Giorgio Agamben (n. 1942) nu este un frecventator al saiturilor şi evenimentelor, catalogate oficial ca „conspiraţioniste”, nu este un exaltat, un ideolog-activist al vreunui partid de stânga sau de dreapta, nici (conform definiţiei lui CTP) un „văcar”, adică cleric, sau vreo „vită”, adică un credincios fervent. Nu, el este un filosof italian cunoscut, profesor de filosofie, scriitor de filosofie, chiar, cum este adesea prezentat, o „stea” a filosofiei italiene actuale. Vă propun ca, în cadrul acestei serii dedicate totalitarismului finalului lumii, să vă prezint unele dintre analizele sale dedicate legăturii dintre impunerea unui despotism absolut mondial şi falsa pandemie coronaviriană.
BIOSECURITATEA ŞI POLITICA
Ceea ce frapează reacțiile la apariția excepțiilor care au fost puse în aplicare în țara noastră (și nu numai în aceasta) este incapacitatea de a le observa dincolo de contextul imediat în care par să funcționeze. Rari sunt cei care încearcă să le interpreteze ca simptome și semne ale unui experiment mai amplu — așa cum ar necesita orice analiză politică serioasă — în care miza este o nouă paradigmă pentru guvernarea oamenilor și a lucrurilor. Deja într-o carte publicată acum șapte ani, acum merită recitită cu atenție (Tempêtes microbiennes, Gallimard 2013), Patrick Zylberman a descris procesul prin care securitatea sănitară, până acum la marginea calculelor politice, a devenit o parte esențială a strategiilor politice de stat și internaționale. În discuție nu este nimic mai puțin decât crearea unui fel de “teroare sanitară” ca un instrument pentru a guverna, ceea ce se definește ca “cel mai prost scenariu”. Conform acestei logici a celui mai rău lucru, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat din 2005 „de la 2 până la 150 milioane de decese cauzate de gripa aviară care se apropie”, sugerând o strategie politică pe care statele nu erau încă pregătite să o accepte la momentul respectiv.
Zylberman arată că aparatul propus a fost articulat în trei puncte:
1) construcția, pe baza unui risc posibil, a unui scenariu fictiv în care datele sunt prezentate în așa fel încât să promoveze comportamente care permit guvernarea unei situații extreme;
2) adoptarea logicii celui mai rău ca regim de raționalitate politică;
3) organizarea totală a corpului de cetățeni într-un mod care consolidează aderarea maximă la instituțiile de guvernare; producând un fel de bună cetățenie la superlativ, în care obligațiile impuse sunt prezentate ca dovadă a altruismului, iar cetățeanul nu mai are dreptul la sănătate (securitate sanitară), ci devine obligat juridic la sănătate (biosecuritate).
Ceea ce Zylberman a descris în 2013 a fost confirmat acum în mod în întregime. Este evident că, în afară de situația de urgență, legată de un anumit virus care poate fi înlocuit în viitor cu altul, în discuție este proiectarea unei paradigme de guvernare a cărei eficacitate va depăși cea a tuturor formelor de guvernare cunoscute până acum în istoria politică a Occidentului. Dacă deja, în declinul progresiv al ideologiilor și al convingerilor politice, rațiuni de securitate au permis ca cetățenii să accepte limitări ale libertății, pe care nu au dorit să le accepte anterior, biosecuritatea s-a dovedit capabilă să prezinte încetarea absolută a tuturor activităților politice și a tuturor relațiilor sociale ca formă maximă de participare civică. Astfel, a fost posibil să vedem paradoxul organizațiilor stângii, în mod tradițional având obiceiul de a revendica drepturi și de a denunța încălcările constituției, acceptând limitările libertății făcute prin decret ministerial lipsit de orice temei juridic și pe care nici fascismul nu putea să viseze să le impună.
Este evident - și autoritățile guvernamentale în sine nu încetează să ne reamintească de acest lucru - că așa-numitele „distanțări sociale” vor deveni modelul politicii care ne așteaptă, Și că (în calitate de reprezentanți ai așa-numitului „grup operativ” anunțat, ai căror membri se află într-un conflict evident de interese cu rolul pe care se așteaptă să îl exercite) se va profita de această distanțare de a înlocui oriunde cu dispozitive tehnologice digitale prezenţa fizică umană, care, ca atare, devine suspectă de contaminare (contaminare politică, se înţelege).
Lecțiile universitare, așa cum a recomandat deja MIUR, vor fi în mod stabil online începând de anul viitor; nu vă veți mai recunoaște uitându-vă la fața dvs., care ar putea fi acoperită cu o mască, ci prin dispozitive digitale care recunosc biodatele care sunt colectate în mod obligatoriu; iar orice “adunare”, indiferent dacă este formată din motive politice sau pur și simplu pentru prietenie, va continua să fie interzisă.
În discuție este o întreagă concepție a destinelor societății umane dintr-o perspectivă care, în multe privințe, pare să fi adoptat ideea apocaliptică a sfârșitului lumii de la religii care sunt acum în apusul lor. După ce a înlocuit politica cu economia, acum pentru a asigura guvernarea, chiar și acest lucru trebuie să fie integrat în noua paradigmă a biosecurității, pentru care vor trebui sacrificate toate celelalte exigențe. Este legitim să ne întrebăm dacă o astfel de societate poate fi încă definită ca fiind umană sau dacă pierderea unor relații sensibile, a feței, a prieteniei, a iubirii poate fi cu adevărat compensată de o securitate a sănătății abstractă și, probabil, complet fictivă.
11 mai 2020
Giorgio Agamben
Sursa: https://www.quodlibet.it/giorgio-agamben-biosicurezza
NOTĂ:
Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.
Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.
Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu