Învierea Domnului este o sărbătoare a trecutului, o sărbătoare a prezentului şi o sărbătoare a veşniciei. Sărbătoare a trecutului, în înţelesul că aducem în actualitatea noastră ceea ce s-a petrecut în istorie, când Domnul nostru Iisus Hristos a înviat din morţi. Aducem în actualitate evenimentul şi-l sărbătorim după putere, iar cadrul de sărbătorire ni-l dă Sfânta noastră Biserică, prin slujba de Paşti.
Este o sărbătoare a prezentului, în înţelesul că trăim în prezent cele ce s-au petrecut în trecut pentru veşnicie. Şi este o sărbătoare a viitorului şi a veşniciei, fiindcă noi credem că în veşnicie vom trăi Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos şi toate evenimentele legate de lucrarea de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos. Este destul să ne gândim la ceea ce este la Paşti şi credem că aşa va fi în veşnicie, o zi neînserată de Paşti!
Sărbătoarea omorârii morţii
Ani de-a rândul am auzit – şi nădăjduim să auzim şi de Sfintele Paşti anul acesta şi apoi în celelalte zile ale vieţii noastre, de câte ori vom sărbători Sfintele Paşti: Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile, că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântăm cântare de biruinţă!
E o mărturisire, o revărsare de gând. Ziua Învierii e ziua Sfintelor Paşti: popoare să ne luminăm, să ne luminăm cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Apoi pomenim Paştile şi zicem: Paştile Domnului, Paştile. Paşti înseamnă “trecere” şi ni se spune că am fost trecuţi de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, noi care îi cântăm cântare de biruinţă, care ne revărsăm sufletul în cântarea de biruinţă: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!
Mărturisim apoi că toate de lumină s-au umplut la Sfânta Înviere şi trăim lumina Învierii de fiecare dată la Sfintele Paşti şi zicem: Acum toate de lumină s-au umplut şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt, deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru care s-a întărit! şi iarăşi zicem: Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută, că Hristos a înviat ca Cel Atotputernic!
La Paşti mărturisim că prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi şi că săltând lăudăm Pricinuitorul pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit!
Bucuria, curajul, iertarea păcatelor, pacea şi binecuvântarea
Din mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului nostru Iisus Hristos izvorăsc nişte daruri pe care ni le dă Domnul Hristos Cel înviat, dintre care aş aminti mai ales cinci care se impun atenţiei noastre. şi anume, în Sfânta Evanghelie de la Matei, în ultimul capitol, 28, ni se prezintă o întâlnire a Domnului nostru Hristos cu femeile mironosiţe, care se întorceau de la mormântul gol. Şi cele dintâi cuvinte rostite de mântuitorul după Învierea Sa, păstrate în Sfânta Evanghelie de la Matei, sunt: Bucuraţi-vă! Cuvântul Bucuraţi-vă, să ştiţi că nu e numai un simplu îndemn la bucurie, ci este un salut pe care îl întrebuinţau oamenii din vremea aceea: Bucuraţi-vă! Este la fel cu “Bună ziua!” însă, în acelaşi timp, este un îndemn la bucurie şi noi îl reţinem şi ca salut şi ca îndemn la bucurie: Bucuraţi-vă!
Femeile mironosiţe, relatează Sfântul Evanghelist Matei, au căzut cu feţele la pământ lângă picioarele Domnului nostru Iisus Hristos, s-au închinat Domnului Hristos, Care le-a mai spus ceva: Nu vă temeţi. Deci sunt două cuvinte rostite de Domnul Hristos în legătură cu femeile mironosiţe: Bucuraţi-vă şi Nu vă temeţi. Avem bucuria şi curajul ca rezultat al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al credinţei în Învierea Sa.
Se spune în Sfânta Evanghelie de la Ioan că Domnul le-a spus ucenicilor Săi, înainte de Patima Sa cea mântuitoare: Acum sunteţi trişti pentru că v-am spus că mă duc şi nu mă veţi mai vedea, dar iarăşi voi veni, iarăşi mă veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nu o va lua nimeni de la voi.
În Sfânta Evanghelie de la Luca, acolo unde se istoriseşte călătoria Mântuitorului Hristos împreună cu cei doi care mergeau spre Emaus, se spune că Domnul i-a întrebat: De ce sunteţi trişti? Deci Hristos nu vrea tristeţea, ci vrea bucuria. De ce sunteţi trişti? şi i-au spus Mântuitorului despre cauza tristeţii lor şi Domnul Hristos, după aceea, le-a dat bucurie în loc de întristare; întristarea lor s-a prefăcut în bucurie. Deci s-a întâmplat ce a zis Hristos: Mă veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
Şi acum urmează ceva deosebit de frumos, şi anume ceea ce spune Sf. Ev. Luca în legătură cu înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos: ucenicii, când S-a înălţat la cer, s-au închinat lui şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare. Cum s-au întors? Cu bucurie ! Ce fel de bucurie? Cu bucurie mare! şi cuvântul acesta: s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare ne aduce aminte de o altă bucurie, bucuria de la Naşterea Domnului Hristos pe care a vestit-o îngerul binevestitor păstorilor, ciobanilor din Betleem, când le-a spus: Iată, vă vestesc vouă bucurie mare. Deci bucurie mare la Naşterea Domnului Hristos, bucurie mare la Înviere şi Înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos şi bineînţeles, bucuria de la Buna-vestire, când îngerul binevestitor i-a spus Preasfintei Fecioare Maria: Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
Prin urmare, avem trei daruri ale Învierii pe care le-am pomenit: bucuria, netemerea sau curajul – bucuraţi-vă şi nu vă temeţi; al treilea dar, ar fi iertarea păcatelor. în ziua în care Domnul Hristos a înviat din morţi a suflat peste ucenicii Săi şi a zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele voastre vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Sunt cuvinte prin care s-a dat Apostolilor puterea dezlegării păcatelor şi de care depind şi bucuria şi netemerea. În măsura în care avem iertarea păcatelor, avem condiţia bucuriei şi a netemerii şi, pe lângă aceasta, avem şi pacea.
Şi, în sfârşit, mai avem încă un dar, binecuvântarea. Sf. Ev. Luca, în relatarea despre Înălţarea la cer a Domnului Hristos, spune că Mântuitorul, mergând cu ucenicii spre Betania, deci pe Muntele Măslinilor, şi-a ridicat mâinile şi I-a binecuvântat, şi adaugă Sf. Ev. Luca – cumva aşa ca să nu se şi, pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la cer. Deci ce a făcut Domnul Hristos la Înălţarea Lui la cer? Şi-a ridicat mâinile şi I-a binecuvântat pe ucenici. Şi cum s-a înălţat? Binecuvântând! Şi pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la cer.
E al cincilea dar al Învierii: binecuvântarea pe care o dă Dumnezeu. E foarte încurajator lucrul acesta, să ştii că Domnul nostru Iisus Hristos S-a înălţat la cer binecuvântând lumea. şi binecuvântarea aceasta este temelia tuturor binecuvântărilor pe care le dă Biserica noastră în sfintele slujbe, pe care de fapt Hristos le dă în Biserica noastră prin mijlocire preoţească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu