vineri, 13 septembrie 2019

Pentru Imperiul capitalului! (Pentru ce (pentru cine) mor românii în Afganistan (II))






Pentru bani adică. Dar nu neapărat pentru banii pe care ei îi câştigă acolo, aşa cum sunt unii înclinaţi să răspundă;  ultimele evenimente cu trimişi ai serviciilor speciale ne arată că şi dacă nu aveam armata de mercenari de azi, tot am fi avut acolo trupe. Pentru bani, dar pentru banii altora.
Operaţiunea „Northwoods”, un exemplu de false flag fără scrupule
Se pare că Vestul este mort pe toate planurile. Domnia legii este moartă în tot Vestul. Democraţia este o escrocherie. Funcţionează legea oligarhică. Totul este făcut pentru grupurile de interese organizate. Nimic nu se face pentru oameni. (Paul Craig Roberts - The-end-of-white-america-is-now-assured/)
Despre faptul că motivul pornirii războiului din Afganistan (atacarea turnurilor Gemene în 11 septembrie 200) este foarte probabil o înscenare ticăloasă s-a scris şi se scrie, s-au făcut câteva cutremurătoare filme documentare. Argumentul cel mai puternic al celor care susţin teza oficială şi contrazic ipoteza unui „false flag” (adică, a unei înscenări) este că nu putea guvernul să-şi omoare proprii concetăţeni. O serie de evenimente anterioare arată că acest lucru era şi este oricând posibil, şi chiar pe scară mare. Un exemplu este atacul de la Pearl Harbour. Un altul, mai puţin cunoscut  este „Operaţiunea Northwoods” din 1962, prin care se urmărea obţinerea sprijinului public pentru invadarea Cubei. În concret, planul prezentat de Statul major interareme (şefii de stat major ai armelor) preşedintelui Kennedy ar fi însemnat omorârea de cetăţeni americani pe teritoriul american, scufundări de vase cu refugiaţi cubanezi, explozii de bombe, campanii de teroare în Miami şi alte oraşe din Florida, inclusiv în Washington, atacărea unor avioane americane de aparate aşa-zis cubaneze, scufundarea unui vas american în apele teritoriale cubaneze şi alte asemenea, întreprinse de băieţii din unităţile speciale şi de criminali plătiţi. Toate acestea pot fi citite în documentele declasificate între timp pe care le găsiţi la următoarea adresă https://nsarchive2.gwu.edu/news/20010430/northwoods.pdf
Violenţă, violenţă şi iar violenţă! Căci aşa creşte capitalul: din sânge şi suferinţă!
Imperiul (orice imperiu) este ca un cancer. Din momentul în care se naşte nu se mai poate opri din a devora alte şi alte organe – în cazul nostru ţări, popoare. „Enciclopedia Palgrave a imperialismului şi anti-imperialismului”, din care voi cita mai jos, este, cu cele 1423 de pagini ale sale, cea mai cuprinzătoare, istoric şi academic, examinare a subiectului, începând cu 1776.
S-a născut un „Imperiu al capitalului” – după cum îl descrie Ellen Wood (2003), condus de SUA, dar care nu mai poate fi descris ca numai un imperiu american. Statul dominant american are nevoie de susţinerea unor state dominate, aliaţi apropiaţi, care nu numai că acţionează împreună cu statul dominant, dar îl şi pot [în anumite situaţii ] înlocui ca stat dominant... Statele dominate ale Imperiului capitalului rămân state naţiune independente şi capitaluri naţionale concurente, dar acţionează în acord într-un imperiu unit atunci când interesele lor sunt aliniate şi este cel mai avantajos să facă astfel.
... Administraţii succesive ale SUA continuă să construiască infrastructuri regionale şi superstructura generală a dominaţiei unui Imperiu al capitalului în expansiune, pentru a agrega interesele reciproce ale celor mai bogate şi mai puternice state capitaliste. Structurile inseparabile ale militarismului şi capitalimului s-au extins şi evoluat prin secolele de naştere şi creştere a capitalismului. În timpul celor 100 de ani de la primul război mondial, cele mai bogate şi mai puternice state capitaliste, sub conducerea SUA şi-au coordonat tot mai mult aceste structuri încât azi nu mai e posibil să identifici un imperiu american diferit de Imperiul capitalului. Războiul din Afganistan este unul dintre multele fronturi din războiul global al expansiunii imperiale care ilustrează apariţia imperiului multinaţional.
Violenţa este o componentă necesară a Imperiului capitalului, pentru că rămăşiţele fundaţiilor sistemelor pre-capitaliste, în mod deosebit oricăror sisteme normative privind binele colectiv şi reciprocitatea cu o altă perspectivă, trebuie să fie distruse pentru ca capitalismul să-şi continue expansiunea.Violenţa este necesară pentru a îngrădi sau distruge orice stat care nu se conformează standardelor imperiale dictate de către imperiu. Violenţa este necesară pentru a înăbuşi orice rezistenţă populară din centrele imperiului. În sfârşit, violenţa este necesară pentru a zdrobi orice alternativă posibilă la globalizarea Imperiului capitalului. În multe privinţe, acest ultim mod violent al imperialismului nu este nou, ci mai degrabă o reorganizare radicală a sistemului internaţional pre-existent şi o capacitate crescută de dominaţie militară zdrobitoare a SUA şi aliaţilor lor.  Ceea ce este cu adevărat unic la această conjunctură istorică este slăbiciunea relativă a oricărui concurent de tip stat. Totuşi, după cum recunoştea Brzezinski (An agenda for NATO: Toward a Global Security Web, Foreign Affairs, 2009) , autoritatea globală a SUA este ameninţată nu numai pentru că „centrul global al gravităţii econimice şi politice se mută din Atlanticul de Nord spre Asia şi Pascific”, dar, de asemenea, din cauza”intensificării revoltei populare”. ... Este imposibil de argumentat că invazia Afganistan a fost un răspuns necesar la atacurile teroriste din 9/11. De asemenea, presupusele obiective de promovare a democraţiei şi de eliberare a femeilor nu au fost realizate. Totuşi, din perspectiva geostrategilor imperiali, necesitatea acestui act de agresiune militară este clar: invazia Afganistanului  a eliberat capitalul. (The Palgrave Encyclopedia of Imperialism and Anti-Imperialism)
Ce a vrut să zică prin „eliberarea capitalului” Michael Skinner, autorul celor de mai sus, ne explică WS Lind: Principalul motiv pentru care armata americană rămâne înţepenită în războiul de a doua generaţie, şi îl ignoră în mod voit pe cel de a patra, sunt banii. La nivelul de sus tot ceea ce contează este bugetul. Atât timp cât bugetul rămâne ridicat (şi, de preferinţă, creşte) războiul în sine nu contează. Pierderea războielor unul după altul, nu contează. După cum spunea Lt. Col. Paul Yingling “{Un} particular care pierde o puşcă suferă consecinţe mult mai mari decât un general care pierde un război .” ... după cum o demonstrează promovarea pe poziţii mai înalte ofiţerilor superiori care au pierdut războaie. Tot ceea ce contează este ca banii să continue să curgă. (William Lind: thoughts about 4GW, why we lose, and how we can win in the future)
Motivele „de teren” pentru invazia Afganistanului: războiul global, resursele, heroina.
Motivaţia de ansamblu a acestei invazii este deja clară din rândurile de mai sus. În cele ce urmează voi încerca să prezint descompunerea pe obiective concrete a acesteia.
·        Războiul global: ameninţarea, sabotarea, dominarea şi supunerea contestatarilor ordinei unipolare: Rusia, China, Iran
Importanţa geopolitică/geostrategică a Afganistanului este dată de vecinii săi direcţi şi de cei apropiaţi, pe care îi vedeţi în imagine şi se referă la :
1. Controlul pe care imperiul îl poate exercita asupra potenţialilor săi adversari.
2. Controlul asupra conductelor de petrol care pleacă de la bogatele state ale Asiei Centrale către vest şi sud.
3. Posibilitatea de a antrena şi infiltra insurgenţi în cele cinci republici – Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan şi Kirgistan, pentru a le scoate pe acestea de sub influenţa  Kremlinului şi astfel a „pune mâna” pe ele şi resursele lor; folosirea acestora ca baze de diversiune împotriva Rusiei (vezi războaiele cecene) şi repetatele atentate din diverse regiuni; pentru a le împiedica să ajungă sub influenţa Beijingului .
4. Încercurirea Rusiei, Chinei şi Iranului cu baze militare americane foarte aproape de teritoriul lor.
5. Controlul asupra altor două puteri emergente ale regiunii, India şi Pakistanul.
6. Blocarea noului drum al mătăsii promovat de China.
Pentru continuitatea politicii externe americane, Afganistanul trebuie să rămână într-o situaţie de haos. Înainte de toate, complexul militaro-industrial nu vrea să predea puterea sa politică şi militară din ţară, numai pentru a fi înlocuit de Moscova sau Beijing. ... scopul central al prezenţei americane în Afganistan fiind acela de a ocupa zone geostrategice pentru a împiedica integrarea eurasiatică dintre puteri ca India, China şi Rusia. În al doilea rând, este prezenţa constantă a trupelor şi bazelor militare în locaţii aproiate sau în jurul celor două mari puteri, China şi Rusia, prin care doreşte să suprasolicite şi astfel să diminueze capacităţile de apărare ale acestor două ameninţări strategice. (Endless Regional Chaos: American Presence in Afghanistan Explained)
Conform „Bilateral Security Agreement” (BSA), SUA deţine nouă baze militare în locaţii strategice din Afganistan, inclusiv cele de la graniţele cu Iranul, Pakistanul şi republicile central-asiatice. Spaţiul aerian este controlat de SUA pentru scopuri practice şi strategice. Acestea din urmă, deci, asigurând un avantaj geopolitic unic de a proiecta puterea dincolo de Afganistan. Infrastructura îi permite SUA să desfăşoare până la 100.000 de militari în de la 2 la 4 săptămâni.
În marele joc de şah geopolitic al Afganistanului, America a rămas doar cu opţiunea militară pe care o urmează, în acest moment, printr-o combinaţie de terorişti, atacuri cu drone şi operaţiuni ale forţelor speciale. S-au închis singure într-un spaţiu geopolitic înconjurat de puteri regionale ostile cum sunt Rusia, China, Iranul şi Pakistanul.
Mai recent, prin ridicarea prezenţei Daesh în Afgansitan la nivel de ameninţare pentru adversarii SUA, cum sunt Rusia, China şi Iran, acestea îşi asigură justificarea pentru opţiunile militare proprii destinate a merge dincolo de geografia strategică afgană. SUA joacă în mod fundamental un rol de destabilizare a regiunii dorind să stabilească tirania globală. Strategia sa se învârte în jurul aşa-numitei doctrine Wolfowitz, care urmăreşte împiedicarea ridicării de puteri regionale sau globale, care ar putea concura statutul hegemonic unic al SUA. (Geopolitical Rivalries and Afghanistan’s Open-Ended War. China Extends its Influence to the Detriment of America)
·         Resursele naturale de peste 11 trilioane de dolari ale Afganistanului
În 20 martie 2002, USGS (United States Geological Survey) a publicat, în primul ei raport după invazie, o listă de peste 1000 de zăcăminte, mine şi prezenţe de resurse în Afganistan pe baza unei compilaţii a datelor şi literaturii existente (Orris and Bilss, 2002). .. O listă parţială a îmbelşugatelor minereuri ale Afganistanului include cupru, fier, aur, mercur, cobalt, plumb şi uraniu; metale rare inclusiv crom, cesiu, litiu, niobiu şi tantal; şi pământuri rare. În 2002 USGS a identificat, de asemenea, rezerve de petrol şi gaze care depăşeau cu mult estimările sovieticilor (Klett et al. 2006b; Oil & Gas Journal 2006; Shroder 2007). Fiecare evaluare ulterioară a vorbit despre zăcăminte de petrol şi gaze mai mari. (The Palgrave Encyclopedia of Imperialism and Anti-Imperialism)
Iată dinamica acestor estimări:
2006, (estimare USGS): 1,6 miliarde barili petrol, 16 trilioane metri cubi de gaze naturale, 500 milioane barili de gaze naturale lichide (Klett el al).
2011:  1,908 mld barili petrol; 59 trilioane m.c. gaze, 667 milioane barili gaze naturale lichide.
În editorialul său despre istoricul, explorarea şi extracţia resurselor din Afg, Risen afirma în 2010 că valoarea acestora, estimată anterior la miliarde de dolari, este, în realitate la nivelul trilioanelor de dolari (adică a miilor de miliarde).
Agresiunea fără sfârşit  din Afganistan nu are nimic a face cu combaterea terorismului (America îl susţine, de fapt), şi totul cu controlul ţării, folosirea ei pentru conductele de gaze şi petrol, încercuirea Rusiei şi Chinei cu baze militare americane şi jefuirea vastelor bogăţii minerale afgane. (US to Plunder Afghanistan’s Mineral Riches)
·         Traficul de droguri folosite ca o sursă de bani pentru operaţiunile „murdare” statului paralel şi pentru războiul global
90 % din producţia de heroină mondială provine din opiul cultivat în Afganistan. Implicit, cea mai mare parte a heroinei de pe piaţa americană provine din această sursă şi nu din cea mexicană. Talibanii au interzis cultura opiului în 2000, producţia acestuia având o scădere apropiată de zero. Invadarea Afganistanului a însemnat însă repornirea producţiei, o parte folosită chiar de talibani pentru a se finanţa, o alta, cea mai însemnată, fiind traficată „sub nasul” şi în complicitate cu autorităţile afgane şi americane şi pe canalele militare/CIA.
În anii 70, în timpul războiului din Vietnam, heroina obţinută din opiul cultivat în „Triunghiul de aur” (puntul de întâlnire în jurul apelor Mekongului a 4 state: Tailanda, Myanmar, Laos şi China) a ajuns în cantităţi mari în SUA (cum altfel decât pe cale CIA-militară?) provocând o explozie a numărului de consumatori şi de decese. Numai în New York City se estima a fi peste 200.000 de consumatori. O situaţie asemănătoare, cunoscută ca „Criza opioidelor”  s-a dezvoltat în SUA după invazia Afganistanului, prin confluenţa dintre creşterea masivă a ofertei de opiu şi heroină şi intoxicarea americanilor cu medicaţie opioidă de către companiile farmaceutice şi medici.
Heroina este profitabilă în aceeaşi măsură în care este şi strategică: ea este întrebuinţată ca o armă împotriva populaţiilor din China, Iran şi Rusia, în care a crescut dramatic numărul de dependenţi, de crime şi a ajutat la răspândirea unor maladii cum este SIDA. Acum, heroina afectează direct America, propriul teritoriu al CIA. Nu că CIA-ului i-ar păsa în realitate pe cine afectează, după cum reiese atunci când examinezi mai atent istoria lor de trafic de droguri în scandalul Iran-Contra, sau din Triunghiul de aur, după cum scriitorul şi activistul William Blum observa în cartea sa „Rogue State” (Statul exploatator):
„CIA-ul a trimis drogurile în toată Asia de Sud-Est, către locuri în care opiul a fost prelucrat ca heroină, şi către punctele de transport pe drumul către consumatorii din Vest.”
Fox News a avut o emisiune cu Geraldo Rivera care proba cum guvernul SUA (în acest caz marina americană) este implicat în producţia de heroină cu aprobarea Washingtonului. Filmul acestui scandal  putea fi vizionat (a fost şters între timp) la adresa https://www.youtube.com/watch?v=AgKmJESBFsw .
Cât timp ocuparea Afganistanului de către SUA continuă sub masca stabilirii unui guvern democratic, fluxul de heroină va conbtinua neabătut. Iar întrebarea evidentă este „cine posedă avioanele şi vapoarele care transportă 90 % din heroina mondială din Afganistan către restul lumii? Sigur, nu talibanii. (A Conspiracy Theory That Became a “Conspiracy Fact”: The CIA, Afghanistan’s Poppy Fields and America’s Growing Heroin Epidemic)

marți, 10 septembrie 2019

Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA - Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor (II)




Pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, precizez de la începutul acestui text că niciunde pe parcursul acestei analize nu plec de la premisa că prostituţia din jurul unităţilor militare ar fi fost inventată de SUA. Din contră, mai ales pentru cei care nu cunosc suficient de bine astfel de detalii ale istoriei militare, trebuie să amintesc că femeile au avut o participare constantă în cadrul şi alături de formaţiunile militare, fie pe vreme de pace, sau de război. Menţionez, în primul rând, cu respect şi admiraţie, femeile care s-au ocupat de spălătoriile militare, de bucătării şi de spitale, de cele care au luat locul mamelor pentru prea tinerii porniţi la război, care au îngrijit cu dragoste şi dăruire pe cei răniţi, pe muribunzi, sau pe cei afectaţi psihic de realitatea crudă şi cruntă a războiului. Dar trebuie să amintesc şi de prostituatele care însoţeau astfel de formaţiuni cât şi de cele din locurile în care militarii ajungeau şi care interacţionau cu militarii ce nu ştiau dacă a doua zi vor mai fi în viaţă. Trebuie, de asemenea, să amintim că, în toate oraşele în care/alături de care se află unităţi militare, întotdeauna există un procent mai mare de femei care sunt puse de reţelele de traficanţi să se prostitueze sau aleg să trăiască de pe urma prostituţiei.
Dacă este ceva de pus în discuţie, o realitate gravă, pe de o parte incompatibilă cu vremurile şi cu dezideratele actuale, pe de altă parte dovedind un dispreţ copleşitor faţă de semenii lor, este premeditarea, acceptarea fără scrupule, implicarea în şi chiar coordonarea, de la cele mai înalte niveluri ale autorităţilor americane, a prostituţiei din jurul concentrărilor militare, fie ele unităţi pregătite pentru luptă, sau aşa-zisele „staţiuni R&R” (odihnă şi recreere) dedicate „detensionării” cu prostituate, mult alcool şi droguri a trupelor aflate în conflicte şi zone de posibil conflict. Nu puţine sunt cazurile în care ofiţeri superiori ai armatei americane au intrat în mod direct în acest „biznis”.
Pe scurt, înainte de intra în câteva detalii despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în jurul bazelor americane, subiectul acestei analize se referă la:
1. Degradarea conştientă, continuă şi  premeditată a femeii: autorităţile militare şi civile americane au văzut întotdeauna ca un lucru normal şi au promovat existenţa prostituţiei alături de bazele militare.
Autorităţile militare americane au înclinat spre ideea că prostituţia asigură o cale folositoare pentru ca soldaţii staţionaţi la mii de mile de soţiile sau prietenele lor „să dea drumul aburilor”. Binele femeilor care asigură aceste oportunităţi de „odihnă şi recreere” este rar avută în vedere: prostituţia în jurul bazelor şi porturilor folosite de vasele marinei militare americane  din Filipine şi din Tailanda alimentează traficul de femei în toată Asia de sud-est, în timp ce condiţiile şi standardele de sănătate ale prostituatelor sunt cel mai adesea catastrofale.
În perioada de după război, inclusiv în Bătălia Okinawei şi în timpul Războiului coreean, întreaga Okinawa a devenit un ţinut al fărădelegii. Soldaţii americani violau femeile, ameninţându-le cu armele, pe câmpuri sau pe străzi, şi chiar răpindu-le din mijlocul familiile lor.
Okinawa a revenit sub administrare japoneză în 1972, dar violenţele au continuat şi chiar au devenit mai cronice.  Au existat violuri şi tentative de viol, şi abuzuri sexuale în zone publice şi chiar un caz în care o locuinţă a fost invadată.  (Sex-crimes-and-prostitution)
Zonele pentru comerţul cu sex s-au dezvoltat în jurul bazelor SUA din întreaga lume. Multe seamănă între ele, pline de magazine de băuturi, fast-fooduri, cabinete de tatuaj, baruri şi cluburi şi prostituţie sub o formă sau alta. Dovezile sunt chiar la poarta bazelor în locuri ca Baumholer şi Kaiseslautern în Germania, sau Kadena şi Kin Town pe Okinawa. (Womens-labor-sex-work-and-u-s-military-bases-abroad/)
În timpul războiului din Indochina, senatorul SUA J. William Fulbright şi corespondentul Sunday Times din Londra au susţinut, independent unul de altul, că forţele americane din Vietnamul de Sud au transformat Saigonul într-un „bordel”, făcând referire la cele aproximativ 500.000 de prostituate care au servit un număr aproximativ egal de militari americani. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia Preston Jones a servit în marina SUA din Pacific către finalul anilor 1980. El predă istoria la John Brown University.)
Acest studiu se referă la poziţia diametral opusă dintre legea americană, politica publică şi încurajarea militarilor, staţionaţi în afara SUA, de a se folosi de prostituţia femeilor. Atât legea americană cât şi legislaţia internaţională recunoaşte că prostituţia este nocivă şi au promovat politici care încearcă să anihileze, controleze, sau să o limiteze. Şi totuşi, Statele Unite permit şi încurajează în mod permanent dezvoltarea unei industrii de sex active pentru R&R  în zonele care înconjoară bazele militare americane. Acest comportament violează nu numai legea americană şi pe cea internaţională, dar, de asemenea, noţiunile de demnitate umană şi bazele susţinerii familiei.”
În Vietnam, bordelurile ridicate pe terenurile bazelor americane, „au fost construite prin decizia unui comandant de divizie, un general cu două stele, şi au fost sub directul control operaţional al comandantului de brigadă cu rangul de general colonel ... Bordelurile din Vietnem cu existat cu aprobarea şefului Statului major al armatei, William C. Westmoreland, al ambasadei SUA din Saigon şi a Pentagonului. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
De exemplu, Organizaţia Internaţională a Muncii a susţinut că de departe, cel mai semnifricativ impact asupra prostituţiei din Filipine a fost stabilirea bazelor militare americane în această ţară.
Altfel spus, personalul american staţionat la (de exemplu) baza aeriană Sattahip, Tailanda, nu a adus noţiunea de prostituţie în acea regiune. Dar industria bordelurilor care au fost construite lângă acea bază, în Pattaya Beach, a crescut şi a rămas [datorită acesteia] unul dintre principalele centre ale industriei sexului din Asia de Est. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)
2. Crima organizată. Faptul că aceste autorităţi civile şi militare erau conştiente, complet la curent cu implicarea reţelelor mafiote în traficul de femei şi în organizarea prostituţiei în respectivele amplasamente.
In Okinawa, Yakuza (mafia japoneză) deţine şi administrează industria prostituţiei. Yakuza administrează o zonă de baruri în jurul fiecărei baze militare, separată de cea a barurilor permise japonezilor şi celor don Okinawa. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
4. Corupţie; încurajarea şi aprobarea încălcării legilor şi a regulamentelor militare Ofiţeri de diverse niveluri din armata americană, dar şi personal civil, s-au implicat direct în această „industrie”.
 O amintire similară a fost împărătşită de foşti militari ale bazelor din Filipine în direct, la ora de vârf, pe canalul de televiziune ABC. Ei au subliniat că ofiţerii militari „au promovat cu entuziasm” prostituţia în Filipine, unii dintre ei fiind ei înşişi proprietari de cluburi şi de femei. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
5. Pedofilie masivă la nivel planetar: majoritatea covârşitoare a acestor prostituate au fost/sunt introduse pe piaţă când erau/sunt încă minore
Cu adevărat, minorii folosiţi ca prostituate în Asia de Sud-Est erau atât de obişnuiţi încât o carte de călătorii a unui portavion american, publicată în 1989, includea fără nicio reţinere o imagine a unei prostituate tailandeze foarte tinere, probabil de circa 15 ani, pozând foarte provocator sexual. Prin 1999, un rezident tailandez din Pattaya Beach îşi exprima nedumerirea că ofiţerii marinei americane cu făceau nimic  pentru a opri marinarii să plătească minore pentru sex. Este probabil că foarte multe, dacă nu chiar toate prostituatele sudest-asiatice, folosite de personalul militar al SUA în timpul conflictului din Vietnam şi, mai târziu, în porturile din Tailanda şi în jurul insdtalaţiilor americane din Filipine erau minore. ( The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)
Prin deşertul de minciună, cenuşă şi moarte al „Imperiului”
Majoritatea aspectelor relevate mai sus se înscriu între delictele penale, uneori grave, condamnabile atât sub incidenţa legislaţiei internaţionale cât şi a celei americane. Şi totuşi, probabil niciun american, militar sau civil, nu a fost vreodată pedepsit.
Ceea ce este de constatat, de înţeles, de memorat şi de folosit de fiecare dintre noi, pentru a cuprinde realitatea lumii în care trăim, este minciuna, falsitatea, dubla măsură (pedepsesc, sub acuzaţia de hărţurire sexuală, adresarea mai familiară a unui bărbat faţă de o femeie, dar acceptă şi chiar se implicăm în crima organizată alături de reţelele mafiote), făţărnicia, ipocrizia, ticăloşia, dispreţul ucigător faţă de semeni, al acestor elite – pentru că, în final, aici nu este vorba numai despre conducerea armatei amerricane, ci şi despre tot establishmentul statului american şi structurile alăturate lui, plătite şi sub comanda mafiei financiar-bancare globaliste. Este vorba despre distanţa cosmică dintre prezentarea şi pretenţiile americane de naţiune superioară, de statul democratic cel mai avansat, dedicat binelui omului acasă şi în lume, şi pretenţia ca în baza acestor calităţi SUA să decidă ce e bine şi ce e rău şi să împartă, nu bunăstarea popoarelor supuse, ci distrugerea morală şi moartea. (Evident că  mă refer aici şi la nesfârşitele şi tot mai multele războaie americane în care este atacat un stat pentru că, de exemplu, ar avea arme de distrugere în masă, ceea ce s-a dovedit o minciună, sau pentru că un regim ar fi omorât câteva zeci sau sute de opozanţi, intervenţiile, precum cele din Irak şi Siria aducând peste ţările respective beneficiile a peste 2,5 milioane de morţi, de câteva ori mai mulţi răniţi, şi tot de câteva ori mai mulţi refugiaţi). Şi nu este vorba doar de mentalitatea unor membri ai elitelor americane (şi mai general, occidentale), ci chiar de o cultură de masă cu aceste caracteristici. După cum remarca, într-un articol recent, Anu Bhagwati, directorul executiv al „Service Women’s Action Network”:
Este de asemenea o cultură care conduce la sexism şi la degradarea femeilor. La bazele din străinătate, exploatarea comercială a femeilore explodează în jurul lor, femeile fiind victimele traficanţilor. Nu te poţi aştepta ca o femeie să fie tratată ca un seamăn egal, când, în acelaşi timp tu, ca soldat tânăr eşti încurajat să exploatezi femeile din afara bazei.
Este vorba despre imperiul american, „instransigentul observator” al respectării drepturilor omului, care urechează România an de an pentru, presupuse, astfel de încălcări (în cazul minorităţilor, cu preponderenţă a celor sexuale, cum ar fi neacceptarea completă de legislaţiei prohomosexualitate), care îşi arogă dreptul de a da lecţii, comenzi, foi de drum instituţiilor româneşti, începând cu guvernul, care impune, pentru, pasămite, a ne apăra, risipirea unor sume exorbitante pe cumpărarea de armament, care impune din „grijă pentru piaţa liberă” cedarea necondiţionată a resurselor naturale româneşti către companiile americane, şi care a exploatat şi exploatează indirect şi direct zeci de milioane de femei din lumea întreagă în, probabil cea mai înjositoare sclavie, sau care are la activ zeci de milioane de morţi, în războaiele de agresiune din secolul 20.
Un val uriaş de violuri şi alte agresiuni sexuale în chiar armata americană
Pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în jurul bazelor americane să vedem puţin ce se petrece în interiorul acestora.
În anii din urmă, acuzaţii privind răspândirea infracţiunilor sexuale au urmărit armata SUA. Un sondaj al Pentagonului estima că 26.000 de militari au fost agresaţi sexual în 2012, deşi numai una din 10 victime (deci circa 2600, n.n.)  au raportat agresiunea. In 2013, numărul personalului care a raportat astfel de incidente a crescut la 5.518 şi anul trecut a atins aproape 6.000. (popularmilitary.com/u-s-militarys-long-history-prostitution/)
Nu am cercetat situaţia secolului trecut, dar în acesta recordul agresiunilor sexuale în interiorul armatei îl deţine anul 2006 cu o estimare de circa 34.000 de cazuri. După o scădere către 2016, an estimat la 14.900 de incidente, cercetarea Pentagonului din 2018 a relevat din nou o creştere a acestora la 20.500. Cel mai atacat segment de vârstă este cel al femeilor între 17 şi 24 de ani, segment cu creştere semnificativă a atacurilor sexuale. Un alt element important evidenţiat de cercetarea respectivă este asocierea acestor acte de agresiune cu alcoolul în 62 % dintre cele mai serioase agresiuni. (https://edition.cnn.com/2019/05/02/politics/us-military-sexual-assault-report/index.html).
Dacă, an de an, sunt agresaţi sexual zeci de mii de membri ai armatei SUA (femei, dar şi bărbaţi) la ce ne putem aştepta de la militarii americani, sosiţi în postura de personaje aproape intangibile, de „descendenţă superioară” dintr-o civilizaţie „superioară”, cu venituri uriaşe în raport cu localnicii din statele în care sunt amplasate aceste baze?
Va urma.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...