Pentru
a nu fi acuzat de ipocrizie, precizez de la începutul acestui text că niciunde
pe parcursul acestei analize nu plec de la premisa că prostituţia din jurul
unităţilor militare ar fi fost inventată de SUA. Din contră, mai ales pentru
cei care nu cunosc suficient de bine astfel de detalii ale istoriei militare,
trebuie să amintesc că femeile au avut o participare constantă în cadrul şi
alături de formaţiunile militare, fie pe vreme de pace, sau de război. Menţionez,
în primul rând, cu respect şi admiraţie, femeile care s-au ocupat de
spălătoriile militare, de bucătării şi de spitale, de cele care au luat locul
mamelor pentru prea tinerii porniţi la război, care au îngrijit cu dragoste şi
dăruire pe cei răniţi, pe muribunzi, sau pe cei afectaţi psihic de realitatea
crudă şi cruntă a războiului. Dar trebuie să amintesc şi de prostituatele care
însoţeau astfel de formaţiuni cât şi de cele din locurile în care militarii
ajungeau şi care interacţionau cu militarii ce nu ştiau dacă a doua zi vor mai
fi în viaţă. Trebuie, de asemenea, să amintim că, în toate oraşele în care/alături
de care se află unităţi militare, întotdeauna există un procent mai mare de
femei care sunt puse de reţelele de traficanţi să se prostitueze sau aleg să
trăiască de pe urma prostituţiei.
Dacă
este ceva de pus în discuţie, o realitate gravă, pe de o parte incompatibilă cu
vremurile şi cu dezideratele actuale, pe de altă parte dovedind un dispreţ
copleşitor faţă de semenii lor, este premeditarea, acceptarea fără scrupule,
implicarea în şi chiar coordonarea, de la cele mai înalte niveluri ale
autorităţilor americane, a prostituţiei din jurul concentrărilor militare, fie
ele unităţi pregătite pentru luptă, sau aşa-zisele „staţiuni R&R” (odihnă
şi recreere) dedicate „detensionării” cu prostituate, mult alcool şi droguri a trupelor
aflate în conflicte şi zone de posibil conflict. Nu puţine sunt cazurile în
care ofiţeri superiori ai armatei americane au intrat în mod direct în acest
„biznis”.
Pe
scurt, înainte de intra în câteva detalii despre ceea ce s-a întâmplat şi se
întâmplă în jurul bazelor americane, subiectul acestei analize se referă la:
1.
Degradarea conştientă, continuă şi premeditată
a femeii: autorităţile militare şi civile americane au văzut întotdeauna ca un
lucru normal şi au promovat existenţa prostituţiei alături de bazele militare.
Autorităţile militare americane au
înclinat spre ideea că prostituţia asigură o cale folositoare pentru ca soldaţii
staţionaţi la mii de mile de soţiile sau prietenele lor „să dea drumul aburilor”.
Binele femeilor care asigură aceste oportunităţi de „odihnă şi recreere” este
rar avută în vedere: prostituţia în jurul bazelor şi porturilor folosite de
vasele marinei militare americane din
Filipine şi din Tailanda alimentează traficul de femei în toată Asia de
sud-est, în timp ce condiţiile şi standardele de sănătate ale prostituatelor
sunt cel mai adesea catastrofale.
În perioada de după război,
inclusiv în Bătălia Okinawei şi în timpul Războiului coreean, întreaga Okinawa
a devenit un ţinut al fărădelegii. Soldaţii americani violau femeile,
ameninţându-le cu armele, pe câmpuri sau pe străzi, şi chiar răpindu-le din mijlocul
familiile lor.
Okinawa a revenit sub administrare
japoneză în 1972, dar violenţele au continuat şi chiar au devenit mai cronice. Au existat violuri şi tentative de viol, şi
abuzuri sexuale în zone publice şi chiar un caz în care o locuinţă a fost
invadată. (Sex-crimes-and-prostitution)
Zonele pentru comerţul cu sex s-au
dezvoltat în jurul bazelor SUA din întreaga lume. Multe seamănă între ele,
pline de magazine de băuturi, fast-fooduri, cabinete de tatuaj, baruri şi
cluburi şi prostituţie sub o formă sau alta. Dovezile sunt chiar la poarta bazelor
în locuri ca Baumholer şi Kaiseslautern în Germania, sau Kadena şi Kin Town pe
Okinawa. (Womens-labor-sex-work-and-u-s-military-bases-abroad/)
În timpul războiului din Indochina,
senatorul SUA J. William Fulbright şi corespondentul Sunday Times din Londra au
susţinut, independent unul de altul, că forţele americane din Vietnamul de Sud
au transformat Saigonul într-un „bordel”, făcând referire la cele aproximativ
500.000 de prostituate care au servit un număr aproximativ egal de militari
americani. (Preston Jones: The
U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia Preston
Jones a servit în marina SUA din Pacific către finalul anilor 1980. El predă
istoria la John Brown
University.)
Acest studiu se referă la poziţia
diametral opusă dintre legea americană, politica publică şi încurajarea
militarilor, staţionaţi în afara SUA, de a se folosi de prostituţia femeilor.
Atât legea americană cât şi legislaţia internaţională recunoaşte că prostituţia
este nocivă şi au promovat politici care încearcă să anihileze, controleze, sau
să o limiteze. Şi totuşi, Statele Unite permit şi încurajează în mod permanent
dezvoltarea unei industrii de sex active pentru R&R în zonele care înconjoară bazele militare
americane. Acest comportament violează nu numai legea americană şi pe cea
internaţională, dar, de asemenea, noţiunile de demnitate umană şi bazele
susţinerii familiei.”
În Vietnam, bordelurile ridicate pe
terenurile bazelor americane, „au fost construite prin decizia unui comandant
de divizie, un general cu două stele, şi au fost sub directul control
operaţional al comandantului de brigadă cu rangul de general colonel ...
Bordelurile din Vietnem cu existat cu aprobarea şefului Statului major al
armatei, William C. Westmoreland, al ambasadei SUA din Saigon şi a
Pentagonului. (Emily Nyen Chang: Engagement
Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
De exemplu, Organizaţia Internaţională
a Muncii a susţinut că de departe, cel mai semnifricativ impact asupra
prostituţiei din Filipine a fost stabilirea bazelor militare americane în
această ţară.
Altfel spus, personalul american
staţionat la (de exemplu) baza aeriană Sattahip, Tailanda, nu a adus noţiunea
de prostituţie în acea regiune. Dar industria bordelurilor care au fost
construite lângă acea bază, în Pattaya Beach, a crescut şi a rămas [datorită
acesteia] unul dintre principalele centre ale industriei sexului din Asia de
Est.
(Preston Jones: The
U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)
2.
Crima organizată. Faptul că aceste autorităţi civile şi militare erau conştiente,
complet la curent cu implicarea reţelelor mafiote în traficul de femei şi în
organizarea prostituţiei în respectivele amplasamente.
In
Okinawa, Yakuza (mafia japoneză) deţine şi administrează industria
prostituţiei. Yakuza administrează o zonă de baruri în jurul fiecărei baze
militare, separată de cea a barurilor permise japonezilor şi celor don Okinawa.
(Emily
Nyen Chang: Engagement
Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
4.
Corupţie; încurajarea şi aprobarea încălcării legilor şi a regulamentelor
militare Ofiţeri de diverse niveluri din armata americană, dar şi personal
civil, s-au implicat direct în această „industrie”.
O amintire similară a fost împărătşită de
foşti militari ale bazelor din Filipine în direct, la ora de vârf, pe canalul de
televiziune ABC. Ei au subliniat că ofiţerii militari „au promovat cu entuziasm”
prostituţia în Filipine, unii dintre ei fiind ei înşişi proprietari de cluburi
şi de femei. (Emily Nyen Chang: Engagement
Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
5.
Pedofilie masivă la nivel planetar: majoritatea covârşitoare a acestor
prostituate au fost/sunt introduse pe piaţă când erau/sunt încă minore
Cu
adevărat, minorii folosiţi ca prostituate în Asia de Sud-Est erau atât de
obişnuiţi încât o carte de călătorii a unui portavion american, publicată în
1989, includea fără nicio reţinere o imagine a unei prostituate tailandeze
foarte tinere, probabil de circa 15 ani, pozând foarte provocator sexual. Prin 1999,
un rezident tailandez din Pattaya Beach îşi exprima nedumerirea că ofiţerii
marinei americane cu făceau nimic pentru
a opri marinarii să plătească minore pentru sex. Este probabil că foarte multe,
dacă nu chiar toate prostituatele sudest-asiatice, folosite de personalul
militar al SUA în timpul conflictului din Vietnam şi, mai târziu, în porturile
din Tailanda şi în jurul insdtalaţiilor americane din Filipine erau minore. (
The
U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)
Prin
deşertul de minciună, cenuşă şi moarte al „Imperiului”
Majoritatea
aspectelor relevate mai sus se înscriu între delictele penale, uneori grave,
condamnabile atât sub incidenţa legislaţiei internaţionale cât şi a celei
americane. Şi totuşi, probabil niciun american, militar sau civil, nu a fost vreodată
pedepsit.
Ceea
ce este de constatat, de înţeles, de memorat şi de folosit de fiecare dintre
noi, pentru a cuprinde realitatea lumii în care trăim, este minciuna,
falsitatea, dubla măsură (pedepsesc, sub acuzaţia de hărţurire sexuală,
adresarea mai familiară a unui bărbat faţă de o femeie, dar acceptă şi chiar se
implicăm în crima organizată alături de reţelele mafiote), făţărnicia,
ipocrizia, ticăloşia, dispreţul ucigător faţă de semeni, al acestor elite –
pentru că, în final, aici nu este vorba numai despre conducerea armatei
amerricane, ci şi despre tot establishmentul statului american şi structurile
alăturate lui, plătite şi sub comanda mafiei financiar-bancare globaliste. Este
vorba despre distanţa cosmică dintre prezentarea şi pretenţiile americane de
naţiune superioară, de statul democratic cel mai avansat, dedicat binelui
omului acasă şi în lume, şi pretenţia ca în baza acestor calităţi SUA să decidă
ce e bine şi ce e rău şi să împartă, nu bunăstarea popoarelor supuse, ci
distrugerea morală şi moartea. (Evident că
mă refer aici şi la nesfârşitele şi tot mai multele războaie americane
în care este atacat un stat pentru că, de exemplu, ar avea arme de distrugere
în masă, ceea ce s-a dovedit o minciună, sau pentru că un regim ar fi omorât
câteva zeci sau sute de opozanţi, intervenţiile, precum cele din Irak şi Siria
aducând peste ţările respective beneficiile a peste 2,5 milioane de morţi, de
câteva ori mai mulţi răniţi, şi tot de câteva ori mai mulţi refugiaţi). Şi nu
este vorba doar de mentalitatea unor membri ai elitelor americane (şi mai
general, occidentale), ci chiar de o cultură de masă cu aceste caracteristici.
După cum remarca, într-un articol recent, Anu Bhagwati, directorul executiv al
„Service Women’s Action Network”:
Este de asemenea o cultură care
conduce la sexism şi la degradarea femeilor. La bazele din străinătate, exploatarea
comercială a femeilore explodează în jurul lor, femeile fiind victimele
traficanţilor. Nu te poţi aştepta ca o femeie să fie tratată ca un seamăn egal,
când, în acelaşi timp tu, ca soldat tânăr eşti încurajat să exploatezi femeile
din afara bazei.
Este
vorba despre imperiul american, „instransigentul observator” al respectării
drepturilor omului, care urechează România an de an pentru, presupuse, astfel
de încălcări (în cazul minorităţilor, cu preponderenţă a celor sexuale, cum ar
fi neacceptarea completă de legislaţiei prohomosexualitate), care îşi arogă
dreptul de a da lecţii, comenzi, foi de drum instituţiilor româneşti, începând
cu guvernul, care impune, pentru, pasămite, a ne apăra, risipirea unor sume exorbitante
pe cumpărarea de armament, care impune din „grijă pentru piaţa liberă” cedarea
necondiţionată a resurselor naturale româneşti către companiile americane, şi
care a exploatat şi exploatează indirect şi direct zeci de milioane de femei
din lumea întreagă în, probabil cea mai înjositoare sclavie, sau care are la
activ zeci de milioane de morţi, în războaiele de agresiune din secolul 20.
Un val uriaş de violuri şi alte agresiuni sexuale în
chiar armata americană
Pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în jurul bazelor americane
să vedem puţin ce se petrece în interiorul acestora.
În anii din urmă, acuzaţii
privind răspândirea infracţiunilor sexuale au urmărit armata SUA. Un sondaj al
Pentagonului estima că 26.000 de militari au fost agresaţi sexual în 2012, deşi
numai una din 10 victime (deci circa 2600, n.n.) au raportat agresiunea. In 2013, numărul
personalului care a raportat astfel de incidente a crescut la 5.518 şi anul
trecut a atins aproape 6.000. (popularmilitary.com/u-s-militarys-long-history-prostitution/)
Nu am cercetat situaţia
secolului trecut, dar în acesta recordul agresiunilor sexuale în interiorul
armatei îl deţine anul 2006 cu o estimare de circa 34.000 de cazuri. După o
scădere către 2016, an estimat la 14.900 de incidente, cercetarea Pentagonului
din 2018 a relevat din nou o creştere a acestora la 20.500. Cel mai atacat
segment de vârstă este cel al femeilor între 17 şi 24 de ani, segment cu
creştere semnificativă a atacurilor sexuale. Un alt element important
evidenţiat de cercetarea respectivă este asocierea acestor acte de agresiune cu
alcoolul în 62 % dintre cele mai serioase agresiuni. (https://edition.cnn.com/2019/05/02/politics/us-military-sexual-assault-report/index.html).
Dacă, an de an, sunt agresaţi sexual zeci de mii de membri ai armatei SUA
(femei, dar şi bărbaţi) la ce ne putem aştepta de la militarii americani,
sosiţi în postura de personaje aproape intangibile, de „descendenţă superioară”
dintr-o civilizaţie „superioară”, cu venituri uriaşe în raport cu localnicii din
statele în care sunt amplasate aceste baze?
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu