de Gilbert Doctorow, absolvent Harvard, specialist în Rusia
Ceea ce urmează să spun ar trebui să fie evident pentru oricine urmărește îndeaproape mișcarea forțelor rusești în Ucraina și își amintește ce a făcut același comandament general rusesc în Crimeea și ce a făcut din nou în campania din Siria. Din păcate, publicul occidental nu găsește aceste observații pe CNN, BBC, Financial Times și New York Times, ca să nu mai vorbim de canalele de televiziune și presa scrisă, încă mai puțin reputabile, care furnizează 99% din dezinformările pe care publicul le primește zilnic despre conflictul ucrainean și despre multe altele. Producătorii și comitetele lor de redacție, personalul jurnalistic, cu toții se uită unii la alții sau pur și simplu își contemplă buricul. Ei trăiesc de câțiva ani într-o lume virtuală și nu prea țin cont de lumea reală. Nu pot fi decât surprins că un observator avizat al oportunităților comerciale precum Zuckerberg a avut nevoie de atât de mult timp pentru a lansa Meta.
Am trei puncte de spus astăzi despre modul în care rușii își desfășoară campania militară în Ucraina.
Primul punct este o generalizare a observațiilor pe care le-am făcut ieri despre tratamentul uman pe care îl aplică militarilor inamicului. Această abordare a sarcinilor militare rezultă din conștientizarea faptului că armata este o servitoare a diplomației și a politicii, și nu invers, așa cum s-a întâmplat în fiecare dintre războaiele majore pe care Statele Unite le-au purtat și, în cele din urmă, le-au pierdut în ultimii treizeci de ani. Acesta este motivul pentru care rușii nu practică "șocul și uimirea", care este modul american de a face război.
Cel de-al doilea punct se învecinează strâns cu primul. Ascensiunea capacității militare a Rusiei în ultimul deceniu nu a fost definită de celebra tehnologie de ultimă oră a rachetelor hipersonice sau de drona nucleară Poseidon de mare adâncime... La urma urmei, în ultimă instanță, odată stabilită paritatea în ceea ce privește mijloacele de disuasiune nucleară, armele devin inutile în conflictele de grădină pe care le vedem peste tot și în orice epocă. În ultimă instanță, ceea ce contează pentru a proiecta puterea la nivel regional, unde se poziționează Rusia, sunt armele convenționale care pot fi și sunt folosite în încercările de a rezolva conflicte intratabile prin forța armelor. Tocmai aici rușii au ajuns uimitor de aproape de Statele Unite, ocolind, de altfel, toată industria de armament din Europa de Vest din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Așadar, rușii au "jucăriile lor pentru băieți", pe care le-au proiectat, fabricat și implementat în forțele lor terestre, aeriene și maritime. Au făcut toate acestea la prețuri de chilipir. Dar ei le folosesc cu moderație și în mod demonstrativ, mai degrabă decât ca instrumente contondente de distrugere în masă. Aceasta este o diferență cardinală față de modul american de a face război.
Al treilea punct este că există o continuitate în comportamentul militar rusesc, ceea ce îl face previzibil. În preluarea Crimeei, schimbarea de joc care a favorizat PsyOps-ul rusesc a fost capacitatea lor de a întrerupe în întregime comunicațiile militare ale inamicului ucrainean, astfel încât unitățile de teren au pierdut legătura cu comandanții lor și au fost expuse pe loc la apelurile la capitulare și dezertare, la care marea majoritate demoralizată și confuză a aderat imediat. Există dovezi că aceeași tehnică este practicată astăzi de Rusia în Ucraina
Ieri, oricine ar fi urmărit Euronews pe un ecran și televiziunea de stat rusă pe altul ar fi fost perplex de acoperirea total contradictorie a ambelor televiziuni în ceea ce privește soarta detașamentului înarmat de polițiști de frontieră ucraineni de pe o insulă din sud-estul Ucrainei. Euronews a difuzat discursul președintelui Zelensky de acordare a titlului post-mortem de Eroi ai Ucrainei întregului detașament, care ar fi opus rezistență forțelor rusești atacatoare și a fost măcelărit. Între timp, știrile rusești au arătat aceiași polițiști de frontieră așezați la mese și semnând declarații sub jurământ că au depus de bunăvoie armele și că așteaptă să fie repatriați la casele și familiile lor.
Era Zelensky implicat într-o propagandă nerușinată? Nu, el a fost pur și simplu dezinformat, deoarece detașamentul fusese complet izolat de ofițerii săi superiori de la Kiev și se temea de ce era mai rău. Este ceea ce rușii au practicat cu atâta succes în campania lor din Crimeea în 2014.
În cele din urmă, doresc să împărtășesc încă un model definitoriu al comportamentului militar rusesc de astăzi, care se prelungește din operațiunile lor din campania din Siria pentru a distruge grupurile teroriste susținute de SUA în această țară. În Siria, armata rusă a înființat unități speciale pentru a sorta în condiții de teren teroriștii răi de teroriștii foarte răi. Primilor li s-a permis să depună armele și să se întoarcă acasă la familiile lor. Cei din urmă au fost combătuți până la moarte și "neutralizați".
Acest efort lent și minuțios de a distinge dușmanii care pot fi readuși în societatea civilă de cei care nu pot fi readuși este unic în modul rusesc de război de astăzi și merită mult mai multă atenție decât cea pe care o primește în mass-media noastră. Este cu siguranță facilitat de o pregătire psihologică avansată a ofițerilor responsabili. Și este o mentalitate cu totul diferită de tehnicile de "contrainsurgență" pe care David Petraeus le-a popularizat și care au dus la faimă și avansare în războiul din Irak.
Gilbert Doctorow este un observator profesionist al Rusiei și un actor în afacerile rusești încă din 1965. Este absolvent cu mențiune magna cum laude al Colegiului Harvard (1967), fost bursier Fulbright și deținător al unui doctorat cu onoruri în istorie la Universitatea Columbia (1975).
Sursa: https://gilbertdoctorow.com/2022/02/26/the-russian-way-of-war/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu