Ruşinea de a aparţine "civilizaţiei occidentale", a capitalismului sălbatic şi "democraţiei" nebuniei generalizate

Ceremonia semnării acordului economic din SUA și China, pe 16 ianuarie 2020, nu a fost nimic altceva decât o reprezentație de cel mai prost gust a individualismului, egocentrismului și aroganței cu care capitalismul i-a înzestrat și marcat existențial pe americani. Marele corporatism Trump a pus în scenă un spectacol grotesc al „excepționalismului american”, un excepționalism în mârlănie, nesimțire, lipsa celor mai elementare norme de conduită și ospitalitate față de cei considerați musafiri. Preț de o oră, cu stoicismul caracteristic poporului lor, reprezentanții statului chinez, în frunte cu vicepremierul chinez Liu He, au trebuit să asiste la laudele exagerate cu care Trump i-a flatat, în stânga și în dreapta, pe toți colaboratorii săi americani care au făcut posibil acordul („great!”, „beautiful!”, „tremendous!”, „fantastic!” „job”, nu mai contenea Trump), la glumele sale nesărate, la înțepăturile către adversarii politici. Toate lucruri care nu aveau nicio legătură și nu îi priveau pe chinezi. Oamenii trebuie să se fi simțit în plus la un spectacol exclusiv american. Trump a vorbit peste o oră, chinezii nici 10 minute… Sigur au înțeles că se află în patria spectacolului și politicianismului, a vodevilului. Totul în discursul lui Trump, cu excepția introducerii, a prezentării chinezilor și a motivului pentru care erau acolo, a fost despre ei, despre America, nimic nu a mai fost despre China. Absolut jenant! Mie unul rar mi-a fost dat să văd o asemenea probă de nesimțire la nivelul cel mai înalt.
Prin contrast, puteți să vedeți, să observați modul în care chinezii, poate în special japonezii, dar în general asiaticii înțeleg să își trateze oaspeții, mai ales pe cei de seamă, importanța pe care le-o acordă.
Bunul simț, umilința, cumsecădenia cu care sunt înzestrați, prin tradiție, prin însăși cultura, civlizația și mentalitatea lor sunt mai mult decât admirabile. 

De partea cealaltă, în civilizația occidentală, a capitalismului sălbatic și „democrației” nebuniei generalizate, care își pierde orice reper moral și de common sense (bun simț), avem o concentrare aproape exclusivă asupra proprilor persoane, un individualism deocheat, un carierism desuet, care exilează discernământul, conduita morală și simțul ridicolului în raporturile cu alții, cu ceilalți. Avem în această filmare exemplul concludent în acest sens în care Trump se retrage cu un pas înapoi de la tribună pentru a-i face loc vicepreședintelui Pence, care are rolul de a-i aduce laude, personalității și realizărilor: Trump se retrage cu spatele la delegația chineză fără a le acorda nici cea mai mică importanță…
Diferențele de mentalitate în sensul amabilității și bunului simț sunt uriașe între „galbeni” și „albi” azi, pe măsură ce ultimii și-au pierdut cu totul cavalerismul și bunele maniere care îi caracterizau demult. Prin raportare și cu luciditate ți se și face rușine că aparții de ceea ce se numește „civilizație occidentală”! 

Pe de o parte, în jungla capitalistă occidentală, războiul economic al tuturor împotriva tuturor îi face pe vestici să-și piardă mințile și calitatea de oameni, să se rupă de orice trecut și tradiții, de unde și-ar putea extrage și normele de conduită, de umanitatea lor, înlocuită cu o poleială artificială a comandamentelor jocurilor de interese ipocrite. De cealaltă, totul se face pragmatic, calculat în pași mici, cu rigoare și disciplină, inclusiv mentală, trecutul e îmbinat cu prezentul, tradițiile cu modernitatea, economicul nu a extirpat umanitatea din fiecare. 

Există un război economic și civilizațional pentru supremație între Occident și asiatici. Cine va câștiga? Eu nu am nici cea mai mică îndoială!…

Sursa:  http://anonimus.ro/2020/01/buricul-pamantului/

Trump prezicătorul: Dacă nu anulaţi acordul cu China şi nu ne daţi 50 % din banii din petrol, veţi avea demonstraţii uriaşe!

Infrastructura irakului a fost distrusă de război. Americanii s-au oferit să o refacă pe bani, deşi ei au fost cei care au distrus-o, şi anume contra a 50 % din veniturile din petrol. Irakul a refuzat şi s-a adresat Chinei pentru a îl ajuta cu reconstrucţia contra furnizare de petrol. Acordul s-a făcut şi Irakul a sporit livrarea de petrol către China – era deja al treilea ei furnizor după Arabia Saudită şi Rusia. La doar câteva zile după discuțiile purtate la Beijing de prim-ministrul Abdul-Mahdi au izbucnit proteste naționale ale opoziţiei împotriva corupției guvernului irakian și a politicilor economice, aceasta cerând demisia lui Abdul-Mahdi. Reuters a văzut lunetişti trăgând foc în evantai asupra protestatarilor, dând impresia de represiune guvernamentală, așa cum a făcut-o CIA la Maidan din Kiev, în februarie 2014, sau la Cairo, în 2011. Lucrurile păreau a se întoarce grav împotriva guvernului şi prezenţei iraniene, inclusiv a comunităţii şiite, din Irak. Media globalistă exulta şi amplifica geometric pretinsa corupţie a guvernului. Coaliţia americano-israeliano-saudită părea a câştiga partida. Pentru a linişti lucrurile, Mahdi demisionează pe 30 noiembrie. Nu mult timp după aceea, prin omorârea generalului Soleimani, situaţia s-a schimbat. Dar despre asta altădată.

În prezent, există însă dovezi solide că discuțiile cu China și momentul protestelor spontane din octombrie 2019 împotriva guvernului Abdul-Mahdi au fost legate, iar legătura este chiar Trump. Potrivit unui raport al Federico Pieracacini, “Abdul-Madhi a ținut un discurs Parlamentului în legătură cu felul în care americanii au distrus țara și au refuzat acum să finalizeze proiectele de infrastructură și de rețea electrică dacă nu li se cedează 50% din veniturile din petrol, ceea ce Abdul-Mahdi a refuzat.” Iată câteva pasaje din discursul lui Mehdi în faţa Parlamentului: „De aceea am vizitat China și am semnat un acord important cu ei pentru a realiza construcția. La întoarcerea mea, Trump mi-a cerut să resping acest acord. Când am refuzat, a ameninţat ca va dezlănțui demonstratii imense impotriva mea, care să pună capăt poziţiei mele de premier. Demonstrațiile împotriva mea s-au materializat în mod corespunzător, iar Trump m-a ameninţat din nou că dacă nu i-aș respecta cererile, atunci ar avea lunetiști de marină asupra clădirilor înalte care să-i vizeze pe protestatari și pe personalul de securitate pentru a mă presa. Am refuzat din nou si mi-am dat demisia. Până în acest moment americanii continua să insiste să renunţăm la acordul nostru cu chinezii.”

Până în acest moment, Trump nu a infirmat şantajul şi organizarea rebeliunii care s-a soldat cu circa 500 de morţi. Dar ce mai contează 500 pe lângă cei 1 milion 500 de mii aflaţi deja în contul activ al SUA de la declanşarea războiului din Irak.

SUA, lovită cu putere la "ea acasă". Rachetele Patriot nu au doborât nimic. Mulţi morţi şi rănăţi. Pagube materiale substanţiale.

La câteva ore după ce s-a predat, sub ochii înspăimântați ai generalilor săi, afirmând că o "armată mare și puternică (armata SUA)" nu înseamnă neapărat să dorească război și că statele Unite ar putea chiar coopera cu Iranul în diferite domenii a căror luptă împotriva lui ISIS, Administrația de la Washington a cerut Iranului să "poarte discuții serioase fără condiții prealabile".

Aceasta informaţie provine de la Reuters, agenția de știri sionistă dedicată. Acest apel la dialog după un discurs prezidențial sacadat care ar fi trebuit să ducă la o declarație de război împotriva Iranului după moartea a cel puțin 80 de soldați americani în Ain al-Asad marchează un pas regal înapoi. O capitulare. În primele ore ale zilei de miercuri, 8 ianuarie, Satele Unite ale Americii au suferit prima lovitură militară din ultimii 70 de ani, o lovitură pentru care se pregăteau din 3 ianuarie, când au comis "eroarea fatală" de a viza în centrul axei Rezistenței. 22 de rachete de mare precizie de tip "Ghiyam, Fateh, Zolfaghar" au cazut in jumatate de ora pe 20 de obiective strategice din interiorul bazei, toate pulverizate. Aceasta înseamnă că fiecare rachetă a atins între unul și mai multe obiective. Aceasta înseamnă, de asemenea, că Iranul nu face promisiuni deșarte și că această nouă fază de confruntare împotriva unei Americi ale cărei cereri de dialog fac parte dintr-o tactică de război va continua. Peste 100 de baze americane din regiune, probabil chiar mai vulnerabile decât Ain al-Asad, sunt acum expuse pe scară largă.

Ghassan Ezzedin, analist de afaceri internaționale, crede că puternica lovitură balistică iraniană de miercuri dimineața este doar o primă fază a răspunsului,  care, dacă America decide să riposteze, va declanșa cu siguranță un mare război regional: "A doua fază a răspunsului ar putea consta într-adevăr din ceea ce aliații irakieni ai Iranului nu au tergiversat să remarce în mesajele lor de felicitare de miercuri, și anume faptul că lovitura iraniană este un factor care declanșează o acțiune concertată vastă a întregii axe a Rezistenței. În decurs de câteva ore de la lovituraa balistică de miercuri, liderul lui Ansarallah, precum și toate componentele irakiene ale axei Rezistenței au salutat-o, declarând că au așteaptat-o cu nerăbdare și că vor trece la etapa următoare. In acest caz, daca americanii vor persista si nu vor evalua cu seriozitate nivelul prezentei lor in Asia de Vest, marele razboi care va urma va implica si China si Rusia".

Analistul a adăugat: "După cum a confirmat liderul iranian, lovitura Ain al Asad a fost doar o palmă pe fața Americii. Va veni răspunsul. Nu se va face într-un singur pas și repede. Face parte dintr-o acţiune de durată și este desfăşurat pe mai multe axe astfel încât să fie cât mai dureros posibil: O acțiune concertată Iran Hezbollah-Ansarallah-Hachd? Este posibil și este înspăimântător. Probabil că, gândindu-se la această posibilitate, Trump și generalii Pentagonului au dat înapoi în mod lamentabil... În timp ce peste 200 de răniți din atacul iranian sunt evacuați în Tel Aviv, unele surse indică până la 1,500 de decese ale SUA în Ain al Asad, inclusiv victime în Marea Britanie și în Canada. Saitul militar rus Avia.pro a salutat performanțele rachetelor iraniene și incapacitatea Patriot de a-l apăra pe Ain al Asad prin raportarea informațiilor pe care el însuși nu le poate confirma.

"Potrivit informațiilor neoficiale, Iranul are o rachetă balistică intercontinentală în arsenalul său, capabilă să transporte ogive de 4.2 megatone. Racheta ar fi hipersonică și raza sa maximă de 11 mii de kilometri. Nava ar trebui să poarte numele generalului Soleimani".

Sursa: https://parstoday.com/fr/news/iran-i84485-j_1_%C3%A0_quoi_ressemble_a%C3%AFn_al_asad

Ultima redută de onoare pentru SUA a căzut odată cu uciderea solului de paceSoleimani!

 

Un site al veteranilor americani împotriva războiului ne anunţă că asasinarea lui Soleimani a fost o încălcare a ultimei reguli primare, care mai putea acorda un rest minimal de onoare SUA.

 Nu au fost necesare interceptări magice, aflăm acum din Irak, pentru a aranja asasinarea lui Soleimani. Ambuscada a fost pusă în scenă prin canale diplomatice, atrăgându-l pe Soleimani în Irak pentru a primi o ofertă de sancțiuni reduse de la președintele Trump.Generalul Qassem Soleimani a aterizat în Irak pentru a se întâlni cu prim-ministrul Adel Mahdi, care urma să primească un mesaj pentru Iran din partea președintelui Trump. În schimb, a fost ucis, nota diplomatică a secretarului de stat Michael Pompeo, trimisului iranian Soleimani, fiind, de fapt, o invitație într-o ambuscadă. 

Soleimani a zburat de la Damasc și a fost ucis atunci când a părăsit check-in-ul diplomatic de la Aeroportul Internațional de la Bagdad.Irakul acționa ca intermediar între Teheran și Washington, generalul Soleimani acționând în calitate de reprezentant diplomatic al Iranului. 

Lui Soleimaniîi fusese cerut de către Guvernul irakian  să organizeze și să instruiască forțele care au învins ISIS, un proces care continuă pe măsură ce continuă în Siria, în parteneriat cu Rusia și Turcia, ca parte a Coaliției de la Astana.

 

Sursa: https://www.veteranstoday.com/2020/01/05/breaking-confirmed-solemeini-killed-on-diplomatic-mission-to-iraq-to-receive-trump-pompeo-missive/

Jidadul globalist aplică “sharia”: “Biciuirea” publică a infidelului Iohannis . Care îşi va încheia noul mandat prin demitere!

În ultimile 3 zile Iohannis a fost mustrat cu asprime în media și nu de oriunde, nu dinspre cei care îl critică în mod constant, ci dinspre cei care l-au susţinut.  Dincolo de mirare, şi după o primă reacţie fondată numai pe baza articolului din Der Spiegel, am înţeles repede că aceasta nu se datora numai faptului că guvernatorul Iohannis a fugit din braţele merkeliene ale Germaniei în cele trumpiene ale SUA, ci emană dintr-un fundament ideologic adânc, şi este rezultatul acrobaţiilor insalubre pe care le executase în ultimii ani în plan intern, şi, cu precădere, în ultimul an în plan extern numitul individ.

În analiza din septembrie în care prevedeam situaţia de acum, am analizat cele două acumulări politice negative ale lui Iohannis: schimbarea dramatică de la închinarea faţă de “monarhia” germano-UE, la declararea vasalităţii necondiţionate faţă de cancelaria imperială americană, pe plan extern şi întinderea sulfuroasă în încercarea de a acoperi tot spectrul, aparent anti-psd, dar de fapt anti-românesc, – pnl, usr, plus, resist de orice tip, onguri soroşiste, corporaţii, pe plan intern.  O frază oarecum sinteză din aceea analiză era: Dorindu-se cavalerul apocaliptic al liberalilor, useriştilor, cioloşiştilor şi în general al tuturor „rezistenţilor” produşi, conduşi şi finanţaţi, ca şi Usr-ul şi Plusul, de ongeurile globaliste şi/sau servicii, Johannis uită că postura de dulău axiomatic al lui Trump poate trezi curenţi subterani potrivnici ambiţiilor sale.

Datele concrete ale acestei dezvoltări recente sunt următoarele: critici prin cotidianul Der Spiegel şi radioul de stat cu emisie internaţională Deutsche Welle, reluate de Europa Liberă România, iar la intern dinspre G4Media, Ziare.com, HotNews-Contributors, Adevărul. Motivele şi consecinţele pot fi discutate pe mai multe planuri: cel al relaţiilor cu Germania/intra-UE şi cel ideologic al globalismului.

Presa germană, trompetă a guvernului german; şi nu numai

Este indubitabil că poziţiile exprimate de cele două organe de presă germane, unul de stat, celălalt lucrând în bună cooperare cu guvernul german, reprezintă de fapt nemulţumirea şi avertismentul guvernului german direct. Dar cum Germania este şi liderul UE, le putem citi şi ca o exprimare a nemulţumirii birocraţiei UE, armata cea mai fidelă şi active a proiectului globalist în Europa.

Europa Liberă şi dimensiunea “progresistă” a globalismului

După cum ştim deja, articolul din Spiegel a fost comentat pe larg, cu pasaje generoase, pe saitul Europei Libere România. Dar Europa Liberă este un post de radio internaţional finanţat de guvernul SUA şi aflat sub oblăduirea CIA şi a Departamentului de Stat. Nu reprezintă Europa, sau state din continent, ci, în principiu, SUA. De fapt poziţia celor două entităţi amintite mai sus care în acest moment este disjunctă de cea a Casei Albe.

Poziţia acestui post coincide deci cu cea a globalismului la zi: anti-creştină, anti-identitară, anti-naţională. Opusă, pe aceste repere, poziţiei lui Trump. Ajungem astfel la dimensiunea ideologică şi la forţele globale în (aparentă sau reală) înfruntare: mafia financiar-bancară globalistă opusă lui Trump, care vrea finalizarea rapidă a transformării lumii şi o altă parte a ei care pare (sau foloseşte acest tertip pentru a-i prinde în plasă şi a-i manipula şi pe răzvrătiţi) a alege o cale a păstrării unora dintre valorile anterioare, şi care l-a propulsat pe Trump la conducerea Americii.

Îngenuncherea la picioarele ui Trump, în mod clar pe dimensiunea jefuirii resurselor şi bugetului României, nu poate fi acceptată, chiar dacă Iohannis nu s-a dezis de desconsiderarea familiei, promovarea lgbt-ismului, sau a migraţiei. Dacă mâine se ajunge la mai mult? Dacă se încurajează rezistenţa popurului la spălarea pe creier şi la atomizarea lui? Trădarea şi pericolele ei nu pot fi trecute cu vederea.

Europa Occidentală este în linia întâi a “progresismului” globalist

Iată deci că semnalul dinspre presa germane şi preluarea lui de postul CIA reprezintă mai mult decât frustarea nemţilor. Generic vorbind, tot “deep state”-ul mondial, aflat la ordinul mafiei financiar-bancare globaliste, poate fi regăsit în spatele acestui avertisment dur primit de Iohannis. Şi aici nu putem să uităm mâna, uneori nevăzută, a lui Soros, maestrul organizator şi finanţator al deep state-ului de pretutindeni, mult iubit de elitele “progresiste” europene. Mână pe care o vom regăsi şi în plan intern.

La intern: “democraţie progresistă”, servicii, umbra lui Coldea

Presa care l-a susţinut (şi îl susţine) , dar care a a declanşat acum atacul la Iohannis a fost/este doar conjunctural alături de el. Pentru că deocamdată a fost şi este calul câştigător care să asigure continuarea transformării “progresiste” a României pe drumul spre noul comunism. De fapt, preferatele  sunt construcţiile tip USR şi PLUS, adică  cele încadrate organic în acest curent de transformare a lumii.

Media respectivă, direct, sau prin oamenii lor sunt afiliate/susţinute de organizaţiile lui Soros. Indivizii implicaţi în ele au beneficiat de fonduri, programe de formare, deplasări în afara României. Ele promovează agresiv aşa-zisul progresism cu toate noile dezvoltări ideologice, inclusiv trans-umanismul, atacă credinţa, familia, identitatea. Susţinerea lui Iohannis le-a convenit şi sunt forţaţi să le mai convină, dat fiind că USR-ul se poate dovedi un cal mort din cauza lui Barna (criticat la rândul lui pentru dezamăgirea produsă) şi nu numai. Dar este deja o susţinere condiţionată public. Şi nu de cele i se reproşează în respectivele articole, ci de agenda ascunsă, care i-a fost anunţată şi îi este reamintită cu acest prilej.

Serviciile speciale române, lopeţile şi târncoapele groparilor lumii libere, sunt şi ele prezente în tot acest tablou dinamic, ca un segment dintre slugile interne ale mafiei anticreştine. Şi aş aminti, în primul rând, afilierea certă în unele cazur, sau bănuită în altele, a cel puţin unora dintre “progresiştii” de serviciu din “organele” de presă amintite.

O dimensiune interesantă a prezenţei serviciilor în acţiunea de pedepsire a lui Iohannis ar fi eternul şi binevoitorul domn Coldea, despre care cineva scria că după căderea lui Barna a ieşit cu adevărat la pensie; adică va fi pedepsit să joace şah în Cişmigiu. Părerea mea este că ceea ce vedem acum la intern este şi urmarea comenzii acestuia către “pupilii” lui din presă, nu numai ca urmare a directivelor primite direct de afară. Sau, altfel: directivele de afară au venit chiar/şi prin domnul Coldea, şi muştruluiala lui Iohannis este şi o plată pentru atacarea “frankesteinului” Barna, creaţia numitului domn şi a puterii întunecate pe care o reprezintă.

Câteva concluzii şi un prognostic: Iohannis nu-şi va duce la final noul mandat

Adunate astfel, indiciile, dovezile, deducţiile conturează adevăratul motiv al aceste campanii de presă împotriva lui Iohannis: pedepsirea lui printr-un avertisment public, cu plusl de câştig că arată pisica şi altor posibili zburdalnici. Nicidecum însă o încercare de a-l înfunda pe acesta, o întoarcere a armelor şi armatelor  securiste împotriva lui, după cum presupun unii, şi o posibilă victorie a Vioricăi Dîncilă. După cum am mai spus, momentul ales pentru “biciuirea” publică a trădătorului nu e întâmplător ales:  destul de târziu pentru o înfrângere, suficient totuşi pentru a provoca o dezbatere cu ceva efecte reale. Iar faptul că Iohannis refuză o dezbatere publică este mult prea puţin pentru a reduce apetitul de a-l vota al fanatizaţilor anti-psd.

Este în acelaşi timp o dovadă a caracterului tranzitoriu al susţinerii lui Iohannis şi a PNL-ului, până la un personaj şi un partid cu totul dedicaţi înfăptuirii sclavagismului mondial de tip nou în România, sau în ceea ca va mai rămâne din ea.

Pe această linie, a construirii în laborator a unor servitori politici mai performanţi şi mai devotaţi, putem chiar presupune că Iohannis nu-şi va duce mandatul la capăt în cazul în care nu se va dezice de Trump. Mai ales dacă Trump reuşeşte să vină din nou la Casa Albă anul viitor. Şi că trădătorii nu mai inspiră încredere, ei putând doar să fie folosiţi până la înlocuire.