Biosiguranța (teroarea sanitară!), noua apocalipsă modernă! Mai poate fi definită societatea noastră ca fiind umană?

Italianul Giorgio Agamben este unul dintre marii filosofi contemporani ai lumii. Cuvintele lui au greutate și în sfera politică, fiind extrem de popular în presă și în mediul universitar occidental. Despre viața și opera lui găsiți referințe pe net, n-o să vă plictisesc aici. În urmă cu câteva zile, Agamben a publicat un articol extraordinar despre situația specială care ne definește acum viețile, cauzată de Covid-19. Textul a produs vii dezbateri în mai toate limbile de circulație, fiind comentat pro sau contra. Personal, sunt de acord cu spusele lui. Îi mulțumesc eminentului italienist și scriitor Ștefan Damian, că a acceptat să ni-l redea pe Agamben în română! (Alexandru Petria) 

”Biosiguranţa şi politica 

Ceea ce izbeşte în reacţiile şi dispozitivele de excepţie care au fost puse în aplicare în ţara noastră (şi nu numai în aceasta) este imposibilitatea de a le observa dincolo de contextual imediat în care par să acţioneze. În schimb, sunt rari aceia care, după cum ar impune să o facă o analiză politică serioasă, le interpretează ca simptome şi semne ale unui experiment mai amplu, în care este în joc o nouă paradigmă de guvernare a oamenilor şi lucrurilor. Într-un volum publicat încă de acum şapte ani, şi care merită să fie citit cu atenţie (Tempêtes microbiennes, Gallimard 2013), Patrick Zylberman descrisese procesul prin care siguranţa sanitară, rămasă până atunci pe lângă calculele politice, devenea o parte esenţială a strategiilor politice statale şi internaţionale. 

În discuţie nu este altceva decât un soi de “teroare sanitară” ca instrument pentru a guverna ceea ce era definit ca şi worst case scenario, scenariul cel mai rău. În conformitate cu această logică a celui mai rău, încă în 2005, Organizaţia Mondială a Sănătăţii anunţase de la “două la 150 milioane de morţi pentru gripa aviară care venea”, sugerând o strategie politică pe care statele atunci încă nu erau pregătite să o accepte. Zylberman arată că dispoziţiile sugerate constau din trei puncte:

1). construirea, pe baza unui risc posibil, a unui scenariu fictiv în care datele sunt prezentate în aşa fel încât să favorizeze comportamente care permit să fie gestionată o situaţie extremă  

2). adoptarea unei logici a situaţiei celei mai rele ca regim al raţionalităţii politice  

3). organizarea integrală a corpusului cetăţenesc în aşa fel încât să fie întărită la maximum adeziunea la instituţiile de guvernare, producându-se un soi de civism superlativ în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism şi cetăţeanul nu mai are un drept la sănătate (health safety), ci devine juridic obligat la sănătate (biosecurity). 

Ceea ce descria Zylberman în 2013 s-a verificat în mod punctual astăzi. Este evident că, dincolo de starea de necesitate legată de un anume virus care va putea să lase loc în viitor altuia, în discuţie este prefigurarea unei paradigme de guvernare a cărei eficacitate o depăşeşte de departe pe cea a tuturor formelor de guvernare cunoscute de istoria politică a Occidentului până acum. 

Dacă deja în decăderea progresivă a ideologiilor şi a credinţelor politice raţiunile de siguranţă permiteau să fie acceptate de către cetăţeni limitări ale libertăţii pe care mai înainte nu erau dispuşi să le accepte, biosiguranţa s-a dovedit capabilă să prezinte absoluta încetare a oricărei activităţi politice şi a oricărui raport social ca o maximă formă de participare civică. Astfel, s-a putut să se asiste la paradoxul ca unele organizaţii de stânga, obişnuite în mod tradiţional să revendice drepturi şi să denunţe violări ale constituţiei, să accepte fără rezerve limitări ale libertăţilor, hotărâte prin decrete ministeriale lipsite de orice legalitate şi pe care nici chiar fascismul nu a visat că le-ar putea impune. 

Este evident faptul – şi chiar şi autorităţile de guvernare nu încetează să o amintească – că aşa-numita “distanţare socială” va deveni modelul politicii care ne aşteaptă şi că (precum) au anunţat reprezentanţii unei aşa-numite task force, ai cărei membri se găsesc într-un evident conflict de interese cu funcţiunea pe care trebuie să o exercite) se va profita de această distanţare pentru a înlocui peste tot cu dispozitivele tehnologice digitale raporturile umane în fizicitatea lor, devenite suspecte de contagiere (contagiere politică, se înţelege). Lecţiile universitare, cum a recomandat deja MIUR, de anul viitor se vor face în mod stabil on line, persoanele nu se vor mai recunoaşte privindu-se în faţă, care va putea fi acoperită cu o mască sanitară, ci prin dispozitive digitale care vor recunoaşte date biologice prelevate în mod obligatoriu şi orice “adunare”, fie că e făcută pe motive politice sau pur şi simplu din prietenie, va continua să fie interzisă.  

În cauză este o întreagă concepţie despre destinele societăţii omeneşti într-o perspectivă care, prin multe aspecte, pare că ar fi preluat de la religii de-acum la apusul lor, ideea apocaliptică a unui sfârşit al lumii. După ce politica a fost înlocuită de către economie, acum, şi aceasta, pentru a putea guverna, va trebui să fie completată cu noua paradigmă a biosiguranţei, căreia vor trebui să-i fie sacrificate toate celelalte exigenţe. Este legitim să te întrebi dacă o astfel de societate se va mai putea defini umană sau dacă pierderea raporturilor sensibile ale figurii, ale prieteniei, ale iubiirii va putea fi compensată, într-adevăr, de o siguranţă sanitară abstractă şi, de presupus, întrutotul falsă.”

11 mai 2020, Giorgio Agamben
Traducere: Ștefan Damian

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/agamben-despre-instaurarea-terorii-sanitare-si-permanentizarea-distantarii-sociale-se-va-mai-putea-defini-o-astfel-de-societate-ca-fiind-umana-vaclav-klaus-fostul-presedinte-al-c/

Mafia financiară câştigă cu orice preşedinte, căci preşedinţii şi guvernele sunt oamenii lor. Dovezi ale conspiraţiei oculte împotriva omenirii (II)

 Primul episod la https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/07/dovezi-ale-conspiratiei-oculte.html

Președintele Bush

Pe 11 septembrie 2001, atacul sinucigaș terorist cu ajutorul avioanelor comerciale a distrus World Trade Center din New York și a deteriorat puternic Pentagonul din Washington DC. Institutul National de Standarde si Tehnologie (NIST) a efectuat o ancheta asupra atacului din 9/11 si a constatat că impactul avioanelor, incendiilor şi încărcăturii mari a clădirilor a distrus WTC si Pentagonul. Unele medii americane s-au îndoit puternic de acest lucru, găsind numeroase motive pentru care nu ar fi posibil acest lucru. Un număr mare de persoane au susținut că clădirile au fost demolate cu explozivi. Unii dintre ei au format teorii ale conspiraţiei care susţin ca Administraţia Bush a atacat WTC şi Pentagonul pentru a obtine un pretext pentru agresarea Irakului şi Afganistanului şi pentru a profita de pe urma acesteia.

Această absurditate m-a inspirat să efectuez investigația mea privind 9/11. Am găsit raportul NIST corect și că guvernul SUA nu are nimic de-a face cu 9/11. Presedintele Bush nu a avut capacitatea operationala de a obţine un beneficiu personal semnificativ din agresiunea asupra Irakului si Afganistanului. A fost surprins de atacul din 9/11 si a reactionat stânjenit cand a auzit de acest lucru. Teroriștii sunt morți cu toții, astfel încât șansa de a confirma o posibilă conspirație în jurul anului 9/11 este foarte slabă.

Dar conspiratorii au făcut o greşeală, care m-a convins că conspiraţia exista. În ultimii 18 ani, conspiratorii au investit miliarde de dolari în falsa propagandă despre 9/11 pentru a acuza guvernul american. Nimeni nu cheltuieşte astfel de sume în zadar, şi fără o asemenea investiţie, nimeni nu ar da vina pe guvernul american pentru 9/11. Ancheta trebuie doar să afle cine a investit bani pentru a acuza guvernul. Cel mai probabil va conduce la conspiratori.

Cine sunt conspiratorii şi de ce ar face-o? Sunt oameni extrem de puternici, bogați, care influențează sau controlează puternic guvernul SUA. Aceștia au organizat 9/11 pentru a obține sprijinul oamenilor față de agresiunea țărilor independente, care nu aveau nimic de-a face cu 9/11. Au câştigat trilioane de dolari din războaiele din aceste ţări. Ei au plănuit să câștige mult mai mult prin colonizarea acestor țări. Mai mult, manipularea lor a redus libertatea oamenilor din lumea occidentală, divizându-i şi făcându-i incapabili să înteleagă unde a fost problema. Elita este maestră a înşelării.

Deci, cum a fost executată conspiraţia? Un agent al elitei trebuie să fi găsit fanatici musulmani gata sa faca 9/11. Apoi au cautat un ţap ispaşitor pentru a-şi ascunde responsabilitatea şi pentru a-i păcăli pe oameni şi a-şi ascunde vina. Nu au putut găsi pe nimeni altcineva decât guvernul american. Conspiratorii folosesc guvernul SUA ca vinovat fals pentru crimele lor foarte des. Când auzi că CIA a făcut asta şi aia, singurul mod în care o poţi auzi este atunci când conspiratorii bogaţi, care controleaza media, lasă să auzi. Cu toate acestea, de data aceasta, dacă ancheta împotriva guvernului va începe vreodată, ea va concluziona imediat că guvernul este nevinovat și acest lucru ar însemna că nu a existat nicio conspirație. Conspiratorii s-ar elibera de crimele lor după  cum o fac întotdeauna.

Experiența mea cu presa occidentală mă învață că este aproape imposibil să publicăm un adevăr incomod în lumea occidentală. Daca acuzaţiile la adresa guvernului ar fi adevarate, nimeni nu le-ar publica. Un număr mare de clipuri video false despre 9/11 nu pot fi produse și distribuite la întâmplare. Ele trebuie sa fie rezultatul conspiratiei. Ancheta trebuie sa-i intrebe pe cei care au creat clipuri video false, de unde au primit bani pentru ele. Mai devreme sau mai târziu, ar duce la conspiratori.

Deși președintele Bush a fost nevinovat în atacul din 9/11, el este încă responsabil pentru „războiul împotriva terorismului”, care a fost sinonim cu cucerirea țărilor neascultătoare din Orientul Mijlociu. A fost o crimă. Trebuie sa raspunda cine l-a impins sa comita agresarea Irakului si Afganistanului? Acest lucru ar trebui să ducă şi la conspiratori. S-ar obţine numele celor care, împreună cu preşedintele Bush, sunt responsabili pentru moartea a sute de mii de oameni nevinovaţi.

Președintele Obama

Conspiratorii doreau să îl îndepărteze pe Muammar Gaddafi de la putere în Libia pentru a putea prelua controlul asupra statului libian, petrolului și oamenilor. Au făcut presiuni asupra președintelui Obama pentru a face acest lucru. Nu știu dacă președintele Obama a organizat rebeliunea în Libia, dar trebuie să fi pus forța aeriană a NATO în serviciul rebelilor, deoarece nimeni altcineva nu ar fi putut face acest lucru. Rebelii libieni au fost victorioși deoarece au primit dispozitive laser din partea NATO pentru a ghida bombele NATO asupra armatei libiene. Ori de câte ori rebelii și armata libiană s-au ciocnit, bombele cu laser ale NATO au distrus armata libiană. În caz contrar, rebelii libieni dotaţi cu camionete nu ar putea învinge armata libiană înarmată cu tancuri și, în special, nu într-o perioadă atât de scurtă. A fost o crimă. Președintele Obama trebuie să dezvăluie cine l-a presat să atace Libia, iar acest lucru va duce la conspiratori.

Președintele Trump

Niciun președinte al SUA nu a fost un susținător mai evident al corporațiilor decât președintele Trump. Printre altele, el a favorizat corporațiile prin scăderea taxelor și le-a privilegiat prin reducerea comerțului liber. El a purtat un război comercial cu China, a sancționat economic Rusia, a sprijinit orbește Israelul, a exercitat presiuni asupra Venezuelei și Iranului din punct de vedere politic și financiar. Președintele Trump nu poate decât să-i susțină pe cei bogați, iar cei bogați nu pot găsi un președinte mai bun pentru ei înșiși. Și totuși, presa corporativă deținută de cei bogați l-au atacat pe președintele Trump de la începutul mandatului său. Știu, Trump are un caracter ciudat și minte foarte mult. Dar de ce şi-ar ataca cei cu bani cel mai valoros bun al lor din SUA?

O altă întrebare este motivul pentru care ratingul președintelui Trump crește odată cu o politică care este în mod tradițional disprețuită de oameni. Politica sa ar fi trebuit sa fie apreciată la un nivel scazut. Dar cu un rating scăzut, Trump nu ar putea să-i susțină pe cei bogați. Cred că acesta este motivul pentru care cei bogați au creat o conspirație, care a sporit ratingul lui Trump prin inducerea în eroare a poporului american în totalitate. Am creat o teorie a conspiratiei care prezintă cum a fost facută. Este o înșelătorie strălucită a poporului american.

Bogaţii au inventat amestecul ruşilor în alegerile din SUA şi l-au acuzat pe Trump de cooperarea cu rusii. Apoi, cei bogați i-au atribuit unui procuror special, Robert Mueller, sarcina pentru a investiga „interferența” Rusiei în alegerile din 2016 din Statele Unite și legăturile „suspecte” dintre asociații lui Trump și oficialii ruși. Investigația a durat doi ani, iar opoziția a salutat-o, sperând că Trump va fi pus sub acuzare pentru politica sa îngrozitoare. În această perioadă, cei bogați au încurajat opoziția să îl atace pe președintele Trump, susținând că dovada sprijinului Rusiei pentru Trump în alegeri va apărea în scurt timp. Presa controlată de cei bogați a acoperit în mod isteric fiecare eveniment, ceea ce a născut suspiciuni în privinţa cooperării dintre Trump și Rusia. Şi astfel au fost păcăliţi oamenii.

În cele din urmă, după doi ani de investigații dure, raportul Mueller a declarat că nu a găsit dovezi că campania președintelui Trump a conspirat sau s-a coordonat cu rușii; nici că Trump a obstrucționat justiția. Bineînţeles, nu au putut găsi nici o dovadă pentru că oamenii bogaţi au inventat-o. Raportul Mueller l-a făcut pe președintele Trump nevinovat după doi ani de acuzații. A crescut rata de susţinere a lui Trump, astfel încât acesta este binevenit să continue să-și îndeplinească politica teribilă. Rata de susţinere a opoziției a scăzut, deoarece a pierdut credibilitatea după doi ani în care a sprijinit acuzațiile false aduse președintelui Trump. Nu va putea schimba politica teribilă a Trump. Bogatii au câştigat prostind poporul.

 

Dau acest exemplu pentru a prezenta cât de creativi şi insistenti pot fi conspiratorii în susţinerea candidatului lor preferat.

 

Conspiratorii sunt stapinii înşelătoriilor. Nu înseamnă neapărat că cei bogați vor câștiga următoarele alegeri cu Trump. Înseamnă doar că vor profita cel mai mult cu Trump. Cu toate acestea, cei bogați au construit sistemul cu care câștigă împreună cu oricine.

 

Sursa:  The Duran

Dovezi ale conspiraţiei oculte împotriva omenirii (I) - Distrugerea Yugoslaviei şi uciderea lui Miloşevici.

Mulți oameni nu cred că această conspiraţie există. Interesul meu pentru conspiraţii a apărut atunci cand am ajuns la concluzia că ele trebuie să existe ân cazul distrugerii patriei mele Iugoslavia. Presa occidentala a minţit în unanimitate în legătură cu situaţia din Iugoslavia. O raportare falsă coordonată nu poate reprezenta altceva decât o conspiraţie. Raportarea falsă unanimă sugerează că există o putere dictatorială unică care controlează lumea occidentală. Daca există două sau mai multe centre independente de putere, vor lupta pentru dominaţie şi o vom vedea. Această putere dictatorială ascunsă a stabilit conspirația care i-a ajutat să rămână la putere timp de secole. Ea intenționează să cucerească lumea prin corupţie, înşelăciune şi divizarea oamenilor și prin războaie de pedepsire.

Presa occidentală a prezentat dizolvarea Iugoslaviei ca pe un conflict intern între națiunile iugoslave. Era adevărat, dar puterile occidentale aveau de asemenea interesul de a diviza și de a cuceri Iugoslavia. Socialiștii au câștigat alegerile din republicile din Serbia și Muntenegru, în timp ce partidele pro-capitaliste au câștigat în restul Iugoslaviei. Nicio surpriză că lumea occidentală a acuzat Serbia de problemele din Iugoslavia și a sprijinit celelalte republici. A fost cauza principală a războaielor. După aproape zece ani de rezistență a Serbiei la presiunea occidentală, conspiratorii și-au pierdut răbdarea și au cerut o intervenție militară împotriva sârbilor din Iugoslavia. Rusia a depus un veto în acest sens în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Atacarea unui stat independent fără aprobarea Națiunilor Unite este o crimă, iar aceasta a fost o problemă pentru conspiratori.

 

Președintele Clinton

Oficial, presedintele american Bill Clinton trebuia sa lanseze atacul asupra Iugoslaviei. Bineînțeles, el s-a opus comiterii infracțiunii. Apoi a apărut cazul Monika Lewinsky, în de care presa a arătat un interes deosebit față de viața sexuală a președintelui Clinton, informând despre acest lucru în fiecare zi timp de peste un an. Apoi Congresul american, Senatul și Curtea Supremă au descoperit şi ele interesul pentru viața sexuală a președintelui SUA și l-au citat să depună mărturie despre viața sa sexuală în fața Marelui juriu. De când Congresul SUA, Senatul si Curtea Supremă sunt interesate de viata sexuală a preşedintelui american?

Răspunsul este – din momentul în care Bill Clinton a rezistat la comiterea infracțiunii de agresiune împotriva Iugoslaviei. Președintele Clinton a mințit în fața Marelui juriu cu privire la viața sa sexuală, ceea ce majoritatea oamenilor ar face în locul său. Si faptul că a minţit sub jurământ în legatură cu viaţa sa sexuală, a condus la acuzatia de mărturie falsă, obstrucționarea justitiei şi la punerea sub acuzare a acestuia. Viața sexuală a lui Bill Clinton l-ar fi putut îndepărta de pe poziția prezidențială. Serios?

Procesul de punere sub acuzare a lui Bill Clinton nu a fost altceva decât șantaj. Şantajul l-a obligat pe preşedintele Clinton să conducă la agresiunea criminala a NATO asupra Iugoslaviei sau să se confrunte cu înlaturarea lui din funcţie. Desigur, președintele Clinton a ales postul şi nu viețile a mii de oameni și a comandat atacul asupra Iugoslaviei. Cazul Lewinsky a fost complet uitat în momentul în care Bill Clinton a decis să desfășoare o agresiune militară împotriva Iugoslaviei. A fost o crimă. Am scris mai multe despre acest lucru în articolul My debt to Yugoslavia.

Şi astfel ajungem la întrebarea cine are o asemenea putere de a manipula Congresul american, Senatul si Curtea Suprema şi de a-l şantaja pe preşedintele Statelor Unite? Este, fără îndoială, o organizație puternică, cu oameni excepțional de bogați. Cei care  ar putea comite o astfel de infracțiune sunt doar câțiva, şi o anchetă nu ar trebui să aibă probleme să-i găsească pe cei responsabili, chiar dacă îţi ascund averile şi puterea de influenţă.

 

Președintele Miloşevici

Lumea occidentală l-a proclamat vinovat pe președintele Serbiei și apoi al Iugoslaviei, Slobodan Miloşevici, pentru toate războaiele din Iugoslavia. După lovitura de stat din Iugoslavia organizată de conspiratori în anul 2000, președintele Miloşevici a fost arestat și trimis la Curtea Internațională de Justiție de la Haga. El a fost acuzat acolo pentru crime pe care le-ar fi comis în războiul din Iugoslavia. În patru ani de proces, nici o dovadă nu a confirmat că ar fi comis vreuna dintre crimele de care fusese acuzat. În acest fel justificarea agresiunii NATO asupra Iugoslaviei a devenit deosebit de şubredă. În aceste condiții, moartea lui Slobodan Milošević a răspuns cel mai bine nevoilor conspiratorilor.

Există o bază pentru investigarea medicilor care au avut grijă de boala cardiacă a lui Slobodan Miloşţevici la Tribunalul de la Haga. Cu trei luni înainte de moartea sa, un control medical a găsit urme de medicament Rifampicină în sângele său. Este un medicament pentru lepră și tuberculoză, cunoscut ca neutralizator al unor efecte ale medicației primite de Milošević pentru tensiunea sa crescută de sânge și starea inimii sale. Milošević a fost informat despre această descoperire cu patru zile înainte de moartea sa, când a încetat să mai ia medicamente.

Chiar numai găsirea, în sângele lui Miloşevici, a medicamentului nenecesar  și care reducea efectul medicaţiei pentru afecţiunile cardiace, ar putea fi considerată o tentativă de crimă. Ancheta asupra motivelor pentru care medicamentul pentru lepră și tuberculoză a fost localizat în sângele său nu a fost niciodată efectuată. Tribunalul a emis comunicate conform cărora Slobodan Milošević a avut acces liber la medicamente, astfel încât a putut să fi luat chiar el medicamentul. Cu alte cuvinte, ar fi putut să o facă cu scopul de a se sinucide. Investigarea morții lui Slobodan Miloşevici nu a luat în considerare faptul că a cerut primirea de ajutor de la un doctor independent. Instanța a respins cererea sa. Rezultatul a fost infarct din care a murit. Nu este nicio surpriză faptul că anchetatorii au concluzionat că Miloşevici a murit dintr-un atac de cord ca o cauză naturală.

Cu toate acestea, un număr mare de medici au declarat că moartea sa ar fi fost cu siguranță împiedicată de operarea de rutină de angiografie coronariană și de montare a un ui stent. Aceasta este o procedură medicală elementară pentru boli cardiace care i-ar fi salvat viaţa. Medicii trebuie să răspundă de ce nu s-a efectuat o astfel de intervenție de rutină de introducere a stenturilor în artera sa cardiacă? Fostul prim-ministru al Serbiei, Ivica Dacici, a declarat că „Miloşevici nu a murit la Haga, ci a fost ucis la Haga”. Se poate presupune, fără îndoială, că moartea lui Slobodan Miloşevici a fost o crimă comisă de Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Ancheta trebuie redeschisă. In primul caz, ar fi fost vorba de o persoana care a fost in mod special responsabila pentru moartea sa. Mai multe informații pot fi găsite aici: Death of Slobodan Milošević.