În cele ce urmează găsiţi traducerea unui articol recent de pe platforma de ştiri Breitbart News Network referitor la efectele neştiute, nebănuite şi necrezute (atunci când sunt anunţate) ale avortului asupra femeilor care l-au experimentat. În cadrul articolului veţi găsi diverse link-uri către alte site-uri sau bloguri, pe care sunt diverse mărturii. În măsura în care există interes pentru ca acestea să fie traduse vă rog să mă anunţaţi.
Hidosul adevăr al sindromului post-avort: Mărturii ale unor femei care şi-au avortat copiii
În 2007, ziarul New York Times a afirmat că dovezile ştiinţifice "dovedesc cu hotărâre faptul că avortul nu creşte riscul de depresie, consumul de droguri sau oricare altă prtoblemă psihologică". Această afirmaţie plină de siguranţă - deja îndoielnică atunci când a fost făcută - a fost copleşită de mulţimea de mărturii care au sugerat contrariul: avortul lasă în urmă o perceptibilă stare de amărăciune, suferinţă li devastare.
Împreună cu statisticile care îngrijorează avem şi convingătoarele mărturii (https://www.lifesitenews.com/pulse/8-brutal-heart-rending-quotes-from-women-who-aborted-their-babies) ale femeilor care şi-au avortat copiii despre ceea ce s-a petrecut cu vieţile lor ca urmare a avortului. Chiar dacă avortul asigură adesea o soluţie pe termen scurt la problemele reale cu care se confruntă femeile însărcinate, asigurând astfel o uşurare imediată, mitul că femeile scapă cu bine psihologic după un avort pare acum de nesusţinut.Jewels Green este o fostă lucrătoare într-o clinică pentru avorturi care a făcut un avort în 1989, după nouă săptămâni şi jumătate de sarcină. După avort, Green şi-a continuat munca dar a început să vadă "copilul pe care îl avortase în fiecare vas cu bucăţi de copii avortaţi". A început să aibă coşmaruri "atât de groaznice şi înfiorătoare" încât a solicitat o întrevedere cu directorul clinicii şi a sfârşit prin a-şi părăsi slujba. Suferinţa ei este exprimată într-un limbaj pe care numai o mamă l-ar putea înţelege: "La nemulţi ani necopilule. Îmi lipseşti în fiecare zi. Dragoste şi lacrimi. Mama."
Fondatoarea grupului pro-viaţă And Then There Were None este o femeie numită Abby Johnson, care a avut două avorturi. Într-una din zile, în maşină, a fost întrebată dintr-o dată de fata sa (http://www.abbyjohnson.org/our-five-surprises-after-abortion/) dacă ea va putea să-şi vadă vreodată fraţii săi în cer. Potrivit relatării lui Johnson, "Am întrebat-o ce vrea să spună cu asta ... sperând, sincer, că nu este vorba despre cele două avorturi personale. Mi-a răspuns că ştia că am avut două avorturi şi că dorea să ştie dacă va putea să-i întâlnească vreodată pe acei copii pentru că, zicea ea 'In inima mea, ei îmi lipsesc.'"
Atunci când am avut avorturile mărturisea Johnson, "Nu m-am gândit vreodată că aceasta îi va afecta pe alţii. Nu m-am gândit la viitorii mei copii. Nu m-am gândit vreodată la cum voi putea să le explic egoismul meu ."
Mărturia lui Lori Nerad (http://liveactionnews.org/women-share-their-post-abortion-pain-and-tegret/) este încă şi mai chinuitoare. Fostă preşedintă naţională a Women Exploited by Abortion, Nerad descrie că a intrat întravaliu la două săptămâni de la avort. Acolo, în camera de baie, povesteşte ea, "cu soţul meu lângă mine, a ieşit din mine o parte a copilului meu, pe care doctorul o uitase. Era capul copilului meu."
Nerad povesteşte că încă se mai trezeşte în mijlocul nopţii, crezând că aude un copil plângând. "Şi încă mai am coşmaruri în care sunt forţată să văd cum copilul meu este rupt în bucăţi în faţa mea. Îmi este pur şi simplu dor de copilul meu. Mă trezesc în mod frecvent cu dorinţa de a-mi alăpta copilul, de a-l ţine în braţe. Sunt lucruri pe care, doctorul nu mi-a spus că le voi trăi."
Katrina Fernandez nu ezită în legătură cu adevărul a ceea ce a făcut. "Mi-am ucis doi dintre copiii mei," spune ea, "i-am lipsit pe părinţii mei de nepoţi şi i-am omorât pe fraţii copilului meu". Mai spune că ar fi dat orice numai pentru ca cineva să-i spună pur şi simplu: "Nu trebuie să faci asta."
Avorturile au făcut de asemenea ravagii asupra vieţii lui Fernandez şi sănătăţii sale mentale, un factor uitat în dezbaterea privind avortul. În conformitate cu Fernandez, avorturile sale "au provocat în mod direct o stare medicală cunoscută sub numele de insuficienţă cervicală care a avut ca rezultat naşterea prematură a unui alt copil care a murit după o luptă de o săptămână în NICU în 2001. Suferinţa pe care am îndurat-o şi am provocat-o altora este nemăsurabilă iar sentimentul de vinovăţie m-a dus aproape la sinucidere. Sunt o laşă pe toate fronturile".
Dar acum, convinsă că tăcerea le face să greşească pe femeile care au nevoie de încurajarea de a-şi duce sarcinile la bun sfârşit, Fernandez declară: "Refuz să mai fiu o laşă."
Thomas D. Williams poate fi urmărit pe Twitter @tdwilliamsrome
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu