Fascismul transnațional al elitei oligarhice transnaţionale

 

Din martie 2020, forma de putere care s-a extins mod sistematic de la căderea Zidului Berlinului în 1989/1990 a devenit clară: o castă oligarhică operatoare la nivel transnațional a preluat conducerea în „democrațiile” occidentale.

Baza de masă a fascismului „tradițional” a fost burghezia entuziastă, încântată de propagandă (1). Liderul (statul) a promis maselor salvarea de toate relele. Liderul a purtat masele, masele l-au purtat pe lider (statul), iar acesta din urma i-a dus în razboi şi ruină în interesul capitalului (monopolist).

În ultimele decenii, a apărut o castă transnațională, bine conectată, care nu mai conduce războaiele decât în exterior, dar a identificat societățile civile ca o amenințare la adresa puterii sale. Din martie 2020, centrele de putere și-au extins războaiele spre interior în numele regimului infecției corona.

Prin fascismul transnațional al elitei mă refer la o alianță a clasei capitaliste transnaționale, a elitei transnaționale la putere (2) cu complexul transnațional digital, militar, de informații, știință și media și guvernele ca comisiile lor executive. Mă refer la acest conglomerat ca la paraziții societăților civile, care servesc drept organisme „gazdă” ale acestora.

Noile lor mijloace de guvernare sunt o dictatură a sănătății bazată pe regimuri de infecție care pot fi activate în orice moment. Astăzi Covid-19, mâine rinovirusuri, poimâine, poate malaria sau un atac de “război biologic”.

O capodoperă propagandistică fără precedent în istoria omenirii

“Războiul fără sfârşit împotriva terorii” a fost prelungit de “războiul împotriva infecției” din martie 2020. Acesta este îndreptat împotriva umanității în ansamblu.

„Marea preocupare” a centrelor de putere pentru „sănătatea publică” este o capodoperă propagandistică fără precedent în istoria omenirii. Este un PSYOP pregătit de ani de zile, un război psihologic împotriva societăților civile.

După zeci de ani de greșeli comise de clicile aflate la putere, legitimitatea politicii occidentale a ajuns zero la sfârșitul anului 2019. Şi tocmai cei care au distrus planeta, umanitatea, coexistența, pacea interioară și exterioară și toate valorile pozitive ale istoriei omului, ar trebui să fie acum marii salvatori ai umanității?

Cât de necunoscător al istoriei, nebănuitor, naiv și spălat pe creier de către mass-media trebuie să fii pentru a-i descărca de vină pe constructorii capitalismului de catastrofă globalizat și făptuitorii dezastrului care s-a derulat, pasămite, din marea îngrijorare pentru sănătatea oamenilor?

(1)  Ignazio Silone, Seine Entstehung und seine Entwicklung, (Original 1934), Frankfurt 1978, hier: S. 273 ff

Sursa: https://winteroak.org.uk/2020/11/12/elite-transnational-fascism/

 

UE, o etapă de continent a Noii Ordini Mondiale (UE a fost creată de noua "aristocraţie" globalistă, cu bani din bugetul SUA, de la miliardari şi gangsteri, şi cu mâna CIA - 2)

 

(Primul episod: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/ue-fost-creata-de-noua-aristocratie.html)

Apoi, la 27 aprilie 2016, Pritchard a scris un al doilea articol intitulat  „Uniunea Europeană a fost întotdeauna un proiect CIA, așa cum descoperă susţinătorii Brexitului” în care a firmat:

Washingtonul a fost cel care a condus integrarea europeană la sfârșitul anilor 1940 și a finanțat-o în mod direct sub administrațiile Truman, Eisenhower, Kennedy, Johnson și Nixon. … De atunci, SUA s-a bazat pe UE ca ancoră pentru interesele regionale americane alături de NATO. …

Este ciudat că acest studiu magistral de 1000 de pagini nu a găsit decât un editor în limba franceză. [Este vorba despre cartea lui ERIC Roussel, Jean Monnet. Articolul francez al Wikipedia despre Roussel spune „En 1995, il écrit une biographie consacrée à Jean Monnet qui reçoit le prix de l’essai de l’Académie française, le prix Guizot, et le prix européen de l’histoire.” În ciuda tuturor acestor premii, lucrarea este puțin cunoscută, chiar și în Franța.] De asemenea, mulți nu au cunoştinţă de documentele desecretizate din arhivele Departamentului de Stat care arată că serviciile secrete americane au finanțat mișcarea europeană în secret timp de decenii și au lucrat agresiv în spatele scenei pentru a împinge Marea Britanie în proiect. …

Deoarece acel ziar (ca toate media importante de ştiri din SUA și din națiunile sale vasale) este atât neoliberal, cât și neoconservator, Pritchard a aprobat toate acestea. El a făcut-o spunând: "Nu este nimic deosebit de rău în această privință. SUA au acționat viclean în contextul războiului rece. Reconstrucția politică a Europei a fost un succes răsunător.” Cu toate acestea, evident, nu poate exista o democrație autentică într-o națiune care este guvernată prin înșelarea publicului său; tot aşa cum nici-o democrație nu poate fi un imperiu, nici națiunea imperialistă în sine, sau una dintre națiunile sale vasale, deoarece aceasta este doar o conducere prin „statul paralel”, din spatele scenei, de către miliardarii săi — acolo domneşte o aristocrație, și nu o democrație. Chiar dacă toate media importante de știri ale țării susțin aristocrația - deoarece toate sunt deținute de aristocrație - oricine o numește "democrație" este în mod clar fie un prost, fie un mincinos, deoarece o astfel de națiune este exact opusul unei democrații: Este o aristocrație.

Mai mult, acel “succes sforăitor” care a fost lăudat de Pritchard, se baza pe mituirea de către SUA a liderilor vest-europeni cu banii de ajutor ai Planului Marshall pentru reconstrucţia țărilor lor, condiționaţi de alierea lor cu SUA împotriva Uniunii Sovietice. Contribuabilii americani au finanțat reconstrucția acestor țări; și proprietarii Lockheed, Exxon, și altor corporații internaționale din SUA, de asemenea, au beneficiat enorm de piețele lor extinse; iar toți aliații Rusiei au fost excluși de la primirea oricărui ajutor de reconstrucție din SUA, deși Uniunea Sovietică era națiunea responsabilă în principal pentru înfrângerea lui Hitler și care a suferit în mare măsură cele mai multe victime și distrugeri din cel de-al doilea război mondial.  

Iată cum a mulțumit UE Rusiei pentru acest lucru: dând vina pe Rusia, alături de Germania nazistă, ca fiind dușmanul lor în timpul celui dealdoilea război mondial.  Parlamentul European al UE, creat de regimul SUA, a votat la 19 septembrie 2019 o rezoluție care îi condamnă atât pe Hitler, cât și pe Stalin pentru că au început al doilea război mondial, ceea ce este o minciună — şi una deosebit de scandaloasă, având în vedere că Uniunea Sovietică a făcut mai mult decât oricare altă țară pentru a-l învinge pe Hitler și pentru a permite tuturor acestor țări să nu fie controlate acum de un regim nazist. (La scurt timp după ce am publicat acel articol, un alt articol, de Max Parry, ajungea în mod independent la aceeași concluzie: că UE este fascistă.) Această rezoluție de mare minciună, adoptată de Parlamentul UE la 19 septembrie 2019, a afirmat că

Întrucât  a devenit un lucru obișnuit ca Rusia să nege responsabilitatea sa și să arunce vina pentru ostilități asupra Occidentului în retorica sa oficială, creând o bază de propagandă solidă pe care să se poată baza pentru a justifica nerespectarea dreptului internațional și pentru a-și continua agresiunea împotriva țărilor Parteneriatului estic; [UE]

1. Subliniază că cel de-al doilea război mondial, cel mai devastator război din istoria Europei, a fost cauzat de celebrul tratat nazist-sovietic de neagresiune din 23 august 1939, numit și Pactul Molotov-Ribbentrop, și de protocoalele sale secrete, ceea ce a permis ca două regimuri totalitare care au împărtășit scopul cuceririi mondiale să împartă Europa în două zone de influență.

Istoria reală este că: Stalin rugase Regatul Unit să se alieze cu Uniunea Sovietică pentru a-l învinge pe Hitler; și, după ce a fost certat de fiecare dată, s-a alăturat lui Hitler pentru a împiedica o aşteptată invazie a lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice. A fost un act de disperare al lui Stalin, la care a fost forțat de Marea Britanie. Și acum, SUA și aliații săi rescriu „istoria” pentru a face din Uniunea Sovietică dușmanul lor în timpul celui de-al doilea război mondial, în loc de salvatorul lor, așa cum au fost de fapt.

SUA, într-un sens, a adoptat nu numai mulți „foşti” naziști, ci și mantaua nazismului german - nu în ceea ce privește evreii, ci în ceea ce privește Rusia și cucerirea lumii în general: America este principala națiune agresivă și imperialistă din lume. UE este o parte importantă a acestei operațiuni și, prin urmare, acum pune semnul egaităţii între Rusia şi nazism. Prin urmare, democrații europeni autentici vor abandona alianțele cu SUA imperialiste și vor recunoaște - și vor onora acest fapt - că Rusia este o parte importantă a Europei și a fost principala sursă a victoriei împotriva nazismului. Numai atunci va lua sfârşit Războiul rece, pe care Truman l-a început, și pe care George Herbert Walker Bush și succesorii săi l-au continuat. Și, abandonând imperiul fascist al SUA, europenii vor rupe în cele din urmă spatele imperialismului; şi, poate, în cele din urmă să stabilească ceea ce a fost visul FD Roosvelt, o ONU cu adevărat semnificativă.

Şi asfel ne întoarcem la planul care a fost menționat pentru prima dată în versiunea din 1877 a războiului 2 mondial, care a fost scrisă de rasistul aristocrat englez și campion al imperialismului englez, Cecil Rhodes. Planul a fost ca Anglia să preia SUA prin mijloace subversive și apoi să folosească puterea SUA pentru a extinde imperiul SUA-Marea Britanie în întreaga lume. Preluarea controlului asupra Europei ar fi fost un pas important. Există pe net o prezentare concisă bine documentată a acestui plan de adâncime al  statului paralel, care este intitulat „Noua ordine Mondială și Uniunea Europeană”. Cel puțin într-un sens general, Rhodes pare să fi prevăzut văzut totul și, foarte abil, a înființat Rhodes Trust și (mai puțin direct) alte organizații, astfel încât acesta să fie realizat. E ca și cum ar fi fost un super-maestru jucător de șah pe tabla de șah politică globală, iar publicul este compus doar din pioni pentru aristocrația globală pe care a organizat-o la sfârșitul anilor 1800.

BIOSECURITATEA = TERORISM SANITAR = FASCISM ABSOLUT. SFÂRŞITUL SOCIETĂŢII OMENEŞTI - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 5)

 

 Giorgio Agamben (n. 1942) nu este un frecventator al saiturilor şi evenimentelor, catalogate oficial ca „conspiraţioniste”, nu este un exaltat, un ideolog-activist al vreunui partid de stânga sau de dreapta, nici (conform definiţiei lui CTP) un „văcar”, adică cleric, sau vreo „vită”, adică un credincios fervent. Nu, el este un filosof italian cunoscut, profesor de filosofie, scriitor de filosofie, chiar, cum este adesea prezentat, o „stea” a filosofiei italiene actuale. Vă propun ca, în cadrul acestei serii dedicate totalitarismului finalului lumii, să vă prezint unele dintre analizele sale dedicate legăturii dintre impunerea unui despotism absolut mondial şi falsa pandemie coronaviriană.

 

BIOSECURITATEA ŞI POLITICA

Ceea ce frapează reacțiile la apariția excepțiilor care au fost puse în aplicare în țara noastră (și nu numai în aceasta) este incapacitatea de a le observa dincolo de contextul imediat în care par să funcționeze. Rari sunt cei care încearcă să le interpreteze ca simptome și semne ale unui experiment mai amplu — așa cum ar necesita orice analiză politică serioasă — în care miza este o nouă paradigmă pentru guvernarea oamenilor și a lucrurilor. Deja într-o carte publicată acum șapte ani, acum merită recitită cu atenție (Tempêtes microbiennes, Gallimard 2013), Patrick Zylberman a descris procesul prin care securitatea sănitară, până acum la marginea calculelor politice, a devenit o parte esențială a strategiilor politice de stat și internaționale. În discuție nu este nimic mai puțin decât crearea unui fel de “teroare sanitară” ca un instrument pentru a guverna, ceea ce se definește ca “cel mai prost scenariu”.  Conform acestei logici a celui mai rău lucru, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat din 2005 „de la 2 până la 150 milioane de decese cauzate de gripa aviară care se apropie”, sugerând o strategie politică pe care statele nu erau încă pregătite să o accepte la momentul respectiv.

Zylberman arată că aparatul propus a fost articulat în trei puncte:

1) construcția, pe baza unui risc posibil, a unui scenariu fictiv în care datele sunt prezentate în așa fel încât să promoveze comportamente care permit guvernarea unei situații extreme;

2) adoptarea logicii celui mai rău ca regim de raționalitate politică;

3) organizarea totală a corpului de cetățeni într-un mod care consolidează aderarea maximă la instituțiile de guvernare; producând un fel de bună cetățenie la superlativ, în care obligațiile impuse sunt prezentate ca dovadă a altruismului, iar cetățeanul nu mai are dreptul la sănătate (securitate sanitară), ci devine obligat juridic la sănătate (biosecuritate).

Ceea ce Zylberman a descris în 2013 a fost confirmat acum în mod în întregime. Este evident că, în afară de situația de urgență, legată de un anumit virus care poate fi înlocuit în viitor cu altul, în discuție este proiectarea unei paradigme de guvernare a cărei eficacitate va depăși cea a tuturor formelor de guvernare cunoscute până acum în istoria politică a Occidentului. Dacă deja, în declinul progresiv al ideologiilor și al convingerilor politice, rațiuni de securitate au permis ca cetățenii să accepte limitări ale libertății, pe care nu au dorit să le accepte anterior, biosecuritatea s-a dovedit capabilă să prezinte încetarea absolută a tuturor activităților politice și a tuturor relațiilor sociale ca formă maximă de participare civică. Astfel, a fost posibil să vedem paradoxul organizațiilor stângii, în mod tradițional având obiceiul de a revendica drepturi și de a denunța încălcările constituției, acceptând limitările libertății făcute prin decret ministerial lipsit de orice temei juridic și pe care nici fascismul nu putea să viseze să le impună.

Este evident - și autoritățile guvernamentale în sine nu încetează să ne reamintească de acest lucru - că așa-numitele „distanțări sociale” vor deveni modelul politicii care ne așteaptă, Și că (în calitate de reprezentanți ai așa-numitului „grup operativ” anunțat, ai căror membri se află într-un conflict evident de interese cu rolul pe care se așteaptă să îl exercite) se va profita de această distanțare de a înlocui oriunde cu dispozitive tehnologice digitale  prezenţa fizică umană, care, ca atare, devine suspectă de contaminare (contaminare politică, se înţelege).

Lecțiile universitare, așa cum a recomandat deja MIUR, vor fi în mod stabil online începând de anul viitor; nu vă veți mai recunoaște uitându-vă la fața dvs., care ar putea fi acoperită cu o mască, ci prin dispozitive digitale care recunosc biodatele care sunt colectate în mod obligatoriu; iar orice “adunare”, indiferent dacă este formată din motive politice sau pur și simplu pentru prietenie, va continua să fie interzisă.

În discuție este o întreagă concepție a destinelor societății umane dintr-o perspectivă care, în multe privințe, pare să fi adoptat ideea apocaliptică a sfârșitului lumii de la religii care sunt acum în apusul lor. După ce a înlocuit politica cu economia, acum pentru a asigura guvernarea, chiar și acest lucru trebuie să fie integrat în noua paradigmă a biosecurității, pentru care vor trebui sacrificate toate celelalte exigențe. Este legitim să ne întrebăm dacă o astfel de societate poate fi încă definită ca fiind umană sau dacă pierderea unor relații sensibile, a feței, a prieteniei, a iubirii poate fi cu adevărat compensată de o securitate a sănătății abstractă și, probabil, complet fictivă.

11 mai 2020

Giorgio Agamben

Sursa: https://www.quodlibet.it/giorgio-agamben-biosicurezza

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.