. Pentru obţinerea maximului de plăcere sadică din această practică, victimele erau aşezate în cuptoare reci care erau apoi încălzite.

În Vendeea, un sport deosebit de popular în rândul Albaştrilor era aruncarea copiilor de la ferestre și prinderea lor în baionete. La fel de populară era practica de căsăpire a femeilor gravide, în scopul de a scoate si măcelări copiii lor nenăscuți, după care mamele erau lăsate să sîngereze până la moarte. Alte femei gravide au fost strivite până la moarte în prese de vin și fructe. De asemenea, populară era şi arderea victimelor în case și biserici. Această poftă de sânge s-a dezlănţuit în aşa măsură încât comandantul Grignon a dat ordinul ca toată lumea întâlnită pe drum să fie ucisă pe loc, chiar dacă ar fi fost republicani. Un caz deosebit de înspăimîntător a implicat o fată care a fost legată goală între ramurile unui copac după ce a fost violată și a fost supusă unor încercări repetate de a fi tăiată în jumătate. Imaginaţia Albaştrilor nu mai avea limite.

În Revoluția franceză drojdia Franței a cedat poftei de sînge şi a deschis uşa către rău.

Pasajele de mai sus sunt extrase din textul lui Errik von Kuehnelt  Leddihn „Operaţiunea paricidul – Sade, Robespierre şi Revoluţia Franceză” şi sunt doar câteva „evenimente” zilnice normale din timpul Revoluţiei Franceze, faza războiului civil din Vandeea, regiune în care ţăranii se răsculaseră. Pentru a-i înfrânge, armatele republicane au omorât fără discriminare femei, copii, bărbaţi, răsculaţi şi civili şi au continuat să execute şi să ardă sate chiar după înfrângerea Armatei Catolice. În palmaresul sângeros al revoluţiei, estimat la până spre 500.000 de morţi, numai Vandeea aducea peste 200.000 de victime, dar reprimarea împotrivirii populaţiei la revoluţie a continuat în multe alte zone. 

Episoade ca acestea se vor întâlni în revoluţiile care îi vor urma: Comuna din Paris, revoluţia bolşevică, revoluţiile comuniste din estul european şi de pe alte continente, revoluţii „democratice” actuale; să ne amintim de sălbăticia cu care au fost trataţi deţinuţii politici din România, devenită comunistă în prelungirea revoluţiei bolşevice. Ce ar putea motiva, cum s-ar putea explica o astfel de orgie a morţii, de beţie a masacrului, celebrată prin eliberarea celor mai întunecate dimensiuni ale fiinţei umane. Ce justifică dispreţul total şi respingerea ca semen al tău a cuiva care nu ţi-a făcut nimic, deliciul chinuirii şi al omorârii, savurarea sălbatică a negării prin măcelărire a fiinţei din faţa ta?

Ura nu este de la Dumnezeu, ci de la diavol

Există o serie întreagă de asemănări între situaţia de atunci din Franţa şi cea de acum, în principal, dar nu exclusiv, din ceea ce odată era cunoscută ca lumea creştină : agresiunea virulentă împotriva creştinismului, a familiei, a identităţii, a fiinţei umane însăşi, a proprietăţii; o impunere dictatorială a modelelor derivate din ideologiile revoluţionare; o propagandă masivă susţinută cu fonduri uriaşe de mafia bancară globalistă; activişti/mercenari/actori civici şi politici plătiţi şi finanţaţi copios, inclusiv cu promisiuni de aşezare la putere;  minciună, manipulare, dihonie, separare pe falii ireparabile, pierderea raţiunii, o nebunie de natură demonică. şi, peste toate şi în toate URA. Şi, ceea ce caracterizează toate aceste evenimente explozive ale trecutului şi prezentului este tot URA O ură anihilantă, nihilistă, întru desfiinţarea absolută a celuilalt. A celui care are o altă asumare, o altă opinie, o altă opţiune.

O ură totală, fără limite, ne-umană. O ură despre care, aminteam într-un text recent, Soljeniţîn spunea că stă la baza sistemului filozofic al lui Marx şi Lenin, dar care de fapt stă la baza întregului plan de putere al negustorilor de bani: ... ura împotriva lui Dumnezeu o forţă mai fundamentală decât toate pretenţiile lor politice şi economice. Doar o ură din afara omului şi îndreptată împotriva omului ca creaţie a lui Dumnezeu poate fi explicaţia atrocităţilor de mai sus.

Este ura care fusese abil, consecvent, pe scară largă aprinsă şi întreţinută într-un anumit segment eterogen de populaţie unit conjunctural prin această ură şi prin patima puterii şi a banilor. Este ura care vedem cum este hrănită şi se amplifică ceas de ceas, zi de zi în România, ca un val care creşte şi ameninţă să devină un ţunami atoate-distrugător. Este ura care anunţă deja că „trebuie să curgă sânge”, care ameninţă la grămadă pe adversari cu puşcăria fără judecată, sau o judecată a poporului (Ralph C. Hancock şi L. Gary Lambert în cartea “Moştenirea Revoluţiei Franceze” spun că poporul invocat de dictatorii revoluţionari nu erau masele ţărilor respective, ci oamenii aparţinând sistemului pe care doreau să-l creeze. De dragul făuririi acestor mase de oameni noi, nicio crimă nu era prea mare şi nicio atrocitate nu era suficient de oribilă.).

Este ura care ameninţă cu moartea - ardere pe rug, răstignire, împuşcare, lapidare - a celor care au o opinie contrară.

Evident că în Franţa anului 1789 a existat o bază reală de nemulţumire cu potenţial incendiar; dar ea a fost transformată într-o explozie controlată cu nitroglicerină. Era, ca şi acum, o epocă de atac puternic împotriva creştinismului, atât dinspre ateiştii revoluţionari cât şi dinspre nenumărate cercuri, grupuri, secte oculte care se răspândiseră ca ciupercile. Erau nemulţumiri faţă de aristocraţie, faţă de rege, faţă de administraţie. Dar, în primul rând şi peste toate, era dorinţa aprigă a burgheziei, în special a negustorimii bancare, planul îndelung gândit al acesteia de a prelua puterea întâi acasă, apoi în lume. Evident că erau multe şi mari nedreptăţi şi justificate supărări. Dar niciuna dintre ele, oricât de îndreptăţită ar fi fost, şi nici suma lor, nu puteau justifica sacrificarea a sute de mii de oameni nevinovaţi în abatorul revoluţiei.

William Jenkins scrie că în timpul Terorii, Robespierre şi colegii să revoluţionari au măcelărit o mulţime de ţărani francezi. Logica lui Robespierre, dacă se poate numi aşa, era simplă: „oamenii de aici nu văzuseră niciodată [o asemenea violenţă], oamenii de aici nu comiseseră niciodată o crimă, dar trebuia să moară pentru ca Franţa să se transforme într-o societate socialistă” (Joshua Philipp – „Originile întunecate ale comunismului”).

Avem deci imaginea REVOLUŢIEI ca lucrare a diavolului, avem detalii despre pregătirea Revoluţiei franceze, astfel că pentru a completa criteriile de descriere a unei revoluţii mai lipsesc doar finanţatorii, intermediarii întunecatului. Pe care îi găsim în fix acelaşi oraş în care funcţionează de la un moment dat şi Weishaupt, adică în  Frankfurt. Numele lor este, pentru etapa franceză, ROTSCHILD, mai precis Mayer Amschel Rothschild, cel care înţelesese că împrumuturile făcute regilor şi principilor sunt mult mai avantajoase decât cele făcute oamenilor de rând, plus că astfel poate ajunge la a prelua conducerea statelor. Mai avea nevoie doar de o schimbare şi aceasta era exact “Novus ordo seclorum” a Ordinului luminaţilor, adică o nouă ordine mondială în care capitalul să ajungă să conducă statele, apoi lumea. Echipa finanţatoare creşte cu cei cinci fii ai lui Amschel, cu urmaşii acestora şi cu alte familii de bancheri ce se vor alătura acestora pentru perioada scursă de atunci. În ceea ce priveşte aplicarea celorlalte criterii de recunoaştere a REVOLUŢIEI pe cazul revoluţiei franceze, vă invit a o face singuri prin lecturarea textelor despre aceasta.
În final, un extras din relatarea lui Hippolyte Taine, bazata pe marturiile vremii:

Nu se ştie cine anume a dat ordinul sau doar a sugerat ca din închisori sa fie scoşi şi apoi să fie masacraţi deţinuţii. Fie ca a fost Georges Danton, cum e foarte posibil, sau un altul, are mai puţină importanţă, aici singurul fapt demn de interes este sugestia puternică acţionand asupra mulţimii care şi-a asumat sarcina masacrului.

Armata masacratorilor număra aproape trei sute de persoane şi constiuie tipul “ideal” de masa eterogena. Pe lângă câţiva nemernici sadea, ea se compunea din negustoraşi ori meseriaşi foarte diverşi: cizmari, lăcătusi, zidari, frizeri, mici funcţionari etc. Sub înrâurirea sugestiei, asemeni bucătarului pomenit mai sus, ei au dobândit convingerea că îndeplinesc o datorie patriotica şi îşi asuma dubla funcţie – de judecători si de călăi, nesocotindu-se nicio clipă criminali.

... In toate acestea se regăsesc formele rudimentare de gândire, specifice gloatelor. Astfel, dupa ce au fost suprimaţi 1200 – 1500 de duşmani ai poporului, cineva a remarcat – şi sugestia lui a fost pe dată acceptată – ca în celelalte închisori erau cerşetori bătrâni, vagabonzi, tineri fără căpătâi, adica tot atâtea guri inutile de care ar fi bine să se debaraseze. De altfel şi printre ei se aflau cu siguranţă duşmani ai poporului, cum ar fi o anume doamna Delarue, văduva unui acuzat de otrăvire: “Trebuie că e furioasa că se află la închisoare; dacă ar putea, ar da foc Parisului. Trebuie că a şi spus-o. Da, a spus-o!” Demonstraţia pare suficienta şi toţi sunt masacraţi la gramăda, inclusiv vreo cincizeci de copii între 12 şi 17 ani, care puteau deveni, sigur, duşmani ai poporului, deci trebuia să fie lichidaţi.

   După o săptămână de lucru, toate operaţiunile au fost terminate şi masacratorii au putut să se gândeasca la odihnă. Nutrind convingerea că patria are de ce sa le fie recunoscătoare, au cerut recompensă de la autorităţi, cei mai zeloşi pretinzând chiar o medalie.

.

Va urma.

Elevii și profesorii vor lua parte, timp de o săptămână, la un curs care sărbătorește și afirmă identitățile LGBTQ+

Iată ce învaţă azi copiii într-o şcoală din America:

Începând de luni, în Școala Evanston/Skokie din Districtul 65 are loc Săptămâna Egalității LGBTQ+ în toate ciclurile, începând de la grădiniță până la gimnaziu. 
“Elevii și profesorii vor lua parte, timp de o săptămână, la un curs care sărbătorește și afirmă identitățile LGBTQ+, cu scopul de a cultiva într-o manieră mai profundă «parteneriatul și susținerea» în școlile noastre și de a crea un mediu mai primitor și incluziv pentru fiecare copil și adult “, scrie într-un email trimis părinților.
Cursul este adaptat fiecăror categorii de vârstă și nivel de studiu și atinge subiecte precum indentitățile LGBTQ+, diversitatea familiei, stereotipuri de gen, poveștile și figurile istorice fiind câteva dintre metodele folosite la predare. Părinții au primit acces la planurile cursului.

Creșă/Grădiniță: Elevii vor învăța despre indentitățile lor și ale celorlalți. Vor explora conceptul de familie, jucării de gen și stereotipuri de îmbrăcăminte, culorile și semnificația lor, steaguri, parteneriat, susținere și identitate.

Clasa 1: Prin citire și scriere , folosind cartea Ei, Ea, El, Ușor ca ABC-ul, scrisă de maya & matthew, elevii vor învăța cum să se prezinte folosind numele și pronumele și vor exersa folosind numele și pronumele celorlalți.

Clasa 2-a și a 3-a: Elevii vor recunoaște și vor discuta despre stereoptipuri în povești și vor crea propria lor poveste incluzivă pe care o vor împărtăși cu elevii din clasele mai mici.

Clasele 4-5: Elevii vor viziona un documentar PBS despre o fetiță ce visa să conducă o trupă de muzică Hula, din care doar băieții puteau face parte și despre un profesor care o încurajează. Până la sfârșitul săptămânii, elevii vor crea propria lor reclamă incluzivă la un produs.

Clasele 6-8: Elevii vor învăța despre diferiți activiști și strategiile activiste folosite de comunitatea LGBTQ+. Ei vor indentifica o mișcare cu care rezonează și vor crea afișe pentru vestiare, folosite pentru atragerea atenției asupra temei alese.

Curriculum diferențiat: Acest curriculum este destinat elevilor cu nevoi speciale. Ei vor învăța despre culorile de pe steagul internațional Pride. Vor explora semnificațiile acestor culori prin activități practice.

Pentru profesori, se va folosi vocabularul de mai jos.

Ghid al vocabularului Gen Sex atribuit la naștere Când un copil se naște, un doctor analizează corpul/anatomia copilului și decide dacă este băiat, fată sau intersexual. Intersex Termenul folosit pentru 2% dintre copii, care sunt născuți cu variații ale cromozomilor, hormonilor, ale organelor genitale și alte caracteristici sexuale. Gen Cis Atunci când identitatea ta de gen (cum te simți) coincide cu sexul atribuit la naștere. Gen Binar Un mod de a privi genul ca două grupuri distincte și opuse-masculin și feminin. Această idee nu include toate modurile prin care putem avea o identitate de gen și prin care ne putem exprima genul nostru. Non-Binar Un adjectiv folosit să descrie oamenii care se identifică sau se exprimă în moduri care nu se aliniază la conceptul binar bărbat/femeie. Unii oameni se pot simți și femeie și bărbat în același timp, în timp ce alții nu se identifica cu niciuna dintre cele două. Alți termeni pentru a descrie acest concept sunt : gen expansiv , gen fluid sau gen queer. Unii oameni non-binari se mai identifica ca transgenderi. Transgender Termen folosit pentru oameni care nu se identifică cu sexul care le-a fost atribuit la naștere. Să fii transgender nu implică o orientare sexuală specifică. Oamenii transgender se pot indentifica ca heterosexuali, homosexuali, lesbiane, bisexuali, etc. Gen fluid Oameni care au un gen sau genuri care se pot schimba. Oamenii cu gen fluid trec de la un gen la altul, experimetand genul că fiind mai degrabă ceva dinamic decât static . Pronume Pronumele pe care o persoană și-l alege pentru ea, conform genului cu care se identifică. Cele mai des uzate pronume sunt ea/el/ei . Unii oameni se pot identifica cu mai multe pronume. Expresia genului Felul cum o persoană își exprimă genul prin prezentarea exterioară și comportament. Aceasta include, de exemplu, numele persoanei, îmbrăcămintea, cum își aranjează părul, limbajul trupului și manierele. Pe cine iubești Orientarea sexuala Pe cine iubești sau de cine ești atras Homosexual Oameni care iubesc sau sunt atrași de oameni de același gen Lesbian Oameni care iubesc sau sunt atrași de oameni de același gen, deseori referindu-se la femei Bi-sexual Oameni care iubesc sau sunt atrași de oameni de mai multe genuri, deși nu neapărat simultan, în același fel sau cu aceeași intensitate. Heterosexual Termen ce descrie o persoană care este atrasă de oameni de gen diferit Queer Un termen pe care unii oameni îl folosesc pentru a se defini cu o vedere flexibilă și inclusivă, asupra genului și a sexualității. A fost folosit ca un termen negativ pentru oamenii LGBTQ. Asexuat Termen folosit pentru a descrie o persoană care nu simte atracție sexuală sau dorință pentru alți oameni LGBTQIA+ Acronim folosit pentru a descrie lesbiene, gay, bisexual, trangender, queer, intersex și asexuati. + reprezintă și alte orientări precum demi-sexuali, pansexual , omnisexual, etc. Sursa şi mai mult: https://reactionarii.home.blog/2019/12    /14/scolarizarea-vigilantistilor-revolutionari/#more-694

Carte despre cum să ajungă copiii posedaţi de demoni, secvenţă dintr-o campanie masivă pentru atragerea copiilor către adorarea diavolului

Roma — Asociația Internațională a Exorciștilor (AIE) a emis un comunicat prin care avertizează părinții cu privire la pericolele unei cărți pentru copii editată în 2019, care oferă instrucțiuni cu privire la modalitatea de a invoca demoni.

Declarația se referă la  A Children’s Book of Demons, o carte care se adresează unor copii cu vârsta de 5-10 de ani, concepută de Aaron Leighton, un ilustrator și „fan” al practicilor oculte. Cartea invita copiii sa cheme demoni ca pe un mod de a face fata unor probleme neplacute, cum ar fi treburi casnice, teme, neplăceri stomacale.

„Invocarea demonilor nu a fost niciodată atât de amuzață!” ne propune ea.

Cartea, publicată de  Koyama Press, prezintă o serie de demoni, fiecare insotit de un semn demonic personal, care să fie desenat de copii ca mijloc de a-i chema pe demoni pentru binele lor personal.

“Reprezentările lui Leighton de demonii înarmaţi cu dinți cu o mulţime de dinți ascuțiţi, sunt stranii fără a fi sinistre, iar conceptul creativ va inspira probabil pe unii cititori să creeze demoni proprii”, declară Publishers Weekly în cronica cărții.

Nu toată lumea este atât de optimistă în evaluarea impactului potențial al cărții lui Leighton asupra cititorilor copii.

Autorul prezintă chemarea demonilor ca ceva „obișnuit și recomandat”, spune președintele AIE, părintele Francesco Bamonte, „invitându-i pe copii să se alieze cu ei, să profite de ei”.

Preotul remarcă faptul că Leighton îi învață pe copii să cheme demoni prin desenarea însemnelor demonice care îi reprezintă. “Astfel, copiii reproduc simboluri foarte asemănătoare cu cele prezentate în grimoare (cărţi de vrăjitorie), manuale de vrăji care învață, cu detalii meticuloase, procedurile necesare pentru a contacta spiritele rele”, a spus el.

Potrivit Părintelui Bamonte, cartea face parte dintr-o tendință mai largă de a propune satanismul ca „o alternativă normală la alte religii”, meritând de același respect și aceeaşi libertate.

Instruirea copiilor copiilor pentru a invoca demoni este ca şi cum aceștia primesc ajutor de la un criminal, sugerează Bamonte, avertizând că o astfel de activitate poate dăuna unui copil „moral, psihologic și spiritual”.

„Nu vă încurcătați cu demonii. Cine invita un copil sa cheme un demon e ca o persoana care-i pune o grenada în mina sa se joace cu ea. Mai devreme sau mai târziu, copilul va trage cuiul și bomba va exploda în mâini”, a afirmat IAE în comunicatul său, postat săptămâna trecută.

În declarația lor, exorciștii avertizează că o carte ca cea a lui Leighton subminează total „discernământul dintre ceea ce este bine și ceea ce este rău”.

 Cartea, au spus ei, este una dintre multele noi forme de ocultism mascate sub forma unui joc pentru a-i ademeni în tineri prin prezentarea ca un lucru pozitiv, dar care, în cele din urmă, duce la o adorație a diavolului.

Sursa https://www.breitbart.com/faith/2019/12/17/exorcists-condemn-childrens-book-on-summoning-demons/

Maladia Lyme: probabila inventare într-un laborator pentru arme biologice al SUA şi folosirea pentru interese mafiote!

 

Boala Lyme și-a făcut prima apariție în 1975 în orașul Lyme, Connecticut. Poate printr-o simplă coincidență, acest oraș este situat la doar nouă mile de Long Island Sound din Plum Island, locul în care se desfășoară experimente foarte secrete de război biologic conduse de oameni de știință guvernamentali. 

Timp de două decenii, marea majoritate a focarelor documentate de boli Lyme se aflau la câteva sute de mile de laboratoarele secrete. De la mijlocul anilor ’90, s-a răspândit în SUA; și în ultimul deceniu, la nivel global.

La fel de ciudat  era şi că transportatorul de bacterii Borrelia responsabil a fost cauzat de apariția bruscă și inexplicabilă în nord-est a unei căpuşe relativ rară, Lone Star Tick, , o specie sedentară de căpușe limitată anterior la statul Texas. În ciuda dezmințărilor repetate ale Departamentului de Agricultură al SUA cu privire la activitatea lor cu aceste organisme de pe Insula Plum, există documente care dezvăluie o altă realitate.

 În timp, boala se răspândește încet, dar adună forţă. În parte, acest lucru se datorează unui răspuns medical și înțelegerii organismului și a afectării acestuia lente. Incredibil, în 1981, astfel de organisme și bacterii au fost subiecte ale brevetelor și privatizării, ceea ce a făcut cercetarea mai închisă și mai dificilă. Da, un sistem de „justiție” corupt a permis acordarea de brevete pentru organismele de boală. Desigur, publicații precum Winter Watch trebuie să întrebe: A jucat Mafia un rol în toate acestea?

Boala în sine prezintă simptome neurologice și efecte neplăcute. Unul dintre cercetatorii principali, Dr. Alan McDonald, care a efectuat cercetări cu privire la propria sa persoană și fără ajutorul suspecților de servbiciu ai Fundației, a stabilit că bacteriile au caracteristici similare cu sifilisul asupra corpului uman. Alți cercetători au declarat că nu există niciun caz de boală a SM, Parkinson, Lou Gehplatformei și Alzheimer, care să nu implice bacterii de Borrelia. De fapt, Dr. McDonald a declarat că boala Lyme este un termen impropriu și este de fapt un cocktail de maladii cauzat de un întreg complex Borrelia.

 

McDonald și succesorii săi au publicat studii care indicau faptul că complexul Borreliei dezvoltase o formă de biofilm și/sau cist aproape fără precedent și destul de nefireşti, care au acționat pentru a proteja lanţul bacteriei de sistemul imunitar uman și de tratamentul cu antibiotice standard. În plus, aceasta a avut o calitate de schimbare a formei care face problematică detectarea prin intermediul testelor de sânge și urină de care depinde medicina modernă. Cineva nu ar fi putut concepe o nenorocire mai perfectă.
În consecință, tratamentul standardizat promovat de Foundations and Abraham Flexner nu a fost potrivit pentru această boală. În loc ca pacienții să fie ascultaţi, o lungă perioadă și într-o anumită măsură chiar și în această zi suferiunzii de complex Borrelia sunt respinşi și respirate ca fiind cazuri psihosomatice și mentale.
În plus, căutarea noastră cu sursă deschisă a articolelor media pe acest subiect a dezvăluit un grad ridicat de ceea ce poate fi descris doar ca fiind suspicios “otrăvirea srusei” de către  presa mincinoasă.

De asemenea, a existat un grup mic de „portari” ai IDSA care au elaborat ghidul pentru tratarea „bolii Lyme”. Aceștia au recomandat două săptămâni de antibiotice și au susținut că acest lucru va vindeca cazurile legitime. Cei care nu își reveneau au fost considerați candidați pentru atenția acordată sănătății mintale.
La rândul său, acest lucru a permis companiilor de asigurări să nu despăgubească ca în cazul bolilor cronice mai lungi și mai agresive. În schimb, tuberculoza poate necesita un an de antibiotice. Ulterior, o anchetă antitrust generală a statului Connecticut a identificat și stabilit cazuri de înţelegeri secrete și cazuri de conflict de interese care îi implică cei de la IDSA. Detaliile mârşave pot fi vizualizate aici. Însă politica generală privind tratamentele complexului Borrelia rămâne în continuare neclară până astăzi, în timp ce boala se răspândește.
Chiar comunitatea medicală a dezvăluit o latură sinistre mafiotă, care a acţionat asupra medicilor care au tratat complexul mai agresiv, de obicei cu anticorpi intravenoşi de durată mai lungă. Suspecții obișnuiți din presa mincinoasă nu au reușit să investigheze și s-au implicat în etichetarea favorită „şarlatan” și „nebun”. Mai mulți doctorii-cheie și-au văzut revocate permisele de practică, iar alții au fost descurajați să trateze pacienții. Aceasta a fost bine prezentată în documentarul din 2006 “Sub Pielea Noastră”.
https://youtu.be/RWFFiIZgr6U

În cele din urmă, pe măsură ce numărul de cazuri a ajuns la milioanele de oameni, protestele publice au pus capăt celor mai grave vânători de vrăjitoare împotriva „doctorilor Lyme”. Apoi, chiar şi CDC-ul corupt a schimbat viteza și a declarat că noile cazuri au fost extrem de subestimate și că, în loc de 30,000 de noi infecții pe an, existau 300,000.
Apoi — surpriză, surpriză — prin simpla coincidenţă a venit vestea că în lucrări era un vaccin Lyme discutabil. Opiniile exprimate ale opozanților la acesta este că soluţia cea bună este un regim mai ieftin de antibiotice. Din păcate, tratarea Borreliei nu este o soluție rapidă și poate dura o viață întreagă. În mod remarcabil, unele dintre aceleași personaje implicate în eliminarea medicilor care studiau Lyme au fost implicate și în promovarea vaccinului. Aceasta este acoperită în versiunea actualizată 2014 a documentarului numit “Emergență: Sub Pielea Noastră 2.”

https://youtu.be/pr3BpheyO7Q

Punctul esenţial: Această boală a complexului Borrelia încă se răspândește și este acum o maladie globală. Răspunsul la aceasta arată încă prea politic și cu miză ceea ce promite vremuri mai grele. Cititorii sunt sfătuiți să ia măsuri de precauție înainte de a intra în păduri și tufişuri în aer liber. Zonele cu risc ridicat din SUA sunt prezentate mai jos, iar în Europa diferite boli purtate de căpuşe sunt endemice.

Sursa: https://www.winterwatch.net/2019/12/lyme-disease-an-affliction-crafted-by-the-usual-suspects/