Noi pe cine votăm? Sau, mai votăm? Cum? De ce?

Un candidat a dispărut în noapte. Altul este subminat tocmai de cei care au anunţat că-l sprijină. Cel principal se comportă ca un grăjdar pus şef peste o crescătorie de vaci, oi, capre. Dintre cei 14 aspiranţi la fotoliul de la Cotroceni niciunul nu are date care să-l recomande pentru postul de preşedinte al României; ba, dimpotrivă. În spatele tuturor, alături de ei, prezenţa concretă, vizibilă, sau ascunsă în umbră, dar duhnind a hoit, a serviciilor (O dovadă: oare cum altfel decât din visteria de identităţi a serviciilor au primit candidaţi pentru care (aproape) nimeni nu a adunat voturi pe stradă, sutele de mii de semnături necesare? Personaje despre care 99,99 % dintre români nu ştiu nimic?). A celor din noua securitate care fac şi desfac jocurilor acum. Sau a celor reşapaţi, care se adună şi ei în parculeţ printre copii şi, cu ordin sau fără ordin de zi pentru agenţii pensionari, se apucă de năzdrăvănii securistice, fac partide, susţin candidaţi. Pentru a mai reduce şansele unora. A le ridica pe ale favoritului. A ameţi, încurca, deruta, deturna votanţii. Orice e bun, atât timp cât crează un haos controlat. Iar în spatele serviciilor şi celorlalţi vânzători de ţară, slugile din afară ale mafiei globaliste.

Nu am să mă apuc acum să analizez fiecare candidat în parte; sunt materiale destule în media oficială şi mai ales în cea alternativă de pe net. Şi sunt traseele, vorbele lor rostite într-un moment sau altul, simpatiile, slugărniciile, oportunismele lor, trădările, vânzările, egoismele, indiferenţa faţă de aproapele. În faţa acestei situaţii, stârnit fiind şi de întrebările unora şi altora privind cine ar fi mai acceptabil pentru a fi votat, şi în lumina ultimelor analize şi autolămuriri în legătură cu care este reala situaţie din această lume şi, evident, din bucăţica numită România, am ajuns la a decide între următoarele:

1.       Votez răul cel mai mic.

2.       Nu votez. Un număr mic de votanţi ar deligitima orice ales.

3.       Merg şi anulez buletinul şi la turul 1 şi la turul 2. Pentru ca buletinul meu să nu fie folosit. În felul acesta îmi arăt nemulţumirea, opoziţia faţă de întregul sistem, şi încerc să reduc posibilitatea de fraudare -  ceea ce nu sunt sigur că şi reuşesc, din moment ce scorurile sunt grav alterate de tehnologia pusă în slujba ticăloşiei noii securităţi.

Şi am ales: anularea buletinului de vot

Decizia finală a fost, în lipsa unei variante a binelui, aceea de a anula votul, de a refuza să votez răul cel mai mic, care, oricum l-ai denumi, este „răul”, deci refuzul de a fi complice cu el. Este o problemă de conştiinţă, de aşezare personală, a fiecăruia dintre noi, în înfruntarea din Bine şi Rău. De a nu ne mai face frate cu dracu’ până trecem puntea, înţelegând că, de 31 de ani, tot asta facem, iar puntea nu o trecem pentru că dracul ne aruncă de fiecare dată în prăpastie. Apoi ne prinde şi ne aşează, iar la capătul punţii. Şi iar ne aruncă; de fiecare dată tot mai jos. Ceea ce se întâmplă oricui face un pact cu diavolul. De orice fel. În faţa căruia, niciodată, niciun om nu poate câştiga.

Deci de a anula votul, chiar dacă unii dintre candidaţi vorbesc despre Dumnezeu, neam, România, familie. Nu sunt primii ca o fac şi niciunul dintre cei care anterior au promis şi au ajuns pe o poziţie din care să poată face ceva pentru  cvartetul de mai sus, nimic nu au făcut. Şi nici nu i-au denunţat public pe ceilalţi, nu s-au delimitat de ei. Ca să nu mai vorbesc despre demagogia imensă, în care se scaldă atunci când ne anunţă ce vor face, ştiind bine că nu au nici oastea necesară cu care să cucerească poziţiile din sistem şi să treacă la treabă, nici pârghii, şi că sistemul, în primul rând serviciile, este de altă părere. Nu l-am auzit pe unul spunând că e conştient că nu poate face ceea ce pretinde că ar vrea să facă, dar că a ridicat un steag şi aşteaptă să-l ajutăm, că doar cu noi alături poate încerca să lupte cu balaurul, că e datoria noastră să luptăm pentru noi, el fiind doar un trezitor de conştiinţe şi un stimulator al determinării noastre de a ieşi la luptă.

În cele ce urmează, în loc de a continua să vă enumăr motivele deciziei mele, asdupra cărora voi reveni dacă veţi avea comentarii, nelămuriri, întrebări,  vă propun citirea unei discuţii avută cu mai mulţi prieteni pe tema votului de duminică, în care veţi găsi argumente şi contraargumente, pentru şi împotriva variante mele şi a celei de a vota răul cel mai mic. Numele celor implicaţi, cu excepţia mea, nu sunt cele reale.

Ion: Ar trebui votat și la primul tur. Macar pt a nu le facilita băieților misiunea de a ciordi: buletinele nefolosite pot fi mai usor "reciclate".

Ion: În rest... greu de identificat răul mai mic. Doar alea mari sunt evidente: KWI și Barna.

Vasile: Mă gândesc la asta serios, deși eram hotărât să nu merg la vot.

Ion: E sigurul motiv pt care as iesi din casa

Vasile: Pragmatic, votul trebuie dat Vioricăi 🙂

Ion: offf

Vasile: 😂

Ion: in ce hal am ajuns!!! da...

Gheorghe: Ai dreptate. Voi da vot nul

Gheorghe: No way

Ion: votați toți... :)))

Pătru: Din pacate voi merge si voi vota pragmatic. Mi se vor sterpezi dintii...

Pătru: Am ajuns si la Vasilica Viorica

Pătru: Asa e

Gheorghe: Si eu: voi anula votul!

Paul Ghitiu: Am să scriu azi și un text pe tema asta sugerând cititorilor anularea votului pe principiul că tot ce ne este prezentat este rău şi că votarea cu răul cel mai mic este tot alierea/complicitatea cu răul.

Pătru: Cat timp exista riscul sa intre Barna in 2, cred ca ar trebui votata Viorica

Gheorghe: Nu exista. S-au asigurat baietii de asta.

Pătru: Daca nu ar exista, ar trebui anulat, da

Marin: Eu voi anula votul

Marin: Dancila va face tot ce va face și iohannis

Marin: Doar ca mai pe ascuns

Marin: O prezenta scăzuta la vot e cel mai bun semnal ca suntem sătui de ăștia. Eu unul sunt

Paul Ghitiu: Aşa am gândit mult timp: să merg cu unul ca să nu intre altul. Şi? S-a întâmplat ce au vrut ei, iar eu am fost complicele tâmp al lor, adică al manifestării răului în lume. Nu mai accept acest lucru. Mai ales că asta mai înseamnă şi a juca la nesfârşit după regulile lor. Trebuie să ieşim din acest ţarc, să jucăm după ale noastre. Un prim pas: anularea votului, refuzul practic de a accepta ceea ce ei îmi propun-impun. Sau neparticiparea la vot; contraargumentul ar fi că votul tău e folosit. ŞI? Oricum aranjează cum vor ei. Să fim serioşi, participarea noastră nu face decât să-i legitimeze.

Vasile: Am auzit mulți johanniști care, văzând scorul imens al ficusului, vor vota Barna în primul tur, ca să nu intre ciuma roșie. Nu e nimic jucat. Ura încă funcționează.

Pătru: Inca se joaca primul tur, da. Sa nu ne furam singuri caciula...

Paul Ghitiu: Şi dacă vine Barna ce e? Se vor "implementa" aceleaşi obiective transmise de afară şi executate sub supravegherea serviciilor. Oricum, cu Iohannis sau cu Barna, tot acolo vom ajunge căci pun în aplicare aceeaşi agendă.

Vasile: Păi tocmai. Toți sunt ai Sistemului, dar sunt unii imbecili cinici, anticreștini, anticlericali cu spume, cu empatie ZERO. Nu-i poți lăsa pe ăștia la butoane.

Paul Ghitiu: Indică-mi tu un creştin printre ei. Dar creştin, nu vopsit. Dacă vine preşedinte un creştin d'ăsta vopsit nu are nicio putere căci nu are oameni, nu are armată. Dacă vine Barna nu are nici el decât una încă prea mică. Cine le asigură armata sau le dă la cotoaie? Băieţii. Poate fi oricine la butoane, în 3-4 ani tot praful se alege de România, români etc.

Vasile: Nu există comparație între cuplul Johannis - Barna și restul. Ăști sunt nu numai anticreștini, dar detestă orice e românesc, sunt anti-români. Ca Băsescu. Nu trebuie lăsați să conducă statul.

Pătru: Iohannis e favorit clar și cele mai mari șanse date de pariuri pt turul 2 le are barna

Pătru: urmat la ceva distanță de Diaconu. Dăncilă e pe patru, cam cot la cot cu Paleologu :)))

Pătru: Nu vă mai prostiți cu anularea votului in turul 1...

Ion: ?!?!? Atunci votam Veo! Nu avem ce face...

Marin: Mulțumesc pentru urări

Marin: La vot, oricum am da-o, tot iohannis iese: dacă veorica ajunge in turul 2, o sa câștige iohannis cu 80%.

Marin: Mai bine sa câștige iohannis cu prezenta scăzută la vot, care nu i ar acorda nicio credibilitate

Pătru: Barna in 2 e un dezastru din multiple motive. Unu, chiar ar avea șanse. Sunt mulți nehotarați sătui de Iohannis. Doi, și ca semnal, simbolic, e unul foarte prost. Trei, avem nevoie de un PSD contrapondere, partid mare cu candidat în turul 2 etc.

Gheorghe: 🤮

Pătru: Si apoi, cu Barna in 2, probabil ca ar trebui sa îl votăm pe Iohannis. Voi vă dați seama?!

Marin: Om bun, tot acolo ajungem:  pentru ca un tur 2 iohannis dancila înseamnă ce s a întâmplat acum 5 ani, doar ca veorica ar fi mult mai slaba

Pătru: Doar că Barna... chiar ar putea să castige.

Marin: Mi se pare un cerc vicios

Iustin: Iadul unei democrații condiționate.  Cineva de deasupra mass media își freacă mâinile cu satisfacție demonică

Paul Ghitiu: Apropo: e f bună discuţia asta căci îmi dă noi idei şi argumente pentru articol. Uneori, dacă grăbești manifestările extreme ale unei boli este mai bine decât boala lungă cu moarte sigură. Sunt astfel de proceduri în medicină, între care cele mai simple provocarea unor creşteri mari ale temperaturii, sau folosirea frigului. Venirea unui Barna acum, cât încă mai sunt ceva conștiințe, ar putea provoca o reacție de respingere mai puternică și trezirea mai multora. Peste încă 5 ani, când sigur el sau unul asemeni lui va veni, vom fi mai puţini, mult mai amputați și neputincioși şi fără reacţie. Poziţionarea cu răul cel mai mic seamănă mult cu povestea cu a fi călduţ.

Pătru: Pai pe logica asta, mai bine mergem si votam direct cu Barna. :)

Pătru: Dumnezeu ne va da oricum pedeapsa si plagile, dar nu cred ca trebuie sa le grabim noi.

Pătru: Si nu m-as baza pe constiinta romanului, nici pe trezirea lui...

Paul Ghitiu: Nu votezi cu el pentru că nu vrei/nupoţi/nu trebuie să fii aliatul lui. Asta e poziţionarea personală. Dacă un medic va veni şi-ţi va propune într-o situaţie de boalăp grea o procedură neobişnuită care să accelereze unele procese, dar să dea în acelaşi timp şansa altora să se opună mai puternic, vei refuza? Iar ceea ce se întâmplă cu România nu ne-o dă Dumnezeuz, ne-o dăm noi.

Gheorghe: Ce se petrece aici 🧐

Iustin: Se intampla ca paul a început să țină cu barna si ne păcălește.  Lăsând gluma, nu cred ca barna va executa, stupid, lovituri grabit-marxiste asupra poporului român. Cei din spatele lui  sunt [arhi!]suficient de inteligenti cât să lucreze la gratii (la fezandarea culturală a populației)  înainte de a se delecta cu loviturile de bâtă.

Paul Ghitiu: Argumentam fraţilor de ce propun anularea buletinului de vot şi de ce soluţia răului mai mic mi se pare soluţia călduţă, de complicitate cu duşmanul dar şi cu conştiinţa împăcată.

O comparație mai reușită ar fi probabil următoarea: mai bine să-ți vină o încercare grea - de ex. boală - atunci când ești mai tînăr, mai în vigoare, decât atunci când eşti un hormon fleşcăit şi neputincios. Evident nu-mi doresc să vină nici Barna, nici Iohannis; dar vedeţi voi vreo cale să evităm acest lucru acum? Şi cu atît mai mult peste 5 ani? Aduceţi-vă aminte unde era usr-ul acum 5, 4,3 ani. Aşa că derapajele pot fi mai utile acum decât peste 5 ani în ideea unei posibile revolte a populaţiei. Cam ca în Chile (unde nu ar da Domnu', deşi greu de crezut!).

De 30 de ani votăm răul cel mai mic şi uite cum am ajuns (eu şi pe Constantinescu tot aşa l-am votat. ) Ca să nu mai spun că răul cel mai mic Băsescu a fost cel puţin egal cu răul Iliescu.

Vasile: Subscriu. Nu nu jucăm noi de-a dumnezeii

Vasile: O finală Johannis - Barna e horror pentru români.

Ar fi victoria simbolică a Sistemului.

Marin: Chiar e victoria sistemului. E pe toate planurile.

Vasile: De ce să o privim ca pe o fatalitate?

Paul Ghitiu: Unde vezi joaca de-a dumnezeii? E doar refuzul de a merge cu răul, fie el mic sau mare. Noi nu suntem în politică, unde nu ai ieşire întotdeauna, trebuie să faci compromisuri ca să-i aperi pe oameni (în cazul în care vrei să-i aperi). Iar legat de fatalitate: vezi tu luminița aia de la capătul tunelului? Păi arată-ne-o şi nouă!

Marin: Nu e o fatalitate, dimpotriva. Eu gandesc din perspectiva celui care isi concentreaza energia pe adaptarea la situatia de fapt, nu pe incercarea, futila, de a mai amana inevitabilul.  PSD-ul e solutie foarte proasta: nici nu lupta cu noi si nici nu ne lasa de capul nostru. Ne da cate un zaharel (adica tine legea vaccinarii la sertar, nu o retrage, organizeaza referendumul dar nu-l sustine, parteneriatul civil, etc) cu care ne da iluzii. Si la final, deznodamantul e acelasi. Cata vreme ne iluzionam ca PSD este o solutie, pierdem timp si energie de a ne organiza noi, ceva.  E si logic de altfel: avem „ceva”, nu ne simtim motivati sa luptam. Eu nu mai am nicio motivatie sa lupt pentru psd, dancila, etc. Oricum daca dancila nu intra in turul 2, va fi debarcata si poate se separa apele si-n psd.

Marin: Sa nu mai zic de zona euro, grupul de la visegrad, migratie, etc, faţă de care psd sustine pozitia globalistilor fara rezerve.

Ion: Sa nu mai vorbim de intenția Dăncilei de a modifica legea offshore, amnezia in legătura cu abuzurile statului de drept, et caetera

Marin: Corect, bine punctat. De astea uitasem.

Marin: Cum simt eu lucrurile: românii nu cred în psd. Dar dacă am fi mulți care am da un ton de „Ne-am saturat de toti si creăm propria solutie” am putea starni un oarece entuziasm.  Mai ales ca intr-un an avem alegeri parlamentare, nu?

Vasile: Când o să fie Barna sau Johannis 5 ani la butoane, Dăncilă o sa vi se pară o petală suavă.

Ion: Pare de acum

Ion: Fata de cei 2

Marin: Dăncilă nu are nicio șansă, în niciun scenariu, să ajungă președinte. Numai dacă pică avionul cu barna si iohannis, si nici atunci nu e clar. E un consum de energie inutil...

LA CE I-AU FOLOSIT LUI PAPAHAGI CEI 2 KILOMETRI

La ce i-au folosit lui Papahagi cei 2 km de cărţi citite dacă soluţia lui politică este să votăm USR pentru ca să scăpăm de PSD? Întrebarea nu venea din eter ci ea era provocată de poziţia publică a "intelectualului rasat" menţionat mai sus. Iată un pasaj din articolul său"PSD trebuie învins": 
PSD trebuie învins. Prima învingere, la alegerile europene, va fi mai mult simbolică, întrucât nu va schimba nimic în țară. Ea trebuie să dovedească, însă, că opoziția are mai multe voturi decât PSD și aliații săi toxici, ALDE și UDMR.
USR/PLUS sunt noua stângă liberală, un soi de laburiști britanici, de democrați americani, sau de macroniști, deși au și destui oameni de dreapta, ba chiar și creștini autentici (nu-i menționez, ca să nu-i deteste și mai mult colegii lor stângiști). Agenda lor pe multe chestiuni este contrară valorilor mele creștine, dar lupta lor împotriva PSD este reală și uneori chiar eficientă, iar în ce privește justiția, statul de drept și menținerea direcției euro-atlantice a României ne întâlnim. Probabil au în spate zona mai curată a serviciilor secrete și sunt sprijiniți de partea “progresistă” a establishment-ului occidental, cum ar fi Macron, și de garnitura obamistă a deep state american, încă activă. Fie! Ne vom opune ingineriilor sociale pe care le vor importa odată ce ajung la putere. Până atunci, e important pentru statul de drept și pentru economia României să scape de PSD, iar USR/PLUS sunt parte a soluției.
Deci, după intelectualul Papahagi, care se prezintă ca fiind creştin ortodox, lupta împotriva PSD, statul de drept şi menţinerea direcţiei euro-atlantice ale României  sunt mai importante decât valorile creştine. Ce contează Dumnezeu atunci când ceva lumesc, o comoditate, sau un onor vremelnic, ne cucereşte simţurile şi raţiunea! 
Interesant. 
Jalnic. 
Tragic.
De altfel, domnul Papahagi nu este la prima declaraţie de amor politic: s-a iubit şi cu Băsescu, Stăpânul protocoalelor, şi cu Monica Macovei, duşmanul european al României şi nu s-a dezis nici de unul nici de celălalt. 
Domnul Papahagi nu este  orice fel de intelectual; el este un membru al elitei, alături de domnul Baconschi, domnul Vernescu, eternul domn Şora şi alţi stimaţi şi distinşi "fii iubiţi şi stimaţi ai poporului român", şi din această poziţie este, mai cu îngăduinţă decât ceilalţi amintiţi, plictisit de acest popor de troglodiţi.
Articolul amintit mai sus are ceva vechime în anul care a trecut. Dar îl iau aici ca reper pentru a încerca să înţelegem un întreg segment de intelectualitate românească cosmopolită, progresistă ca modă, mai precis dedulcită la aroma mărului oferit lor de diavol, segment care se manifestă acum cu virulenţă şi chiar cu agresivitate.
Că şi ei şi toţi ceilalţi critici ai PSD-ului au dreptate este un lucru fără putinţă de tăgadă şi bazat pe realitate (aceeaşi realitate care ne spune că şi PNL, PMP, UDMR sunt din aceeaşi gaşcă de profitori politici veroşi, cu antecedente asemănătoare). Dar să vii şi să spui tu că preferi un partid care este deschis anticreştin, care se manifestă cu agresivitate şi duritate împotriva valorilor şi instituţiilor fundamentale ale omenirii (persoana, familia, viaţa, tradiţiile, neamul, iubirea aproapelui), care funcţionează în solda mafiei bancare globaliste ce şi-a propus să netezească toate asperităţile morale, identitare, creştine din lume pentru a o transforma într-o gloată fără alte repere decât pulsiunile pătimaşe ale trupului nostru material, este o aşezare personală sinucigaşă, o autoanihilare, o scoatere în afara normalului.
Asumarea ta religioasă (nu există om fără o exprimare religioasă, ateismul, sexualismul, iubirea banilor, a plantelor şi altele  asemenea fiind tot construcţii religioase în care omul venerează pe altcineva decât pe Dumnezeu, Alah, Buda etc.) este fundamentul identităţii tale şi, deci, a exprimării tale sociale.
Dacă spui că eşti creştin, dar poţi trece peste acest fundament (declarat) al tău pentru a adera la zbateri lumeşti bazate pe un alt sistem de valori şi credinţe, eşti, cel mult, un rătăcit, dacă nu un oportunist jalnic.
Pe domnii amintiţi mai sus i-am amintit nu pentru că ar fi cei mai dăunători, ci pentru că  ei sunt, prin vizibilitatea şi curţile lor de admiratori, expresii generice pentru toţi intelectualii comozi, călduţi, profitori, sterili, uşuratici, victime ale aplecării lor spre confort, bunăstare, elitişti, victime ale mândriei deşarte. 
Împlinindu-se în nevoia lor de adulare din partea "prostimii", ei devin faruri călăuzitoare pentru cohortele de nevinovaţi spălaţi pe creier,  crează confuzie, promovează ura, desfiinţează valorile, distrug instituţiile fireşti ale societăţii omeneşti, cum ar fi familia, chiar dacă unii dintre ei conced să se afirme public în favoarea lor.
Putem să-i judecăm public şi să-i decapităm pe ghilotina revoltei noastre hrănită de entuziasmul lor pentru o nouă revoluţie; sau putem să le contestăm cuvintele prin cuvintele şi, mai ales prin faptele noastre, şi să ne rugăm pentru ei.
Eu vă propun varianta a doua. 
PS Şi ca să răspund la întrebarea prietenului meu: La nimic! E plină istoria, mai ales a ultimilor 300 de ani, de intelectuali sterpi şi de intelectuali filoxeră!

Contestarea apelului academicienilor. Sau: Când în locul raţiunii vorbeşte Gâgă progresistu’

România, ultimul bastion al UE din Estul Europei, se găseşte, după cum voi arăta în curând într-o amplă analiză dedicată evenimentelor grupate în jurul celebrei ordonanţe 13,  sub o puternică ofensivă a instituţiilor globaliste europene şi a trompetelor, acoperiţilor şi descoperiţilor, activiştilor, mercenarilor, spălaţilor pe creier locali şi internaţionali, aflaţi în slujba ideologiilor promovate prin intermediul uniunii: globalism financiar şi politic, adică sexualitate, avort, migraţie, spălare pe creier, sclavagism fără limite.

În această notă trebuie citite şi contestarea aprinsă, criticile vehemente şi reproşurile supărate ale presei şi societăţii civile progresiste faţă de un demers perfect democratic şi normal: apelul unor academicieni pentru România. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră l-aţi citit, aşa că pentru a discuta despre el îmi permit să vă redau aici fragmentul ce cuprinde temele care îi preocupă pe respectivii semnatari şi care reprezintă centrul lui de greutate:

„îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate
printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale,
preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de
crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în aceste zone,...”

Urmează chemarea adresată intelectualilor, autorităţilor, nouă tuturor de acţiune pentru remedierea acestor defecţiuni. Care din problemele de mai sus nu este o problemă reală? Despre care dintre ele nu s-a vorbit şi nu s-a scris pe larg. Care nu a fost obiectul unor aprinse dezbateri? Este, oare, măcar una dintre aceste teme, subadiacente identităţii, suveranităţii şi unităţii, o diversiune? O pălăvrăgeală goală?

Şi atunci, ce i se reproşează apelului?

1. Că, zice Hot News alături de alte medii progresiste şi glasuri vigilente ale societăţii civile progresiste, „Academia Romana preia propaganda PSD: In pline proteste anticoruptie, face apel la cetateni sa lupte pentru integritatea teritoriala a Romaniei.”

1.1 Aceasta se vrea o ştire a unei agenţii de ştiri. Un mod „ireproşabil” şi „nepartizan” de informare, o adevărată „lecţie de jurnalism”: pui un titlu sentinţă, apoi prezinţi inocent fragmente din apel. Evident, cititorul va citi pasajele având deja formulată concluzia.

1.2 Temele enumerate în apel au fost şi sunt teme politice şi au făcut/fac parte din propaganda tuturor partidelor. A le reduce apartenenţa numai la PSD e un mod grosolan de a manipula.

1.3 Dar, dacă, prin absurd, ar fi adevărat că ele aparţin PSD-ului, care ar fi problema? Sunt inventate, nerealiste? Sau sunt bubele concrete ale României 2017? Ar reduce sau anula acest lucru, importanţa demersului academicienilor? Necesitatea dezbaterii publice a tuturor acestor teme? Păi atunci să nu mai vorbim nici despre integrare europeană, căci este propaganda principală a PNL-ului şi USR-ului, mai puţin a PSD-ului. Sau despre pace. Că ne-au omorât comuniştii (chiar şi la propriu) cu lupta pentru pace.  Sau despre democraţie, că şi Republica Socialistă România era o democraţie.

1.4 Sau se vorbeşte despre şi se dezbate numai ceea ce decid „elitele luminate” că e voie?

1.5 Şi pe urmă, dacă PSD-ul chiar ar fi preocupat de toate cele de mai sus, nu ar fi extraordinar? Nu ar merita votat cu două mâini pentru următorii 25 de ani?

1.6 De când anticorupţia este în coliziune cu integritatea teritorială a României? Sau ele trebuie puse pe agenda publică pe rând? Măi, azi vorbim despre corupţie. Marş în Piaţa Victoriei. Mâine, despre integritate. Marş la Miercurea Ciuc. Poimâine despre sănătate. Marş la Belu.

2. Că, ne spune digi 24 „este un apel cu un accent puternic naţionalist”.

2.1 Chiar aşa? Zice apelul că românii sunt cei mai tari? Cei mai buni? Cei mai viteji? Cei mai inteligenţi? Că numai noi merităm să trăim, restul să moară, sau să ne slujească nouă? Zice oare ceva despre etnicitate? Cum că românii 1 (100 %) sunt ok, iar românii 2 (unguri, sârbi, ţigani etc.) sunt  mai puţin?

Sau e vorba despre îngrijorarea unora din afară şi a cozilor lor de topor din interior despre posibilitatea de a scăpa din mână şi România, după Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, vechile modele de democratizare reuşită, azi doar, nişte mizerabile „democraţii iliberale” în viziunea constructorilor statului global? România, ultima  redută a UE, adică a globalismului financiar şi politic promotor al războiului cu identităţile (fie personale, fie naţionale), cu statele (vezi desfiinţarea frontierelor), cu familia, morala, adevărul (adevărul este relativ, deci el nu există, căci există tot atâtea adevăruri câte sunt necesare ei).

3. Că aşa este ne-o arată diversele declaraţii şi comunicate ale progresiştilor îngrijoraţi, definitoriu  şi complet lămuritor fiind „contra-apelul” unui „grup de istorici simpatizanţi  şi participanţi la proteste”, care ne luminează cum că: „În numele identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale, se atacă tocmai nevoia de modernizare a României, într-un spirit care ne inspiră vremuri apuse. Principalele pericole identificate ar fi, în opinia academicienilor semnatari ai apelului, globalizarea şi corectitudinea politică, „rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”, dar şi „încercările recurente de «regionalizare» a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice”. Toate aspectele invocate în apel sunt false probleme, care au ca efect divizarea şi mai accentuată a societăţii româneşti, adâncirea unor divergenţe dintre comunităţile etnice care locuiesc în România.”
Ei nu, serios? Chiar aşa? Discuţia despre globalism şi corectitudinea politică divizează societatea? Îngrijorarea privind repetatele demersuri pentru autonomie ale politicienilor şi activiştilor civici maghiari(nu ale majorităţii cetăţenilor maghiari) produc divergenţe? Dar de ce nu produc divergenţe aceste demersuri şi manifestările ostile statului ale acestor personaje?

În ceea ce priveşte hulita temă a integrităţii, suveranităţii şi unităţii am scris aici.

Lăsând de o parte faptul că semnatarii de mai sus reduc multele teme ale apelului la doar câteva, să vii tu, „istoric revoluţionar” şi să spui că cele câteva pe care le-ai ales sunt, toate, false probleme, adică minciuni, nimicuri, zero este mai mult decât a te descalifica. Poate că în societatea românească tema globalismului şi a corectitudinii politice au penetrat încă, din cauza necazurilor locale, mai puţin. Dar  când în lume, pe aceste teme, sunt înfruntări tot mai aprinse, când din cauza acestora popoarele Europei şi Americii se revoltă şi dau de pământ cu progresiştii globalişti, să spui o aşa gogomănie, nici de nivelul lui Gâgă nu te poţi numi. Doar dacă nu nivelul e de vină, ci comanda, ordinul de zi pe unitatea progresistă din România. (Iar pe respectivii semnatari sunt sigur că îi putem găsi în diverse ong-uri finanţate de UE sau/şi de Soros.) Şi că, de fapt, aşa stau lucrurile ne-o dezvăluie cu candoare  chiar comunicatul istoricilor progresişti, care iată ce ne spune:

„Încercarea actualului Guvern de a schimba printr-o procedură netransparentă a unor prevederi ale Codului Penal a fost doar ocazia şi nicidecum cauza apariţiei acestei mişcări. Dorinţa noastră de a păstra parcursul european şi euro-atlantic al României, de a continua politicile de modernizare şi sincronizare ale instituţiilor statului român cu cele ale democraţiilor consolidate din Europa şi din Statele Unite ale Americii, constituie adevărata cauză a manifestărilor de stradă.”
„Parcursul european” şi „modernizarea şi sincronizarea instituţiilor” (de parcă acestea ar fi nişte instalaţii de tip tehnic, nu cu bază umană, reglezi ceva şuruburi şi merg) astea sunt, în viziunea istoricilor militanţi, marile probleme care frământă somnul românului; nu sabotarea viitorului prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale. Nu decăderea morală, relativismul moral rezultante ale ideologiilor globalismului progresist (socialiste, comuniste, marxiste, ca să fie mai clar).

Iată că ni se spune de-a dreptul: unii erau pregătiţi şi aşteptau doar ocazia. Cauza (motivul ascuns): dorinţa lor de a păstra parcursul UE, mai precis implementarea politicilor şi măsurilor progresiste amintite mai sus, şi sincronizarea instituţiilor locale cu cele europene (falimentare democratic, expresii tot mai evidente ale unei dictaturi ideologice avansate din statele occidentale), adică instituţii pentru măsurile şi politicile respective.

În această ecuaţie, românii din stradă, supăraţi şi nemulţumiţi pe bună dreptate pe PSD pentru manevrele grosolan arogante şi dispreţuitoare, dar şi pe toate partidele (Toate partidele, aceeaşi mizerie!), pe guvernele  şi pe parlamentele succesive, devin pe zi ce trece mase de manevră pentru obiective deloc favorabile lor.

Apelul academicienilor în formula integrală îl găsiţi aici.