Declaraţia de la Great Barrington pentru schimbarea politicilor COVID-19 inițiată de somități medicale internaționale. Semnează şi tu.

Declaraţia de la Great Barrington reprezintă momentul de cotitură al opoziţiei faţă de măsurile abuzive, represive, genocidare ale guvernelor aflate în slujba mafiei globaliste prin trecerea de la cea formula locală la o formulă internaţională, de un incontestabil înalt  nivel academic şi cu o largă suţinere a cetăţenilor obişnuiţi. Ea a fost iniţiată de

Dr. Martin Kulldorff , profesor de medicină la Universitatea Harvard, biostatistician și epidemiolog cu expertiză în detectarea și monitorizarea erupțiilor de boli infecțioase și evaluarea siguranței vaccinurilor.

Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu expertiză în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor și modelarea matematică a bolilor infecțioase.

Dr. Jay Bhattacharya, profesor la Școala de Medicină a Universității Stanford, fizician, epidemiolog, economist specializat în sănătate și expert în politici de sănătate publică axate pe boli infecțioase și populații vulnerabile 

şi co-semnată iniţial alături de aceştia de alte 53 de personalităţi de prima linie ale cercetării şi practicii medicale.

La ora la care scriu acest text acestora li s-au alăturat

11.792 de oameni de ştiinţă din domeniul medical şi al sănătăţii publice,

33.908 de specialişti medicali şi de

617.786 de cetăţeni îngrijoraţi.

Este extrem de clar că această declaraţie a devenit un manifest internaţional şi, aşa cum afirmam într-un text anterior (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/terorizarea-populatiei-nivelul-2-nu-va.html), aşa-zisele atentate teroriste islamiste din luna octombrie (Franţa, Austria) reprezintă o diversiune a guvernanţilor tocmai din cauza creşterii opoziţiei la măsurile dictatoriale şi a internaţionalizarea ei. 

Dincolo de bunul simţ şi de intuiţia politică a fiecăruia, care probabil vă spun acelaşi lucru, să remarcăm că subita radicalizare islamistă soldată liniţial cu decapitarea profesorului Samuel Paty a avut loc la numai 12 zile după lansarea declaraţiei. 

Aveţi în continuare textul ei şi la final un link pentru semnarea acesteia.

În calitate de epidemiologi ai bolilor infecțioase și oameni de știință cu specializare pe sănătatea publică, suntem foarte îngrijorați în legătură cu impactul nociv pe care actualele politici COVID-19 îl au asupra sănătății fizice și psihice. Recomandăm o abordare pe care o numim Protecție Focalizată.

Suntem de peste tot din lume, atât de dreapta cât și de stânga. Ne-am dedicat carierele țelului de a proteja oamenii. Politicile curente de carantinare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Rezultatele (și ne limităm aici la doar câteva) includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, înrăutățirea situației bolilor cardiovasculare, testări mai puține pentru depistarea cancerului și un declin al sănătății mintale – toate ducând la o mortalitate în exces în anii următori, cei din clasa muncitoare și cei tineri fiind afectați cel mai grav. Ținerea elevilor și studenților în afara școlilor este o mare nedreptate.

Continuarea acestor măsuri până când apare un vaccin va provoca daune iremediabile, iar cei care sunt mai puțin privilegiați vor suferi disproporționat de mult.

Din fericire, putem înțelege din ce în ce mai mult acest virus. Știm că vulnerabilitatea fatală din cauza COVID-19 este de mai bine de o mie de ori mai mare în rândul celor bătrâni și bolnavi decât în rândul celor tineri. De fapt, pentru copii, COVID-19 este mai puțin periculoasă decât multe alte rele, inclusiv gripa.

Pe măsură ce imunitatea crește în rândul populației, riscul infectării devine pentru toți mai mic – inclusiv pentru cei vulnerabili. Știm că, în final, toate populațiile vor obține imunitatea de grup – adică punctul la care rata noilor infectări este stabilă – și că acest lucru poate fi ajutat (dar nu este dependent) de un vaccin. Scopul nostru, deci, ar trebui să fie acela de a minimiza mortalitatea și suferința socială până când obținem imunitatea.

Abordarea cea mai înțeleaptă și blândă, care pune în balanță riscurile și beneficiile obținerii imunității de grup, este să permitem celor care au un risc minim de moarte să-și trăiască viețile în normalitate și să consolideze imunitatea la virus prin infectare naturală. În același timp, trebuie să protejăm mai bine pe cei care au riscul cel mai mare. Aceasta este ceea ce numim Protecție Focalizată.

Adoptarea de măsuri pentru a-i proteja pe cei vulnerabili ar trebui să fie scopul central al politicilor de sănătate publică vizavi de COVID-19. De exemplu, casele de bătrâni ar trebui să folosească personal care a obținut imunitatea și să facă frecvent teste PCR celorlalți lucrători și tuturor vizitatorilor. Rotația personalului ar trebui să fie minimizată. Pensionarilor care trăiesc acasă ar trebui să le fie livrate cumpărăturile la domiciliu. În măsura în care este posibil, ar trebui să se întâlnească cu rudele în aer liber, nu în interior. Se poate și este perfect în aria și capacitățile celor specializați în sănătate publică să pună în aplicare o listă comprehensivă și detaliată de măsuri, inclusiv de abordări pentru gospodăriile multigeneraționale.

Celor care nu sunt vulnerabili ar trebui să li se permită imediat să își reia viața obișnuită. Pentru a scădea pragul imunității de grup, toată lumea ar trebui să recurgă la măsuri simple de igienă, precum spălatul mâinilor și statul acasă al celor care se simt rău. Școlile și universitățile ar trebui să fie deschise pentru predarea la clasă. Activitățile suplimentare, precum sporturile, ar trebui să fie reluate. Adulții tineri care au risc scăzut ar trebui să poată lucra în mod normal, nu neapărat de acasă. Restaurantele și alte afaceri ar trebui să fie deschise. Artele, muzica, sporturile și alte activități culturale ar trebui să se reia. Cei care sunt mai expuși riscului ar trebui să poată participa dacă își doresc, în timp ce societatea ca întreg se bucură de protecția oferită celor vulnerabili de cei care și-au obținut imunitatea.

Pe data de 4 octombrie 2020, această declarație a fost scrisă și semnată la Great Barrington, Statele Unite, de:

Dr. Martin Kulldorff ,

Dr. Sunetra Gupta,

Dr. Jay Bhattacharya.

Pentru semnătură:  https://gbdeclaration.org/#sign

Pe acelaşi subiect, articolul dr Gupta despre ostilitatea cu care a fost primită această declaraţie în mediile guvernamentale şi în presa oficiale aveţi aici  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/o-poveste-reala-despre-ura-minciuna-si.html

 

Iisus a venit pentru cei bolnavi şi nevoiaşi. Pentru a se ascunde de covid, elitele noastre au lăsat greul bolii pe ei. Deci, cine se ascunde în spatele lor? - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 12)

 

Blocările au recreat sistemul castelor

Jeffrey A. Tucker 

– October 31, 2020

Dacă sunteţi testați pozitiv sau refuzați să fiți testaţi în Noua Zeelandă, pregătiți-vă să fiți expediaţi într-o unitate de carantină înființată recent de guvern. Șocant, da, dar avem un sistem analog în SUA. Dacă sunteţi testați pozitiv (ceea ce nu este același lucru cu a fi bolnav), veți fi scoşi din școală sau vi se va interzice să veniți la birou. Ai putea pierde locul de muncă – sau ţi se poate refuza posibilitatea de a câștiga bani. În multe locuri din țară și din lumea în care călătoriți astăzi, sunteți supuși carantinei dacă nu puteți prezenta un test de vid curat, indiferent de îndoielile grave care încă înconjoară acuratețea unor astfel de teste

Toate aceste politici care stigmatizează bolnavii, excluzându-i din societate, rezultă direct dintr-o întorsătură ciudată în politicile anti Covid. Am început cu ipoteza că mulți sau chiar majoritatea oamenilor vor primi boala, şi căutând doar să se încetinească ritmul în care se răspândeşte. Între timp, am început să încercăm imposibilul, și anume să oprim răspândirea cu totul. Pentru aceasta, am înființat sisteme care pedepsesc și exclud bolnavii, sau cel puțin îi retrogradează la un statut de clasa a doua (un însemn distinctiv pe piept, așa cum a mai fost), în timp ce restul dintre noi așteptăm ca virusul să plece fie printr-un vaccin sau un proces misterios prin care microbul intră în retragere.

Ce se întâmplă cu adevărat? Este reînvierea unui etos pre-modern al modului în care societatea acţionează în prezența bolilor infecțioase. Nu este clar dacă acest lucru este accidental sau nu. Faptul că se întâmplă de fapt este însă indiscutabil. Ne grăbim în mod agitat şi inconsistent spre un nou sistem de caste, creat în numele temperării maladiei.

Fiecare societate pre-modernă a atribuit unui grup sarcina de a suporta povara noilor agenți patogeni. De obicei, desemnarea celui impur a fost atribuită funcție de rasă, limbă, religie sau clasă. Nu a existat mobilitate din această castă. Ei erau cei murdari, cei bolnavi, cei de neatins. Funcție de timp și loc, aceştia au fost izolaţi geografic, iar denumirea a urmat de la o generație la alta. Acest sistem a fost uneori codificat în religie sau în lege; mai frecvent acest sistem de caste a fost trecut în convenție socială.
În lumea antică, povara bolii a fost atribuită oamenilor care nu s-au născut ca „liberi”; adică, ca făcând parte din clasa căreia îi era permis să participe la afaceri publice. Povara a fost suportată de muncitori, comercianți și sclavii care au trăit în cea mai mare parte în afară orașului – cu excepția cazului în care bogații părăseau orașele în timpul unei pandemii.

Apoi, săracii au suferit în timp ce nobili feudali se retrăgeau la conacele lor de la țară pentru durata epidemiei, aruncând povara de înfruntare a virusului asupra altora. Din punct de vedere biologic, ei au servit scopul de a funcționa ca saci de nisip pentru a-i păstra cei din oraș fără boli. Agenții patogeni erau ceva ce trebuia purtat și absorbit de ei și nu de noi. Elitele au fost invitate să-i privească de sus, chiar dacă acești oameni – castele inferioare – erau cei care funcționau ca binefăcători biologici pentru toţi ceilalţi.

În învățătura religioasă, clasele desemnate ca fiind bolnave și mizerabile au fost, de asemenea, considerate ne-sfinte și impure, și toată lumea a fost invitată să creadă că boala lor a fost cauzată de păcat, și astfel este corect să le excludem din locurile și clădirile sfinte. Citim în Levitic 21:16 că:

Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:  

	"Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tău în viitor şi din rudele tale să nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său, de va avea vreo meteahnă pe trupul său.
	Tot omul cu meteahnă pe trup să nu se apropie: nici orb, nici şchiop, nici ciung,
	Nici cel cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă, nici ghebos, nici cu vreun mădular uscat,
	Nici cel cu albeaţă pe ochi, nici chelul, nici pipernicitul, nici cel cu părţile bărbăteşti vătămate.”

Când Isus a venit să vindece pe cei bolnavi, și pe leproși în special, nu a fost doar un miracol impresionant în sine; a fost, de asemenea, ceva ca o revoluție socială și politică. Puterile sale de a vindeca oameni au mișcat liber oamenii de la o castă la alta doar prin eliminarea stigmatizării bolii. A fost un act care a imprimat mobilitatea socială într-o societate foarte fericită să trăiască fără ea. Sf. Apostol Marcu (1:40) consemnează nu numai un act medical, ci unul social: „ Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.” Și pentru că a făcut acest lucru, Isus a fost expulzat: „nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de pretutindeni”

(Acesta este și motivul pentru care munca Maicii Tereza în mahalalele din Calcutta a fost atât de controversată din punct de vedere politic. Ea a căutat să aibă grijă de și să vindece pe cei neîngrijiţi ca și cum aceştia meritau să fie sănătoşi ca oricine altcineva.)

 Abia la începutul secolului al XX-lea am înțeles intuiția științifică brutală din spatele acestor sisteme crude. Se reduce la necesitatea ca sistemul imunitar uman să se adapteze la noi agenți patogeni (au existat și vor exista întotdeauna noi agenți patogeni). Unii oameni sau majoritatea oamenilor trebuie să-și asume riscul de a se îmbolnăvi și de a obține imunitate pentru a muta un virus de la statutul de epidemic sau pandemic la cel de endemic; adică previzibil de gestionat. Până când agentul patogen ajunge la clasa conducătoare, devine mai puțin amenințător pentru viață. Clasele inferioare din acest sistem funcționează ca amigdale sau rinichi în corpul uman: luând asupra lor boala pentru a proteja restul corpului și în final expulzându-l.

Omenirea a construit aceste sisteme de caste de boală în toată istoria înregistrată până foarte recent. Sclavia din statele Unite a servit chiar acestui scop în parte: Cei care fac lucrarea să suporte și povara bolii, astfel încât clasa conducătoare de sclavi să poată rămâne curată și bine. Dureroasa carte a lui Marli F. Weiner Sex, boală, și sclavie: Boala in Sud înainte de război explică modul în care sclavii, din cauza lipsei de îngrijire medicală și a condițiilor de viață mai puțin sanitare, au purtat povara bolii mult mai mult decât albii, care la rândul lor i-au invitat pe apărătorii sclaviei să postuleze diferențele biologice intractable care au făcut din sclavie o stare naturală a omenirii. Sănătatea a aparținut elitelor: Observați-o cu ochii voștri! Boala este pentru ei și nu pentru noi.

Marea întoarcere de la vechile structuri politice și economice la cele mai moderne nu a fost doar despre drepturile de proprietate, libertățile comerciale și participarea unor valuri tot mai mari de oameni în viața publică. A existat, de asemenea, o înțelegere epidemiologică implicită cu care am fost de acord, ceea ce Sunetra Gupta descrie ca un contract social endogen. Am fost de acord că nu vom mai desemna un grup ca fiind cel impur și îi vom forța să suporte povara imunității turmei, astfel încât elitele să nu fie nevoite să o facă. Ideile libertății egale, demnității universale și drepturilor omului au venit și ele cu o promisiune de sănătate publică: Nu vom mai considera un popor drept carne de tun într-un război biologic. Vom participa cu toții la construirea rezistenței la boli.

Martin Kulldorff vorbește despre necesitatea unui sistem de protecţie focalizată bazat pe vârstă. Când sosește noul agent patogen, protejăm persoanele vulnerabile cu sisteme imunitare slabe, cerând în același timp restului societății (cele mai puțin vulnerabile) să construiască imunitate până în punctul în care agentul patogen devine endemic. Gândiți-vă la ce implică această categorie de vârstă pentru ordinea socială. Toți oamenii, indiferent de rasă, limbă, poziție socială sau profesie, îmbătrânesc. Prin urmare, tuturor li se permite să intre în categoria protejată. Folosim inteligența, compasiunea și idealurile înalte pentru a-i proteja pe cei care au cea mai mare nevoie și pentru o perioadă cât mai scurtă de timp posibil.
Deja puteți ghici teza acestei reflecții. Blocările ne-au întors înapoi în timp dintr-un sistem de egalitate, libertate, inteligență și ne-au aruncat înapoi într-un sistem feudal de caste. Clasa conducatoare a desemnat clasele de lucru şi săracii ca fiind grupurile care ar trebui să iasă să lucreze în fabrici, depozite, pe campuri si fabrici de ambalare si sa ne livreze produsele alimentare si provizii la uşa din faţă. Am numit acești oameni "esențiali", dar de fapt am gândit că: ei vor construi imunitate pentru noi în timp ce așteptăm în apartamentele noastre și ne ascundem de boală până când rata de infecție scade și este sigur pentru noi să ieşim.

Ca un omagiu pentru noul mizerabil, și cu consideraţie pentru lucrurile frumoase pe care le fac pentru noi, vom pretinde că participăm la starea lor dificilă prin spectacole formale de atenuare a bolilor. Ne vom face de două parale. Vom evita petrecerile. Şi vom purta o mască în public. Foarte convenabil pentru clasa experţilor, aceste mici spectacole sunt, de asemenea, în concordanță cu motivația de la bază de a sta departe de microb și de a-i lăsa pe alții să se lupte cu obținerea imunității.

Cei săraci și clasa muncitoare sunt noul mizerabil, în timp ce clasa experţilor se bucură de luxul de a aștepta pandemia interacționând doar cu laptop-uri fără boli. Zoom Call este echivalentul secolului 21 al conacului de pe deal, o modalitate de a interacționa cu alții evitând în același timp virusul la care trebuie să fie expuși în mod necesar persoanele care se ocupă de  bunuri și servicii. Aceste atitudini și comportamente sunt elitiste și în cele din urmă egoiste, chiar vicioase.

În ceea ce privește protecția pe bază de vârstă, liderii noștri au obținut contrariul. În primul rând, au închis pacienții de Covid-19 în centre de îngrijire pe termen lung, determinând răspândirea agentului patogen acolo unde era cel mai puțin binevenit și cel mai periculos, și, în al doilea rând, au prelungit perioada de izolare pentru supraviețuitori prin întârzierea declanșării imunității turmei în restul populației, răspândind singurătate și disperare în rândul vârstnicilor.

Blocările sunt cele mai rele din toate lumile din perspectiva sănătății publice. Mai mult decât atât, blocările reprezintă o repudiere a contractului social pe care l-am făcut cu mult timp în urmă pentru a face față bolilor infecțioase. Am lucrat secole întregi pentru a respinge ideea că unui grup – o casta – ar trebui să i se atribuie permanent rolul de a se îmbolnăvi, astfel încât restul să poată rămâne într-o stare imunologică virginală. Am abolit sistemele care au înrădăcinat o astfel de brutalitate. Am decis că acest lucru este în mod radical incompatibil cu fiecare valoare civică care a construit lumea modernă.

Prin reintroducerea formelor vechi de excludere, de atribuire a bolilor sau de evitare bazate pe clasă, și stigmatizarea socială a bolnavilor, autorii blocării au creat o incredibilă catastrofă de tip pre-modern.

Marea Declaraţie de la Barrington este mai mult decât o simplă declarație de biologie celulară și sănătate publică. Este, de asemenea, o reamintire a unui acord pe care modernitatea a făcut-o cu bolile infecțioase: în ciuda prezenței lor, vom avea drepturi, vom avea libertăți, vom avea mobilitate socială universală, vom include nu exclude, și vom participa cu toții la a face lumea sigură pentru cei mai vulnerabili dintre noi, indiferent de condițiile arbitrare de rasă, limbă, trib sau clasă.

Sursa: https://www.aier.org/article/lockdowns-recreated-a-pre-modern-caste-system/

 

 

 

TERORIZAREA POPULAŢIEI, NIVELUL 2: NU VĂ AJUNGE TERORISMUL COVIDIAN? IA LUAŢI ŞI CEVA "TERORISM ISLAMIC"!

 

Extraordinar, înduioşător chiar, cât de sensibili pot fi aceşti aşa-zişi terorişti la durerile şi nevoile elitelor conducătoare!

Ce sublimă dovadă a solidarităţii fără frontiere între angajaţi şi angajatori!

Cum au sesizat ei că împotrivirea, la măsurile aberante şi criminale Covid-iene, creşte.

Că riscă să se organizeze chiar la nivel internaţional.

Că prea mulţi medici cunoscuţi, oameni de ştiinţă de nivel internaţional, personalităţi culturale şi chiar politice ies cu opinii contrare celor oficiale.

Că tot felul tot mai mulţi plebei se adună pentru a protesta.

Cum au simţit ei că trebuie să lase hibernarea, deja, mai lungă de un an, şi să iasă în stradă, ca să sporească terorizarea plebeilor, să abată atenţia de la covido-genocidul fizic şi spiritual al omenirii şi să dea elitelor prilejul de a lua alte „drastice şi necesare măsuri”!

De ce teroare? Păi cum să fie duse la capăt planurile statului mondial totalitar fără nicio împotrivire, sau cu o împotrivire neînsemnată, dacă nu prin instaurarea unui climat de teroare maximă şi de tot mai mult haos. Frica şi haosul trebuie să crească până când şi cei mai rezistenţi vor ajunge să cadă în genunchi şi să strige:

„Fie-vă milă! Nu mai vrem haos, nu mai vrem moarte, nu mai vrem foamete (vine  şi asta în curând!), lipsuri, boală! Nu mai vrem terorişti, anarhişti, extremişti. Nu mai vrem drepturi şi libertăţi! Doar, puţină linişte şi o bucată de pâine!”

Iar elitele, cumsecade cum le ştim, miloase cum le vedem, responsabile, cum le simţim, să vină şi să ne salveze; cu condiţia supunerii totale.

După 10 luni în care uitasem de „teroriştii cu arme şi bombe”, asupriţi fiind de „terorismul covidic”, cel puţin la fel de ameninţător şi, în plus, permanent, s-a trecut brusc la un palier superior de strivire a populaţiilor în teascul fricii: cocteilul dintre atacul viruşilor şi atacul teroriştilor islamişti.

Că terorismul islamic este de fapt o formulă de război hibrid o ştim de ceva timp. Aşa cum ştim şi că matricea în care a fost plămădit a fost războiul sovieto-afgan.

La fel de bine, ştim şi cine i-a „inventat” pe „terorişti”; adică cine i-a adunat, plătit, înmulţit, mutat de colo –colo până în prezent (şi viitor): direct, SUA. Indirect, mafia globalistă, angajatoarea elitelor guvernamentale occidentale şi întregului sortiment de „terorişti”; inclusiv cei din educaţie şi sănătate.

Mai bănuim, deducem, aflăm şi că „atentatele” teroriste au fost puse  la cale cu ştiinţa, cu ajutorul, cu instigarea şi chiar sub organizarea structurilor de forţă ale statelor occidentale. Nu vă dau decât un singur link referitor la îndrumarea şi protecţia acordată de FBI unor atentatori din SUA: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2018/03/27/exemplu-despre-cum-organizeaza-propriile-servicii-secrete-un-atac-terorist-de-tip-jihadist-caz-real-cum-va-deveni-occidentul-islamic/

dar voi reveni cu o analiză amplă asupra aia-zisului terorism islamist.

Că lucrurile nu sunt chiar la voia întâmplării o arată situaţia din Franţa: evenimentele şi declaraţiile:

„Suntem în război civil!” „Valorile Franţei sunt atacate!”  „Nu vom ceda în faţa terorii!” „Întreaga Franţă a fost vizată în atacul terorist islamist de la Nisa!”

şi măsurile, brusc dure, ca urmare a unui eveniment mult redus faţă de măcelurile din anii precedenţi. Delirul Macronian pe marginea primului atac a venit să se adauge consideraţiilor sale la adresa Turciei, lui Erdogan şi Islamului, numai bune să creeze impresia de benzină peste jar, astfel încât să justifice următorul atac.

Pentru a fi mai clar în ceea ce priveşte nefirescul subitei radicalizări macroniene, aveţi mai jos bilanţul anului 2015  şi atentatelor din anii următori cu cel puţin patru victime pentru a avea un termen clar de comparaţie cu octombrie 2020.

 

·  7-9 ianuarie 2015 : asaltul de la "Charlie Hebdo", poliţistă  la Montrouge şi 4  ostateci la Hyper Cacher - total 17 morţi

·  19 aprilie 2015: afacerea Sid Ahmed Ghlam - 1 mort

·  26 iunie 2015 : un patron decapitat în Isère

·  13 noiembrie 2015 (Stadionul Stade de France, Teatrul Bataclan şi 4 terase) - 131 morţi şi 413 răniţi

·  14 iulie 2016: atentatul de la Nisa - 86 morţi

·  3 martie 2018: Trèbes şi Carcassonne - 4 morţi

·  11 decembrie 2018: târgul de Crăciun de la Strasbourg - 5 morts

·   3 octombrie 2019: atacul prefecturii de poliţie din Paris - 4 morţi

În total, între 2012 şi 2019, aşa-zişii terorişti au produs în Franţa 263 de morţi. Şi? Nimic! Islamul era în continuare ok, migratorii bine primiţi şi îngrijiţi, nici vorbă de război civil. Nici chiar după cele două „abatoare umane” din 2015 şi 2016.

Apoi, luna trecută, după evenimente mult inferioare ca amploare şi victime, iniţial după uciderea unui profesor, apoi crescând după atacul de la Nisa, tonul lui Macron şi al oficialilor lui devine neaşteptat de "ferm" (să nu uităm că vin alegerile şi Macron are nevoie să ia faţa celor cu vederi mai stricte privind migraţia şi activităţile islamiste), islamul trebuie reformat şi „luminat”, teoriştii pedepsiţi şi expluzaţi, frontierele închise.

Relevant este şi faptul că, după cum suntem anunţaţi, ameninţarea teroristă a luat, alături de cea a viruşilor, locul lui Dumnezeu devenind eternă, permanentă şi pretutindeni. Şi, ambele, pe cale de a crea o nouă lume.

Ameninţarea din Franţa s-a dorit întărită de atacul din Austria, o acţiune evident însăilată, în care se pare că atacatorilor nu le era foarte clar nici ce ţinte au, din moment ce la ora atacului obiectivele evreieşti (sinagoga şi clădirea de birouri), lângă care a început circul, erau închise. Sau, oricum, singura ţintă era de fapt teroarea. Iar pe baza acesteia, alte măsuri restrictive.

Gradat „ameninţarea” se extinde. Guvernul britanic a evocat pericolul unor atacuri islamiste şi a ridicat nivelul de alertă.

Nu mă aştept ca lucrurile să se oprească aici şi, în lunile care vin, vom vedea alte upgradări ale terorii şi desfiinţării ultimelor fărâme de drepturi şi libertăţi.

După cum am promis, voi reveni cu o discuţie mai amplă asupra acestui aşa-zis terorism islamist, a rădăcinilor, naturii şi scopului său.