Lumea în care trăim este în comă. Ce facem?

 Am prezentat textul care urmează în cadrul Forumului de la Chişinău, desfăşurat între 19 şi 21 septembrie 2019 şi având tema generală: Dincolo de unipolaritate. Perspective asupra lumii multipolare care se naşte.

Voi începe prin a vă cere să vă reamintiţi două episoade biblice: Primul este ispitirea Evei şi a lui Adam în Grădina Paradisului. Al doilea este izgonirea negustorilor din templu.

În minunata carte a lui Michael Ende „Poveste fără sfârşit” ,  Tărâmul Fanteziei este ameninţat de neant, de NIMIC. Aceasta este povestea noastră şi a lumii noastre.

Este multipolaritatea un proces natural, sau unul „fake”?

Ne-am adunat aici pentru a discuta despre multipolaritate. Cei mai mulţi dintre noi, poate toţi, susţinem această perspectivă şi suntem chiar încântaţi. Este ea un lucru bun? Cu sigranţă că aşa arată. În sfârşit, Imperiul american este concurat şi pe cale de a se prăbuşi. Dar este ea şi reală? Din păcate, nu avem, în acest moment, un răspuns clar. În ceea ce mă priveşte, dat fiind faptul că multipolaritatea a fost anunţată la nivel oficial de către Macron, care a aruncat şi vina căderii Occidentului pe SUA, adică pe Imperiul american, nu cred că este. Nu cred în sinceritatea mafiei financiar-bancare globaliste. Nu cred că au renunţat la planurile lor şi că, brusc, sunt dispuşi să funcţioneze altfel. Cred, mai curând, că e o etapă pregătită, sau o desfăşurare mai puţin plăcută a acestuia, dar luată în calcul. (Nu-mi spuneţi că Rothschild i-a dat lui Macron milioane de euro pentru câteva zile de muncă în banca sa şi apoi l-a lăsat să gândească de capul lui!)

Declaraţia lui Macron nu este o recunoaştere a unei stări de lucruri, ci o şmecherie: În regulă prieteni, aţi câştigat, ne recunoaştem învinşi, bla bla bla...! Ca să ne adoarmă vigilenţa, să credem că se recunosc învinşi

Pe urmă, e vorba despre Trump, sau mai degrabă forţele din spatele lui, o parte din aceeaşi mafie globalistă, personaje active în acest episod al schimbării lumii. Şi în final, dar poate cel mai important, nu uitaţi că centrul de guvernare a lumii este mai activ şi mai puternic ca niciodată: ONU cu toate organismele, instituţiile şi organizaţiile sale (FMI, Banca Mondială, WTO, Organizaţia mondială a sănătăţii, UNICEF, UNESCO şi aşa mai departe) care promovează şi impune cele mai maligne politici ale zilelor noastre: dominaţia totalitară a capitalului, migraţia, lgbtizarea, sărăcirea celor deja săraci şi îmbogăţirea celor deja bogaţi, vaccinarea, ideologia genului şi multe altele.

Am sentimentul că vor să ne înşele încă o dată. După cum o fac de la acel moment din Grădina Paradisului, şi mai clar, pentru civilizaţia noastră, de la Revoluţia Franceză. În toată această perioadă, ei au avut întotdeauna pregătite câteva mişcări în avans, direcţii false, scenarii multiple, fundături, perdele de ceaţă şi tot timpul noi am fost în situaţia de a reacţiona orbecăind. Până acum le-a ieşit totul. Vor greşi oare acum?

Vom avea o lume multipolară. Vor funcţiona aceşti poli diferit? Resping aceşti poli fundamentul dictaturii economice asupra societăţilor şi vieţilor noastre în favoarea unei noi viziuni? Vor fi banii mâine mai puţin importanţi decât sufletele? Decât prietenia, respectul, dragostea?  Nu cred şi voi explica de ce. Dar, desigur, reală sau nu, vom susţine multipolaritatea atât timp cât ea, cel puţin pentru moment, înseamnă căderea Imperiului:

O lume non-umană. Imperiul capitalului. 

Acum, puneţi în legătură ispitirea din paradis cu respingerea lui Dumnezeu din timpurile noastre pentru că ne-am declarat noi înşine Dumnezei. Faceţi legătura dintre izgonirea negustorilor din sinagogă şi cine deţine acum puterea în lumea noastră. Negustorii! Ce au făcut ei? Ne-au oferit fructul liberalismului, partea de sus, aparent benefică şi decentă a Ideologiei capitalului. Iar noi am muşcat adânc din ea.

Noi nu mai trăim într-o lume umană. Până de curând, etichetarea societăţilor şi statelor a fost, conform structurii lor, legată de uman: activităţi, unelte, relaţii, ierarhie sau stare socială şi altele asemenea. Am trăit în epoca pietrei, a bronzului, a fierului, în sclavagism, feudalism; statul sclavagist, monarhie, republică, democraţie, aristocraţie (ultimele trei după Aristotel). Dar lumea în care trăim azi se numeşte capitalistă (sau socialistă, comunistă, niveluri mai joase din aceeaşi stivă ideologică). Noi astăzi suntem liberali, socialişti, comunişti,  conservatori – toate fiind identităţi ideologice, neumane, toate venind de la aceeaşi sursă: capitalismul emergent al epocilor umanistă şi luministă, care căuta o cale pentru a pune mâna pe puterea globală. Mai precis, pentru a se legitima el însuşi ca noua religie a lumii.

Astăzi, banii sunt principalul determinant al „adevărului”. „Adevărul” este ceea ce decid banii şi banii au puterea de a impune „adevărul”. Adevărul real nu este astăzi bine primit de niciun guvern sau de interesele conducătoare de oriunde în Vest sau din acele state care au fost corupte de lumea occidentală. Duşmanul adevărului nu mai este astăzi în Moscova sau China. Duşmanul este în Washington, New York, şi Hollywood, în CNN, MSNBC, NPR, New York Times, Washington Post, şi în universitarii şi oamenii de ştiinţă care mint pentru bani, şi în cei super-bogaţi care controlează aceste entităţi, inclusiv Congresul, puterea executivă şi Biroul Oval şi Justiţia. (Paul Craig Roberts:  Truth Is an Endangered Species)

O lumea în metastază 

Mafia financiar-bancară globalistă nu dispare dacă se construieşte o lume multipolară. Ei vor continua a fi aici: sub faţa de masă, sub pernele noastre, în casele şi maşinile noastre, în toate dispozitivele care au „umplut golul vieţii noastre”; sub noul fundament cultural; peste tot în sistemul de educaţie; în reţelele sociale; în 99 % din existenţa noastră zilnică. Cu gigantice sume de bani, cu o mare parte a Terrei în posesia lor, cu sute de milioane de slujitori în companiile lor transnaţionale şi naţionale, în reţelele structurale ale statelor, societatea civilă, media şi aşa mai departe.

Trăim într-o lume care s-a predat aproape complet banului. Iar banul nu are altă „religie”, nu are altă lege decât multiplicarea sa. Banii nu au sentimente (ura este a stăpânului lor), temeri, ei nu plâng, nu râd, nu visează. Ei sunt întotdeauna înfometaţi. Ei sunt ucigaşi cu sânge rece. Şi sunt profund, complet, 100 % despotici. Fără compasiune, fără „chimie”, fără milă, fără bunăvoinţă. Nimic altceva decât mai mulţi bani, mai mult gol şi, în final, NIMIC. Pentru că ei sunt chiar cei ca aduc NIMICUL. De aceea orice alte valori, alte principii care li se opun trebuie să fie pervertite, apoi anihilate fără milă. În legătură cu toate astea nu mai putem avea iluzii; totul este perfect clar.

Avem de-a face, lumea noastră are de-a face cu un cancer în metastază; o tumoare uriaşă care nu este uşor de localizat căci se ascunde în spatele instituţiilor şi organismelor naţionale şi internaţionale. Dar problema cu adevărat mortală este faptul că ea a infectat fiecare celulă a corpului omenirii, a societăţilor umane; celulele canceroase sunt peste tot şi chiar şi în celulele aparent sănătoase virusul distrugător este prezent în stare latentă. Astăzi vorbim ca şi ei, gândim ca şi eii, mâncăm, dormim, iubim/urâm, ne risipim timpul ca şi ei. Suntem clonele prototipului celui mai perfect sclav pe care l-au dezvoltat în laboratoarele lor sociale. Aşa că, dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să începem prin a respinge tot ce e al lor.

Aceste personaje malefice, aceşti servitori al Răului nu se vor opri; algoritmul implantat în ei îi împinge să continue pe drumul înrobirii omului, al distrugerii creaţiei lui Dumnezeu. Ei sunt reglaţi să meargă până la sfârşitul complet: distrugerea întregii planete. Şi sunt convins că în curând vom avea distrugere, suferinţă, moarte la scară planetară.  Dacă vreodată cineva ar reuşi să li se opună atât de tare încât să le contreze şi învingă proiectele, sunt în stare să distrugă totul.

Trei sunt motivele pentru care nu au făcut-o deja şi nici nu o vor face: Primul, Voia lui Dumnezeu; nici ei, nici stăpânul lor nu pot trece peste aceasta. Al doilea, pentru că până acum nu au întâlnit o astfel de opoziţie. Al treilea, pentru că pervertirea, deformarea oamenilor înaintea uciderii lor este o victorie mult mai dulce pentru Diavol, decât omorârea lor directă. Un lung ritual de tortură înaintea morţii.

Avem deci în faţă pentru viitor 3 variante mari:

1. Multipolaritatea este falsă, ei reuşesc să pună în sclavie întreaga lume dar nu toţi oamenii şi nu pentru totdeauna. Apoi, mânaţi de acelaşi duh al distrugerii, încep să se lupte între ei până la o substanţială distrugere a lumii.

2. Multipolaritatea este reală, opusă nu numai falsului imperiu american, ci şi realului Imperiu al capitalului. Imperialii vor porni războiul cu ceilalţi poli, rezultatul fiind o amplă, dar nu totală,  distrugere a lumii. (Acesta este, de exemplu, adevăratul scop al bazelor de rachete din jurul Rusiei şi Chinei.)

3. Multipolaritatea este acum reală, dar societăţile şi statele care formează noii poli sunt deja puternic infectate, iar următoarele generaţii se vor supune aceluiaşi stăpân întunecat.

Singura soluţie: întoarcerea la ADEVĂR

În oricare dintre variantele de mai sus, viitorul nu este senin. Dimpotrivă, el arată destul de întunecat şi înfricoşător. Prieteni? Ajutoare? Din nefericire, dat fiind faptul că întăreşte exponenţial în noi credinţa că suntem dumnezei, tehnologia nu este cu adevărat prietena noastră. Nici demografia, adică rata naşterilor, sau distribuţia populaţiei între oraşe şi sate. Aceeaşi situaţie cu cultura, educaţia, structurile statelor.

Ritmul transformării lumii creşte mereu. Vorbim despre ridicarea unei lumi multipolare, şi deja mâine aceasta va fi trecut. Multipolaritatea este în acest moment ceva ce lăsăm în urmă şi deja trebuie să ne gândim la viitor, să încercăm, odată în istorie, să gândim dincolo de planurile lor.  Care va fi formula următoare? Ce avem de făcut ca să învingem?

Soluţia radicală, singura care poate avea succes, este aceea de a abandona tot ceea ce ne leagă de această lume falsă pe care ei au construit-o: concepte, ideologie, dogme, cuvinte, referinţe, obiceiuri, obiecte. Trebui să abandonăm tot ceea ce criticăm la duşmanii noştri: detaliile exterioare, dar mai ales cele interioare.

Dacă ne vom limita la a căuta un drum nou, o soluţie nouă, dacă vom dori să schimbăm lumea în bine fără a ne schimba noi mai întâi, vom continua să împlinim voinţa lor. Singura soluţie este de a ne schimba fiecare dintre noi, adică de a ne reseta interiorul în conformitate cu modelul oferit de Hristos, la acel fel de a gândi, a vorbi şi a acţiona. De a ne întoarce la ADEVĂR.