Uitaţi închisorile, viitoarea pedeapsă va fi virtuală. Pentru unii în palate, pentru alţii în barăci din bidoane

În primul episod despre Marea resetare există un link care trimite către textul de mai jos, despre cum vom fi pedepsiţi în viitoarea societate rezultată din ceea ce azi ni se propune (impune, mai corect) sub această ambiguă şi „generoasă” denumire, acoperitoare a unui mult mai prozqaic şi întunecat stat totalitar. Pentru a vă ajuta să digeraţi şi să asimilaţi cât mai bine subiectul ceţos al „resetării” (confiscării) lumii, vă redau mai jos textul articolului. Comentariile despre cum putem ajunge pedepsiţi în masă pentru delicte de opinie şi atitudine, despre cum pedofili, psihopaţi sau criminali sîngeroşi îşi pot face de cap în continuare, despre cum cei protejaţi de sistem, chiar dacă condamnaţi, vor avea regimuri preferenţiale - de exemplu, cum va fi să -ţi petreci pedeapsa într-un palat aflat pe un domeniu întins -  şi multe altele le puteţi, sunt sigur, face singuri.

Închisorile au devenit simbolul dominant al pedepsei în democrațiile moderne. Dar ele sunt scumpe și fundamental nu funcționează. În 2020 vom explora modalități de utilizare a tehnologiei pentru a crea închisori virtuale care ar putea înlocui în cele din urmă varianta din cărămizi și mortar. Oportunitățile, atât pentru deţinuti, cât și pentru stat, sunt uriașe. Dar la fel și riscurile. 

După cum știu responsabilii politici și deținuții, închisorile sunt printre cele mai risipitoare instituții din societate. Ele risipesc bani: În Marea Britanie, costă aproximativ 80,000 £ pe an pentru a găzdui un deţinut, luând în considerare costurile mari de capital implicate în construirea și întreținerea închisorilor. 

Ele pierd potențial: trăind în izolare cu amintirea constantă a eșecurilor trecute și actuale și alături de cel mai antisocial din societate nu este contextul ideal pentru dezvoltarea abilităților de viață.

Și risipesc şi oportunități de reducere a criminalității, utilizând fonduri care ar putea fi investite în politici inteligente și sprijin timpuriu pentru cei cu background de traume, abuzuri și neglijare – toate acestea fiind mult mai rentabile. 

Monitorizarea electronică, sub formă de etichete, utilizează deja tehnologii de localizare, GPS și radio-frecvență. Acestea vor fi completate de sisteme sofisticate care vor permite corelarea locației persoanelor aflate sub supraveghere cu rapoartele privind criminalitatea. . Acest lucru va crea un domeniu de aplicare imens pentru a impune restricții suplimentare cu privire la locul în care merg, cu cine se asociază și ce fac.Există, de asemenea, posibilitatea de a face uz de realitatea virtuală pentru cei aflați în arest la domiciliu sau interdicţii pentru a sprijini învățarea de la distanță (gândiți-vă la cursuri de instalații sanitare în sisteme VR), sau pentru a recrea privaţiunile de închisoare prin solicitarea unui anumit număr de ore în singurătate cu sistemul VR. 

Închisorile virtuale vor costa mult mai puțin decât penitenciarele – etichetele GPS sunt raportate la un cost de 9 £ pe zi – și s-ar simți cu siguranță ca o pedeapsă grea, cu un nivel ridicat de restricție simțit tot mai acut atunci când trăiesc alături de cei care pot să-şi vadă în linişte de treburile lor. Dar efectul unei închisori virtuale asupra prevenirii recidivei este necunoscut. În teorie, capacitatea tehnologiilor de a le permite celor pedepsiţi să-și păstreze legăturile pro-sociale – de exemplu, cu munca și familia – ar trebui să reducă infracțiunile. Dar există totuşi un risc ca cei supuși unor astfel de restricții să fie supărători pentru alţii. 

Dacă dorim să introducem închisori virtuale, va trebui să răspundem la câteva întrebări cheie. În primul rând, cine ar trebui să fie trimis în ele? Dacă vedem închisorile virtuale ca o alternativă mai dură la amenzi și sentințe comunitare, atunci vom aduce şi mai mulți oameni în sistemul nostru judiciar, sporind costurile. Introducerea în sistem acelor mai periculoşi ar putea crea alte riscuri. Închisorile virtuale ar putea face aproape sigur faptul că orice alte infracțiuni vor fi detectate și pedepsite, dar cei carora nu le pasă de consecințe vor fi în continuare în măsură să găsească modalități de a comite infracțiuni.

În al doilea rând, ce se întâmplă cu încălcarea regulilor de închisoare virtuală? Un regim sensibil ar permite infracțiuni minore, cum ar fi un deţinut care părăsește zona permisă în cazul unei urgențe medicale. Dar infracțiunile mai mari pot duce la încarcerarea într-o închisoare din cărămizi și mortar.

În al treilea rând, cum ar trebui să arate regimul exact? La fel ca în sistemul penitenciarului fizic, există alegeri privind cât de mult să ne concentrăm asupra izolării și pedepsirii imediate, în detrimentul schimbării personale, care oferă rezultate pe termen lung.

În 2020, închisorile virtuale vor continua să fie construite pe măsură ce extindem rolul tehnologiei în supravegherea infractorilor. Dar nu avem nici o idee dacă vom fi intra ca nişte somnambuli într-o lume mai umană și eficientă, sau într-una distopică, mai costisitoare.

Sursa: https://www.wired.co.uk/article/virtual-prisons

Acei 0,0001 % care au mulţi bani şi cred că această lume este a lor - Marea resetare pe înţelesul tuturor (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 14)

 

 (Primul episod despre Marea resetare: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/marea-resetare-pe-intelesul-tuturor.html.)

Deci, cine sunt oamenii care impun marea resetare și cât de coordonat este acest efort?

La prima vedere, par a fi suspecții obișnuiți: capitaliștii de top ai lumii, dinastiile bogate din diferite părți ale Pământului, membrii regalității laice și religioase, miliardarii etc. cu alte cuvinte, oamenii care au suficienți bani pentru a simți că această lume este a lor, acei 0.0001% — și poate chiar și persoanele aflate imediat sub ei care caută mobilitate ascendentă. Unele fețe familiare, unele fețe pe care nu le-am văzut niciodată.

Evident, ei nu sunt o masă monolitică, și sunt sigur că nu sunt de acord între ei în toate cele și, probabil, concurează pentru cine ajunge să înfulece mai mulți plebei. Există cu siguranță rivalitate între elitele americane și chineze, de exemplu, sau între elitele americane și rusești, precum și între diferiți super rechini individuali. Dar, una peste alta, chiar și în timp ce concurează, au interese comune și mesaje comune, și există mai mult camaraderie strategică și teren comun între ei decât între oricare dintre ei și oricare dintre plebei. De exemplu, nici unul dintre ei nu pare a respinge ideea de a crea o nouă categorie de active financiare pentru a face bani din ele! În plus, ei au și consilieri care, la rândul lor, concurează unul cu celălalt pentru cea mai mare remunerație, încercând să-și promoveze ideile. Toate subiective, în acelaşi timp coordinate extins – şi costisitor - în domenii ale intereselor lor comune.
Și în prezent, conceptul „câștigător” pare a fi o lume plină de abrevieri: AI, 5G, IoT și așa mai departe. O lume în care banii sunt digitali, mâncarea este cultivată în laborator, unde totul este numărat și controlat de monopoluri gigantice, iar oamenii sunt în mare parte lipsiți de voință liberă. O lume în care fiecare element al naturii și fiecare ființă vie este fie o gazdă de date, fie o sursă de energie — sau ambele. O lume în care fluxul de zi cu zi al plebeilor este microgestionat de o IA permanent supraveghetoare şi sâcâitoare, care înregistrează gânduri și sentimente înainte ca oamenii să ajungă să aibă aceste gânduri și să simtă chiar ei. O lume în care viaţa în sine este externalizată către mașină, iar o ființă umană este în esență un costum de carne.

Acum, nu cred că această viziune va deveni vreodată realitate în întregime. Este probabil să implodeze înainte de a ajunge la jumătatea drumului — și o parte din ceea ce tocmai am descris să nu fie mai mult decât visarea cu ochii deschiși a unei minţi foarte stricate. Dar aceşti nebuni puternici încearcă tot posibilul pentru a realiza această realitate de coșmar. Astfel, pericolul nu este în a fi depășit de o IA brusc conștientă de sine, ci în întreruperea vieții normale și în mizeria totală pe care nebunii o pot provoca minților și corpurilor noastre, în timp ce aceştia se grăbesc să felieze și să ciopârţească lumea, folosind sintagme capcană, cum ar fi "criza globală de sănătate" sau "schimbările climatice."

Și da, există cu siguranță coordonare și continuitate, deoarece există continuitate în dinastii și tendințe filosofice. Unele dintre ele sunt mai efemere, iar unele dintre ele sunt mai concrete. Pe partea efemeră, viziunea “resetatorilor” este legată de la ideile futuriste care au fost populare la începutul secolului al XX-lea, la visul unui monopol corporatist global care a sprijinit revoluția bolșevică din 1917, şi la dorinţa fierbinte generală de a controla lumea cu tehnologie, ceva care a fost încercat și a eșuat în Uniunea Sovietică în anii '60 – folosind limbajul foarte asemănător cu cel de astăzi. Pe partea concretă, Marea resetare (care, apropo, este foarte bine coordonată, în măsura în care atât Biden, cât și Johnson utilizează aceleași cuvinte codate prezentate de WEF) se dezvoltă din eforturile de după al doilea război mondial de a menține un echilibru energetic „corect” în lume, cu interese financiare „corecte” care valorifică beneficiile.

Limbajul „sustenabilităţii”, care este un pilon important al setului de marketing al Marei resetări, a fost creat inițial ca parte a diferitelor programe ale ONU – cum ar fi „Agenda 21” și „Agenda 2030”, și sunt sigur că în timpul producerii acestor programe, au fost prezente ambele elemente – atât conspirația, cât și bunăvoința. Ambele sunt seturi de documente extrem de uscate și plictisitoare despre gestionarea resurselor și justiție, care par a fi  scrise de un profesor sovietic cap pătrat, cu un bun control al termenilor birocratici, scris mai ales pentru a justifica salariul birocraților și existența Națiunilor Unite. Ce este interesant în legătură cu cel din urmă este că, de obicei, ONU este destul de inutilă, ceea ce înseamnă că oamenii se reunesc, vorbesc, vin cu documente birocratice lungi și rezoluții fără caracter obligatoriu - și apoi, în esenţă, nu se întâmplă nimic. Dar nu de data asta. Nu acum. Programul e în derulare! Deci, trebuie să fie important pentru cineva care plătește. Și da, sunt cinică. În tot ceea ce se întâmplă, există întotdeauna o combinație de bune intenții, lăcomie, ambiție, relații personale, interese financiare, iluzii și așa mai departe. Politicienii vorbesc cu finanțatorii, generalii vorbesc cu politicienii, cineva este unchiul altcuiva, și așa se fac lucrurile. Din păcate, cu cât sunt mai puţin directe mesajele de sus în jos, și mai abundentă propaganda, cu atât mai redusă valoarea bunelor intenții, și mai ușor este pentru nemernici de a promova absurdități fără limită.

Și, desigur, inițiative de o astfel de mare amploare pot trece prin foarte lungi și liniștite “faze de planificare”, în timpul cărora ideile dorite sunt plantate în capetele oamenilor vizaţi prin conversații private, mici întâlniri, finanțări de cercetare, convenții industriale, și altele asemenea. Deci, în momentul în care butonul “acțiune” este apăsat, se simte ca şi cum există deja o tendinţă în acest sens. Și permiteți-mi să repet, absolut tot ceea ce există în istorie este rezultatul unor alegeri subiective făcute de oameni subiectivi. Modul în care se întâmplă totul în istorie este acela că oamenii se reuneac, decid ce vor să facă și o fac. Atunci când acționează persoane importante, impactul este mai vizibil. Deci, într-un fel, totul este o „conspirație”, pentru că totul vine prin intermediul agenției umane. Și adesea, oamenii importanți își acoperă acţiunile, care nu trebuie să aibă la vedere o nuanţă radicală.

Și da, între timp, cei mai mari deținători de putere din Occident şi-au dat seama că este mai rentabil și mai puțin obositor pentru ei să mituiască doar mass-media, oamenii de știință, academicienii, politicienii și chiar „opoziția controlată” — și să-i pună pe aceştia să-I convingă pe plebei — mai mult decât să controleze totul și pe toţi prin forță. Și apropo, în timp ce partea de sus a acestui turn este o conspirație, în sensul că este un efort coordonat, în care creierele acționează într-o aliniere generală unele cu altele, fără a dezvălui plebeilor adevăratele lor obiective pe termen lung — restul turnului este probabil materia umană obișnuită, înmulțită cu lipsa demodatului sentiment moral de responsabilitate. Materia umană obișnuită este un amestec de ambiție, hoţie, lăcomie, neglijență, aroganță și chiar intenții bune. Cu cât suntem mai aproape de bază, cu atât mai multă ignoranță și cu atât mai bune intenții — pentru că majoritatea oamenilor cred că fac bine — care însă nu schimbă traiectoria tragică a cavalcadei “resetării”.

 Sursa: https://tessa.substack.com/p/great-reset-dummies

Declaraţia de la Great Barrington pentru schimbarea politicilor COVID-19 inițiată de somități medicale internaționale. Semnează şi tu.

Declaraţia de la Great Barrington reprezintă momentul de cotitură al opoziţiei faţă de măsurile abuzive, represive, genocidare ale guvernelor aflate în slujba mafiei globaliste prin trecerea de la cea formula locală la o formulă internaţională, de un incontestabil înalt  nivel academic şi cu o largă suţinere a cetăţenilor obişnuiţi. Ea a fost iniţiată de

Dr. Martin Kulldorff , profesor de medicină la Universitatea Harvard, biostatistician și epidemiolog cu expertiză în detectarea și monitorizarea erupțiilor de boli infecțioase și evaluarea siguranței vaccinurilor.

Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu expertiză în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor și modelarea matematică a bolilor infecțioase.

Dr. Jay Bhattacharya, profesor la Școala de Medicină a Universității Stanford, fizician, epidemiolog, economist specializat în sănătate și expert în politici de sănătate publică axate pe boli infecțioase și populații vulnerabile 

şi co-semnată iniţial alături de aceştia de alte 53 de personalităţi de prima linie ale cercetării şi practicii medicale.

La ora la care scriu acest text acestora li s-au alăturat

11.792 de oameni de ştiinţă din domeniul medical şi al sănătăţii publice,

33.908 de specialişti medicali şi de

617.786 de cetăţeni îngrijoraţi.

Este extrem de clar că această declaraţie a devenit un manifest internaţional şi, aşa cum afirmam într-un text anterior (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/terorizarea-populatiei-nivelul-2-nu-va.html), aşa-zisele atentate teroriste islamiste din luna octombrie (Franţa, Austria) reprezintă o diversiune a guvernanţilor tocmai din cauza creşterii opoziţiei la măsurile dictatoriale şi a internaţionalizarea ei. 

Dincolo de bunul simţ şi de intuiţia politică a fiecăruia, care probabil vă spun acelaşi lucru, să remarcăm că subita radicalizare islamistă soldată liniţial cu decapitarea profesorului Samuel Paty a avut loc la numai 12 zile după lansarea declaraţiei. 

Aveţi în continuare textul ei şi la final un link pentru semnarea acesteia.

În calitate de epidemiologi ai bolilor infecțioase și oameni de știință cu specializare pe sănătatea publică, suntem foarte îngrijorați în legătură cu impactul nociv pe care actualele politici COVID-19 îl au asupra sănătății fizice și psihice. Recomandăm o abordare pe care o numim Protecție Focalizată.

Suntem de peste tot din lume, atât de dreapta cât și de stânga. Ne-am dedicat carierele țelului de a proteja oamenii. Politicile curente de carantinare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Rezultatele (și ne limităm aici la doar câteva) includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, înrăutățirea situației bolilor cardiovasculare, testări mai puține pentru depistarea cancerului și un declin al sănătății mintale – toate ducând la o mortalitate în exces în anii următori, cei din clasa muncitoare și cei tineri fiind afectați cel mai grav. Ținerea elevilor și studenților în afara școlilor este o mare nedreptate.

Continuarea acestor măsuri până când apare un vaccin va provoca daune iremediabile, iar cei care sunt mai puțin privilegiați vor suferi disproporționat de mult.

Din fericire, putem înțelege din ce în ce mai mult acest virus. Știm că vulnerabilitatea fatală din cauza COVID-19 este de mai bine de o mie de ori mai mare în rândul celor bătrâni și bolnavi decât în rândul celor tineri. De fapt, pentru copii, COVID-19 este mai puțin periculoasă decât multe alte rele, inclusiv gripa.

Pe măsură ce imunitatea crește în rândul populației, riscul infectării devine pentru toți mai mic – inclusiv pentru cei vulnerabili. Știm că, în final, toate populațiile vor obține imunitatea de grup – adică punctul la care rata noilor infectări este stabilă – și că acest lucru poate fi ajutat (dar nu este dependent) de un vaccin. Scopul nostru, deci, ar trebui să fie acela de a minimiza mortalitatea și suferința socială până când obținem imunitatea.

Abordarea cea mai înțeleaptă și blândă, care pune în balanță riscurile și beneficiile obținerii imunității de grup, este să permitem celor care au un risc minim de moarte să-și trăiască viețile în normalitate și să consolideze imunitatea la virus prin infectare naturală. În același timp, trebuie să protejăm mai bine pe cei care au riscul cel mai mare. Aceasta este ceea ce numim Protecție Focalizată.

Adoptarea de măsuri pentru a-i proteja pe cei vulnerabili ar trebui să fie scopul central al politicilor de sănătate publică vizavi de COVID-19. De exemplu, casele de bătrâni ar trebui să folosească personal care a obținut imunitatea și să facă frecvent teste PCR celorlalți lucrători și tuturor vizitatorilor. Rotația personalului ar trebui să fie minimizată. Pensionarilor care trăiesc acasă ar trebui să le fie livrate cumpărăturile la domiciliu. În măsura în care este posibil, ar trebui să se întâlnească cu rudele în aer liber, nu în interior. Se poate și este perfect în aria și capacitățile celor specializați în sănătate publică să pună în aplicare o listă comprehensivă și detaliată de măsuri, inclusiv de abordări pentru gospodăriile multigeneraționale.

Celor care nu sunt vulnerabili ar trebui să li se permită imediat să își reia viața obișnuită. Pentru a scădea pragul imunității de grup, toată lumea ar trebui să recurgă la măsuri simple de igienă, precum spălatul mâinilor și statul acasă al celor care se simt rău. Școlile și universitățile ar trebui să fie deschise pentru predarea la clasă. Activitățile suplimentare, precum sporturile, ar trebui să fie reluate. Adulții tineri care au risc scăzut ar trebui să poată lucra în mod normal, nu neapărat de acasă. Restaurantele și alte afaceri ar trebui să fie deschise. Artele, muzica, sporturile și alte activități culturale ar trebui să se reia. Cei care sunt mai expuși riscului ar trebui să poată participa dacă își doresc, în timp ce societatea ca întreg se bucură de protecția oferită celor vulnerabili de cei care și-au obținut imunitatea.

Pe data de 4 octombrie 2020, această declarație a fost scrisă și semnată la Great Barrington, Statele Unite, de:

Dr. Martin Kulldorff ,

Dr. Sunetra Gupta,

Dr. Jay Bhattacharya.

Pentru semnătură:  https://gbdeclaration.org/#sign

Pe acelaşi subiect, articolul dr Gupta despre ostilitatea cu care a fost primită această declaraţie în mediile guvernamentale şi în presa oficiale aveţi aici  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/o-poveste-reala-despre-ura-minciuna-si.html