Jos UE! 14 motive pentru părăsirea grabnică a UE. Alternativa.

12 februarie, minus 7 grade,  70.000 de protestatari din Pţa Victoriei fac un steag uriaş al României.

25 februarie, plus 7 grade, 5000 fac un steag (mult mai puţin) uriaş al UE.

O prezenţă semnificativă pentru „dragostea” faţă de UE vs dragostea faţă de România; şi vorbim despre segmentul de populaţie cel mai „conştient şi vigilent”.

2 martie – Neţinând seama de dragostea de UE a celor 5000, preşedintele Juncker vorbeşte despre scenariul Europei cu două viteze ca fiind cel mai probabil şi scenariul este confirmat după minisumitul de la Paris din 6 martie.

Cele ce urmează nu implică că am vreun cuvânt de preţuire pentru ceea ce au făcut românii cu România în aceşti 27 de ani. Ce îi reproşez însă UE:

1. Decizia manifestă şi acţiunea sistematică a elitei UE şi a celei din statele occidentale de înlocuire/amestecare/ schimbare a structurii de populaţie, prin migraţia musulmană organizată. Agresiunea împotriva specificului cultural şi spiritual al popoarelor europene. Promovarea unor politici pro-migratori şi anti-localnici, discriminarea făţişă a acestora din urmă, ascunderea, nepedepsirea, în final încurajarea activităţii infracţionale a migratorilor. Ajutoarele pentru migratori mai consistente decât pachetele sociale şi de sănătate pentru localnici.

2. Promovarea dictatorială a politicilor socialiste, ideologiilor marxismului cultural, care pun în pericol identitatea persoanei, identitatea etnică şi identitatea naţională. Promovarea individualismului, a unei libertăţi limitate la cea a simţurilor, poftelor şi promovarea invidiei, egoismului, însingurării, a unei culturi a morţii şi reducerea drastică a libertăţii de gândire, de opinie şi de exprimare - legislaţia privind avortul, căsătoriile homosexuale, transgenderismul, experimentele pe embrioni umani, eutanasia, hate-speechh-ul.

3. Infestarea cu socialism, intoleranţă şi distrugerea sistematică prin reducţionism ideologic a sistemelor de educaţie europene.

4. Eludarea, ocolirea, nesocotirea, neconsultarea dezideratelor populare reale. De exemplu, Franţa şi Olanda au nesocotit rezultatele negative ale referendumurilor privind aprobarea Tratatului de la Lisabona, iar celelalate state au anulat organizarea acestor referendumuri.

5. Poziţiile, imixtiunea, ameninţările inacceptabile şi impardoabile ale unor funcţionari/structuri ai/ale Comisiei Europene, plătiţi/bugetate de către statele contribuabile, împotriva opţiunilor unor state sau ale unor popoare, sau pentru impunerea unor măsuri neagreate de acestea cum ar fi acceptarea migratorilor şi implementarea legislaţiei enumerată la punctul 2.

6. Intervenţia statului în viaţa personală, de la cea economică la cea intimă. Tot mai mult, în paralel cu creşterea numărului asistaţilor social, UE devine un stat părinte intruziv şi abuziv. Promovarea agresivă a dreptului de a adopta reglementări intruzive în diverse zone ale vieţii şi comerţului. Urmărirea şi anihilarea criticilor autorităţilor locale şi europene. Supra-reglementarea comerţului şi activităţii economice, luarea de măsuri care au îngreunat accesul la pieţe şi fonduri.

7. EU formulă supercentralizată/birocraţie excesivă, elite politice dezinteresate de soarta populaţiei europene. Politicieni şi funcţionari mediocri, slujbaşi umili ai adevăraţilor şefi din spatele instituţiilor. Excesul de intervenţie birocratică în detalii care ţin de specificul local şi de competenţele statale. Multe, inutile şi agasante agenţii şi instituţii create pentru a gestiona cedările de suveranitate dinspre statele membre catre Bruxelles.

8. Politizarea excesivă a societăţii civile. Ong-urile care sunt dependente de finanţarea europeană promovează agresiv politicile în pregătire, sau pe cale de a fi implementate. Sub pălăria acţiunii pentru democratizare de fapt o agresiune fără precedent în ultimii 50 de ani împotriva democraţiei

9. Degradarea economică atât a unor state componente cât şi a populaţiei acestora, afectarea severă a clasei mijlocii, în special în Vest, adâncirea polarizării averilor, tot mai mulţi săraci, şi bogaţi tot mai bogaţi. Clasa de mijloc s-a redus numeric şi ca prosperitate. Relocarea afacerilor în state cu mâna de lucru ieftină a oprit creşterea economiilor europene şi a prosperităţii europenilor.

10. Lipsa de viziune, de strategie pe termen  mediu şi lung pentru armonizare. Lipsa răspunsurilor adecvate la provocările externe şi interne. Lipsa unei politici externe. Lipsa unei soluţii defensive. Lipsa unei securităţi comune economice, militare: relaţiile diferite ale unor  state UE cu Rusia, critica NATO. Politica anti-SUA preşedintelui Trump.

11. Prăpastia dintre comisia europeană şi statele componente. Aroganţa, suficienţa, dispreţul UE/ state şi state importante/state mici. Discriminarea statelor mai mici, discriminări nord-sud. Aplicarea selectivă a regulilor. Lipsa de încredere, lipsa de solidaritate, relaţii bazate pe ipocrizie. Decizia proastă calitativ. Procesul decizional limitat la 2-3, de obicei 1 singur centru: Berlinul, a alimentat prăpastia dintre elite şi populaţiile care s-au simţit neluate în seamă.

12. Corupţia generalizată, apariţia unor clanuri şi reţele mafiote europene, începând chiar de la Bruxelles şi din capitalele importante – vezi dosarul EADS.

13. Imposibilitatea reformării reale în sensul păstrării identităţii civilizaţionale europene şi al unei prosperităţi acceptabile pentru locuitorii tuturor statelor componente. Europa cu 2 viteze. Sper că nimeni nu-şi imaginează că România va fi în viteza întâi.

14. Prăbuşirea UE. UE va dispărea nu pentru că vreau eu, sau alţi eurosceptici, ci pentru că a fost subminată de chiar organizatorii şi şefii ei, prin felul în care s-au raportat la civilizaţia europeană şi la popoarele europene.

·        Avem, în primul rând problemele fatale ale funcţionării interne prezentate

mai sus. Problema este că, atât timp cât politicienii vor continua pe aceeaşi linie de gândire ca până acum, servind cu prioritate elitele economice şi nu cetăţenii de rând, venind cu “soluţii” în haina strâmtă a modelului economic existent, disoluţia finală a UE va fi inevitabilă, ne spunea în 2016 Radu Crăciun, cu speranţa că Juncker şi ai lui vor veni cu altceva decât formula cu 2 viteze.

·        În al doilea rând, ca urmare a migraţiei. Politic, demografic şi prin teroare

statele occidentale vor fi în scurt timp fie islamizate, fie în războaie civile cu islamul local, cel mai probabil cumulând ambele dezvoltări. Ceea ce, pe lângă problemele enumerate, pune capăt oricărei perspective comune; cel puţin până când şi dacă cei din Vest vor reuşi să supravieţuiască. Căci cu o Europă de Vest islamică nu se va putea „negocia” decât militar.

Motive specifice României

În cazul nostru ar mai fi de adăugat şi asimilarea slabă, greoaie, neregulată a fondurilor europene: e foarte posibil ca dacă am face o socoteală mai amplă cu cât contribuim, cât primim, cât cheltuim pe simpozioane, pliante, broşuri, fluturaşi, pixuri etc. şi cu cât înapoiem ţărilor din vest, în primul rând Germaniei, să ajungem la socoteala că suntem, în relaţia cu UE, pe negativ. Asta în condiţiile în care trebuie să ne păstrăm piaţa deschisă şi avem restricţii majore la subvenţionarea, de exemplu, a agriculturii şi produselor alimentare.

Soluţia

România este profund conectată economic la UE şi deci separarea de aceasta poate fi un şoc greu de absorbit de o economie atât de precară. De aceea, discutarea pe larg a ceea ce poate fi făcut va fi subiectul altui articol. Aici doar câteva sugestii.

Evident, ieşirea din UE nu se poate face mâine. Dar a aştepta până când aceasta moare ar fi fatal pentru România, astăzi cu prea puţin prieteni în jur. Suntem în ceasul 11.30, repoziţionarea trebuie începută imediat. Mai întâi acceptarea ideii dispariţiei UE. Apoi, o distanţare, de tipul celei a statelor Visegrad. Refuzul implementării unor măsuri anti-naţionale, rostirea răspicată a intereselor şi doleanţelor interne, refuzul plătirii contribuţiei în cazul unor măsuri de tăiere de fonduri sau de amendă. Reorientarea către cooperarea multiplă în regiunea central-est europeană din care facem parte şi care se prefigurează deja, dincolo de unitatea în refuzul renunţării la identitate şi al acceptării migraţiei, şi ca o formulă de piaţă economică. 

Şi nu în ultimul rând şi nici în ultima clipă, pregătirea reluării/deschiderii relaţiilor cu state/zone/tratate economice din afara UE şi a Europei, care sunt (sau nu sunt, dar a fost mai comod să băgăm totul într-o singură traistă) în acest moment blocate de reglementările interne ale uniunii.

Facebookul platformă a terorismului. Conservatorii urmăriţi şi interzişi. Pentru statul mondial, Zuck reprimă libertatea exprimării opiniei.

Articolul „Facebook vrea să mă izoleze”al Cynthiei Farahat (editorialist al cotidianului egiptean Al-Maqal), de pe Middle East Forum, mi-a amintit de discrepanţa dintre miile de cazuri de acest tip şi prezentarea aurită a FB din recenta scrisoare a lui Zuckerberg (în continuare Zuck, se potriveşte mai bine cu faţa lui). O scrisoare politică, o declaraţie politică, care vine să confirme ceea ce am scris recent despre visul imperiului mondial al lui Zuck şi care ne oferă o perspectivă „roz bonbon” asupra viitorului DACĂ vom fi cuminţi şi vom face ce ne spune el.

Articolul Cynthiei, care ne arată o altă faţă a basmului, porneşte de la o „ciocnire” personală cu politica de reprimare şi de intimidare de pe FB, mai precis descoperirea că cititorii şi comentatorii ei de pe FB primeau următorul anunţ-ameninţare:

Recent aţi comentat o postare a Cynthiei Farahat. Vrem să fim siguri că ştiţi cine poate vedea că interacţionaţi cu postările. Pentru a afla mai multe verificaţi Privacy Basics.

Acţiunea FB vine în continuarea altora, de pe întreg globul, dar mai ales din spaţiul Occidental, prin care echipa acesteia încearcă să izoleze, să vâneze şi să interzică persoanele implicate în susţinerea valorilor spirituale şi morale identitar-creştine şi libertatea opiniei.

Ne spune Zuck ceva în scrisoarea lui despre această parte întunecată a FB-ului? Nici vorbă. Totul e bine, numai unii oameni „e răi”. Ideea principală din scrisoarea lui Zuck, declarată imediat „manifest” de către progresişti, este aceea că rezolvarea tuturor problemelor actuale stă în puterea statului mondial către care ne conduce „prietenosul” zeu al progresului întrupat în FB.

Istoria este povestea despre cum am învăţat să fim împreună în număr tot mai mare – de la triburi la oraşe şi naţiuni.... Astăzi suntem în faţa unei noi etape. Cele mai mari oportunităţi actuale sunt globale – răspândirea prosperităţii şi a libertăţii, promovarea păcii şi a înţelegerii, ridicarea oamenilor din sărăcie şi accelerarea ştiinţei. Provocările noastre cele mai mari cer de asemenea răspunsuri globale – cum ar fi înfrângerea terorismului, lupta cu schimbarea climei şi prevenirea pandemiilor. Progresul cere acum umanităţii să treacă de la oraşe şi naţiuni spre o comunitate globală.

Lăsând de o parte lipsa completă a autocriticii, textul de mai sus este o gargară de cea mai proastă calitate intelectuală şi chiar manipulativă (conceput pentru persoane spălate pe creier, fără cultură, sau jalnic oportuniste).

De exemplu, pentru Zuck, omenirea a trecut de la triburi la oraşe şi naţiuni. De ce? Pentru că aşa trebuie să arate istoria rescrisă, care susţine argumentaţia necesităţii şi implacabilităţii statului global: trib-oraş-naţiune-Terra. Zuck nu pare a fi auzit de regatele şi imperiile antichităţii şi ale tuturor etapelor istorice următoare.  Şi nu ar fi de mirare, la anii lui (32) şi la cum se face şcoală progresistă azi. Oricum ar fi, este jalnic şi arată cine ne croieşte viitorul, sau/şi cât de tâmpiţi îi crede Zuck pe supuşii săi de pe FB (care, în marea majoritate, au desfiinţat atât scrisoarea cât şi autorul).

De la istorie, Zuck trece la oportunităţile pe care le deschide statul mondial: properitate, libertate, pace, înţelegere, bunăstare, un viitor stat stângist mondial. Chiar aşa? Păi nu e deja Occidentul socialist şi nu funcţionează globalizarea  stângii, bine mersi, de atât timp cu rezultatele: sărăcie, dictatură, terorism, războaie între state, dar mai ales în interiorul acestora, ură, genocid, pogromuri, purificare etnică, migraţie, restrângerea libertăţii de opinie, avorturi, sexualitate agresivă şi opresivă? Şi toate astea nu numai în lumea a treia, ci şi în Occident, ba în chiar inima acestuia, SUA, în care astăzi 50 % dintre americani beneficiază de o formă de asistenţă socială. Unde clasa de mijloc este într-o regresie acută, unde societatea este împărţită între 1 % cei care au şi conduc şi 99 % care se luptă pentru supravieţuire.

Zuck ne vorbeşte „înălţător” despre eforturile Fb pentru a conecta oamenii, familiile, prietenii. Nu recunoaşte nimic din numeroasele reproşuri care sunt aduse companiei. Cynthia, în schimb, ne dezvăluie o altă imagine.

Cu o lună în urmă, am raportat o pagină de propagandă teroristă pentru recrutare şi am primit următorul mesaj: „Am revăzut pagina pe care o raportaţi ca fiind o incitare credibilă la violenţă şi am descoperit că ea nu încalcă Standardele noastre de comunitate.” Pagina pe care am raportat-o este foarte periculoasă şi se spune că ar fi administrată direct de Abdul Rahman al-Sudais, imamul principal al Marii moschei de la Mecca. Acestui predicator al terorii wahhabiste i-a fost anterior interzisă  intrarea în SUA şi Canada din cauza incitărilor la anihilarea evreilor, creştinilor şi hinduşilor şi este cunoscut pentru că îi numeşte pe evrei „porci şi maimuţe”.

Această pagină de FB face apel zilnic la omorârea evreilor, creştinilor, budiştilor şi ateilor. Ea găzduieşte regulat concursuri cu premii, cum ar fi telefoane, maşini de spălat şi excursii la Mecca. Premiile sunt acordate celor care distribuie cât mai mult propaganda lor jihadistă pe FB.

Acesta este numai un exemplu al numeroaselor pagini de terorism pe care le-am raportat în decursul anilor. FB nu a acţionat niciodată împotriva site-urilor raportate, dar Fb încearcă să mă izoleze pe mine ca parte a politicii lor de eliminare a opiniilor conservatoare sau obiective.

În septembrie trecut, foşti angajaţi FB au recunoscut că ei suprimau zilnic ştirile de interes pentru cititorii conservatori din secţiunea de ştiri de mare impact - vezi aici.

PS1 - În timp ce redactam acest text am primit semnalarea unui alt caz, care întăreşte spusele Cynthiei şi afirmaţiile mele. Elizabeth Johnston, care administrează popularul blog conservator  "The Activist Mommy," afirmă că FB i-a suspendat contul pentru trei zile şi i-a şters o postare în care spunea că cartea „Leviticul” din „Vechiul Testament” (şi nu ea) condamnă homosexualitatea ca „detestabilă” şi „dezgustătoare”. Mai multe despre acest caz la http://www.christianpost.com/news/facebook-suspends-christian-homeschool-moms-account-over-posts-citing-bible-on-homosexuality-175521/.

PS2- În articolul de mai sus veţi găsi şi referirea la cazul lui Kristi Merritt, care pentru a protesta împotriva impunerii de către Obama a toaletelor comune a postat nişte poze în care apărea în diverse costumaţii împreună cu un carton cu o întrebare. De exemplu: Dacă m-am îmbrăcat aşa sunt eu oare Russell Wilson (un jucător de fotbal american)?

PS3 – O simplă căutare de net vă va duce către multe alte cazuri. În ceea ce priveşte scrisoarea lui Zuck, voi reveni mai pe larg într-o analiză viitoare. 

Aliaţii islamiştilor: radicalii şi teroriştii socialişti europeni (Apocalipsa Europei 8)

Am vorbit, în episoadele trecute despre cele trei forţe aflate în acest moment într-o gigantică încleştare: socialismul internaţional, islamul şi identitarii. Am arătat, cu exemple, cum elita occidentală  este cea care pune în pagină politica de islamizare a Occidentului, în paralel cu slăbirea acestuia prin transformarea omului şi a societăţii în nişte caricaturi neputincioase, ridicole, groteşti.

Am vorbit mai ales despre elitele financiare- politice-academice- media- civice, despre personajele aflate în zonele de decizie economică, politică, administrativă care împreună impun dictatorial politica amintită mai sus.

Dar acest socialism internaţional cu gulere albe are şi un braţ înarmat întru totul asemănător teroriştilor musulmani: extremiştii, sau radicalii de stânga terorişti, mai precis puzderia de grupuri marxiste, marxist-leniniste, maxist-maoiste, troţkiste, anarhiste, feministe, lgbt-iste, ecologiste etc., practicând, printre altele, terorismul militar (bombe, arme de foc, arme albe, arme biologice, chimice, radiologice etc.), cultural, sexual, rasial. Le regăsim în fiecare stat occidental. Se manifestă public cu violenţă, atât în limbaj cât şi în manifestare. Fac mitinguri şi marşuri când vor muşchii lor, fără a fi oprite sau pedepsite, distrug, incendiază, răspândesc teroarea, promovează un discurs cu adevărat al urii şi exterminării celorlalţi, urăsc creştinii, familia, identitatea, etnicitatea, naţiunea, evreii, ordinea, valorile tradiţionale.

Mai nou, le-am găsit şi le regăsim permanent în manifestări entuziaste faţă de migraţia masivă a musulmanilor.

Terorismul militar european de după 1950

Ştim că stânga, preocupată, zice ea, de binele omului şi al popoarelor, strigă de zeci de ani: Fasciştii! Rasiştii! Naziştii! – speriindu-ne de cele ce pun la cale şi sunt gata să înfăptuiască nişte presupuşi extremişti de dreapta. Iar astăzi strigătele ei se aud parcă mai tare ca niciodată. Oricine îndrăzneşte să vină cu o observaţie, critică, protest faţă de politica UE sau a statelor din Vest, copios dominate politic şi administrativ de socialişti, pe faţă, sau în piei de alte animale politice, este automat, - şi cum ar putea să fie altfel?! – rasist, fascist, xenofob, nazist.

Dacă vom urmări însă traiectoria mişcărilor revoluţionare, revoluţiilor, atentatelor, comploturilor, regimurilor dictatoriale, vom constata că întreg secolul 20, de la un capăt la celălalt, este marcat de sutele de milioane de victime ale socialismului sub diversele lui forme.

Mă voi opri cu altă ocazie asupra primei jumătăţi a secolului pentru că ea implică evenimente de mare anvergură. În analiza de faţă am să vă reamintesc doar, sau am să vă informez, pe cei care nu ştiţi,  că, până la cel islamic de acum, terorismul violent european, de tip militar, a fost, în toţi anii de după cel de-al doilea război mondial, 99 % de stânga. Asta în timp ce toate elitele amintite anterior, strigau, înfierau, averizau permanent asupra pericolului celui de extremă dreapta.

Facțiunea Armata Roșie (Germania) – cunoscută la început ca Banda Baader-Meinhof, a fost una dintre cele mai violente grupări teroriste de stânga. FAR a fost fondată în 1970 de către Andreas Baader , Gudrun Ensslin , Horst Mahler , şi Ulrike Meinhof care au descris-o ca fiind o mişcare comunistă şi anti-imperialistă de ” gherilă urbană “, angajată în rezistenţă armată împotriva a ceea ce ei considerau a fi un stat fascist. Deşi după 1998 părea anihilată, în octombrie 2011 aflăm că s-ar putea să nu fie.  

„O grupare de stânga - Hekla - şi-a asumat responsabilitatea pentru explozibilul găsit în tunelul de cale ferată din Berlin. Autorităţile germane au găsit, luni, şapte bombe cu petrol pe linia de cale ferată Berlin-Hamburg. Bombele erau echipate cu detonator cu ceas, iar intenţia teroriştilor era să le detoneze când ar fi urmat să treacă un tren, pentru ca acesta să deraieze. ... Aceeaşi grupare pare să fi fost la originea unui alt incident: incendierea echipamentului de semnalizare de pe linia de cale ferată dintre Berlin şi Hamburg, ce a cauzat întârzieri mari garniturilor ce circulau pe această linie. ...

Politicienii şi poliţia au avertizat germanii că asistă la o renaştere a Facţiunii Armatei Roşii. ... Acum, chiar dacă vechile structuri ale FAR sunt atrofiate, autorităţile germane spun că gruparea este chiar mai periculoasă, pentru că este descentralizată, iar celulele sunt afiliate vag cu mai multe grupuri mici de indivizi. Ceea ce înseamnă că sunt şi mai greu de prins, deoarece mare parte a celor care se consideră parte a grupării nu ştiu mare lucru de activitatea celorlalte celule. Anul acesta, nu mai puţin de 600 de maşini au fost incendiate de anarhişti.Multe din acestea erau maşini ale poliţiei din Berlin şi din landul Brandenburg. Iar pe termen lung, această campanie a extremiştilor de stânga riscă să producă o mulţime de victime”. (Adevărul)

Celulele Revoluționare (Germania) au fost responsabile pentru  mult mai multe atacuri cu bombă, incendii şi alte infracţiuni decât Facţiunea Armata Roşie, dar nu s-a bucurat de notorietatea acesteia. Între 1973 şi 1995 se crede că au organizat circa 300 de atacuri.

Gruparea Meinhof-Puig Antic (Germania) – de mai mică importanţă.

Brigăzile Roșii (Italia) – „Fondată de exponenţi ai mişcării studenţeşti din Tretino, de foşti militanţi comunişti şi de conducători ai nucleelor extremiste din fabrici, organizaţia a fost influenţată de grupul german Baader-Meinhof. Primele acţiuni au lovit prin atentate şi sabotaje fabricile din Milano. Activitatea Brigăzilor Roşii s-a orientat spre jefuirea băncilor pentru autofinanţare şi spre răpirea persoanelor cu funcţii de conducere din industrie şi a judecătorilor”.(Historia) L-a răpit şi ucis, printre alţii, pe fostul prim ministru al Italiei, Aldo Moro. Este considerată şi cea mai de „succes” organizaţie teroristă europeană, din afara spectrului marxist-separatist (vezi IRA).

 În 1988, poliţia reuşeşte sa anihileze majoritatea structurilor Brigazilor Rosii. Dar, ca şi în cazul surorii sale germane, acesta nu e sfârşitul. „La inceputul acestui an (2007 –n.aut.), politia italiana a arestat 15 membri ai unei organizatii teroriste autointitulate Partidul Comunist Politico-Militar. Cei 15 erau organizati in trei celule, la Milano, Torino si Padova. Liderul celulei din Torino era un important lider de sindicat, Vincenzo Sisi. Ingrijoratoare pentru societatea italiana este simpatia pe care a trezit-o arestarea extremistilor de stanga. Graffiti-uri ce sprijineau Brigazile Rosii si pe cei arestati au aparut pe zidurile fabricilor din Padova si doua marsuri de protest au avut loc in oras. Un cocktail Molotov neaprins a fost lasat in casa unuia dintre anchetatori. "Am anihilat aceasta aripa, dar nu stim daca mai sunt si altele. Cred ca e un cantec de sirena revolutionar, adanc inradacinat in societatea noastra", spune Bruno Megale, seful sectiei de politie din Milano, citat de Wall Street Journal”. (România Liberă)

Armata Republicană Irlandeză (Marea Britanie) organizaţia cu cea mai lungă istorie (1922 - 2016), care a trecut prin mai multe schimbări şi separări. O ramură, numită Noua ARI funcţionează şi astăzi cu obiectivul reunirii întregii Irlande. Chiar dacă nu de la început, a ajuns sub influenţă marxistă, fiind sprijinită de sovietici (ca mai toate celelalte organizaţii teroriste europene). Numai între 1966 şi 1997 are la activ peste 1700 de victime.

Organizația Separatistă Bască ETA (Spania) – formată în 1959 luptă pentru un stat socialist basc. Are la activ, până în 2010, 829 de victime.

Frontul corsican de eliberare nationala (Franţa) – mişcare marxistă corsicană pentru independenţă.  

Organizația Revoluționară 17 Noiembrie (Grecia) – 17N, a operat 25 de ani în Grecia. Era formată din studenţi având în frunte un profesor universitar; a recurs la numeroase asasinate împotriva oficialilor şi militarilor americano-britanici cantonaţi pe teritoriul ţării. În 2002, au fost operate primele arestări, care au dezorganizat gruparea.

GRAPO (Grupul de rezistenţă antifascistă „1 Octombrie” - Spania) – grupare maoistă, provenită din alta marxist-leninistă, care vrea instaurarea unei republici după modelul Chinei Populare.

Acțiunea directă (Franța), care se considera, ca şi aproape toate celelalte, o „organizaţie de gherilă urbană”. Cu o istorie mai scurtă, mai puţine victime şi atentate.

Armata secretă armeană pentru eliberarea armeniei de sorginte marxist-leninistă – îndreptată împotriva autorităţilor turceşti, a desfăşurat atacuri cu bombe şi asupra unor obiective franceze şi elveţiene pentru a forţa eliberarea unor camarazi.

Acestea, dar mai ales primele şapte au terorizat decenii la rând Europa, au omorât mii de oameni, au rănit alte mii, au atacat clădiri, sisteme de transport, facilităţi şi utilităţi urbane. Căutaţi pe internet şi veţi găsi toate grozăviile înfăptuite de aceştia în lupta împotriva capitalismului, „fascismului”, „nazismului”, naţionalismului, creştinismului. Deşi nu era nici urmă de fascism şi nazism, deşi statele respective erau conduse lungi perioade de forţe politice declarate de stânga, deşi celelalte forţe politice de guvernare, chiar dacă declarate populare, creştin-democrate sau altfel, au avut tot un comportament socialist, aceste organizaţii marxist-leniniste sau marxist-maoiste, sau marxiste şi separatiste, au acţionat cu cruzime, cu dispreţ faţă de viaţa şi persoana umană, similar cu acţiunile grupărilor islamiste de astăzi.

În toată jumătatea secolului 20 o singură organizaţie desemnată, dar nu autoasumată, ca fiind de extremă dreapta apare cu o oarecare activitate violentă. Este vorba despre “Nationalsozialistischer Untergrund” (NSU, “Nazi Underground”) din Germania, descoperită din întâmplare în 2011, care este acuzată de omorârea, între 2000 şi 2006, a 10 turci şi greci şi a unei poliţiste. De asemenea, se presupune implicarea ei în 14 jafuri de bănci, mai multe bombe şi alte infracţiuni. Palmaresul lor pare mai curând unul de bandă mafiotă, care şi-a eliminat nişte „concurenţi”, decât de organizaţie politică de extremă dreapta. De fapt, NSU nu apare în marea majoritate a analizelor şi studiilor despre terorismul european, nu a revendicat niciunul dintre atentate, nu a avut niciun comunicat cu principii, identitate, obiective, nu a anunţat în niciun fel lupta sa împotriva străinilor şi pentru o Germanie pură. Şi nici nu apar după 2006 alte crime motivate etnic, chiar dacă migraţia în Germania devenise tot mai vioaie şi producea tot mai multe probleme cetăţenilor.

Am făcut aceast scurt istoric al terorismului european pentru a înţelege mai bine cât de complicată este lupta „identitarilor” rezistenţei europene. Grupărilor vechi şi noi, gata de luptă armată alături de islamişti, în stilul, li se adaugă miile de asociaţii, fundaţii, grupuri, mişcări, care se manifestă cu virulenţă împotriva a tot ceea ce este originar Europei. Vezi mişcarea FEMEN, vezi socialiştii care au organizat mitinguri de susţinere a teroriştilor islamici a doua zi după atentatele de la Paris, vezi toate manifestaţiile pro-migratori şi cele care în care sunt preferaţi violatorii musulmani rasiştilor indigeni, pentru a aminti doar vârful aisbergului.

Adăugaţi-i acestora – şi sunt mulţi – pe activiştii plătiţi generos de „Soroşi”, pe funcţionarii zeloşi şi tâmpi, pe cetăţenii creduli şi tâmpi, pe tinerii debusolaţi de propaganda socialistă şi veţi înţelege cam ce forţă uriaţă stă în faţa celor din rezistenţa europeană.

Va urma.