Ruşinea de a aparţine "civilizaţiei occidentale", a capitalismului sălbatic şi "democraţiei" nebuniei generalizate

Ceremonia semnării acordului economic din SUA și China, pe 16 ianuarie 2020, nu a fost nimic altceva decât o reprezentație de cel mai prost gust a individualismului, egocentrismului și aroganței cu care capitalismul i-a înzestrat și marcat existențial pe americani. Marele corporatism Trump a pus în scenă un spectacol grotesc al „excepționalismului american”, un excepționalism în mârlănie, nesimțire, lipsa celor mai elementare norme de conduită și ospitalitate față de cei considerați musafiri. Preț de o oră, cu stoicismul caracteristic poporului lor, reprezentanții statului chinez, în frunte cu vicepremierul chinez Liu He, au trebuit să asiste la laudele exagerate cu care Trump i-a flatat, în stânga și în dreapta, pe toți colaboratorii săi americani care au făcut posibil acordul („great!”, „beautiful!”, „tremendous!”, „fantastic!” „job”, nu mai contenea Trump), la glumele sale nesărate, la înțepăturile către adversarii politici. Toate lucruri care nu aveau nicio legătură și nu îi priveau pe chinezi. Oamenii trebuie să se fi simțit în plus la un spectacol exclusiv american. Trump a vorbit peste o oră, chinezii nici 10 minute… Sigur au înțeles că se află în patria spectacolului și politicianismului, a vodevilului. Totul în discursul lui Trump, cu excepția introducerii, a prezentării chinezilor și a motivului pentru care erau acolo, a fost despre ei, despre America, nimic nu a mai fost despre China. Absolut jenant! Mie unul rar mi-a fost dat să văd o asemenea probă de nesimțire la nivelul cel mai înalt.
Prin contrast, puteți să vedeți, să observați modul în care chinezii, poate în special japonezii, dar în general asiaticii înțeleg să își trateze oaspeții, mai ales pe cei de seamă, importanța pe care le-o acordă.
Bunul simț, umilința, cumsecădenia cu care sunt înzestrați, prin tradiție, prin însăși cultura, civlizația și mentalitatea lor sunt mai mult decât admirabile. 

De partea cealaltă, în civilizația occidentală, a capitalismului sălbatic și „democrației” nebuniei generalizate, care își pierde orice reper moral și de common sense (bun simț), avem o concentrare aproape exclusivă asupra proprilor persoane, un individualism deocheat, un carierism desuet, care exilează discernământul, conduita morală și simțul ridicolului în raporturile cu alții, cu ceilalți. Avem în această filmare exemplul concludent în acest sens în care Trump se retrage cu un pas înapoi de la tribună pentru a-i face loc vicepreședintelui Pence, care are rolul de a-i aduce laude, personalității și realizărilor: Trump se retrage cu spatele la delegația chineză fără a le acorda nici cea mai mică importanță…
Diferențele de mentalitate în sensul amabilității și bunului simț sunt uriașe între „galbeni” și „albi” azi, pe măsură ce ultimii și-au pierdut cu totul cavalerismul și bunele maniere care îi caracterizau demult. Prin raportare și cu luciditate ți se și face rușine că aparții de ceea ce se numește „civilizație occidentală”! 

Pe de o parte, în jungla capitalistă occidentală, războiul economic al tuturor împotriva tuturor îi face pe vestici să-și piardă mințile și calitatea de oameni, să se rupă de orice trecut și tradiții, de unde și-ar putea extrage și normele de conduită, de umanitatea lor, înlocuită cu o poleială artificială a comandamentelor jocurilor de interese ipocrite. De cealaltă, totul se face pragmatic, calculat în pași mici, cu rigoare și disciplină, inclusiv mentală, trecutul e îmbinat cu prezentul, tradițiile cu modernitatea, economicul nu a extirpat umanitatea din fiecare. 

Există un război economic și civilizațional pentru supremație între Occident și asiatici. Cine va câștiga? Eu nu am nici cea mai mică îndoială!…

Sursa:  http://anonimus.ro/2020/01/buricul-pamantului/

Orban a numit un escroc imobiliar în funcţia de secretar de stat: Mironel Panţuroiu din cauza căruia zeci de familii s-au trezit că apartamentele pe care le plătiseră erau ipotecate de dezvoltator la bancă

Oamenii lui Iohannis vor strigături şi dans, dar din şandramaua guvernului penele iese fum mai ceva ca-n Australia! Cine mai ştie ce blaturi şi tîrguri au loc între odioşii puterii?, că nu degeaba se vorbeşte de învelirea tăriceanului cu penele puterii. Orban şi-a vopsit părul ca să pară june în 2020, dar Iohannis vrea anticipate! Îi face niţel vînt! Aţi vrut la putere?, staţi la putere incompetenţilor! Va fi boschetar Orban dacă pierde scaunul de premier? Săracul! Cum va trăi cu 3.000 de lei pe lună! Rareş Bogdan, şi el o „broască râioasă” – ca să lucrăm cu materialul clientului -, dacă ajunge premier, e vai de cămaşa românului! Clovnul e de o violenţă devastatoare! Ce spectacol dramatic şi ce slugoi jalnic acest Rareş Bogdan! Ori de cîte ori are ocazia publică, îşi pupă în fund, în mod „doct şi elegant”, Klovnul-şef. Linguşeala, trădarea şi traseismul sînt la români mult mai vechi decît scrierile caragielene. Aşadar, guvernare nu avem. Avem scandalurile lor politice.

Aceeaşi perdea de fum şi la usere! Barna a venit cu un proiect care să elimine pedepsele penale ce incriminează consumul propriu de droguri, crezînd că drogurile vor rezolva problemele acute ale ţării. Fie, ei, de la penele sau usere, au nevoie de „iarbă” pentru iluminare! Pe un idiot nimic şi nimeni nu-l poate scoate din condiţia sa (cu toate că, idiot, la origine, în greacă, înseamnă cel care îşi vede de treburile sale), iar Barna manifestă frăţie cu drogaţii, homosexualii şi cu cei care vor distrugerea familiei tradiţionale, preocupat de aplicarea instrucţiunilor murdare, dictate din afară. Nu de necesităţile imperioase ale cetăţeanului. Afurisiţii ăştia, pe care colegul lor de partid Claudiu Năsui i-a numit „cămăşile negre”, vor scădea sub 5% în sondaje! Mai ales cu Barna, în vîrful plopului cu mere! Mai ales că, o altă broască rîioasă a ţîşnit din tufe direct pe scenă, şi sîntem nevoiţi să-i ascultăm orăcăitul guran. Şi-a propus să sară cît mai sus! Se ştie, însă, gargara se diluează numaidecît!

La DNA s-au tras perdelele groase, iar Iohannis nu mai aminteşte o vorbă despre lupta anticorupţie, de cînd, făcătoarea de dosare false, celebra decapantă, protectoarea marilor corupţi, ne-a părăsit pentru un post călduţ în cocina bruxelleză. Drept era ca, după faptele comise, baschetbalista să fie păzită şi protejată de gratiile reci de la Rahova sau Jilava! Homocentriştii, obrăznicia şi laşitatea au învins! Manipularea este atît de groasă, încît a pătruns pînă la „imbecilii din ultima pătură socială”, cum spunea Hitler. Au învins aceste două oferte catastrofale – preşedinte şi guvern –  care ne vor da doar mărunţiş, în timp ce noi, le dăm salarii uriaşe din impozitele noastre, înainte, ca la curve, ce sînt! Incompetenţi, egoişti, ticăloşi, perverşi, de trei luni, fac eforturi pentru a „îngropa” mai abitir viitorul Ţării. La comenzi şi interese străine vor lăsa ţara în chiloţi!

Ăştia nu-s capabili nici să păzească oile! Au acelaşi comportament ca al decapantei, care a asasinat viitorul multor oameni de bună credinţă! Ca să ajungă la alegeri anticipate, odioşii penelişti şi tartorul cel mare s-au zbătut să provoace moţiunea de cenzură! Orban declară că nu demisionează, ci îi determină pe social-democraţi să demită guvernul. Ce spuneam eu? Puterea are endorfine care le aduce o stare euforică dependentă, iar sănătatea noastră socială a ajuns să depindă de înşelătoria lor acută! Pesedeul se prea poate să-şi fi băgat un şarpe în sîn, dar şarpele n-o să stea fără să-i muşte! Blatul masiv şi jocul de glezne sînt cunoscute şi de ei! Deh!, boli contagioase, metehne vechi, şi nenorociţi de pus în carantină!

În focarul acesta de reală corupţie şi de timidă revoltă pentru dreptate, adevăr şi libertate s-au pripăşit manipulatorii şi trădătorii marca Iohannis, care au lobotomizat creierul norodului şi s-au pus pe experimente! Vor creşterea vîrstei de pensionare! Nemernicii! Ştiu că  românii care au muncit o viaţă îşi trăiesc ultimii ani nu în concedii, ci în suferinţă, lipsuri, boli, spitale şi medicamente? Dacă la Ministerul Muncii un cîntăreţ a ajuns consilier pe probleme de stat, asta spune tot şi e de plîns! Doar să te uiţi la ministreasa muncii, şi chipul ei îţi vorbeşte de la sine! Un aspect similar şi la „finanţele” ţării! Orban a numit un escroc imobiliar în funcţia de secretar de stat: Mironel Panţuroiu, implicat în scandalul imobiliar „Terra Residence”, în urma căruia zeci de familii s-au trezit că apartamentele pe care le plătiseră erau ipotecate de dezvoltator în favoarea unor bănci. Păgubiţii se judecă şi azi la Tribunalul Bucureşti cu Mironel Panţuroiu. Iată cine va gestiona datoria publică a României! O datorie istorică de aproape 5 miliarde de euro, pe care guvernul Orb-ban a făcut-o în trei luni! Orban nu mai încetineşte motoarele, şi, potrivit felului în care promite, dacă era pînă acum ministru al transporturilor, erau deja gata autostrăzile pe Lună, pe Marte şi liftul spaţial către Calea Lactee. N-ar mai fi apărut în calea autostrăzilor, ca specii protejate, liliecii, urşii, cretinii şi, mai nou, gîndacul croitor de stejar. De fapt, găşcarii lui Orban sînt lighioane protejate politic din ţară şi de-afară! Sperăm că, la timpul potrivit, aceşti nelegiuiţi vor primi cuvenitele şuturi în fund! Greşeala noastră, că-i lăsăm de capul lor, să ne bage mîinile în buzunare.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis

Potrivit Torei, poporul Edom - pe care rabinii îl identifică cu Europa - este destinat să asculte de poporul lui Iacov, poporul evreu, Israel. (Ciocnirea ideologică mondială 2)

 Youssef HINDI

(Primul episod:  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/ciocnirea-ideologica-mondiala-i.html)


O altă lectură a ciocnirii civilizațiilor: Modernismul împotriva tradiției

Dacă studiem, din perspectiva istoriei civilizațiilor era contemporană, și anume secolele al XIX-lea și al XX-lea, putem într-adevăr vorbi despre o ciocnire a civilizațiilor, dar nu și între civilizațiile creștine și musulmane; este vorba deci despre o ciocnire între modernism și tradiție, modernismul fiind reprezentat și condus de Occident, mai întâi cu Imperiul britanic și apoi cu Statele Unite în avangarda sa.

Este foarte important să se facă distincția între Europa și Occident. Occidentul este o construcție legată de această fabricare ideologică, care este iudeo-creștinismul, și care trimite mult mai mult la lumea anglo-saxonă talasocratică decât la continentul european [6]. Ceea ce numim acum “Vestul” nu este doar o construcție ideologică, ci una politică, și anume Uniunea Europeană și omologul său geostrategic, brațul armat al Statelor Unite, NATO. Acest Vest are chipul lumii anglo-saxone care a cunoscut o expansiune economica si geopolitica impinsa de un mesianism veterotestamentar, care a însoțit și a urmat revoluția lui Oliver Cromwell (1599-1658) [7].

Prin urmare, lumea occidentală este acea grupare ideologică, politică și geopolitică care a absorbit treptat vechea lume catolică, greco-latină, dar și cea germanică și care, la începutul secolului XX, nu mai poate fi numită creștină, în aşa măsură modernismul materialist și revoluțiile care rezultă din matricea mesianismului ateist [8] care au promovat-o, au invadat-o și au dezintegrat-o treptat.

Cel care a identificat mai intai manifestarea geopolitica a confruntarii dintre traditie si modernism [9], confruntare în continuare de actualitate, este istoricul britanic Arnold J. Toynbee (1889-1975), theoretician al istoriei pe termen lung şi al civilizaţiei. A. J. Toynbee este, de asemenea, la originea expresiei „Ciocnirea civilizațiilor”, care a fost preluată și al cărei concept pe care îl acoperea a fost pervertit de Bernard Lewis.
Căci, pentru A. J. Toynbee, ciocnirea civilizațiilor nu opune creștinismul şi islamul, ci civilizația modernă cu civilizațiile tradiționale. Astfel, în 1947, istoricul civilizației a prezentat o interpretare original a colonialismului occidental din prima jumătate a secolului XX:

Acest atac concentric lansat de Occidentul modern împotriva lumii Islamului a inaugurat conflictul actual dintre cele două civilizații. Se va vedea ca el face parte dintr-o mişcare mult mai mare şi mai ambiţioasă prin care civilizaţia occidentală vizează încorporarea întregii umanități într-o singură societate mare si controlul a tot ceea ce, pe uscat, pe mare şi în aer, umanitatea poate exploata datorita tehnologiei vestice moderne. Ce face Occidentul cu Islamul, face în același timp cu celelalte civilizații supraviețuitoare — creștinii ortodocși, indienii, lumea dsin orientul extrem — și cu societățile primitive supraviețuitoare care sunt în prezent în agonie, chiar și în ultimele lor redute din Africa tropicală.” [10]

Această mișcare de încorporare a întregii umanități într-o singură societate mare este însoțită de o altă mișcare menită să integreze toate religiile tradiționale pentru a le supune uneia singure în cadrul acestui ONU al religiilor care este Congresul mondial al religiilor (Congress Of The Leaders of World and Traditional Religions)[11]. Acest proces de subversiune, descompunere și supunere a creștinismului și islamului a început în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea [12]. Acest proces a ajuns în secolul XXI în faza sa finală, după cum reiese din declarația din 2012 a reprezentantului de atunci al udaismului la Congresul mondial al religiilor, rabinul Ashkenazi al Israelului, Yona Metsger: „Visul meu este de a construi ceva similar cu ceea ce Organizația Națiunilor Unite este pentru diplomați, de a unifica religiile, demnitarii fiecărei națiuni, ai fiecărei țări, inclusiv cei care nu au o relație diplomatică.” [13]

Pe scurt, ciocnirea dintre modernism si traditie, sau, cu alte cuvinte, între globalismul mesianic și națiune, este deghizat în confruntare religioasă islamo-creştină, cu scopul nemărturisit de a distruge rămășițele creștinismului și islamului pentru a dizolva aceste două civilizații și religii într-o postmodernitate care trebuie redefinită.

Dominația creștinismului: o lectură biblică și escatologică

Condiția prealabilă pentru acest triumf escatologic a fost dominația occidentului creștin de către reprezentanţii iudaismului.

Pentru a înțelege relația dintre evrei și europeni și relația dintre iudaism și creștinism în timpurile contemporane este nevoie de cunoașterea naturii relatiilor dintre Iacov si fratele Esau din Tora. Pentru că Biblia ebraică este temelia praxeologiei iudaice în toate domeniile, în aşa măsură încât inspiră chiar și viziunea istorică și geopolitică dezvoltată de rabini și de intelectualii laici evrei pe urmele lor.

Esau este fratele mai mare al lui Iacov, chiar dacă aceștia sunt de fapt gemeni, pentru că Esau s-a născut primul. Este scris în Tora că, înainte de nașterea lor, Dumnezeu, vorbind cu soția lui Isaac, mama lui Esau și Iacov, i-a anunțat că două națiuni vor veni de la ea:

„Domnul însă i-a zis: În pântecele tău sunt două neamuri și două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge mai puternic decât celălalt și cel mare va sluji celui mai mic!”(Facerea 25:23)

Potrivit Torei, poporul Edom - pe care rabinii îl identifică cu Europa - este destinat să asculte de poporul lui Iacov, poporul evreu, Israel.

Aceasta promisiune au încercat David Reuveni și Solomon Molcho să o împlinească în secolul al XVI-lea.

După cum a scris marele istoric al lui Judaismului Gershom Scholem (1897-1982): Viziunile și dicursurile lui Solomon Molcho au amestecat kabala și incitarea la acțiune politică cu scopuri mesianice în rândul creștinilor. Martiriul său (1532) a făcut ca comunitatea evreiască să-l socotească ca unul dintre „sfinții” kabalei. Mișcările apocaliptice au văzut apariția lui Martin Luther ca un semn nou, un semn al prăbușirii Bisericii și al apropierii sfârșitului timpului.” ^[14]

Solomon Molcho s-a dedicat atragerii atentiei preotilor crestini, lucru pe care l-a facut cu mare pricepere; clericii au venit sa-i asculte discursurile, datorita carismei si viziunilor sale, care au impresionat publicul (de exemplu, acesta prezice inundațiile de la Roma din 1530 și cutremurul din Portugalia din 1531).

În unele dintre discursurile sale a anunțat căderea Romei (care întruchipează Edomul) și a creștinismului, precum și reconstrucția Iudeii. Prin intermediul maestrului său, David Reuveni, Molcho a reușit să se apropie de cardinali (începând cu Cardinalul Giulio) din Roma și să se întâlnească cu Papa Clement VII, pe care a încercat să-l convingă că răscumpărarea poporului evreu era iminentă. El a reușit să-l impresioneze pe papă, până la punctul în care i-a acordat o aprobare scrisă prin care îl autoriza să predice în fața unui public creștin și să își publice textele (cu condiția să nu fie anti-creștine).

In timp ce Molcho a pus primele pietre ale alianţei dintre evrei şi creştini, inchiziţia şi împăratul Charles V i-au pus capat prin trimiterea lui Molcho pe rug si a stăpânului său Reuveni într-o celulă.

Abia în secolul următor a fost înfăptuită alianța iudeo-creștină, mai precis între iudaismul mesianic și mileranismul protestant.

La începutul secolului al XVII-lea, teologii protestanți englezi au început să apere ideea de reimplantare a evreilor în Pământul Sfânt pentru a grăbi întoarcerea lui Isus și astfel a-i converti pe evrei la creștinism. Printre acești teologi protestanți care au promovat acest proiect, s-au numărat Joseph Mede (1586-1635), Richard Baxter (1615-1691) și un parlamentar englez, Sir Henry Finch (1558-1625), care a scris o carte de exegeză în care el „a prezis” întoarcerea evreilor în Pământul Sfânt: The World’s Great Restauration, or the Calling of the Jews (Marea restaurare a lumii sau Chemarea evreilor).

[5] Stephen Walt et John Mearsheimer, Le Lobby pro-israélien et la politique étrangère américaine, La Découverte, 2009, p. 270.
[6] J’ai analysé dans Occident & Islam – Tome I des évènements majeurs dans l’histoire de l’Angleterre du XVII^e siècle, qui transformeront historiquement et de manière décisive — notamment à l’occasion des deux guerres mondiales — le rapport de ce monde anglo-saxon à l’Europe continentale.
[7] Y. Hindi, Occident & Islam – Tome I, chapitre I.
[8] Cf. Y. Hindi, La Mystique de la Laïcité, Généalogie de la religion républicaine, 2017, Sigest.
[9] Thèse que René Guénon développe dans La Crise du monde 
moderne, 1927.
[10] Arnold J. Toynbee, L’Islam, l’Occident et l’avenir, 1947, 2013, Editions Des Malassis, pp. 14-15.
[11] Voir le site du Congrès mondial des religions : http://www.religions-congress.org/component/option,com_frontpage/Itemid,1/lang,english/
[12] Y. Hindi, Occident & Islam- Tome I, chap. II.
[13] Euronews, « Kazakhstan : une quête d’unité spirituelle », 04/06/12.
^[14] Gershom Scholem, La Kabbale : Une introduction. Origines, thèmes et biographies, Gallimard, coll. « Folio Essais », 2003, p. 142.

Va urma.

 Autor: Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.