IADUL "ŞTIINŢIFIC" AL OCCIDENTALISMULUI. MODELUL VOIEVODAL

Suntem azi în România într-o criză generală: dezorientare maximă, deznădejde, întoarcerea doar către sinele material (în timp ce omul este o fiinţă comunitară în primul rând spiritual), de descompunere, distrugere, moarte sufletească dar şi trupească – vezi genocidul fără sfârşit al nenăscuţilor.

Pentru a ieşi din acest impas care ne-a dus pe marginea hăului, ne trebuie un model salvator şi nişte oameni decişi să-l aplice. Dar de unde am putea lua azi un asemenea model?

Din Occident, ar fi probabil cele mai multe răspunsuri. Din Occidentul din care am tot împrumutat şi imitat în ultimele două sute de ani. Dar Occidentul este, dincolo de poleiala tot mai subţire a bunăstării materiale, într-o situaţie chiar mult mai gravă decât cea de la noi.

Lumea modernă şi mai ales Occidentul nu ne mai poate da niciun sprijin pentru că ea însăşi e în descompunere. Şi Occidentul, astăzi, aşteaptă cea care să vină. Fără viziune clară a situaţiei sale şi fără plan de acţiune, Occidentul nu poate să ne mai fie model. Ce să mai împrumutăm?- (Sandu Tudor, în anul 1935)

Nihilismul, auto-negarea, autodistrugerea, minciuna-ipocrizia-falsitatea generalizate, descompunerea accelerată sunt dimensiunile pe care acesta se mişcă. Atacul la creştinism, la familie, la naţiune; impunerea LGBTQismului,  pedofiliei, eutanasiei, a ideologiei de gen, a avortului dus până la momentul naşterii, a amestecului rasial prin migraţia masivă coordonată; statul proprietar absolut al copiilor noştri, desfinţarea dreptului la opinie, exploatarea sexuală generalizată a copiilor, reţelele ample de pedofilie, pornografia coborâtă în stradă, sărăcirea şi dispariţia rapidă a clasei mijlocii vorbesc cu suficientă tărie şi claritate despre originea şi caracterul diabolic al occidentalismului/democratismului şi al modelului de rai terestru propus de el.

În sfera socio-politică, occidentalismul tinde spre creşterea aspectului nedemocratic al puterii şi guvernării, spre creşterea statalităţii, spre introducerea elementelor nedemocratice în sistemul puterii şi spre transformarea democraţiei într-un mijloc de manipulare a maselor şi de camuflaj pentru aspectul totalitarist.

În ambele sfere fundamentale ale orândurii sociale, occidentalismul urmează o direcţie care apropie societatea occidentală de cea comunistă. Teoria convergenţei acestor sisteme sociale a fost formulată nu de comunişti, ci de ideologii occidentali. După ce a făcut praf comunismul în Est, Vestul a apucat-o şi el în aceeaşi direcţie, dar pe căi proprii, numite în ideologie şi propagandă, democratice. (Alexandr Zinoviev, 1993).

Abatorul democratismului

De peste 250 de ani lumea oocidentală s-a construit pe minciună, falsitate, manipulare, o imensă ipocrizie, un imens abator al trupurilor şi sufletelor, ca o tot mai largă gură a iadului.

Democratismul a distrus şi înecat în sânge popoare, care refuzau să-l primească, a pulverizat societăţile în care a fost aplicat, a produs fracturi nenumărate, a lipsit de viziune, de voinţă şi de unitate popoarele, a întărit birocraţii superlăţite şi tot mai agresive, i-a încăierat până şi pe membrii aceleiaşi familii, a distrus spiritul comunitar, în locul respectului, solidarităţii, iubirii aproapelui a adus dispreţul, egoismul şi ura; multă, copleşitoare, ucigătoare ură.

Democraţia şi-a epuizat variantele, a fost întoarsă pe toate părţile ideologice, turnată în toate formele virtualelor sale doctrine. Rezultatul? Dezastru. Un rezultat previzibil, căci magia nu poate ţine la nesfârşit. Ea poate ascunde, poate masca un timp adevărul, ca norii soarele, dar nu îl poate înlocui.

De fapt, oricât de opuse ar fi, cele două atitudini au ceva comun, care nu este decât ultima fază a decadenţei politicului: demagogia. Şi dictatura şi democraţiile azi nu sunt decât forme deosebite ale aceleiaşi desgustătoasre demagogii.

Toate democratismele din lume nu sunt decât faze ale demagogiei slăbiciunii, care pulverizează până la nimicire puterea unui neam. (Sandu Tudor).

În ultimii ani, convinşi că au învins, întunecaţii constructori ai noii ordini au început să activeze la vedere: măştile au fost date jos, adevăratele obiective au fost declarate şi măsurile pentru atingerea lor impuse dicatorial, în total dispreţ cu voinţa popoarelor.

Războiul împotriva omului a fost declarat făţiş şi total.

Azi nu mai există nicio îndoială că tot acest montaj universal al democratismului, această uriaşă şi diabolică punere în scenă, pentru care au fost sacrificate în abatoarele mafiei globaliste, sute de milioane de oameni, urma să servească şi serveşte din plin celor bogaţi pentru a deveni şi mai bogaţi şi mai puternici; după ce au luat conducerea statelor occidentale şi a Occidentului, să supună întreaga lume. Iar în spatele lor, serveşte stăpânului acestora, diavolul, în războiul lui împotriva lui Dumnezeu, a creaţiei acestuia, omul.

Modelul Voivodal

Soluţia: O atitudine nouă, care să fie un antidot împotriva oricăui fel de demagogie. Naţionalul mai presus de politic, naţionalul văzut ca o sinteză supremă şi vie a tuturor valorilor materiale şi spirituale ale neamului. (Sandu Tudor)

Soluţia este o politică pe fundament naţional şi creştin. Modelul vieţuire care a asigurat trecerea românilor prin milenii de istorie. Din păcate,  atunci când se construieşte ceva, se construieşte tot după modelul occidental. Or, acest model, după cum vedem, este toxic, în descompunere, în auto-distrugere. Iar atunci când construim cu  cărămizile mafiei globaliste nu facem decât să ne învârtim în ţarcul trasat de ei prin toată încâlcita şi otrăvitoarea urzeală capcanelor pregătite pentru raţiunea noastră . 

Trebuie, deci,  să refuzăm din start să refuzăm a ne mai situa, a mai gândi după modelul impus de democratism o magie menită să ne distrugă, nu să ne ducă spre bine. Să ieşim de sub această vrajă şi minciună, din această capcană a diavolului numită construirea democraţiei, democraţie pe care, spuneam mai sus, chiar promotorii ei au abandonat-o.

Să ne lămurim de unde ne poate veni ajutorul. De la oamenii de afaceri, de la firme, de la specialişti?? Sau de la Dumnezeu? Şi cum să te ajute Dumnezeu dacă tu îl mărturiseşti doar în particular, sau, cel mult, pe net. Cum să te ajute dacă porneşti cu abordări politicianiste, dacă consideri că nu e încă cazul de a-ţi afirma deschis credinţa?

Şi cine să te urmeze: votanţii, care aşteaptă raiul terestru şi îl refuză pe Dumnezeu, sau cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi într-o lume construită după valori creştine şi pe care nimeni nu-i cheamă acum sub un steag.

Zice Neagoe Basarab la începutul cărţii sale către fiul său Teodosie: „Fătul meu Teodosie, şi vouă cinstiţilor şi dulcilor mei domni, care veţi fi în urma noastră Domni şi biruitori ai ţării acesteia; aşişderea şi dumneavoastră, iubiţii mei boieri, aşa vĂ învăţ: întâi, să cinstiţi cinstitele şi sfintele icoane, pentru că icoana cu adevărat semnul şi chipul şi peceţia Hristosului. Deci, de va iubi omul şi va cinsti semnul şi pecetea Lui, cu toată inima, şi Dumnezeu încă va iubi sufletul lui, şi cu toată inima se va îndulci de Domnul nostru.”

Voievozii conduceau, adică administrau ţara şi se luptau cu păgânii, în numele şi sub flamura lui Hristos, chiar dacă nu erau capi ai bisericii. Steagurile ţărilor lor, steagurile de luptă, stemele, sigiliile le stau mărturie. Hrisoavele, actele domneşti de tot felul se făceau în numele „voii Domnului” din cer şi de-abia apoi al celui de pe pământ.

Nu poţi conduce în numele unor false valori şi principii care se schimbă la câteva zeci de ani, ci al Adevărului. Unitatea nu se poate face decât în numele a ceva care depăşeşte fiinţa umană. Priviţi cât de bine funcţionează unitatea în jurul răului. Noi nu avem altceva a face, dacă nu vrem să ne alăturăm acestora sub o formulă călduţă, înşelătoare, decât a chema la unitate în jurul Binelui, al lui Dumnezeu, şi nu al unor false valori şi principii moderne, goale de conţinut, construcţii menite să ne deruteze, să ne despartă, să ne înrăiască, să ne încaiere. Ceea ce se întâmplă acum în toată lumea fostă creştină, azi dominată de duhul şi slujitorii diavolului.

Modelul voievodal este cel insuflat de duhul voievodal

Ne trebuie, prin urmare, acest salt înapoi, către duhul Evului Mediu, către sufletul voievozilor, către trecutul nostru  de acolo de unde începe să fie autentic. Acolo unde au căzut cinci capete de voievozi brâncoveni. Dacă vrei să sari un obstacol, trebuie să faci câţiva paşi înapoi pentru a-ţi lua avântul necesar spre a te azvârli în sus şi a trece peste piedică mai departe.

Simţul ordinii ne spune că e vremea să ne întoarcem la steaua din icoana lui Neagoe Basarab, la viziunea rumânească, în care se oglindeşte călăuzitor Hristosul nostru.

Toată istoria noastră e călărită de astfel de oameni puţin obişnuiţi, într-o palmă cu chivotul de aur al ctitoriei, iar în celălalt pume cu lama fulgerătoare a paloşului. Aceşti oameni au făurit neamul românesc şi toată istoria noastră e un bun exemplu al lor de paradox în acţiune.

Despre cum se poate construi un partid creştin funcţional şi câteva sfaturi de utilizare în articolul viitor.