Pentru bani adică. Dar nu neapărat pentru banii pe
care ei îi câştigă acolo, aşa cum sunt unii înclinaţi să răspundă; ultimele evenimente cu trimişi ai serviciilor
speciale ne arată că şi dacă nu aveam armata de mercenari de azi, tot am fi
avut acolo trupe. Pentru bani, dar pentru banii altora.
Operaţiunea
„Northwoods”, un exemplu de false flag fără scrupule
Se
pare că Vestul este mort pe toate planurile. Domnia legii este moartă în tot
Vestul. Democraţia este o escrocherie. Funcţionează legea oligarhică. Totul
este făcut pentru grupurile de interese organizate. Nimic nu se face pentru
oameni. (Paul
Craig Roberts - The-end-of-white-america-is-now-assured/)
Despre faptul că motivul pornirii războiului din
Afganistan (atacarea turnurilor Gemene în 11 septembrie 200) este foarte
probabil o înscenare ticăloasă s-a scris şi se scrie, s-au făcut câteva
cutremurătoare filme documentare. Argumentul cel mai puternic al celor care susţin
teza oficială şi contrazic ipoteza unui „false flag” (adică, a unei înscenări)
este că nu putea guvernul să-şi omoare proprii concetăţeni. O serie de
evenimente anterioare arată că acest lucru era şi este oricând posibil, şi
chiar pe scară mare. Un exemplu este atacul de la Pearl Harbour. Un altul, mai
puţin cunoscut este „Operaţiunea Northwoods” din 1962,
prin care se urmărea obţinerea sprijinului public pentru invadarea Cubei. În
concret, planul prezentat de Statul major interareme (şefii de stat major ai
armelor) preşedintelui Kennedy ar fi însemnat omorârea de cetăţeni americani pe
teritoriul american, scufundări de vase cu refugiaţi cubanezi, explozii de
bombe, campanii de teroare în Miami şi alte oraşe din Florida, inclusiv în Washington,
atacărea unor avioane americane de aparate aşa-zis cubaneze, scufundarea unui
vas american în apele teritoriale cubaneze şi alte asemenea, întreprinse de
băieţii din unităţile speciale şi de criminali plătiţi. Toate acestea pot fi
citite în documentele declasificate între timp pe care le găsiţi la următoarea
adresă https://nsarchive2.gwu.edu/news/20010430/northwoods.pdf
Violenţă, violenţă şi iar violenţă! Căci aşa creşte capitalul: din sânge şi suferinţă!
Imperiul (orice imperiu) este ca un cancer. Din
momentul în care se naşte nu se mai poate opri din a devora alte şi alte organe
– în cazul nostru ţări, popoare. „Enciclopedia Palgrave a imperialismului şi
anti-imperialismului”, din care voi cita mai jos, este, cu cele 1423 de pagini
ale sale, cea mai cuprinzătoare, istoric şi academic, examinare a subiectului,
începând cu 1776.
S-a născut un „Imperiu al capitalului” – după cum îl descrie Ellen Wood
(2003), condus de SUA, dar care nu mai poate fi descris ca numai un imperiu
american. Statul dominant american are nevoie de susţinerea unor state dominate,
aliaţi apropiaţi, care nu numai că acţionează împreună cu statul dominant, dar îl
şi pot [în anumite situaţii ] înlocui ca stat dominant... Statele dominate ale
Imperiului capitalului rămân state naţiune independente şi capitaluri naţionale
concurente, dar acţionează în acord într-un imperiu unit atunci când interesele
lor sunt aliniate şi este cel mai avantajos să facă astfel.
... Administraţii succesive ale SUA continuă să construiască infrastructuri
regionale şi superstructura generală a dominaţiei unui Imperiu al capitalului
în expansiune, pentru a agrega interesele reciproce ale celor mai bogate şi mai
puternice state capitaliste. Structurile inseparabile ale militarismului şi
capitalimului s-au extins şi evoluat prin secolele de naştere şi creştere a
capitalismului. În timpul celor 100 de ani de la primul război mondial, cele
mai bogate şi mai puternice state capitaliste, sub conducerea SUA şi-au
coordonat tot mai mult aceste structuri încât azi nu mai e posibil să
identifici un imperiu american diferit de Imperiul capitalului. Războiul din
Afganistan este unul dintre multele fronturi din războiul global al expansiunii
imperiale care ilustrează apariţia imperiului multinaţional.
Violenţa este o componentă necesară a Imperiului capitalului, pentru că rămăşiţele
fundaţiilor sistemelor pre-capitaliste, în mod deosebit oricăror sisteme normative
privind binele colectiv şi reciprocitatea cu o altă perspectivă, trebuie să fie
distruse pentru ca capitalismul să-şi continue expansiunea.Violenţa este
necesară pentru a îngrădi sau distruge orice stat care nu se conformează
standardelor imperiale dictate de către imperiu. Violenţa este necesară pentru
a înăbuşi orice rezistenţă populară din centrele imperiului. În sfârşit,
violenţa este necesară pentru a zdrobi orice alternativă posibilă la
globalizarea Imperiului capitalului. În multe privinţe, acest ultim mod violent
al imperialismului nu este nou, ci mai degrabă o reorganizare radicală a
sistemului internaţional pre-existent şi o capacitate crescută de dominaţie
militară zdrobitoare a SUA şi aliaţilor lor.
Ceea ce este cu adevărat unic la această conjunctură istorică este
slăbiciunea relativă a oricărui concurent de tip stat. Totuşi, după cum
recunoştea Brzezinski (An agenda for NATO: Toward a Global Security Web,
Foreign Affairs, 2009) , autoritatea globală a SUA este ameninţată nu numai
pentru că „centrul global al gravităţii econimice şi politice se mută din
Atlanticul de Nord spre Asia şi Pascific”, dar, de asemenea, din cauza”intensificării
revoltei populare”. ... Este imposibil de argumentat că invazia Afganistan a
fost un răspuns necesar la atacurile teroriste din 9/11. De asemenea, presupusele
obiective de promovare a democraţiei şi de eliberare a femeilor nu au fost
realizate. Totuşi, din perspectiva geostrategilor imperiali, necesitatea
acestui act de agresiune militară este clar: invazia Afganistanului a eliberat capitalul. (The
Palgrave Encyclopedia of Imperialism and Anti-Imperialism)
Ce a vrut să zică prin „eliberarea capitalului” Michael
Skinner, autorul celor de mai sus, ne explică WS Lind: Principalul motiv pentru care armata americană
rămâne înţepenită în războiul de a doua generaţie, şi îl ignoră în mod voit pe
cel de a patra, sunt banii. La nivelul de sus tot ceea ce contează este
bugetul. Atât timp cât bugetul rămâne ridicat (şi, de preferinţă, creşte)
războiul în sine nu contează. Pierderea războielor unul după altul, nu
contează. După cum spunea Lt. Col. Paul Yingling “{Un} particular care pierde o
puşcă suferă consecinţe mult mai mari decât un general care pierde un război .”
... după cum o demonstrează promovarea pe poziţii mai înalte ofiţerilor
superiori care au pierdut războaie. Tot ceea ce contează este ca banii să
continue să curgă. (William
Lind: thoughts about 4GW, why we lose, and how we can win in the future)
Motivele „de teren” pentru invazia
Afganistanului: războiul global, resursele, heroina.
Motivaţia
de ansamblu a acestei invazii este deja clară din rândurile de mai sus. În cele
ce urmează voi încerca să prezint descompunerea pe obiective concrete a
acesteia.
· Războiul global: ameninţarea, sabotarea, dominarea
şi supunerea contestatarilor ordinei unipolare: Rusia, China, Iran
Importanţa geopolitică/geostrategică a Afganistanului
este dată de vecinii săi direcţi şi de cei apropiaţi, pe care îi vedeţi în
imagine şi se referă la :
1. Controlul pe care imperiul îl poate exercita
asupra potenţialilor săi adversari.
2. Controlul asupra conductelor de petrol care
pleacă de la bogatele state ale Asiei Centrale către vest şi sud.
3. Posibilitatea de a antrena şi infiltra
insurgenţi în cele cinci republici – Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan,
Tajikistan şi Kirgistan, pentru a le scoate pe acestea de sub influenţa Kremlinului şi astfel a „pune mâna” pe ele şi
resursele lor; folosirea acestora ca baze de diversiune împotriva Rusiei (vezi
războaiele cecene) şi repetatele atentate din diverse regiuni; pentru a le împiedica
să ajungă sub influenţa Beijingului .
4. Încercurirea Rusiei, Chinei şi Iranului cu
baze militare americane foarte aproape de teritoriul lor.
5. Controlul asupra altor două puteri emergente
ale regiunii, India şi Pakistanul.
6. Blocarea noului drum al mătăsii promovat de
China.
Pentru
continuitatea politicii externe americane, Afganistanul trebuie să rămână
într-o situaţie de haos. Înainte de toate, complexul militaro-industrial nu
vrea să predea puterea sa politică şi militară din ţară, numai pentru a fi
înlocuit de Moscova sau Beijing. ... scopul central al prezenţei americane în
Afganistan fiind acela de a ocupa zone geostrategice pentru a împiedica integrarea
eurasiatică dintre puteri ca India, China şi Rusia. În al doilea rând, este
prezenţa constantă a trupelor şi bazelor militare în locaţii aproiate sau în
jurul celor două mari puteri, China şi Rusia, prin care doreşte să
suprasolicite şi astfel să diminueze capacităţile de apărare ale acestor două
ameninţări strategice. (Endless
Regional Chaos: American Presence in Afghanistan Explained)
Conform
„Bilateral Security Agreement” (BSA), SUA deţine nouă baze
militare în locaţii strategice din Afganistan, inclusiv cele de la
graniţele cu Iranul, Pakistanul şi republicile central-asiatice. Spaţiul aerian
este controlat de SUA pentru scopuri practice şi strategice. Acestea din urmă,
deci, asigurând un avantaj geopolitic unic de a proiecta puterea dincolo de
Afganistan. Infrastructura îi permite SUA să
desfăşoare până la 100.000 de militari în de la 2 la 4 săptămâni.
În
marele joc de şah geopolitic al Afganistanului, America a rămas doar cu
opţiunea militară pe care o urmează, în acest moment, printr-o combinaţie de
terorişti, atacuri cu drone şi operaţiuni ale forţelor speciale. S-au închis singure
într-un spaţiu geopolitic înconjurat de puteri regionale ostile cum sunt Rusia,
China, Iranul şi Pakistanul.
Mai
recent, prin ridicarea prezenţei Daesh în Afgansitan la nivel de ameninţare
pentru adversarii SUA, cum sunt Rusia, China şi Iran, acestea îşi asigură
justificarea pentru opţiunile militare proprii destinate a merge dincolo de
geografia strategică afgană. SUA joacă în mod fundamental un rol de
destabilizare a regiunii dorind să stabilească tirania globală. Strategia sa se
învârte în jurul aşa-numitei doctrine Wolfowitz, care urmăreşte împiedicarea
ridicării de puteri regionale sau globale, care ar putea concura statutul
hegemonic unic al SUA. (Geopolitical
Rivalries and Afghanistan’s Open-Ended War. China Extends its Influence to the
Detriment of America)
·
Resursele naturale de peste 11 trilioane de dolari ale
Afganistanului
În 20 martie 2002, USGS (United States Geological Survey) a publicat, în primul
ei raport după invazie, o listă de peste 1000 de zăcăminte, mine şi prezenţe de
resurse în Afganistan pe baza unei compilaţii a datelor şi literaturii
existente (Orris and Bilss, 2002). .. O listă parţială a îmbelşugatelor
minereuri ale Afganistanului include cupru, fier, aur, mercur, cobalt, plumb şi
uraniu; metale rare inclusiv crom, cesiu, litiu, niobiu şi tantal; şi pământuri
rare. În 2002 USGS a identificat, de asemenea, rezerve de petrol şi gaze care
depăşeau cu mult estimările sovieticilor (Klett et al. 2006b; Oil & Gas
Journal 2006; Shroder 2007). Fiecare evaluare ulterioară a vorbit despre
zăcăminte de petrol şi gaze mai mari. (The
Palgrave Encyclopedia of Imperialism and Anti-Imperialism)
Iată dinamica acestor estimări:
2006, (estimare USGS): 1,6 miliarde barili
petrol, 16 trilioane metri cubi de gaze naturale, 500 milioane barili de gaze
naturale lichide (Klett el al).
2011: 1,908
mld barili petrol; 59 trilioane m.c. gaze, 667 milioane barili gaze naturale
lichide.
În editorialul său despre istoricul, explorarea
şi extracţia resurselor din Afg, Risen afirma în 2010 că valoarea acestora,
estimată anterior la miliarde de dolari, este, în realitate la nivelul
trilioanelor de dolari (adică a miilor de miliarde).
Agresiunea fără sfârşit din Afganistan nu are nimic a face cu
combaterea terorismului (America îl susţine, de fapt), şi totul cu controlul
ţării, folosirea ei pentru conductele de gaze şi petrol, încercuirea Rusiei şi
Chinei cu baze militare americane şi jefuirea vastelor bogăţii minerale afgane.
(US
to Plunder Afghanistan’s Mineral Riches)
·
Traficul de droguri folosite
ca o sursă de bani pentru operaţiunile „murdare” statului paralel şi pentru
războiul global
90 % din producţia de heroină mondială provine din
opiul cultivat în Afganistan. Implicit, cea mai mare parte a heroinei de pe
piaţa americană provine din această sursă şi nu din cea mexicană. Talibanii au
interzis cultura opiului în 2000, producţia acestuia având o scădere apropiată
de zero. Invadarea Afganistanului a însemnat însă repornirea producţiei, o
parte folosită chiar de talibani pentru a se finanţa, o alta, cea mai însemnată,
fiind traficată „sub nasul” şi în complicitate cu autorităţile afgane şi
americane şi pe canalele militare/CIA.
În anii 70, în timpul războiului din Vietnam,
heroina obţinută din opiul cultivat în „Triunghiul de aur” (puntul de întâlnire
în jurul apelor Mekongului a 4 state: Tailanda, Myanmar, Laos şi China) a ajuns
în cantităţi mari în SUA (cum altfel decât pe cale CIA-militară?) provocând o
explozie a numărului de consumatori şi de decese. Numai în New York City se
estima a fi peste 200.000 de consumatori. O situaţie asemănătoare, cunoscută ca
„Criza opioidelor” s-a dezvoltat în SUA după
invazia Afganistanului, prin confluenţa dintre creşterea masivă a ofertei de
opiu şi heroină şi intoxicarea americanilor cu medicaţie opioidă de către
companiile farmaceutice şi medici.
Heroina
este profitabilă în aceeaşi măsură în care este şi strategică: ea este întrebuinţată
ca o armă împotriva populaţiilor din China, Iran şi Rusia, în care a crescut
dramatic numărul de dependenţi, de crime şi a ajutat la răspândirea unor
maladii cum este SIDA. Acum, heroina afectează direct America, propriul
teritoriu al CIA. Nu că CIA-ului i-ar păsa în realitate pe cine afectează, după
cum reiese atunci când examinezi mai atent istoria lor de trafic de droguri în
scandalul Iran-Contra, sau din Triunghiul de aur, după cum scriitorul şi
activistul William Blum observa în cartea sa „Rogue State” (Statul
exploatator):
„CIA-ul
a trimis drogurile în toată Asia de Sud-Est, către locuri în care opiul a fost
prelucrat ca heroină, şi către punctele de transport pe drumul către
consumatorii din Vest.”
Fox News a avut o emisiune cu
Geraldo Rivera care proba cum guvernul SUA (în acest caz marina americană) este
implicat în producţia de heroină cu aprobarea Washingtonului. Filmul acestui
scandal putea fi vizionat (a fost şters
între timp) la adresa https://www.youtube.com/watch?v=AgKmJESBFsw
.
Cât
timp ocuparea Afganistanului de către SUA continuă sub masca stabilirii unui
guvern democratic, fluxul de heroină va conbtinua neabătut. Iar întrebarea
evidentă este „cine posedă avioanele şi vapoarele care transportă 90 % din
heroina mondială din Afganistan către restul lumii? Sigur, nu talibanii. (A
Conspiracy Theory That Became a “Conspiracy Fact”: The CIA, Afghanistan’s Poppy
Fields and America’s Growing Heroin Epidemic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu