Descărcarea creierului uman într-un calculator. Interfaţa creier-calculator. Vom deveni omul-robot?

Ofensiva diavolului împotriva omului este tot mai înverşunată şi pe mii de căi. Am vorbit despre vaccinuri, cipuri, tatuaje digitale. Dar mai sunt multe altele. Ca, de exemplu, contopirea omului cu inteligenţa artificială. 

Ca de fiecare dată, înaintea unei direcţii de atac care ascunde o mai adâncă degradare şi distrugere a fiinţei umane, se aşează motivaţii pline de umanitarism, cum ar fi ajutorarea aproapelui aflat în nevoie, a bolnavilor de exemplu. 

În cazul inteligenţei artificiale, direcţia de atac este una încă şi mai perfidă: pasămite, ar trebui să ne cuplăm cu aceasta pentru că ea ar putea deveni în chiar viitorul apropiat, prin capacitatea ei superioară de calcul, o ameninţare pentru om. Aşa că mai bine ne facem frate cu ea, o păcălim şi după ce o lăsăm să ne invadeze trupul şi mintea, nu mai e periculoasă! Slab raţionament, o dovadă a cât de jos a ajuns omul occidental (dar nu numai) cu capacitatea de a raţiona, dacă poate rumega liniştit astfel de construcţii logice şubrede.

În cele ce urmează, v-am tradus un articol care descrie proiectul Neuralink al lui Elon Musk, gata de pus în aplicare pe om încă din acest an. (De mâine, dacă va obţine avizele necesare. Şi, precis le va obţine.) Nu este un articol contestatar, dintre cele care arată pericolul uriaş al controlului nostru, al transformării noastre în roboţi prin această tehnologie, pentru că am vrut să vă las să judecaţi singuri care sunt problemele etice (expediate în două două propoziţii interogative scurte) şi pentru a preîntâmpina posibilele comentarii cum că este un material părtinitor şi, în felul acesta, ameţirea vigilenţei voastre.

Descărcarea unui creier uman într-un calculator: proiectul Neuralink al lui Elon Musk

Sigur că știți despre Tesla și SpaceX, dar cât de multe știți despre lansarea start-up-ului Neuralink al lui Melon Musk? Între numeroasele proiecte excentrice la care lucrează în prezent Musk, Neuralink ia cu siguranță cireaşa de pe tort. Ambițiosul strat-up pare a lucra la ceva care vine direct dintr-un film de ficțiune.

Neuralink este o companie înființată de Elon Musk în 2016, care explorează creierul uman și modul în care acesta poate fi conectat la o interfață de computer. Operând la o scară mult mai mică decât Tesla sau SpaceX, acest start-up conceptual are ca scop utilizarea acestei interfețe creier-maşină pentru a integra oamenii cu inteligența artificială prin implantarea chirurgicală a procesoarelor în creierul nostru, printr-o procedură despre care se spune că nu este mai invazivă decât o operație de genul LASEK.

Acum, probabil vă întrebați de ce oamenii ar putea dori să facă așa ceva? Si de ce sună ca un episod din Black Mirror?

Interfețele creier-maşină nu sunt complet noi și au potențialul de a ajuta milioane de oameni. După cum se menționează în documentul publicat de Neuralink, „Interfeţele-creier-maşină (BMI) promit restaurarea funcției senzoriale și  motoare și tratamentul tulburărilor neurologice”. Cu toate acestea, motivul pentru care oamenii ar putea dori să își conecteze creierul la computer se reduce la o potențială amenințare existențială, inteligența artificială (în continuare IA).

Sursa: Neuralink/YouTube
Experții, oamenii de afaceri și cercetătorii de pe tot globul cred că inteligența artificială are puterea de a schimba lumea în bine, având un impact aproape asupra tuturor industriilor din lume. Cu toate acestea, unii dintre acești lideri, inclusiv Elon Musk, cred că IA ar putea deveni, foarte mult, o amenințare la nivel de știință-ficțiune dacă nu îi acordăm atenție.

Pe scurt, Neuralink ar oferi imbunatatiri creierului uman care ne-ar putea face mai competitivi fata de IA cu nivelul uman sau cu o inteligenta mai mare.

Interfețele aparatului cerebral cu lățime de bandă ultra-înaltă, care urmează să fie introduse de Neuralink, ar putea contribui la elaborarea unui nou pas evolutiv pentru oameni. Cu toate acestea, ne aflăm puțin înaintea noastră. Iată tot ce trebuie sa stiţi despre Neuralink.

Privind spre viitorul apropiat

Să ne imaginăm un scenariu. Peste cinci ani, vă aflați confortabil în locuința dvs. inteligentă, plină de viață cu cele mai recente și mai mari aparate inteligente. Vă uitaţi pe net la cel mai nou sezon Game of Thrones, lucrând confortabil de acasă. E prima dupa-amiaza si te simti putin obosit, asa ca e timpul pentru o cafea. Fără să vă ridicaţi, utilizând doar gândurile, puteți spune mașinii inteligente de cafea să vă facă o ceașcă de cafea. Poate vă decideți să puneți ceva muzică pe fundal și să opriți televizorul în timp ce lucrați. Nu este necesară nicio telecomandă. Tot ce trebuie să faceți este să vă folosiți mintea.

https://youtu.be/0jOjh6lwp9w
Neuralink ne-ar putea aduce acest viitor. Cu toate acestea, se merge mult mai departe decât la simplul control al aparatelor inteligente și al serviciului de streaming. Interfețele cerebrale ar putea ajuta persoanele cu handicap să își controleze mai bine viața, permițându-le să comunice cu persoanele dragi în moduri mai dinamice sau să își finalizeze sarcinile zilnice, care, în caz contrar, sunt aproape imposibil de realizat. Persoane paralizate ar putea controla aparatele inteligente și computerele.
Pentru a oferi oamenilor aceste superputeri, Neuralink-ul lui Musk va instala un dispozitiv special pentru care să creeze o “interfață corticală directă” pentru a încărca și descărca gânduri. De la înființarea companiei în 2016, echipa lui Musk nu a oferit multă lumină asupra proiectului. Cu toate acestea, în 2019, Elon Musk a împărtășit modul în care echipa sa intenționează să transforme Neuralink în realitate și suntem mult mai aproape decât credeți.

Purtarea dispozitivului Neuralink

Sursa: Neuralink/YouTube

În iulie 2019, în cadrul unei prezentări din San Francisco, dl Musk a prezentat ceea ce el și echipa sa de 100 de angajați lucrează la Neuralink. Echipa sa a dezvoltat un dispozitiv compus dintr-un cip minuscul, denumit N1, care constă din puțin peste 3.000 de electrozi. Atașați la fire flexibile mai subțiri decât părul uman, acești electrozi pot monitoriza activitatea a 1.000 neuroni. Această construcţie servește, de asemenea, unui scop foarte precis.

Dispozitivul Neuralink poate viza zone foarte specifice ale creierului. Acest lucru, la rândul său, permite ca dispozitivul să fie mult mai sigur din punct de vedere chirurgical și îi permite să se adreseze unor zone foarte specifice ale creierului. Mai mult, Neuralink a declarat că un pacient poate avea în orice moment implantarea a 10 de cipuri N1. Acum următoarea întrebare se poate concentra asupra modului exact în care va fi implantat dispozitivul. Elon Musk a declarat de multe ori că procesul ar fi practic fără dureri, nu diferit de intervenția chirurgicală LASEK.

Dispozitivul Neuralink va fi implantat folosind metode neurochirurgicale traditionale in siguranta si fara probleme, de un chirurg robot. După cum s-a menționat în documentul publicat de Neuralink, „am construit și un robot neurochirurgical capabil să introduce șase fascicule (192 electrozi) pe minut. Fiecare fascicul poate fi introdus individual în creier cu precizie de microni pentru evitarea vascularizației suprafeței și pentru a viza anumite regiuni cerebrale.”

Au inceput testarea dispozitivelor?

Sursa: Neuralink/YouTube

Echipa Neuralink a început deja să experimenteze diverse versiuni ale dispozitivelor atât pe șobolani, cât și pe maimuțe. Rezultatele au fost impresionante. În timpul prezentării din San Francisco, Musk și echipa sa au descris un exemplu de maimuță care poate controla un computer cu propriul creier. Din păcate, (sau din fericire) nu au existat teste asupra oamenilor. Echipa speră însă să obțină aprobarea FDA și să înceapă testele umane încă din acest an.

Există riscuri?

In timpul prezentarii sale, Elon Musk a reiterat ideea ca Neuralink va fi o parte importanta a viitorului nostru, permitand in cele din urma sa ajungem la simbioza cu inteligenta artificiala. „cu o interfață de tip creier-mașină cu lățime de bandă înaltă, putem porni la drum și putem avea efectiv opțiunea de a fuziona cu IA”, a declarat Musk. Si in ce priveste riscurile pentru atingerea acestui obiectiv? Musk a asigurat audiența că aparatul va fi în siguranță.

Cu atât mai mult cu cât tehnologia BMS nu este complet nouă și este utilizată în prezent pentru a-i ajuta pe cei cu handicap în materie de mobilitate. Totuși, această tehnologie se află încă în stadii infinite, este foarte invazivă și nu este atât de scalabilă. Asta face Neuralink atât de special. Sistemul Bandwith din N1 își poate promite să fie non-invaziv, mai sigur și poate mai ușor de integrat în viața noastră.
Cu toate acestea, există multe provocări tehnice și etice pentru Neuralink, dacă doresc să facă acest lucru posibil. Ar putea cineva să hăcuiască aceste dispozitive în viitor? Ce facem cu toate datele pacientului N1 colectate? Kritika D'Silva, cercetător IA la Frontier Development Lab și participant la eveniment, a sintetizat perfect pentru BBC News, când a declarat: “tehnologia descrisă de NeuraLink este interesantă, deoarece este mult mai puțin invazivă decât lucrul anterior în acest domeniu.”

Crezi că merită?

Potrivit directorului executiv al Neuralink, Max Hodak, primii oameni capabili să testeze dispozitivele Neurlink vor fi pacienți care suferă de cvadriplegie din cauza leziunilor coloanei vertebrale. Neauralink i-ar putea ajuta pe cei cu tulburări neurologice care au originea în incapacitatea creierului de a se conecta cu nervii din jurul corpului. Musk ne descrie o imagine în care această tehnologie este un lucru obişnuită, deschizând o nouă eră în care trebuie să fuzionăm cu tehnologia pentru a concura ca specie cu inteligența artificială.

https://youtu.be/r-vbh3t7WVI
Care sunt unele dintre întrebările etice pe care ar trebui să ni le punem înainte de a continua un astfel de proiect? Esti incantat sa vezi un proiect ca Neuralink? Sau te sperie?
Ne place perspectiva generală pozitivă Oleksiei Kharkovyna asupra dispozitivului, afirmată în articolul său de pe Medium, „teoretic, adoptarea acestei tehnologii inovatoare, pentru persoanele paralizate, va fi posibilă revenirea capacității de mișcare. Numai dacă va fi posibilă înlocuirea fibrelor nervoase suficient deteriorate sau absente din alte motive.

„În plus, Neuralink poate ajuta persoanele cu Parkinson, epilepsie și depresie prin transmiterea promptă a pulsațiilor electrice în zonele responsabile de simptomele specifice ale acestora. Și cred că este incredibil de benefic, vreau să spun că este foarte bine! Dacă acest lucru se întâmplă vreodată umanităţii, va fi, cel mai probabil, cel mai mare progres”.

Sursa: https://interestingengineering.com/downloading-the-human-brain-to-a-computer-elon-musks-neuralink

Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

 
Vremea noastră este vreme cumplită cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări din cele mai cumplite. Si nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău, nu deznădăjduiți dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, cel inexistent, Cel „de neînduplecat” este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea și nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inexplicabile.

Și stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nici o formă. Acuma cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți nu avem cum să scăpăm. Și mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea principiul dominoului. Și filmele arătau că dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și până la urmă se termină cu catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru, în niciunul din filme nu se vorbea de Dumnezeu. Niciunul nu a zis Doamne.

Eu cunosc trei cazuri și unul pe care îl cunosc personal, într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de nebunie, de a se sinucide, dar în loc să facă asta a zis Doamne! și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. Și am observat în filmele astea, în duhul lumii acesteia care vrea să ne convingă că stăpânitorul lumii acesteia este atotputernic, „de mine nu scapi”, sau faci ce-ți spun eu și îți dau „șaptesprezece privileghiomuri” dacă devenim uniți cu Roma, sau cum spunea Sichim Pasa: „jos capul”. Nu! Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia, să strigam la Dumnezeu! Dar, de acuma, în marele necaz singura scăpare este Dumnezeu!

In realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta, și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, când o soluție găsită să nu fi fost de Dumnezeu. „A că a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpăt din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.

Zice Psalmul: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Psalm 126,  1)   Da păzesc, dar nu paza mea va păzi cetatea dacă nu Dumnezeu în mine păzește. Cu Dumnezeu trebuie să ne tocmim. In singur Dumnezeu trebuie să avem nădejdea. Zice psalmul: „Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui” „Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale” (Psalm 43, 8, 5) – zicea războinicul David. Da, dar cu bratul lui lovea și cu arcul lui trăgea. Și la noi, Dumnezeu nu va veni, ci eu voi zidi casa, dar dacă Dumnezeu nu va lucra în mine, nu va ieși nimic. Vreau să zic că întotdeauna, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost singura ieșire dar, nevrând să ne silnicească ne-a lăsat să credem că fiindcă noi ne-am priceput.

Zilele care vin sunt cumplite și nu mai există nici o scăpare, cum corect vorbesc filmele alea. Corect, dar nu adevărat! Numai Dumnezeu va fi scăparea. Mi se pare îngrozitor, și pentru noi este, dar va ști Dumnezeu să ne miluiască. Si este un mare privilegiu și în sfârșit și vom învață -dă-ne Doamne!- să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

Deci, tot ce am zis, este un fel de a zice: „ține-ți mintea în iad”. Nu am încercat să evit, să nu vorbesc de criza care este și vine, nu am încercat să o mușamalizez, dar am spus că orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dacă te găsești în fundul iadului, să nu deznădăjduiești, și atunci fundul iadului pentru tine va fi rai. Cum a fost înrourare focul cuptorului încins pentru cei șapte tineri. Și asta nu este o poveste, este istorie. Eu am ajuns să mă întreb în ce măsură să cred în Scriptură, ce trebuie să cred literal și ce trebuie să fie metaforic. Lucrurile astea, puțin câte puțin, am ajuns, din ce în ce mai mult, să le cred literal. Când zice scriptura că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga, eu cred că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga. Că sunt prost?  Bine, sunt prost și mă bucur că sunt prost și că nu sunt ca deștepții lumii acesteia care au toate dovezile că Dumnezeu nu există, și vom vedea cândva cine va fi fost prostul și cine deșteptul. Prin asta parafraze ce spunea Sf. Ap. Pavel că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Si poate cu asta să terminam.

Extras din conferința Pr. Rafail Noica în biserica „Soborul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, reşedinţă mitropolitană de la Limours, octombrie 2017

Sursa:  https://coloana-infinitului.com/parinti-contemporani/pr-rafail-noica-raul-lumii-de-astazi-este-asa-de-organizat-incat-scapare-nu-mai-este-numai-dumnezeu-va-fi-scaparea/

Statul s-a substituit spaţiilor şi instituţiilor religioase, ne-a interzis identitatea spirituală, s-a declarat unica PUTERE şi pe noi toţi infractori!

 

În orice religie este surprinsă importanța spațiului și a timpului în ritualul său. Indiferent dacă se recunoaște unui spațiu dat, o sacralitate anume ori ba.
În creștinismul ortodox și catolic, bisericile sunt ”pământ sfânt”. Ele sunt spații sfințite, iar mistagogiile (precum cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul) subliniază rolul lor de a ”întrupa” cerurile, de a fi adevărate ”vehicule” spre o altă dimensiune. În (neo)protestantism această dimensiune este anulată (odată cu preoția ca atare), bisericile sau casele de rugăciune fiind importante mai degrabă pentru coagularea congregației, a comunității, au, așadar, un rol social și educațional marcant, dar care ”sfințesc” participanții (oricum sunt sfințiți doar prin propria credință și prin botez) prin Euharistie.
Sinagogile din iudaism sunt, de asemenea, altceva decât Templul dispărut (să nu ne lăsăm amăgiți de denumirea de ”templu” pe care o au unele sinagogi din lume, inclusiv cel din București). Așa cum (mult mai târziu) vor fi bisericile (neo)protestante, sinagogile au fost mai mereu spații ale rugăciunii și ale învăță(tu)rii, dar nu presupuneau sacralitatea pe care doar Templul o (putea) avea. Rabinul este în esență un învățat și un învățător, nu și un preot (în sensul preotului de la Templu, ori al preotului creștin ortodox sau catolic). Se aseamnă mai mult unui pastor (sau, istoricește vorbind, invers!). Preotul evreu (în sensul său autentic) se cuvine a avea o anumită descendență și filiație și are acces la gesturi ritualice specifice (tocmai pentru că ei existau în umbra - sau în lumina! - Templului), care nu sunt de găsit în cazul rabinilor.
Tocmai de aceea, rabinul este mult mai marcant în istorie și-n imaginarul colectiv, pentru că dispariția de acum două milenii a Templului a eliminat în mare măsură importanța preotului evreu și a subliniat-o pe cea a rabinului din comunitățile evreiești disparate în toată lumea. Rabin care era teolog, învățător, administrator, judecător etc. în comunitatea în care activa. Pentru evrei, Templul este spațiul sacru. Spațiu dispărut de două milenii, dar spre care se întorc de fiecare dată. Iar o eventuală reconstruire a acestuia nu se va face altfel decât după criterii extrem de riguroase, ritualice, care se impun tomai datorită dimensiunii sale sacre.
În islam, moscheea și geamia sunt importante, dar nu se substituie templului de la Mecca, singurul loc sacru, recunoscut ca atare de lumea musulmană. Iar pelerinajul la Mecca (fie și o singură dată în viață) este unul dintre cei cinci stâlpi ai islamului. Nici imamul nu este un preot în sensul vechilor preoți din iudaism sau ai celor din creștinismul ortodox și catolic, ci se aseamănă mai mult rabinului sau pastorului.
Nu vom merge aici spre hinduim, budism etc., unde lucrurile devin ceva mai complexe (și mai complicate), dar nu fac rabat de la ideea de spațiu sacru. Nici nu vom pretinde că am zis ceva despre diferitele curente, școli și ramuri din islam, ori despre ramurile conservatoare sau reformiste din iudaism.
Ideea acestui text este că în toate religiile există conceptul de sacru și că acesta se reflectă fără echivoc (chiar dacă în maniere diferite și specifice fiecărei religii) asupra spațiului. Există munți și râuri sacre, există obiecte sacre. Există temple și biserici.
Un musulman, spre exemplu, nu va folosi ”covorașul de rugăciune” din motive de confort, ci pentru a nu avea contact cu solul care ar putea fi impur. Așadar, covorașul cu pricina decuplează credinciosul de la murdăria acestei lumi (ablațiunea sau gesturile ritualice fiind și ele extrem de importante în ritualul unui musulman). Actul rugăciunii trebuie săvârșit într-ul LOC curat.
În bisericile tradiționale (precum cele ortodoxe și catolice) se impune (fie și teoretic) o anumită ținută vestimentară și însăși clădirea bisericii presupune o ”ieșire din lume” și o intrare într-un spațiu ”non-mundan”, chiar dacă aflat aici și acum. Cum s-ar zice acum, prin consacrarea/sfințirea lor bisericile devin ”portaluri”.
Un lucru este clar: în toate religiile vedem cum coexistă atât ideea de spațiu sacru, în sensul de spațiu consacrat, cât și ideea că subiectul însuși, credinciosul ca atare ar fi (locul) cel sfințit. Mai toate religiile păstrează ambele aspecte. Diferența constă în mare măsură în accentul pe care-l pune fiecare religie/confesiune în parte sau în felul în care le combină.
În cazul evreilor o comunitate este constituită pe baza prezenței unui număr minim de persoane. În islam, orice musulman poate fi ”preot”. Și în creștinism (de orice confesiune) aflăm că ”acolo unde sunt doi sau trei în numele Meu, acolo sunt și Eu”. Dar, totodată, iudaismul își păstrează (fie și în suflet), Templul, islamul merge la Mecca (spre care se închină în fiecare zi), iar creștinismul (ortodox și catolic) iese din lume, în biserici. (Neo)protestantismul creștin pare singurul fără un loc sacru, acela fiind definit exclusiv de persoana credinciosului. Ceea ce nu relativizează, însă, importanța bisericilor sau a caselor de rugăciuni, căci practica împărtășirii este esențială și în ritualul confesiunilor (neo)protestante, chiar dacă și la nivel de Euharistie există diferențe notabile de interpretare și de înțelegere între Ortodoxie și Catolicism pe de o parte și (Neo)protestantism pe de alta. Dar dacă spațiul ca atare nu este sfânt pentru un neoprotestant, totuși, credința îi cere să participe cu necesitate la actul euharistic. Ține chiar de ”mecanismul” credinței care-l sfințește. Respingerea, relativizarea sau ignorarea acestui act sunt incompatibile cu credința (și cu conținutul acesteia). Oricât de ”individualizat”, credinciosul (neo)protestant nu-și va putea ”fabrica” euharistia în bucătărie!
Astăzi, cu această carantină care pare să monopolizeze aproape întreaga omenire, toți suntem decuplați în mod forțat de spațiile sacre și de gesturile care ne sfințesc. Ba, aș zice eu, este relativizată însăși ideea de spațiu sacru.
Și este relativizată sub imperativul unei temeri de ordin sanitar, laic, mundan, în care tot discursul religios privind raportarea trupului la non-trupesc, la spiritual, și toată cosmologia în care boală și moarte sunt subsumate unui înțeles și unei realități superioare sunt scurt, simplu și fără echivoc expediate în irelevant. Aproape că ni se spune, condescendent: ok, bine, e dreptul vostru să credeți ce vreți voi, dar nu azi! Acum e cazul să lăsați deoparte credințele și practicile ce țin de ele, pentru că aveam de-a face cu ”realitatea”. Aparent vorbim despre protejarea sănătății populației. În substrat vorbim despre anularea identității spirituale a acesteia.
Credințele noastre religioase (care, să nu uităm, au o dimensiune profund identitară) sunt astăzi literalmente tratate ca simple chestiuni de gust, de opinie oarecare, subiectivă, tolerate cu un soi de condescendență. Ni se admit, așa cum admitem copiilor să se joace, să se imagineze super-eroi sau personaje din basme ori din filme, dar până când le amintim că trebuie să-și facă temele sau să se culce.
La ora actuală, Statul (în toate ipostazele sale din lume) s-a substituit templelor, sinagogilor, moscheilor, bisericilor și caselor de rugăciune, intervenind ca SINGURĂ realitate posibilă, și nu face altceva decât să transmită, să implementeze în forță și să execute voia OMS-ului - devenit un soi de instituție cvasi/meta-spirituală. În această pseudo-religie (nimic altceva decât o uluitoare desfășurare a Puterii), nu există nevinovați. TOȚI suntem pasibili de vina de a fi ”contaminați”. Am mai scris despre asta. Prin urmare, toți avem obligația de a ne supune acestui singur adevăr: acela că toți suntem suspecți! Ni se vorbește despre responsabilitate socială, dar în spatele ei vedem dizolvarea familiilor prin izolarea bunicilor și a părinților vârstnici (întru protejearea lor, desigur), vedem spargerea comunităților de credință și atomizarea membrilor acestora în apartamente ferecate. Social-distancing-ul este noul ritual. Și NU este opțional. Este impus cu forța, sub semnul penalizării drastice, întru ignorarea declarat salutară a realităților de ordin spiritual.
Dacă ne grăbim să vedem aici doar măsuri practice și pragmatice temporare, menite să evităm un pericol (despre care - atenție! - știm aproape exclusiv, tocmai de la instanțele care ne impun izolarea), ar trebui să ne mai gândim: în esență este un război al discursurilor și al proiecțiilor despre realitate și lume. Și vedem cum deocamdată discursul mundan, lumesc, de tipul ”realitatea e doar aici și acum” a dat o lovitură cumplită discursului care susține că există și un plan spiritual (prin nimic iluzoriu sau mai puțin real decât cel fizic, de aici și de acum).
Cel mai uimitor este faptul că toate instituțiile religioase (din interiorul cărora se aud doar voci sporadice de opoziție) au îngenunchiat rapid în fața noii religii și a noii instanțe de autoritate, dovedind o acută lipsă de flexibilitate, de versatilitate și de reacție. Plecând capul au pasat greutatea pe umerii credincioșilor. Trăim un moment cu o mare relevanță istorică.
Mulți vor vedea aici un motiv să se rupă din respectivele comunități (ceea ce e grav!), alții își vor vedea justificate discursurile new-age-iste potrivit cărora sacrul există peste tot (dar, într-un anumit sens, nicăieri!).
Dar dincolo de toate acestea vedem cum azi, acum, ni se cere sub aparența păsării și a griji de semeni să ne reformulăm credințele privind sensul spiritual al lumii, al vieții, al bolii și al morții. Sau, dacă se poate, să renunțăm la ele. Căci acolo, în renunțarea totală se află acceptarea deplină a poruncilor Puterii. De aici și de acum.

Sursa: https://www.facebook.com/silviu.dancu.98/posts/673070433506840

Stocarea de informaţii sub piele, ca un tatuaj interior, prin nanocristale introduse împreună cu un vaccin se poate face chiar acum!

Cum există destule voci care se arată neîncrezătoare în posibilitatea de a dezvolta un vaccin cu nanoparticule, sau care cred că încă nu există tehnologia necesară, în cele ce urmează aveţi traducerea unui articol provenind de la mult-pretigiosul Massachusetts Institute of Technology, apărut în 19 decembrie 2019, despre posibilitatea de a crea o memorie sub piele, memorie în care să se stocheze, zic ei, date medicale, dar, desigur, şi orice alt fel de informaţii, sau date care să configureze procese interne şi comportamente. Deci nu numai că se poate, dar tehnologia şi produsele necesare există deja.
Dar nu vă temeţi!
Mărturisiţi-l pe Hristos!
Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri! 

STOCAREA DE INFORMAŢIE MEDICALĂ SUB PIELE

În fiecare an, lipsa vaccinării duce la aproximativ 1.5 milioane de decese care pot fi prevenite, în special în țările în curs de dezvoltare. Un factor care face ca campaniile de vaccinare din aceste țări să fie mai dificile este faptul că există o infrastructură redusă pentru stocarea dosarelor medicale, astfel încât adesea nu există o modalitate ușoară de a stabili cine are nevoie de un anumit vaccin.

Cercetătorii MIT au dezvoltat acum o nouă modalitate de a înregistra istoricul vaccinării unui pacient: stocarea datelor într-un model de vopsea, invizibilă pentru ochiul liber, care este livrată sub piele în același timp cu vaccinul.

„În zonele în care cardurile de vaccinare pe suport de hârtie sunt adesea pierdute sau nu există deloc, şi nu s-a auzit de bazele de date electronice, această tehnologie ar putea permite detectarea rapidă și anonimă a istoricului vaccinării pacienților pentru a se asigura că fiecare copil este vaccinat”, declară Kevin McHugh, fost șef MIT care este în prezent profesor asistent de bioinginerie la Universitatea Rice.

Cercetătorii au arătat că noua lor vopsea, care constă din nanocristale denumite puncte cuantice, poate rămâne cel puțin cinci ani sub piele, unde emite lumină infraroșie care poate fi detectată de un smartphone echipat special.

McHugh și cercetătorul științific, Lihong Jing sunt autorii studiului, care apare astazi in Science Translational Medicine. Ana Jaklenec, cercetător la Institutul Koch pentru cercetarea integrată a cancerului din MIT, și Robert Langer, profesor la Institutul David H. Koch la MIT, sunt principalii autori ai acestui document.

O înregistrare invizibilă

Acum câțiva ani, Echipa MIT a stabilit o metodă de înregistrare a informațiilor referitoare la vaccinare într-un mod care să nu necesite o bază de date centralizată sau o altă infrastructură. Multe vaccinuri, cum ar fi vaccinul pentru rujeolă, oreion și rubeolă (MMR), necesită doze multiple distanțate la anumite intervale; fără înregistrări precise, copiii pot să nu primească toate dozele necesare.

„Pentru a fi protejați împotriva majorității agenților patogeni, este nevoie de vaccinări multiple”, declară Jaklenec. „În unele zone din țările în curs de dezvoltare, poate fi foarte dificil să se facă acest lucru, deoarece există o lipsă de date despre cine a fost vaccinat și dacă au nevoie de injectări suplimentare sau nu.”

Pentru a crea un dosar medical descentralizat „la pacient”, cercetătorii au dezvoltat un nou tip de puncte cuantice pe bază de cupru, care emit lumină în spectrul infraroșu apropiat. Punctele au un diametru de aproximativ 4 nanometri, dar sunt încapsulate în microparticule biocompatibile care formează sfere cu un diametru de aproximativ 20 microni. Această încapsulare permite vopselei să rămână în poziție, sub piele, după injectare.

Cercetătorii au conceput vopseaua lor pentru a fi livrată de un plasture cu microace, mai degrabă decât cu o seringă și un ac tradiționale. Astfel de plasturi sunt în curs de elaborare pentru a livra vaccinuri pentru rujeolă, rubeolă și alte boli, iar cercetătorii au arătat că vopseaua lor ar putea fi ușor încorporată în acestea.

Micro-acele utilizate în acest studiu sunt obținute dintr-un amestec de zahăr dizolvabil și un polimer denumit PVA, precum și din vopseaua de punct cuantic și din vaccin. Atunci când plasticul se aplică pe piele, micro-acele, care au o lungime de 1,5 milimetri, se dizolvă parțial, eliberându-și sarcina utilă în aproximativ două minute.

Prin încărcarea selectivă a microparticulelor în micro-ace, plasturii oferă un model în piele invizibil pentru ochiul liber, dar care poate fi scanat cu un smartphone care are filtrul infraroșu îndepărtat. Acest plasture poate fi personalizat pentru a imprima diferite modele care corespund tipului de vaccin livrat.

,„Într-o bună zi, această abordare „invizibilă” ar putea crea noi posibilități de stocare a datelor, de biodetectare și de aplicare a vaccinurilor, care ar putea îmbunătăți modul de acordare a asistenței medicale; În special în țările în curs de dezvoltare”, spune Langer.

Imunizarea efectivă

Testele care utilizează pielea cadavrelor umane au arătat că modelele cuantice de puncte pot fi detectate de camerele smartphone după până la cinci ani de expunere simulată la soare.

Cercetătorii au testat, de asemenea, această strategie de vaccinare la șobolani, utilizînd plasturi cu micro-ace care au livrat punctele cuantice împreună cu un vaccin poliomielitic. Aceștia au constatat că șobolanii respectivi au generat un răspuns imunitar similar cu răspunsul șobolanilor care au primit un vaccin poliomielitic tradițional injectat.

„Acest studiu a confirmat faptul că încorporarea vaccinului cu ajutorul colorantului în oligoelemente nu a afectat eficacitatea vaccinului sau capacitatea noastră de a detecta vopseaua”, spune Jaklenec.

Cercetătorii intenționează acum să lucreze cu personalul medical din țările în curs de dezvoltare din Africa pentru a obține informații cu privire la cel mai bun mod de a pune în aplicare acest tip de evidență a vaccinării. De asemenea, ei lucrează la extinderea volumului de date care pot fi codificate într-un singur model, posibilitatea de a include informații precum data administrării vaccinului și numărul lotului de vaccin.

Cercetătorii consideră că punctele cuantice sunt sigure pentru a fi utilizate în acest mod, deoarece sunt încapsulate într-un polimer biocompatibil, însă intenționează să facă și alte studii de siguranță înainte de a le testa la pacienți.

„Stocarea, accesul și controlul documentelor medicale reprezintă un subiect important, cu multe abordări posibile”, declară Mark Prausnitz, președintele ingineriei chimice și biomoleculare din Georgia Tech, care nu a fost implicat în cercetare. „Acest studiu prezintă o abordare nouă în care fișa medicală este stocată și controlată de pacient în pielea pacientului într-un mod  minim invaziv și elegant.”

Cercetarea a fost finanțată de Fundația Bill și Melinda Gates și de grantul  Institutului Koch de la nivel Institutul naţional pentru cancer. Printre alți autori ai acestei lucrări se numără Sean Severt, Mache Cruz, Morteza Sarmadi, Hapuarachchige Surangi Jayawardena, Collin Perkinson, Fridrik Larusson, Sviatlana Rose, Stephanie Tomasic, Tyler Graf, Stephany Tzeng, James Sugarman, Daniel Vlasic, Matthew Peters, Nels Peterson, Lowell Wood, Wen Tang, Jihyeon Yeom, Joe Collins, Philip Welkhoff, Ari Karchin, Megan Tse, Mingyuan Gao, and Moungi Bawendi.

Sursa: http://news.mit.edu/2019/storing-vaccine-history-skin-1218

Nu vă temeţi!
Mărturisiţi-l pe Hristos!
Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!