Terorismul wahhabit, instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american (Ciocnirea ideologică mondială 3)

FD Roosevelt şi Abdelaziz ibn Saud pe crucişătorul Quincy

Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/potrivit-torei-poporul-edom-pe-care.html

 Youssef HINDI

America iudeo-protestantă

Aceasta viziune mesianica evreiasca originala, devenita protestanta, se va implanta in America colonizata de englezi, care se considerau noi oameni alesi, America noul Pământ promis, tara originilor lumii, iar în ceea ce-i privește pe indieni, o sub-rasă bună pentru exterminare, urmând modelul narațiunii biblice a cuceririi Țării promise de Josua:

„   Au pus mâna pe cetate şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.” (Iosua 6:21)

„Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise* Domnul Dumnezeul lui Israel.”(Iosua 10:40)

Or, această concepție rasistă și genocidare este cea a protestanților englezi (ca buni moștenitori ai iudaismului), dar din punctul de vedere catolic lucrurile stau altfel. Într-adevăr, problema umanității indienilor dă motive de dezbatere renascentismului. Controversa din Valladolid (Spania), din 1550-1551, a permis dominicanului Las Casas să reafirme datoria misionarilor creștinilor față de indigeni ^[15].

Întrebarea reapare în secolul următor când calvinul Isaac de la Peyrère (1594-1676) avansează ipoteza că primii locuitori ai Americii ar fi descendenții unei omeniri dinaintea de Adam ^[16].

John Lock, în al doilea din cele Două tratate de guvernare ale sale (1690), a acordat Americii statutul său și funcția sa filosofică: La început, a scris el, lumea era America. 17]

Din pământ de origine al lumii, America a devenit, in secolul al XVIII-lea, un anunt profetic al viitorului. În conștiința unei anumite elite europene și engleze, America a fost legată de speranța mesianică de răscumpărare, în mare parte sub presiunea mișcării evanghelice care face ca fostul pământ de misiune un cămin misionar.

În secolul al XIX-lea, Alexis de Tocqueville a perceput în mod clar această transformare: „Mi se pare că văd întregul destin al Americii închis în primul puritan care a ajuns pe țărmurile sale, la fel ca întreaga rasă umană din primul om.” [18]

Încă din 1781, abatele Guillaume-Thomas Reynal a anunțat posibilitatea colonizării Europei în sens invers de către America: Ne temem că într-o zi Europa va găsi stăpâni în chiar copii săi.” 19]

În același timp, în Anglia secolelor 18 și 19, mișcarea protestantă proto-sionistă, numită și restauraţionism, este extinsă și este reprezentată de personaje precum Thomas Newton (1704-1782), episcopul de Bristol şi Anthony Ashley Cooper (1801-1885), conte de Shaftesbury.

În final, restauraţionismul (proto-sionismul) și mesianismul american, două mișcări protestante care derivă din mesianismul evreiesc, vor converge și vor ghida politica externă americană, în beneficiul Israelului.

Alianța iudeo-protestanților și saudito-wahhabiţilor

Între 1744 și 1745, tatăl wahhabismului – o doctrină eretică în ceea ce privește Islamul și învăţaţii săi [20] – Muhammad ibn Abd al-Wahhab a încheiat un pact de alianță (pactul Nadjd) cu liderul tribului Saud. Acest pact a făcut din saudiţi purtătorii de stindard ai wahhabismului și din Ibn Abd al-Wahhab și descendenții săi, liderii religioși ai dinastiei saudite; aceasta din urmă a folosit apoi doctrina wahhabită ca mijloc de cucerire și de luare în stăpânire a Arabiei – din a cărei cucerire vor rezulta trei regate saudite succesive.

Ibn Saud și Ibn Abd al-Wahhab se vor angaja într-o serie de distrugeri și masacre ale musulmanilor, similar celor comise împotriva catolicilor irlandezi și scoțieni de protestantul puritan Olivier Cromwell (1599-1658).
De exemplu, wahhabiţii au ucis între 2,000 și 5,000 de persoane la Kerbala în 1801, au masacrat bărbați, femei și copii și chiar au eviscerat femei însărcinate ^[21]. 

Este exact metoda de teroare care a fost aplicată de teroriști în perioada contemporană din Siria, Libia, Irak ... Toate finanțate de Arabia Saudită și Qatar, armate și sprijinite în mod deschis de Statele Unite și aliații lor. Ceea ce a recunoscut în cele din urmă New York Times într-un articol la 23 ianuarie 2016 ^[22].

Saudo-wahhabiţii au fost sprijinit de britanici de la primul război mondial și, fără sprijinul acestora, actualul regat saudit, fondat în 1932, nu ar fi văzut niciodată lumina zilei. Iar din 1945, americanii au preluat ştafeta de la Imperiul britanic. Pe 14 februarie 1945, Regele Abdelaziz ibn Saud și președintele american Franklin Delano Roosevelt s-au întâlnit pe crucisator Quincy; s-a ajuns la un pact: În schimbul petrolului din Arabia, Regatul Saud se va afla acum sub protecția statelor Unite.

Prin cuplarea petrolului saudit și a dolarului american, începe faza de expansiune a doctrinei wahhabiste – sponsorizată de petrodolari – în afara Arabiei. Wahhabismul s-a hotărât apoi să cucerească Islamul, în special prin numeroase instituții precum Congresul islamic mondial (1949-1952), Congresul islamic din Ierusalim (1953), Înaltul Consiliu pentru afaceri musulmane (1960), Organizația Frăției Islamice (1969), Liga Mondială musulmană (1962), Adunarea Mondială a Tineretului musulman (1972).

Saudo-wahhabiți finanțează de asemenea posturi universitare la Harvard, California, Santa Barbara, Londra și Moscova. În plus, Arabia Saudită deține, din punct de vedere financiar, 30% din pachetul satelitar arab, 50 de canale de televiziune și tot atâtea titluri în presa scrisă.

Terorismul wahhabit a devenit apoi instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american. Zbigniew Brzezinski (1928-2017), consilierul pentru probleme de securitate nationala al Statelor Unite (20 ianuarie 1977 - 20 ianuarie 1981), sub presedintia lui Jimmy Carter, a fost, la sfarsitul anilor '70, principalul contractant al unei manevre de coordonare CIA cu serviciile pakistaneze si Saudite, cu scopul de a finanţa şi de a înarma viitorii terorişti, inclusiv Bin Laden. Obiectivul lui Brzezinski a fost acela de a atrage Uniunea Sovietică către cimitirul afgan. Această strategie a fost folosită din nou la sfârșitul anilor '90 în Cecenia pentru a provoca implozia Federației Ruse, şi din nou după războiul din 2003, în Irak și din 2011 în Libia, Siria, Yemen și în alte părți…


Într-un interviu pentru Nouvel Observateur, în 15 ianuarie 1998, Brzezinski va explica "cum și de ce l-a finanțat pe Bin Laden în Afganistan" ^[23].

La întrebarea: "Nu regretaţi că a favorizat integrismul islamist, că a dat arme, sfaturi viitorilor teroristi?" , Brzezinski a răspuns: Ce este mai important din punctul de vedere al istoriei lumii? Talibanii sau prăbuşirea imperiului sovietic? Câţiva islamiști excitaţi sau eliberarea Europei Centrale și sfârșitul Războiului Rece?”

De fapt, Brzezinski, care a rămas unul dintre cei mai influenți geostrategi din Statele Unite, ne explică că acest terorism este o creație artificială și că amploarea sa depinde de politica occidentală, şi mai ales de politica anglo-americană.

Terorismul wahhabo-takfirist, al cărui prim dușman este lumea musulmană (unde ucide cel mai mult), este un instrument în geopolitică globală, după cum armata americană servește în principal interesele Israelului. Un instrument multifuncțional, care distruge vecinii Israelului, exacerbează tensiunile dintre Edom (Occident) și Ismael (lumea musulmană), pentru a provoca în sfârșit o conflagrație globală.

Un risc de razboi mondial cu atât mai mare cu cât imperiul american se află într-o stare de agitaţie care se înrăutățeste pe măsură ce puterea lui scade. Iar această agitaţie  este instrumentat de israelieni si de ulii americani ai războiului care se găsesc sub comanda lor.

^[15] J. Dumont, La Vraie Controverse de Valladolid, Paris, Critérion, 1995.
^[16] Isaac de La Peyrère, Preadamitae, sl, 1655.
^[17] Bernard Cottret, Histoire de la réforme protestante xvi^e-xviii^e siècle, Perrin, 2001, p. 209.
^[18] Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Paris, Gallimard, 1986, I, p. 414.
^[19] G. Esquier, L’anticolonialisme au xviii^e siècle, Paris, PUF, 1951, p. 290.
[20] https://youssefhindi.fr/2015/12/09/la-verite-sur-le-wahhabisme-des-saoud-a-daech/
^[21] Faits rapportés par diverses sources arabes et étrangères : Hamadi Redissi, Le pacte de Nadjd, ou comment l’islam sectaire est devenu l’islam, Seuil, 2007, pp. 52-53.
^[22] https://www.nytimes.com/2016/01/24/world/middleeast/us-relies-heavily-on-saudi-money-to-support-syrian-rebels.html
^[23] https://www.investigaction.net/fr/034-Pourquoi-et-comment-j-039-ai/

Va urma.

   
Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.

Steagul fals al doborârii avionului ucrainean: o acţiune clasică de "cyber attack" precum cea de la doborârea avionului rusesc în Siria

 După şocul iniţial al doborârii avionului ucrainean chiar de către iranieni, lucrurile par a se clarifica destul de repede. Pe de o parte apar detaliile tehnice privind manevrarea monitorizării spaţiului aerian, pe de alta privind preluarea controlului avionului însuşi. Şi, să nu uităm, celebrul film al lovirii cu o rachetă (între timp s-a dovedit că au fost două) apărut imediat după accident: un necunoscut stătea în timpul noţii cu telefonul mobil îndreptat către chiar zona de cer unde urma să aibă loc lovirea. Dacă nu e un profet, atunci precis cineva care ştia dinainte când şi încotro să se uite prin telefon! 

În cele ce urmează vă prezint extrase din variantele a doi analişti: un fost militar american şi un istoric militar. Dacă în ceea ce priveşte modul de acţiune sunt pe aceeaşi linie, unul vorbeşte despre o acţiune a armatei americane, celălalt despre cea israeliană. În fapt, ei nu se contrazic, căci, cel mai probabil, a fost o acţiune comună, "binecuvântată" de conducătorii ambelor state.

 Robert David Steele

 Am gestionat o operațiune de steag fals pentru Agenția Centrală de Informații (CIA) și am scris scrisoarea originală de avertizare către Casa albă, în 1994, cu privire la vulnerabilitatea tuturor sistemelor electronice.
De atunci, am publicat o carte intitulată „“False Flag Attacks: A Tool of the Deep State” (Atacuri sub steag fals: Un instrument al statului paralel”) și multe articole și capitole referitoare la numeroasele steaguri false americane și israeliene și la vulnerabilitatea continuă a tuturor sistemelor, inclusiv în special a aeronavelor Boeing care sunt concepute pentru a permite deturnarea de la distanță din SUA și Israel, care pot, pe lângă preluarea controlului de la piloți, să oprească radioul și transponderul.

01 – Aeronavele Boeing sunt construite pentru a putea fi deturnate de guvernele Statelor Unite sau Israelului în orice moment, inclusiv prin satelit – nu este nevoie de o aeronavă în apropiere – a fost preluat de la distanță. Atât sistemul de comunicații, cât și transponderul au fost oprite. Indiferent dacă piloții au fost lăsaţi să păstreze controlul sau nu, aeronava s-a întors, indiscutabil, spre aeroportul din care decolase cu câteva minute înainte.

02- Deoarece transponderul a fost oprit, aeronava, unica dintre numeroasele zboruri care se apropiau, a fost identificată de către unitatea de radar şi rachete transportul  Tor-M1, ca fiind ostilă. Dacă echipajul unităţii se aflaîntr-o pauză șiunitatea ar fi fost pusă pe „automat”, atunci sistemul ar fi tras o rachetă de îndată ce aeronava „ostilă” se afla în raza de acțiune, indiferent că se deplasa foarte încet, se afla pe o traiectorie comercială internațională cunoscută, şi că sistemul iranian de interceptare al radarelor cu vizibilitate mai lungă nu raportase nici un fel de rachete.

Există rapoarte din partea IRGC care arată că comunicațiile s-au “bruiat”, acest lucru ar fi putut fi intenționat, pentru a elimina accesul la informații contradictorii. Personal, nu cred că echipajul la post și a urmărit ecranele lor, deoarece nu există nicio posibilă confuzie între o rachetă de croazieră cu unghi de intrare foarte mare și o aeronavă comercială cu unghi mic de viteză foarte mică care se îndreaptă șchiopătând înapoi către punctul său de origine.

03- Doua rachete par sa fi fost trase, nu una. Prima distruge unul dintre cele doua motoare. O aeronava similara a aterizat cu succes inainte, la Bagdad, dupa exact aceeasi tratare. A fost lansată o a doua rachetă, poate și automat (dacă echipajul ar fi fumat toate acestea s-ar fi întâmplat în 8 - zece secunde înainte de a se putea întoarce în locurile lor și de a opri sistemul), iar asta a adus aeronava jos. Tor-M1 are opt rachete, daca era pe auto si echipajul se afla in afara vehiculului, asta se realiza mai inainte ca ei sa-si dea seama ce se intampla.

04- Ca alternativă, aeronava ar fi putut fi condusă la sol prin pilotare la distanță. În mod normal, aeronavele cu încărcături complete de combustibil nu aterizează ci se rotesc în jurul aeroportului încât să ardă suficient combustibil ca să evite explozia la aterizare

Îmi este clar că admiterea timpurie de către IRGC a „erorii umane” este o încercare bine intenționată, dar eronată, de a fi onestă. Toate posibilitățile ar fi trebuit luate în considerare înainte de a face o astfel de admitere și ar fi trebuit să se ia în considerare o atenție mai mare a echipajului și a unității specifice Tor-M1, Să includă o garanție de clemență completă față de echipajul Tor-M1 în schimbul adevărului cu privire la locațiile fizice și activitățile lor exacte în timpul lansărilor de rachete.


Sursa:  https://www.veteranstoday.com/2020/01/14/world-war-iii-was-ukrainian-flight-ps752-a-western-false-flag-combining-remote-hijacking-and-transponder-disabling-to-trigger-two-tor-m1-missiles/


Ian Greenhalgh
Nu au existat agenţi activi în Iran A fost  o operațiune pur israeliană.
Surse iraniene au arătat că lista de verificare înainte de zbor nu a fost semnată de inginerii aeroportului din Iran, cu toate acestea, echipajul ucrainean a insistat să zboare pe propriul risc și pe propria răspundere.
Avionul s-a confruntat cu unele dificultăți tehnice în timpul sau imediat după decolare – aceasta este momentul în care a avut loc atacul cibernetic și a vizat atât sistemul de navigație, cât și transponderul de identificare (IFF). Transponderul IFF a fost oprit și aeronava și-a schimbat cursul, plasând-o pe o traiectorie directă către baza IRGC din apropiere.
Acum, aveți o navă care se îndreaptă direct către o poziţie a IRGC și bateriile sale cu rachete de protecție, și mai rău că IRGC era în alertă maximă, așteptând o lovitură a SUA, asa ca, atunci cand o aeronava neidentificată a aparut foarte aproape de baza lor, nu aveau decat cateva secunde ca să decidă dacă să o lovească.
Comandantul aero al IRGC, Hajizadeh, a afirmat că o "anomalie" uriașă a afectat sistemul de apărare aeriană al Teheranului, ceea ce a dus la impresia că un avion inamic se apropia de un centru militar sensibil – rădăcina „erorii umane” ulterioare.
Iranul susține că rachetele au fost lansate de un membru al personalului care nu a intrat în contact radio cu comandantul său și a fost „panicat” când a văzut obiectul în mișcare rapidă pe radar.
Faptul că operatorii IRGC s-au confruntat cu o eroare de comunicare exact în momentul în care avionul a apărut pe radarele lor arată clar că atacuri cibernetice au fost, de asemenea, comise împotriva sistemelor iraniene de comandă și control.
Fără timp de întârziere și fără nici o modalitate de a consulta comandanți de rang înalt, operatorii trebuiau să considere avionul drept o amenințare militară și au luat decizia de a-l angaja și de a-l dobori.
Şi asta a fost tot, câteva hăcuiri. Israelienii sunt experți la asta și au mai făcut acest lucru înainte – amintiți-vă de Il- 20 rus doborât de Siria: israelienii utilizau acel avion pentru a proteja o viitoare lovitură a unui avion de luptă propriu.


Sursa: https://www.veteranstoday.com/2020/01/14/ps752-downed-by-cyber-attack/