Se afișează postările cu eticheta avort. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avort. Afișați toate postările

vineri, 7 aprilie 2017

Dragi creştini: Nu mai e îndeajuns să muncim, să ne creştem copii şi să sperăm că vom fi lăsaţi în pace. Trebuie să luptăm; altfel pierim!

Autor: Jonathon Van Maren
Traducere: Paul Ghiţiu
O nemulţumire obişnuită în cercurile pro-viaţă: De ce este adesea atât de greu ca oamenii credincioşi să fie implicaţi în cauzele sociale? Ştim că creştinii fac şi ei avorturi, lucru care ne afectează pe toţi personal. ştim că creştinii sunt, în cea mai mare parte, foarte împotriva avortului – deci nu sunt în dezacord cu mişcarea pro-viaţă. Atunci, ce îi împiedică pe atât de mulţi oameni să se implice?
Apatia este una dintre cauze. Dar adevăratul motiv este o atitudine care e mult mai adâncă. Răspunsul e simplu: oamenii care merg la biserică sunt, adesea, persoane tradiţionale, conservatoare. Şi nu fac referire aici la niciunul dintre acei termeni prin care obişnuieşte analiza politică să descrie poziţiile politice specifice. Înţeleg pur şi simplu că ele sunt persoane care vor să muncească, să-şi crească copii şi să fie lăsate în pace.
„Aţi întâlnit vreodată un părinte a nouă copii care să fie un activist democrat?” a întrebat Dennis Prager în cadrul unei întâlniri. Au râs cu toţii. Chiar dacă poate că nu toţi ştiau de ce e atât de amuzant – era totuşi un gând absurd. Un astfel de părinte, presupune fiecare, ar avea lucruri mai bune de făcut. Oameni ca bunicii mei, care au imigrat practic fără niciun ban în Canada din Olanda în 1953, au început să lucreze pământul, au crescut 11 copii în ferma pe care au construit-o cu sudoare, sânge, trudă şi lacrimi. Erau prea ocupaţi cu creşterea copiilor şi asigurarea hranei pentru a da atenţie cârâielilor feministelor canadiene sau altor activişti.
Aici se ascunde problema pe care o are mişcarea pro-viaţă şi pro-familie în a recruta persoane conservatoare, care să implice cultura pentru a combate relele sociale ce infectează societatea noastră: Este în mod fundamental străină de „activism”. Însăşi expresia „activist conservator” pare a fi ceva de genul unei contradicţii în termeni. Conservatorii şi tradiţionaliştii obişnuiţi nu vor să schimbe lumea. Ei vor să trăiască în ea şi să nu fie deranjaţi.
Este vorba despre însăşi esenţa cuvântului – „a  conserva”. În mod evident diferit ca temperament de „liberal”, care înseamnă acţiune de „liberalizare”. De aceea, mulţi oameni credincioşi şi mai neîncrezători vor considera că cuvântul „activism” poartă cu el un damf de liberalism. Ambrose Bierce a definit în mod strălucit diferenţa dintre cele două temperamente atunci când a definit un conservator ca fiind „Un politician care este îndrăgostit de relele existente, spre deosebire de un liberal care vrea să le înlocuiască cu altele”.
Şi astfel ajungem la descoperirea neplăcută din prezent că, dintr-o perspectivă culturală, tradiţionaliştii şi conservatorii au fost înfrânţi pe toate fronturile în războiul cultural. În cea mai mare parte nici nu ne-am manifestat. Ne-am crescut familiile, am construit ferme şi afaceri şi am fost prezenţi la ceremoniile religioase, în timp ce revoluţionarii secularişti au cucerit industria divertismentului, media, universităţile şi, în final, sistemul de educaţie public, care acum serveşte supus ca o conductă pentru „valorile” seculare. Rugăciunea este dată afară, teoria sexului liber este băgată înăuntru şi mulţi conservatori de vârstă mijlocie au avut recent ocazia să se înece cu cafeaua în timp ce se holbează la ziarul lor: „Cum au putut să se schimbe atât de repede lucrurile?”
Ele, desigur, nu s-au schimbat foarte repede. Revoluţia sexuală s-a declanşat în urmă cu peste 60 de ani. Dar doar acum, pentru prima dată, oamenii încep să se trezească şi să realizeze că ceea ce se întâmplă nu este ceva ce se poate ignora, deoarece, foarte repede, a început să ni se întâmple nouă. Deja, influenţele industriei de divertisment şi ale pornografiei sunt evidente la tineri. este motivul pentru care publicaţiile creştine deplâng apariţia “ateiştilor sexuali” – oameni care încă cred în Dumnezeu, dar nu consideră că regulile Sale se aplică vieţii lor sexuale. Bisericile din toată America de Nord îi pierd masiv pe tineri pentru că sistemul public de educaţie face ceea ce este pus să facă: să planteze scepticismul, să submineze credinţele oricărui copil dintr-o familie creştină, şi apoi îi trimite la universitate pentru ca facultăţile de acolo să termine treaba. Acesta este motivul pentru care un uriaş număr de creştini îşi pierd credinţa în timpul universităţii.
Nici guvernul nu ne mai lasă în pace. După cum am mai scris  referitor la războiul din Ontario privind educaţia sexuală, guvernul are nevoie de posibilitatea de a reeduca copiii după valorile seculare ale sistemului lor secular şi va porni războiul cu părinţii pentru dreptul de a face astfel. În unele state europene copii sunt luaţi de lângă părinţii lor pentru că credinţele creştine îi pot „afecta” pe copii – iar unii universitari deja anunţă că creştinătatea persoanei va fi în curând „tratabilă”.
Conservatorii doresc să fie lăsaţi în pace să-şi crească copii. Din nefericire ei nu vor fi.
Seculariştii nu au avut niciodată intenţia de a ne lăsa să ne croim enclave în care să putem trăi în pace  – iar legislaţia, precum Alberta Bill 10, care îi va forţa pe cei ca fac şcoala acasă, sau în şcolile particulare, să-şi schimbe programa privind educaţia sexuală, este pur şi simplu cea mai recentă dovadă.
Rolurile s-au inversat. Acum ideologia progresivă seculară este status quo-ul, după ce s-a infiltrat şi s-a stabilit în fiecare instituţie importantă.  Ei au câştigat un nou status quo pe când noi, tradiţionaliştii, am rămas cu nimic pe care să-l putem „conserva”. Nu mai putem fi Chamberlain care cedează teritoriu bucată cu bucată – suntem de fapt broasca din oala cu apă fierbinte şi trebuie să ne decidem cum să înfruntăm aceste uzurpări pentru a păstra libertatea de care avem nevoie ca să trăim ca creştini într-o societate care ne tratează cu tot mai mult dispreţ.
Cum mai poate fi cineva un conservator într-o societate în care nu i-a mai rămas nimic de conservat şi totul pentru a se lupte? Este o întrebare presantă, iminentă, care necesită atenţia noastră. Sarcina dublă de a trece copiilor noştri credinţa noastră creştină şi de împiedica guvernul de a interfera în acest proces era odată uşoară – puteam trăi şi să-i lăsăm şi pe alţii să trăiască. Aceasta a fost însă o strategie nefericită, în special pentru că ignora masiva pierdere de viaţă prin avort care avea loc în oraşele şi cartierele noastre. A ne ridica pentru vecinii noştri pre-născuţi nu este numai o „cauză”, ci şi o poruncă biblică. Şi acum, este în chiar interesul nostru să ne implicăm. Nu sunt numai copiii altora pemtru care trebuie să ne facem griji, ci chiar ai noştri. Nu vom mai avea liniştea de a ne creşte copiii în felul în care au făcut-o părinţii şi bunicii noştri. A venit momentul să-i spunem Adevărul puterii.
Sursa: LifeSiteNews

joi, 22 ianuarie 2015

Obama se va opune prin veto legii care ar interzice avortul după 20 de săptămâni de sarcină. Istoricul lui Obama în ce privește avortul

Cu ceva timp în urmă am avut un mic text - de fapt traducerea parţială a unui articol referitor la direcţia covârşitoare a planificării familiale în America - avortul - pe care l-am denumit "Avortul, politică de stat în SUA". Mi s-a reproşat că exagerez, că nu acesta este adevărul. (Am distribuit în acelaşi timp ştirea privind iniţiativa republicanilor de reducere a posibilităţii de avort doar pentru primele 20 de săptămâni). Poziţia exprimată de preşedintele Obama vine însă să întărească cele afirmate anterior. Căci simplificând oarecum (dar nu prea mult), statul, în acest moment, este Barack Obama. Mâine, poate, va fi altfel.

„Liderul lumii libere”, președintele american Barack Obama, se va opune prin veto legii care ar incrimina avortul după a 20-a săptămână de sarcină, a comunicat Casa Albă ieri, înaintea discursului anual privind starea națiunii.
Legea, a comunicat serviciul de presă al Casei Albe, „ar restricționa în mod inacceptabil drepturile reproductive și de sănătate ale femeii și este un asalt la dreptul femeii de a alege”. Proiectul legii urmează să fie votat de Camera Reprezentanților din Congresul SUA mâine.
Anunțul nu este o surpriză pentru nimeni. Obama este cel mai radical pro-avort șef de stat american din istorie. El are, conform dosarului alcătuit de organizațiile civice conservatoare din SUA care monitorizează activitatea politică, 0% voturi prolife în carieră, înainte de a veni la Casa Albă, și numeroase acte administrative de promovare și finanțare a avortului, din prima zi a primului său mandat. Iată mai jos, rezumate, câteva date.
Așadar, Barack Obama:
Între 2001 și 2007, în calitate de congressman:
  1. a votat de 4 ori contra Born Alive Protection Act – o lege care obligă medicii să acorde îngrijiri copiilor avortați târziu, care prezintă semne vitale; aceștia sunt lăsați să moară, deși sunt viabili;
  2. a votat contra interzicerii avortului cu naștere parțială – procedură de avort în ultimul trimestru de sarcină, deosebit de barbară (legea de interzicere a fost promulgată în 2003 de președintele G.W. Bush, dar aplicabilitatea ei este extrem de limitată);
obama-avortCa președinte și șef al guvernului american:
  1. în a treia zi a primului mandat a abrogat Mexico City Policy, decret al fostei administrații republicane, care interzicea finanțarea de la buget a organizațiilor care promovează avortul în afara SUA. Printre principalii beneficiari – Fondul Națiunilor Unite pentru Populație și Planned Parenthood, ambele implicate în politica de avorturi forțate din China;
  2. s-a opus interzicerii avortului selectiv motivat de sexul nedorit al copilului;
  3. a acordat anual, în medie, 400 milioane USD pentru Planned Parenthood, cea mai mare organizație de avort din lume (circa 50% din bugetul acestui adevărat business al morții) a cărei ramură românească este Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS);
  4. în timpul „crizei bugetului” din 2011, când guvernul a fost la un pas de a nu mai putea funcționa, a refuzat orice compromis, riscând colapsul instituțiilor centrale, până ce nu a obținut continuarea la același nivel a finanțării Planned Parenthood;
  5. a numit în Curtea Supremă doar judecători pro-avort – element-cheie în condițiile în care tabăra pro-life caută rejudecarea deciziei Curții prin care, în ianuarie 1973, s-a instituit „dreptul la avort”, Roe vs. Wade;
  6. a ales sau numit în posturi executive cheie persoane cu viziuni pro-avort declarate, precum vicepreședintele Biden, secretarul de stat H. Clinton, șeful cancelariei Rahm Emanuel sau ministrul sănătății Tom Daschle;
  7. autor și principal susținător al „Obamacare”, lege de reformă a sistemului sanitar care face avortul și contracepția și mai accesibile financiar, din bani publici;
  8. a abrogat decretul lui G.W. Bush care proteja spitalele care refuză să faciliteze proceduri avortive;
  9. a emis un decret care obligă spitalele confesionale să asigure anumite proceduri care violează convingerile religioase ale cultelor respective;
  10. a emis un decret prin care permite finanțarea publică pentru cercetarea distructivă pe embrion;
  11. și-a exprimat sprijinul oficial pentru politica antinatalistă a guvernului chinez, „O familie – un copil”, în ciuda practicii avorturilor forțate.
Legea cărei i se va opune vizează „protejarea nenăscutului care poate simți durere” – un artificiu la care au recurs congressmanii pro-life pentru a face o breșă în legislația federală. Reamintim, odată cu decizia Curții Supreme a SUA în cauza Roe contra Wade din ianuarie 1973, avortul este permis până la naștere, pentru orice motiv, în toate statele. În cei peste 40 de ani care au trecut opinia publică a devenit majoritar pro-life și au fost adoptate zeci de legi statale pro-life, însă decizia federală Roe nu a putut fi răsturnată.
Opinia noastră rămâne aceeași ca întotdeauna și nu ne ferim să o spunem, nici măcar în aceste vremuri tensionate în care orice cuvânt „nepotrivit” te poate aduce pe o listă neagră: ce autoritate morală poate avea un astfel de om pentru a se pretinde liderul lumii democratice? Ce este democratic în avort, și mai ales ce este democratic în avortul după 20 de săptămâni de sarcină? Din fericire, spre deosebire de alții, putem face diferența între o națiune și conducătorii săi. Doar să nu fie prea târziu pentru America…

Sursa: culturavietii.ro

vineri, 16 ianuarie 2015

Avortul, politică de stat în USA

Planned Parenthood/Wendy Davis Planned Parenthood a luat, pe o perioadă de trei ani, viaţa a aproape 1 milion de fiinţe umane, care nu s-au mai născut, în conformitate cu rapoartele fiscale ale organizaţiei însăşi. Aceasta a realizat 333.964 avorturi în anul fiscal 2011-2012, 327.166 dee avorturi în 2012-2013 şi 327.653 de avorturi în 2013-2014, în total 988.783 de copii care au fost avortaţi.....
PP a primit  fonduri de peste 528 milioane dolari (adică 1,4 milioane pe zi) sub forma de granturi guvernamentale, contracte, rambursări.
În 2013 avorturile au constituit 94 % din serviciile de sarcină ale PP, în timp ce asistenţa prenatală şi referinţele pentru adopţii au fost de numai 5 % (18.684) şi 0,5 % (1880). Pentru fiecare referinţă de adopţie PP a realizat 174 avorturi. În timp ce avorturile au crescut uşor, referinţele pentru adopţie au scăzut cu 14 %, iar serviciile de asistenţă prenatală au scăzut cu 4 %.
Serviciile pentru prervenirea cancerului furnizate de PP au scăzut cu 17 %, iar serviciile de contracepţie cu 4 %.
PP a raportat venituri în plus de 127 milioane dolari şi active nete de 1,4 miliarde dolari.

Informaţii extrase din articolul "Planned Parenthood Performs Nearly One Million Abortions in Three Years" apărut pe Breitbart News Network.




sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Patriarhul Daniel a decorat 18 medici care au refuzat să facă avorturi. „Mă simţeam ca un killer plătit să ucidă”

18 medici din Timişoara care refuză să mai facă avorturi la cerere au fost decoraţi, la sfârşitul anului trecut, de Patriarhul Daniel, care le-a acordat diploma originală şi medalia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. Conferenţiarul Dan Păscuţ, şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie II din cadrul Univerităţii de Medicină şi Farmacie Victor Babeş din Timişoara, este unul dintre medicii decoraţi de către patriarh şi vorbeşte despre motivele pentru care a decis să nu mai facă întreruperi de sarcină
Păscuţ povesteşte că, după Revoluţie, şi-a deschis un cabinet medical cu ecograf. „Văzând embrionul, citind pe tema acestui subiect şi înfiinţându-mi un cabinet privat unde primeam bani pentru avorturi am început să mă simt ca un killer plătit să ucidă. Exact ca un killer. Atunci nu m-am mai putut suporta pe mine însumi. Era exact acelaşi sentiment ca şi cum aş fi fost plătit să ucid. Măcar un adult are posibilitatea să se apere. Fătul intrauterin nu are nicio posibilitate să se apere. Sunt absolut convins că există viaţă şi că prin avort se distruge o viaţă. Am şi declarat oarecum anecdotic că şi dacă ar trebui să fac puşcărie pentru asta nu voi mai face avorturi”, a declarat medicul Dan Păscuţ în cadrul unui interviu postat pe YouTube de Asociaţia Pro Vita, care militează împotriva avortului. 
 Un alt ginecolog care a renunţat să mai facă întreruperi de sarcină este Ionel Cioată.  „A fost o decizie greu de luat pentru că avortul era o practică pe care am învăţat-o în cursul pregătirii mele şi mă ascundeam în spatele acestei datorii ale mele de a face acest lucru”, a spus acesta într-un interviu pentru televiziunea creştină Alfa şi Omega TV. Ionel Cioată povesteşte că a luat decizia după ce s-a spovedit, iar un preot a refuzat să-l împărtăşească pentru că făcea avorturi. „A fost picătura care a umplut paharul”, îşi aminteşte medicul.  „Am avut foarte multe cazuri de pacienţi indecişi, cupluri necăsătorite, fete tinere. Mi-am luat timp şi am discutat cu ei. Le-am arătat embrionul, fătul, inimioara pentru a-i determina să îşi schimbe decizia. Mulţi dintre ei au renunţat la ideea de a face avort. Au rămas pacienţi, i-am ajutat la naştere şi au fost fericiţi”. De fiecare dată când are în faţă o mamă care doreşte să facă avort îi spune: „Trebuie să luptăm să vină pe lume fiecare suflet pe care Dumnezeu îl rânduie”, a mai spus Ionel Cioată.
 
În continuare aveţi linkul pentru dr. Cioată https://www.youtube.com/watch?v=PFBVpkK4lag#t=193
Sursa:www.gandul.info

joi, 4 decembrie 2014

Hidosul adevăr al sindromului post-avort

 În cele ce urmează găsiţi traducerea unui articol recent de pe platforma de ştiri Breitbart News Network referitor la efectele neştiute, nebănuite şi necrezute (atunci când sunt anunţate) ale avortului asupra femeilor care l-au experimentat. În cadrul articolului veţi găsi diverse link-uri către alte site-uri sau bloguri, pe care sunt diverse mărturii. În măsura în care există interes pentru ca acestea să fie traduse vă rog să mă anunţaţi.

  •  

Hidosul adevăr al sindromului post-avort: Mărturii ale unor femei care şi-au avortat copiii 


În 2007, ziarul New York Times a afirmat că dovezile ştiinţifice "dovedesc cu hotărâre faptul că avortul nu creşte riscul de depresie, consumul de droguri sau oricare altă prtoblemă psihologică". Această afirmaţie plină de siguranţă - deja îndoielnică atunci când a fost făcută - a fost copleşită de mulţimea de mărturii care au sugerat contrariul: avortul lasă în urmă o perceptibilă stare de amărăciune, suferinţă li devastare.  

Împreună cu statisticile care îngrijorează avem şi convingătoarele mărturii (https://www.lifesitenews.com/pulse/8-brutal-heart-rending-quotes-from-women-who-aborted-their-babies) ale femeilor care şi-au  avortat copiii despre ceea ce s-a petrecut cu vieţile lor ca urmare a avortului. Chiar dacă avortul asigură adesea o soluţie pe termen scurt la problemele reale cu care se confruntă femeile însărcinate, asigurând astfel o uşurare imediată, mitul că femeile scapă cu bine psihologic după un avort pare acum de nesusţinut.
Jewels Green este o fostă lucrătoare într-o clinică pentru avorturi care a făcut un avort în 1989, după nouă săptămâni şi jumătate de sarcină. După avort, Green şi-a continuat munca dar a început să vadă "copilul pe care îl avortase în fiecare vas cu bucăţi de copii avortaţi". A început să aibă coşmaruri "atât de groaznice şi înfiorătoare" încât a solicitat o întrevedere cu directorul clinicii şi a sfârşit prin a-şi părăsi slujba. Suferinţa ei este exprimată într-un limbaj pe care numai o mamă l-ar putea înţelege: "La nemulţi ani necopilule. Îmi lipseşti în fiecare zi. Dragoste şi lacrimi. Mama."

Fondatoarea grupului pro-viaţă And Then There Were None  este o femeie numită Abby Johnson, care a avut două avorturi. Într-una din zile, în maşină, a fost întrebată dintr-o dată de fata sa (http://www.abbyjohnson.org/our-five-surprises-after-abortion/) dacă ea va putea să-şi vadă vreodată fraţii săi în cer. Potrivit relatării lui Johnson, "Am întrebat-o ce vrea să spună cu asta ... sperând, sincer, că nu este vorba despre cele două avorturi personale. Mi-a răspuns că ştia că am avut două avorturi şi că dorea să ştie dacă va putea să-i întâlnească vreodată pe acei copii pentru că, zicea ea 'In inima mea, ei îmi lipsesc.'" 
Atunci când am avut avorturile mărturisea Johnson, "Nu m-am gândit vreodată că aceasta îi va afecta pe alţii. Nu m-am gândit la viitorii mei copii. Nu m-am gândit vreodată  la cum voi putea să le explic egoismul meu ."

Mărturia lui Lori Nerad (http://liveactionnews.org/women-share-their-post-abortion-pain-and-tegret/) este încă şi mai chinuitoare. Fostă preşedintă naţională a Women Exploited by Abortion, Nerad descrie că a intrat întravaliu la două săptămâni de la avort. Acolo, în camera de baie, povesteşte ea, "cu soţul meu lângă mine, a ieşit din mine o parte a copilului meu, pe care doctorul o uitase. Era capul copilului meu."
Nerad povesteşte că încă se mai trezeşte în mijlocul nopţii, crezând că aude un copil plângând. "Şi încă mai am coşmaruri în care sunt forţată să văd cum copilul meu este rupt în bucăţi în faţa mea. Îmi este pur şi simplu dor de copilul meu. Mă trezesc în mod frecvent cu dorinţa de a-mi alăpta copilul, de a-l ţine în braţe. Sunt lucruri pe care, doctorul nu mi-a spus că le voi trăi."

 Katrina Fernandez nu ezită în legătură cu adevărul a ceea ce a făcut. "Mi-am ucis doi dintre copiii mei," spune ea, "i-am lipsit pe părinţii mei de nepoţi şi i-am omorât pe fraţii copilului meu". Mai spune că ar fi dat orice numai pentru ca cineva să-i spună pur şi simplu: "Nu trebuie să faci asta."
Avorturile au făcut de asemenea ravagii asupra vieţii lui Fernandez şi sănătăţii sale mentale, un factor uitat în dezbaterea privind avortul. În conformitate cu Fernandez, avorturile sale "au provocat în mod direct o stare medicală cunoscută sub numele de insuficienţă cervicală care a avut ca rezultat naşterea prematură a unui alt copil care a murit după o luptă de o săptămână în NICU în 2001. Suferinţa pe care am îndurat-o şi am provocat-o altora este nemăsurabilă iar sentimentul de vinovăţie m-a dus aproape la sinucidere. Sunt o laşă pe toate fronturile".
Dar acum, convinsă că tăcerea le face să greşească pe femeile care au nevoie de încurajarea de a-şi duce sarcinile la bun sfârşit, Fernandez declară: "Refuz să mai fiu o laşă."

Thomas D. Williams poate fi urmărit pe Twitter @tdwilliamsrome

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...