Dorogoy tovarishch (Dragă tovarăşe)
Malghinov,
(Folosesc termenul „tovarăşe” pentru
că în textul dumnitale, ca în toată această politică rusească a apropierii
teritoriale până la contopire, am simţit o nostalgie clară după tovărăşie.)
În primul rând, ţin să îţi mulţumesc pentru că mi-ai deschis ochii şi am înţeles,
că şi eu şi cei mai mulţi dintre români suntem nişte „bădărani”. Nu te
îngrijora, nu mă voi simţi jignit, nu am să mă supăr, asta e realitatea şi ţin
să-mi exprim infinita gratitudine pentru ajutorul dat. Ba, aş zice, ştiind că
nu prea o ai cu limba română şi că de fapt ai folosit destul de greşit
termenul, că sunt chiar încântat de ceea ce se adună de fapt în mintea dumitale
şi a şefilor dumitale de la Kremlin pentru a da consistenţă acestui blând cuvânt.
Doi, îţi mulţumesc că l-ai demascat final, irevocabil şi definitiv pe
tovarăşul Iliescu, zis şi Ilici, nume de cod, Bunicuţa. Am înţeles acum, peste
ani, chiar peste decenii, ce înţelegea el prin şi de unde veneau calificativele
„golan” şi „măi animalule”. Din acelaşi dicţionar al limbii moldoveneşti făurit
cu migală, neţărmurită dragoste şi nestinsă înţelepciune în cadrul Universităţii
Liubianca. Dar parcă mai contează unde, când vezi atâta omenie, atâta iubire,
atâta ortodoxie cu care ne învăluie de vreo două sute şi ceva de ani marele
prieten de la Răsărit pe care cu aplomb îl reprezinţi!
În al treilea rând, te-aş ruga să mă luminezi cu o părere într-o anumită „cestiune”
care mă frământă de când am devenit vecini:
Este anexarea Moldovei Orientale la 1812 expresia înţelegerii sufletului
ortodox, umanist şi european al românului şi al nesmintitei prietenii a Rusiei faţă de România? Drept care a vrut
nu numai să fie mai aproape, dar chiar să şi-o aşeze în braţe, să o ţină la
inima ei?
Şi dacă da, nu i-ai cataloga tot ca nişte bădărani pe acei indivizi susţin altceva,
printre care s-au strcurat şi unii, altfel, mult dragi tovarăşului Lenin, tovarăşului
Stalin şi, probabil, tovarăşului Putin, cât nu mă îndoiesc, că şi dumneavoastră
tovarăşe Malginov, care au îndrăzneala să afirme că ocuparea Moldovei a fost un
act samavolnic? (Mărturisesc că personal nu–i agreez pe cei doi pe care îi voi
denunţa mai jos, şi tocmai de aceea le
şi aduc mărturiile, să nu zică cineva că citez din prietenii mei şi că
am ceva, Doamne fereşte!, cu dumneata, cu tovarăşul ţar Alexandru I şi cu restul
de tovarăşi şefi de la Moscova, de atunci şi până în zilele noastre)? Şi nu ar
trebui certate editurile, ziarele, revistele, universităţile, partidele etc,
care îi publică, popularizează, promovează, iubesc pe aceşti domni, că tovarăşi
nu merită să le zicem? Iată ce afirmă diversioniştii şi deviaţioniştii ăştia:
Domnul Karl
Marx, în „Note
despre români”, zice că trecerea Basarabiei la Rusia în 1812 s-a făcut cu
încălcarea statutului Moldovei de către Imperiul Otoman:
„Turcia
nu putea ceda ce nu-i aparţinea, deoarece Poarta Otomană nu a fost niciodată
stăpână peste Ţările Române. Acest fapt s-a confirmat în timpul tratatului de
la Karlowitz, când Poarta, presată de polonezi să cedeze Moldova, a răspuns că
nu are dreptul să facă această cedare teritorială neavând drept de suzeranitate”.
Tot la fel de
reacţionar, domnul Fr. Engels, în lucrarea „Politica externă a
ţarismului rus”,consideră că:
„Dacă
pentru cuceririle Ecaterinei şovinismul rus găsise unele pretexte – nu vreau să
spun justificare, ci scuză – pentru cuceririle lui Alexandru
I, nici vorbă nu putea fi de aşa ceva. Finlanda este
finlandeză şi suedeză, Basarabia este românească,iar Polonia Concresului –
poloneză. Aici nu poate fi vorba de unirea unor neamuri înrudite, risipite,
care poartă nume de ruşi; aici avem de-a face pur şi simplu cu o cucerire
prin forţă a unor teritorii străine, pur şi simplu cu un jaf”.
Altfel zis, cei
doi afirmă, în deplină luciditate şi cunoştinţă de cauză, că Imperiul Rus a dus
o politică expansionist agresivă în sud-estul Europei şi a reuşit la 1812 să-şi
strămute hotarul pe Prut şi gurile Dunării, anexând un teritoriu străin lui din
punct de vedere etnic, istoric, geografic, politic şi cultural. Păi să nu le
fie ruşine de “bădărani”, “golani” şi “animale” ce se află?
despre carenu au reuşit să mă lămurească
cărţile de istorie, care una zic astăzi, alta mâine, una la Bucureşti, alta la
Moscova, nici bunicii, nici părinţii, te-aş ruga, aşa ca de la ditamai
ambasadoru’ la celavec, să mă lămureşti, în cazul în care ceea ce au scris nesimţiţii
ăia doi de Stan şi Tismăneanu e o bădărănie (aşa e tovarăşe Ernu, tovarăşu
ambasador a fost delicat, ai dreptate, e chiar o samavolnicie) , dacă, aşa cum
am înţeles eu din amabilele explicaţii ale nacealinicilor dumitale din trecut,
fie-le betonul uşor, din prezent (bine i-au făcut cecenii de serviciu pramatiei
ăleia de Nemţov) şi din viitor (cu musulmanii noi ne-am avut întotdeauna bine),
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu