TERORIZAREA POPULAŢIEI, NIVELUL 2: NU VĂ AJUNGE TERORISMUL COVIDIAN? IA LUAŢI ŞI CEVA "TERORISM ISLAMIC"!

 

Extraordinar, înduioşător chiar, cât de sensibili pot fi aceşti aşa-zişi terorişti la durerile şi nevoile elitelor conducătoare!

Ce sublimă dovadă a solidarităţii fără frontiere între angajaţi şi angajatori!

Cum au sesizat ei că împotrivirea, la măsurile aberante şi criminale Covid-iene, creşte.

Că riscă să se organizeze chiar la nivel internaţional.

Că prea mulţi medici cunoscuţi, oameni de ştiinţă de nivel internaţional, personalităţi culturale şi chiar politice ies cu opinii contrare celor oficiale.

Că tot felul tot mai mulţi plebei se adună pentru a protesta.

Cum au simţit ei că trebuie să lase hibernarea, deja, mai lungă de un an, şi să iasă în stradă, ca să sporească terorizarea plebeilor, să abată atenţia de la covido-genocidul fizic şi spiritual al omenirii şi să dea elitelor prilejul de a lua alte „drastice şi necesare măsuri”!

De ce teroare? Păi cum să fie duse la capăt planurile statului mondial totalitar fără nicio împotrivire, sau cu o împotrivire neînsemnată, dacă nu prin instaurarea unui climat de teroare maximă şi de tot mai mult haos. Frica şi haosul trebuie să crească până când şi cei mai rezistenţi vor ajunge să cadă în genunchi şi să strige:

„Fie-vă milă! Nu mai vrem haos, nu mai vrem moarte, nu mai vrem foamete (vine  şi asta în curând!), lipsuri, boală! Nu mai vrem terorişti, anarhişti, extremişti. Nu mai vrem drepturi şi libertăţi! Doar, puţină linişte şi o bucată de pâine!”

Iar elitele, cumsecade cum le ştim, miloase cum le vedem, responsabile, cum le simţim, să vină şi să ne salveze; cu condiţia supunerii totale.

După 10 luni în care uitasem de „teroriştii cu arme şi bombe”, asupriţi fiind de „terorismul covidic”, cel puţin la fel de ameninţător şi, în plus, permanent, s-a trecut brusc la un palier superior de strivire a populaţiilor în teascul fricii: cocteilul dintre atacul viruşilor şi atacul teroriştilor islamişti.

Că terorismul islamic este de fapt o formulă de război hibrid o ştim de ceva timp. Aşa cum ştim şi că matricea în care a fost plămădit a fost războiul sovieto-afgan.

La fel de bine, ştim şi cine i-a „inventat” pe „terorişti”; adică cine i-a adunat, plătit, înmulţit, mutat de colo –colo până în prezent (şi viitor): direct, SUA. Indirect, mafia globalistă, angajatoarea elitelor guvernamentale occidentale şi întregului sortiment de „terorişti”; inclusiv cei din educaţie şi sănătate.

Mai bănuim, deducem, aflăm şi că „atentatele” teroriste au fost puse  la cale cu ştiinţa, cu ajutorul, cu instigarea şi chiar sub organizarea structurilor de forţă ale statelor occidentale. Nu vă dau decât un singur link referitor la îndrumarea şi protecţia acordată de FBI unor atentatori din SUA: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2018/03/27/exemplu-despre-cum-organizeaza-propriile-servicii-secrete-un-atac-terorist-de-tip-jihadist-caz-real-cum-va-deveni-occidentul-islamic/

dar voi reveni cu o analiză amplă asupra aia-zisului terorism islamist.

Că lucrurile nu sunt chiar la voia întâmplării o arată situaţia din Franţa: evenimentele şi declaraţiile:

„Suntem în război civil!” „Valorile Franţei sunt atacate!”  „Nu vom ceda în faţa terorii!” „Întreaga Franţă a fost vizată în atacul terorist islamist de la Nisa!”

şi măsurile, brusc dure, ca urmare a unui eveniment mult redus faţă de măcelurile din anii precedenţi. Delirul Macronian pe marginea primului atac a venit să se adauge consideraţiilor sale la adresa Turciei, lui Erdogan şi Islamului, numai bune să creeze impresia de benzină peste jar, astfel încât să justifice următorul atac.

Pentru a fi mai clar în ceea ce priveşte nefirescul subitei radicalizări macroniene, aveţi mai jos bilanţul anului 2015  şi atentatelor din anii următori cu cel puţin patru victime pentru a avea un termen clar de comparaţie cu octombrie 2020.

 

·  7-9 ianuarie 2015 : asaltul de la "Charlie Hebdo", poliţistă  la Montrouge şi 4  ostateci la Hyper Cacher - total 17 morţi

·  19 aprilie 2015: afacerea Sid Ahmed Ghlam - 1 mort

·  26 iunie 2015 : un patron decapitat în Isère

·  13 noiembrie 2015 (Stadionul Stade de France, Teatrul Bataclan şi 4 terase) - 131 morţi şi 413 răniţi

·  14 iulie 2016: atentatul de la Nisa - 86 morţi

·  3 martie 2018: Trèbes şi Carcassonne - 4 morţi

·  11 decembrie 2018: târgul de Crăciun de la Strasbourg - 5 morts

·   3 octombrie 2019: atacul prefecturii de poliţie din Paris - 4 morţi

În total, între 2012 şi 2019, aşa-zişii terorişti au produs în Franţa 263 de morţi. Şi? Nimic! Islamul era în continuare ok, migratorii bine primiţi şi îngrijiţi, nici vorbă de război civil. Nici chiar după cele două „abatoare umane” din 2015 şi 2016.

Apoi, luna trecută, după evenimente mult inferioare ca amploare şi victime, iniţial după uciderea unui profesor, apoi crescând după atacul de la Nisa, tonul lui Macron şi al oficialilor lui devine neaşteptat de "ferm" (să nu uităm că vin alegerile şi Macron are nevoie să ia faţa celor cu vederi mai stricte privind migraţia şi activităţile islamiste), islamul trebuie reformat şi „luminat”, teoriştii pedepsiţi şi expluzaţi, frontierele închise.

Relevant este şi faptul că, după cum suntem anunţaţi, ameninţarea teroristă a luat, alături de cea a viruşilor, locul lui Dumnezeu devenind eternă, permanentă şi pretutindeni. Şi, ambele, pe cale de a crea o nouă lume.

Ameninţarea din Franţa s-a dorit întărită de atacul din Austria, o acţiune evident însăilată, în care se pare că atacatorilor nu le era foarte clar nici ce ţinte au, din moment ce la ora atacului obiectivele evreieşti (sinagoga şi clădirea de birouri), lângă care a început circul, erau închise. Sau, oricum, singura ţintă era de fapt teroarea. Iar pe baza acesteia, alte măsuri restrictive.

Gradat „ameninţarea” se extinde. Guvernul britanic a evocat pericolul unor atacuri islamiste şi a ridicat nivelul de alertă.

Nu mă aştept ca lucrurile să se oprească aici şi, în lunile care vin, vom vedea alte upgradări ale terorii şi desfiinţării ultimelor fărâme de drepturi şi libertăţi.

După cum am promis, voi reveni cu o discuţie mai amplă asupra acestui aşa-zis terorism islamist, a rădăcinilor, naturii şi scopului său.

 

 

Homo evită-covidul, sclavul perfect al globaliştilor - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 11)

Din mai lungul articol al lui Boudreaux, sar peste partea despre individualismul liberal şi vă redau mai jos secţiunea cu adevărat de substanţă a acestuia. Pentru cei care vor să citească tot articolul, la final este linkul către acesta, sau li-l pot pune eu la dispoziţie.

Colectivismul covidic

Donald J. Boudreaux 

– 2 noiembrie, 2020

Colectivismul covidic – ai cărui campioni se pare că nu știu că pericolele foarte reale ale covidului sunt limitate în mod copleșitor la cei bătrâni și la cei bolnavi – creează astfel de indivizi izolați.

Monstruosul individualism al colectivismului covidic

Colectiviştii covidieni comandă indivizilor să păstreze distanța fizică unul față de celălalt și, în multe cazuri, să rămână în mare parte limitați la casele lor. Aceste comenzi nu iau deloc în considerare profilurile de risc extrem de diferite ale diferitelor grupe de vârstă. Diktatele unice pentru toţi ignora distincțiile relevante între indivizi făcuţi din carne și sânge.
Sub tirania colectivismului covidic, cei dintre noi suficient de norocoși să rămână angajați deseori lucrează de acasă, închiși din locurile noastre de muncă și cu interdicţia de a se amesteca fizic cu colegii. La sfârșitul fiecărei zile, multe dintre locurile pe care le-am frecventat o dată pentru recreere, mese, divertisment, sau simplă camaraderie simplă sunt închise sau cu ordine de a limita ocuparea. Deci suntem mai predispuși să rămânem singuri acasă.
Pregătim mai multe mese gătite acasă decât să mergem la restaurante. Efectuăm mai multe reparații și îmbunătățiri la domiciliu decât să angajăm specialiști. Facem exerciţii fizice singuri, mai degrabă decât cu alții la săli de sport. În clasele lor de pe aplicaţia Zoom , copiii nu mai văd profesorii și colegii de clasă față în față. Cu stadioane și alte arene blocate pentru fani, mai mulți dintre noi vizionăm evenimentele sportive la domiciliu. Și de multe ori facem acest lucru singuri pentru că colectivismul covidic, atunci când nu ne poruncește să evităm adunări mari, chiar și în reședințe private, îi sperie pe mulți dintre noi de a fi cu prietenii și familia extinsă chiar și atunci când noi și familia noastră suntem în acea mare majoritate care au un risc foarte scăzut de a suferi de Covid.

Idem pentru evenimente culturale. Din cauza colectivismului covidic, oamenii “participă” acum online, singuri acasă, la concerte muzicale și piese de teatru interpretate în auditorii și teatre goale.

Și, bineînțeles, călătorim mult mai puțin.

Chiar și atunci când suntem în prezența fizică a altora, măștile anulează cantități mari din comunicarea pe care noi oamenii o facem cu muşchii noştri faciali. Mai mult, măștile se combină cu păstrarea „distanței sociale” dintre noi – și cu plexiglasul omniprezent – pentru a face chiar și comunicațiile verbale înăbuşite și deformate. Interacțiunile personale în astfel de circumstanțe impersonale și nenaturale fac ca angajamentul nostru să fie unul cu celălalt mai puțin profund, mai îngust și mai puțin bogat și îmbogăţitor emoţional.

Colectivismul covidic înmulţeşte rapid indivizii detașați, izolați, singuri, posomorâți și antisociali pe care colectiviştii i-au pus-o multă vreme în cârcă individualismul liberal.

Homo evită-covidul

Există un alt mod, mai ales straniu în care indivizi disfuncționali foarte reali creați de colectivismul Covid sunt ca indivizi atomici fictivi, care pretind în mod fals colectiviştii, se află în centrul individualismului liberal. Asta este: Indivizii creați de colectivismul covidic sunt obsedați de un singur lucru, și anume, evitarea lui covidului. Iar oamenii care nu reușesc să urmărească obsesiv acest obiectiv sunt instruiți că eșecul lor îi marchează ca oameni răi, ca oameni care merită să fie disprețuiti și pedepsiți.

Diferențele dintre profilurile de risc și preferințele de risc sunt ignorate. Toată lumea trebuie să evite Covidul cu orice preț.

În timp ce economiștii folosesc adesea homo economicus ca o formulă simplificatoare atunci când teoretizează, nici un economist serios nu a insistat vreodată că indivizii din lumea reală se potrivesc de fapt descrierii homo economicus – un sociopat fictiv mohorât care își propune obsesiv să maximizeze bunăstarea sa materială îngustă. Cu atât mai puțin gânditori serioși nu au recomandat ca indivizii din lumea reală să se transforme în homo economicus. Dimpotrivă, colectiviştii covidieni, cred că homo evită-covidul este de fapt descriptiv pentru mulți indivizi și, atunci când nu descriptiv, prescriptiv.

Homo evită-covidul caută să maximizeze un singur lucru mărunt și numai acel lucru: evitarea lui Covid-19. Așa cum homo economicus caricatural este dispus, să zicem, să riște dezintegrarea familiei sale pentru a câștiga câțiva dolari în plus lucrând excesiv, homo evită-covidul este dispus să sacrifice legăturile de familie, prieteniile, calitatea educației copiilor săi și a propriei sale munci, simpla plăcere de a fi în restaurante și teatre cu alte persoane; totul, pentru chiar și mici reduceri în perspectiva lui de a lua covid. Pentru homo evită-covidul, nimic nu este la fel de important cum este evitarea lui Covid. Atâta timp cât perspectiva de a lua covid este mai mare decât zero, toți pașii pentru a-l evita sunt îndreptățiți în mintea lui Homo evită-covidul.

Aceştia sunt monștrii înfiorători eclozați de colectivismul covidic. Această ideologie colectivistă profund iliberală prosperă din cauza fricii iraționale generate de informații neobișnuit de proaste. Și refuză să recunoască faptul că pericolele lui Covid-19, deși într-adevăr reale, nu sunt la fel de mari ca cele sugerate de tipetele zilnice ale ziarelor, și sunt foarte limitate la grupurile infime asupra cărora ar trebui să fie concentrate atenția preventivă, dar nu este.
E timpul unei revolte împotriva colectivismului vid.

Sursa: https://www.aier.org/article/covid-collectivism/

 

Chiar şi datele lor ne dezvăluie dimensiunile gigantice ale minciunii, manipulării şi abuzurilor - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 10)

Nişte date...

 Giorgio Abamben

Conform rapoartelor oficiale, la 28 octombrie în Italia au fost  au fost înregistrate 617,000 de cazuri pozitive de covid-19, dintre care 279,000, s-au vindecat. Decesele sunt 38,127 (cifra se referă la numărul de rezultate pozitive, indiferent de cauza reală a morții). Pozitivii sunt majoritatea celor care odată erau denumiţi purtători sănătoși (iar acum sunt în mod curios numiți "pacienți asimptomatici").
Populația italiană este de 60.391.000. În 2017 650.614 persoane au murit în Italia (în 2019, 647.000). Decesele cauzate de bolile respiratorii în 2017 au fost 53,372. Cei din bolile cardiovasculare 230,283 (date ISTAT).
Conform studiilor științifice, rata mortalității (rata infectării fatale sau a mortalității) pentru covid-19 este de aproximativ 0.6 % (cf «Organisms, Journal of Biologic Sciences», vol. 4, n. 1, 2020, p. 6).
Pe baza acestor date, libertățile constituționale au fost suspendate, populația a fost terorizată, viața socială a fost ștearsă, sănătatea mentală și fizică a oamenilor grav afectată!

 

Sursa:  https://www.quodlibet.it/giorgio-agamben-alcuni-dati

 NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.