Şefii lui Iohannis. Planeta întunecaţilor.

Nişte bipezi
care de-abia s-au ridicat în picioare ca să privească orizontul cu palma la fruntea îngustă,
care, descoperind lumea înconjurătoare, cred că aceasta a apărut odată cu ei şi chiar datorită lor,
care, descoperind băţul motorizat şi-au zis că acesta este esenţa civilizaţiei şi expresia ultimă a culturii,
pentru care a accepta că lumea a existat şi înainte de ei, şi chiar a atins unele culmi la care astăzi nu se mai poate visa, este echivalent cu a se nega pe ei înşişi,
care văzând Soarele, Luna, stelele atât de mici în comparaţie cu Pământul şi cu umbra lor îşi imaginează că aici şi acum este centrul şi sursa Universului, iar ei sunt dumnezeul civilizator al acestuia, aşa că nu mai este loc pentru un Dumnezeu de care mai trebuie să şi ascultăm,
pentru care religia este opiul popoarelor,
pentru care sfinţii trebuie interzişi pentru că îi sperie pe cei mici adânciţi în jocuri pe calculator, droguri, alcool, reviste porno,
pentru care neutralitatea religioasă înseamnă dictatura ateismului, libertinajului şi a consumului ca motiv al existenţei,
pentru care adevărul e subversiv, intolerant și incorect,
pentru care istoria e un muzeu cu ciudăţenii nefolositoare, drept care trebuie arsă,
pentru care ierarhia valorilor înseamnă inegalitate nedreaptă,
pentru care cultura este folositoare doar ca colecţii exprimate prin zerouri de dolari sau euro,
care nu au citit decât ceea ce au scris ei, mai ales rezumatele şi în special lozincile,
pentru care familia naturală, lăsată de Dumnezeu, e un pericol la adresa drepturilor strâmbe și libertăților înrobitoare şi trebuie înlocuită cu familia homosexuală, familia multiplă, familia zoologică, sau cea robotoidă,
pentru care dragostea este doar sex fără limitări, fără sentimente, pe bani, pe bunuri, pe favoruri, în general, pe ceva câştig,
pentru care avortul este corect politic, căci foetusul nu e o fiinţă, dar un animal este,
pentru care copiii trebuie sexualizaţi din leagăn, ca să fie distrusă în ei partea de lumină, să devină obiect al poftelor monstruoase ale şi să devină un rob al haosului moral şi existenţial,
pentru care tradiţia, morala, ordinea, datoria, loialitatea, sacrificiul, curajul sunt termeni reacţionari și subversivi,
pentru care identitatea înseamnă a alege între a fi unu sau zero,
pentru care femeia este un bun comercial şi un mijloc de a vinde,
pentru care Lumea, fără trecut, fără creştinism, fără toate cele care în enumerarea de mai sus sunt „periculoase, inexistente, incorecte etc”, e o mare stână de turme clonate şi amestecate astfel încât să nu existe nicio diferenţă între oricare doi indivizi,
pentru care Pământul este planeta creaturilor întunericului,
sunt cei care l-au pus şi care îl impun din nou, în aceste zile, pe Iohannis, mîine pe un Barna sau un Cioloş, sau pe unul şi mai îndrăcit decât ei, pentru impunerea celor de mai sus întru distrugerea totală a poporului român creştin în veacul vecilor.
Să nu-i lăsăm. Să le refuzăm ofertele mincinoase. Să nu ne temem de ameninţările ticăloase. Să apărăm şi să înmulţim lumina din noi, pentru ca Dumnezeu privind asupră-ne să zică: "Mai sunt acolo nişte oameni drepţi, să-i ajutăm să învingă!".
 
 

Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA - Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor (II)

Pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, precizez de la începutul acestui text că niciunde pe parcursul acestei analize nu plec de la premisa că prostituţia din jurul unităţilor militare ar fi fost inventată de SUA. Din contră, mai ales pentru cei care nu cunosc suficient de bine astfel de detalii ale istoriei militare, trebuie să amintesc că femeile au avut o participare constantă în cadrul şi alături de formaţiunile militare, fie pe vreme de pace, sau de război. Menţionez, în primul rând, cu respect şi admiraţie, femeile care s-au ocupat de spălătoriile militare, de bucătării şi de spitale, de cele care au luat locul mamelor pentru prea tinerii porniţi la război, care au îngrijit cu dragoste şi dăruire pe cei răniţi, pe muribunzi, sau pe cei afectaţi psihic de realitatea crudă şi cruntă a războiului. Dar trebuie să amintesc şi de prostituatele care însoţeau astfel de formaţiuni cât şi de cele din locurile în care militarii ajungeau şi care interacţionau cu militarii ce nu ştiau dacă a doua zi vor mai fi în viaţă. Trebuie, de asemenea, să amintim că, în toate oraşele în care/alături de care se află unităţi militare, întotdeauna există un procent mai mare de femei care sunt puse de reţelele de traficanţi să se prostitueze sau aleg să trăiască de pe urma prostituţiei.

Dacă este ceva de pus în discuţie, o realitate gravă, pe de o parte incompatibilă cu vremurile şi cu dezideratele actuale, pe de altă parte dovedind un dispreţ copleşitor faţă de semenii lor, este premeditarea, acceptarea fără scrupule, implicarea în şi chiar coordonarea, de la cele mai înalte niveluri ale autorităţilor americane, a prostituţiei din jurul concentrărilor militare, fie ele unităţi pregătite pentru luptă, sau aşa-zisele „staţiuni R&R” (odihnă şi recreere) dedicate „detensionării” cu prostituate, mult alcool şi droguri a trupelor aflate în conflicte şi zone de posibil conflict. Nu puţine sunt cazurile în care ofiţeri superiori ai armatei americane au intrat în mod direct în acest „biznis”.

Pe scurt, înainte de intra în câteva detalii despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în jurul bazelor americane, subiectul acestei analize se referă la:

1. Degradarea conştientă, continuă şi  premeditată a femeii: autorităţile militare şi civile americane au văzut întotdeauna ca un lucru normal şi au promovat existenţa prostituţiei alături de bazele militare.

Autorităţile militare americane au înclinat spre ideea că prostituţia asigură o cale folositoare pentru ca soldaţii staţionaţi la mii de mile de soţiile sau prietenele lor „să dea drumul aburilor”. Binele femeilor care asigură aceste oportunităţi de „odihnă şi recreere” este rar avută în vedere: prostituţia în jurul bazelor şi porturilor folosite de vasele marinei militare americane  din Filipine şi din Tailanda alimentează traficul de femei în toată Asia de sud-est, în timp ce condiţiile şi standardele de sănătate ale prostituatelor sunt cel mai adesea catastrofale.

În perioada de după război, inclusiv în Bătălia Okinawei şi în timpul Războiului coreean, întreaga Okinawa a devenit un ţinut al fărădelegii. Soldaţii americani violau femeile, ameninţându-le cu armele, pe câmpuri sau pe străzi, şi chiar răpindu-le din mijlocul familiile lor.

Okinawa a revenit sub administrare japoneză în 1972, dar violenţele au continuat şi chiar au devenit mai cronice.  Au existat violuri şi tentative de viol, şi abuzuri sexuale în zone publice şi chiar un caz în care o locuinţă a fost invadată.  (Sex-crimes-and-prostitution)

Zonele pentru comerţul cu sex s-au dezvoltat în jurul bazelor SUA din întreaga lume. Multe seamănă între ele, pline de magazine de băuturi, fast-fooduri, cabinete de tatuaj, baruri şi cluburi şi prostituţie sub o formă sau alta. Dovezile sunt chiar la poarta bazelor în locuri ca Baumholer şi Kaiseslautern în Germania, sau Kadena şi Kin Town pe Okinawa. (Womens-labor-sex-work-and-u-s-military-bases-abroad/)

În timpul războiului din Indochina, senatorul SUA J. William Fulbright şi corespondentul Sunday Times din Londra au susţinut, independent unul de altul, că forţele americane din Vietnamul de Sud au transformat Saigonul într-un „bordel”, făcând referire la cele aproximativ 500.000 de prostituate care au servit un număr aproximativ egal de militari americani. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia Preston Jones a servit în marina SUA din Pacific către finalul anilor 1980. El predă istoria la John Brown University.)

Acest studiu se referă la poziţia diametral opusă dintre legea americană, politica publică şi încurajarea militarilor, staţionaţi în afara SUA, de a se folosi de prostituţia femeilor. Atât legea americană cât şi legislaţia internaţională recunoaşte că prostituţia este nocivă şi au promovat politici care încearcă să anihileze, controleze, sau să o limiteze. Şi totuşi, Statele Unite permit şi încurajează în mod permanent dezvoltarea unei industrii de sex active pentru R&R  în zonele care înconjoară bazele militare americane. Acest comportament violează nu numai legea americană şi pe cea internaţională, dar, de asemenea, noţiunile de demnitate umană şi bazele susţinerii familiei.”

În Vietnam, bordelurile ridicate pe terenurile bazelor americane, „au fost construite prin decizia unui comandant de divizie, un general cu două stele, şi au fost sub directul control operaţional al comandantului de brigadă cu rangul de general colonel ... Bordelurile din Vietnem cu existat cu aprobarea şefului Statului major al armatei, William C. Westmoreland, al ambasadei SUA din Saigon şi a Pentagonului. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

De exemplu, Organizaţia Internaţională a Muncii a susţinut că de departe, cel mai semnifricativ impact asupra prostituţiei din Filipine a fost stabilirea bazelor militare americane în această ţară.

Altfel spus, personalul american staţionat la (de exemplu) baza aeriană Sattahip, Tailanda, nu a adus noţiunea de prostituţie în acea regiune. Dar industria bordelurilor care au fost construite lângă acea bază, în Pattaya Beach, a crescut şi a rămas [datorită acesteia] unul dintre principalele centre ale industriei sexului din Asia de Est. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)

2. Crima organizată. Faptul că aceste autorităţi civile şi militare erau conştiente, complet la curent cu implicarea reţelelor mafiote în traficul de femei şi în organizarea prostituţiei în respectivele amplasamente.

In Okinawa, Yakuza (mafia japoneză) deţine şi administrează industria prostituţiei. Yakuza administrează o zonă de baruri în jurul fiecărei baze militare, separată de cea a barurilor permise japonezilor şi celor don Okinawa. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

4. Corupţie; încurajarea şi aprobarea încălcării legilor şi a regulamentelor militare Ofiţeri de diverse niveluri din armata americană, dar şi personal civil, s-au implicat direct în această „industrie”.

 O amintire similară a fost împărătşită de foşti militari ale bazelor din Filipine în direct, la ora de vârf, pe canalul de televiziune ABC. Ei au subliniat că ofiţerii militari „au promovat cu entuziasm” prostituţia în Filipine, unii dintre ei fiind ei înşişi proprietari de cluburi şi de femei. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )

5. Pedofilie masivă la nivel planetar: majoritatea covârşitoare a acestor prostituate au fost/sunt introduse pe piaţă când erau/sunt încă minore

Cu adevărat, minorii folosiţi ca prostituate în Asia de Sud-Est erau atât de obişnuiţi încât o carte de călătorii a unui portavion american, publicată în 1989, includea fără nicio reţinere o imagine a unei prostituate tailandeze foarte tinere, probabil de circa 15 ani, pozând foarte provocator sexual. Prin 1999, un rezident tailandez din Pattaya Beach îşi exprima nedumerirea că ofiţerii marinei americane cu făceau nimic  pentru a opri marinarii să plătească minore pentru sex. Este probabil că foarte multe, dacă nu chiar toate prostituatele sudest-asiatice, folosite de personalul militar al SUA în timpul conflictului din Vietnam şi, mai târziu, în porturile din Tailanda şi în jurul insdtalaţiilor americane din Filipine erau minore. ( The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)

Prin deşertul de minciună, cenuşă şi moarte al „Imperiului”

Majoritatea aspectelor relevate mai sus se înscriu între delictele penale, uneori grave, condamnabile atât sub incidenţa legislaţiei internaţionale cât şi a celei americane. Şi totuşi, probabil niciun american, militar sau civil, nu a fost vreodată pedepsit.

Ceea ce este de constatat, de înţeles, de memorat şi de folosit de fiecare dintre noi, pentru a cuprinde realitatea lumii în care trăim, este minciuna, falsitatea, dubla măsură (pedepsesc, sub acuzaţia de hărţurire sexuală, adresarea mai familiară a unui bărbat faţă de o femeie, dar acceptă şi chiar se implicăm în crima organizată alături de reţelele mafiote), făţărnicia, ipocrizia, ticăloşia, dispreţul ucigător faţă de semeni, al acestor elite – pentru că, în final, aici nu este vorba numai despre conducerea armatei amerricane, ci şi despre tot establishmentul statului american şi structurile alăturate lui, plătite şi sub comanda mafiei financiar-bancare globaliste. Este vorba despre distanţa cosmică dintre prezentarea şi pretenţiile americane de naţiune superioară, de statul democratic cel mai avansat, dedicat binelui omului acasă şi în lume, şi pretenţia ca în baza acestor calităţi SUA să decidă ce e bine şi ce e rău şi să împartă, nu bunăstarea popoarelor supuse, ci distrugerea morală şi moartea. (Evident că  mă refer aici şi la nesfârşitele şi tot mai multele războaie americane în care este atacat un stat pentru că, de exemplu, ar avea arme de distrugere în masă, ceea ce s-a dovedit o minciună, sau pentru că un regim ar fi omorât câteva zeci sau sute de opozanţi, intervenţiile, precum cele din Irak şi Siria aducând peste ţările respective beneficiile a peste 2,5 milioane de morţi, de câteva ori mai mulţi răniţi, şi tot de câteva ori mai mulţi refugiaţi). Şi nu este vorba doar de mentalitatea unor membri ai elitelor americane (şi mai general, occidentale), ci chiar de o cultură de masă cu aceste caracteristici. După cum remarca, într-un articol recent, Anu Bhagwati, directorul executiv al „Service Women’s Action Network”:

Este de asemenea o cultură care conduce la sexism şi la degradarea femeilor. La bazele din străinătate, exploatarea comercială a femeilore explodează în jurul lor, femeile fiind victimele traficanţilor. Nu te poţi aştepta ca o femeie să fie tratată ca un seamăn egal, când, în acelaşi timp tu, ca soldat tânăr eşti încurajat să exploatezi femeile din afara bazei.

Este vorba despre imperiul american, „instransigentul observator” al respectării drepturilor omului, care urechează România an de an pentru, presupuse, astfel de încălcări (în cazul minorităţilor, cu preponderenţă a celor sexuale, cum ar fi neacceptarea completă de legislaţiei prohomosexualitate), care îşi arogă dreptul de a da lecţii, comenzi, foi de drum instituţiilor româneşti, începând cu guvernul, care impune, pentru, pasămite, a ne apăra, risipirea unor sume exorbitante pe cumpărarea de armament, care impune din „grijă pentru piaţa liberă” cedarea necondiţionată a resurselor naturale româneşti către companiile americane, şi care a exploatat şi exploatează indirect şi direct zeci de milioane de femei din lumea întreagă în, probabil cea mai înjositoare sclavie, sau care are la activ zeci de milioane de morţi, în războaiele de agresiune din secolul 20.

Un val uriaş de violuri şi alte agresiuni sexuale în chiar armata americană

Pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în jurul bazelor americane să vedem puţin ce se petrece în interiorul acestora.

În anii din urmă, acuzaţii privind răspândirea infracţiunilor sexuale au urmărit armata SUA. Un sondaj al Pentagonului estima că 26.000 de militari au fost agresaţi sexual în 2012, deşi numai una din 10 victime (deci circa 2600, n.n.)  au raportat agresiunea. In 2013, numărul personalului care a raportat astfel de incidente a crescut la 5.518 şi anul trecut a atins aproape 6.000. (popularmilitary.com/u-s-militarys-long-history-prostitution/)

Nu am cercetat situaţia secolului trecut, dar în acesta recordul agresiunilor sexuale în interiorul armatei îl deţine anul 2006 cu o estimare de circa 34.000 de cazuri. După o scădere către 2016, an estimat la 14.900 de incidente, cercetarea Pentagonului din 2018 a relevat din nou o creştere a acestora la 20.500. Cel mai atacat segment de vârstă este cel al femeilor între 17 şi 24 de ani, segment cu creştere semnificativă a atacurilor sexuale. Un alt element important evidenţiat de cercetarea respectivă este asocierea acestor acte de agresiune cu alcoolul în 62 % dintre cele mai serioase agresiuni. (https://edition.cnn.com/2019/05/02/politics/us-military-sexual-assault-report/index.html).

Dacă, an de an, sunt agresaţi sexual zeci de mii de membri ai armatei SUA (femei, dar şi bărbaţi) la ce ne putem aştepta de la militarii americani, sosiţi în postura de personaje aproape intangibile, de „descendenţă superioară” dintr-o civilizaţie „superioară”, cu venituri uriaşe în raport cu localnicii din statele în care sunt amplasate aceste baze?

Va urma.

Un psihopat sexual sado-masochist, bisexual, pedofil violator, fondatorul educaţiei sexuale. Alfred Kinsey (Educaţia sexuală I)

În acest serial vom vorbi despre falşi oameni de ştiinţă, despre ştiinţa gunoi, despre psihopaţi, despre inimaginabile şi abominabile acte de agresiune împotriva unor fiinţe umane lipsite de posibilitatea de a se apăra (copiii), acţiuni întreprinse sub pretenţia cercetării ştiinţifice şi atestate ca atare de o mare parte a comunităţii pretins ştiinţifice americane şi internaţionale, de media şi de elitele culturale şi politice. Vom vorbi, adică, despre ofensiva distructivă a stângii prin intermediul sexualităţii. Celor impresionabili nu le recomand parcurgerea anumitor pasaje.

Am auzit cu toţii despre educaţia sexuală. Am şi trecut, nu toţi poate, printr-o formă soft, fie în familie, fie la şcoală, fie în ambele. E vorba despre noţiunile de bază privind funcţiile şi organele reproductive ale corpului omenesc, igiena, sarcină şi pericolul îmbolnăvirilor. Este, să zicem, o formă anterioară Educaţiei bazată pe abstinenţa până la căsătorie (Abstinence sex education), sau oricum până după depăşirea perioadei tulburi a adolescenţei, legată de permanente şi decisive transformări nu numai ale trupului, ci şi ale creierului şi personalităţii, formulă introdusă în unele unităţi din sistemul şcolar american. Este şi formula pe care au au în minte, probabil, cei care se declară astăzi de acord cu introducerea în sistemul de educaţie, de la nivelul preşcolar, a noii educaţii sexuale; cea care ni se cere imperativ de către organisme (vezi ONU), ong-uri şi militanţi progresişti. Adică, aşa-zisa Educaţie sexuală atotcuprinzătoare (Comprehenssive sex education). Din păcate, cei mai mulţi dintre cei care se declară de acord cu această formulă habar nu au despre ce conţine şi implică ea; nu îi cunosc fundamentele şi fondatorul. Pentru că dacă le-ar şti ar avea, cu siguranţă, cel puţin o parte dintre ei, o altă părere.

Dar tema nu e cunoscută şi pentru că presa de la noi, ca mai peste tot, refuză să o prezinte, refuză să o pună într-o dezbatere publică, susţinând deschis (după cum îi este afilierea ideologică – progresistă) teza necesităţii ei imperioase. Din fericire există şi o excepţie recentă: Croaţia, unde, ca urmare a prezentării la televiziune a unor filme despre Alfred Kinsey şi lucrările sale, a urmat o largă dezbatere publică şi, în final, interzicerea introducerii în şcoală a educaţiei sexuale de către Curtea Supremă. Voi reveni asupra acestei situaţii într-un alt episod.

Pentru a remedia această lacună extrem de importantă şi periculoasă, voi încerca pe parcursul a mai multor episoade să vă prezint educaţia sexuală progresistă în toată „nuditatea” ei. Voi viza trei elemente: baza „ştiinţifică”, efectele şi susţinătorii.

Un zoolog psihopat, geniul rău al sexualităţii

Alfred Kinsey (la linkul acesta găsiţi în română multe materiale despre acest personaj, despre educaţia sexuală, pedofilie, transexualitate, transgenderism şi  ofensiva din România)  - cunoscut ca Dr. Alfred Kinsey, cel care a pus bazele libertinajului ca normalitate, consfinţit prin legislaţii şi îmbrăţişat de progresiştii din lumea întreagă, a fost un zoolog specializat în entomologie, mai precis în studiul viespilor. Ca urmare a fondurilor primite de la Fundaţia Rockefeller (!), începând din 1941a început studiul sexualităţii umane şi a fondat la Indiana University, în 1947,  Institutul pentru cercetări sexuale, care a fost asociat cu educaţia sexuală progresistă, opusă moralităţii sexuale tradiţionale, şi eliberării din conceptele fixe ale „normalului” atunci când avem de-a face cu sexualitatea umană. Institutul Kinsey are ceea ce mulţi consideră a fi cea mai mare colecţie de pornografie, artă explicit sexuală şi de diverse obiecte sexuale. Ceea ce institutul nu prezintă sunt linkurile către date adunate de la agresorii de copii şi infractorii sexuali.(Albert Mohler – Kinsey as He Really Was – What You Won’t See in the Movie)
Fondurile au fost oferite cu generozitate de Fundația Rockefeller, cea care a susținut desfășurarea pe scară largă a sondajelor, precum și restul activității ”științifice” a lui Kinsey, inclusiv institutul de cercetare care îi poartă numele și care funcționează și azi. (Elena Dulgheru – Alfred Kinsey, proxenet sau apostol?)
Zoologul, care, până în 1938 , colectase şi studiase viespi, publică în 1948 şi în 1953 două rapoarte cu rezultatele aşa-ziselor cercetări privind sexualitatea umană ale căror concluzii au şocat şi apoi au schimbat America şi întreaga lume: Comportamentul sexual al bărbatului şi Comportamentul sexual al femeii.
Kinsey „descoperise” după cercetări asupra a peste 17.000 de subiecţi că:  95 % din populaţia SUA are relaţii sexuale premaritale, extramaritale homosexuale, pedofile şi cu animale; 50 % dintre bărbaţii căsătoriţi au relaţii în afara căsniciei; 70 % dintre bărbaţi se culcă cu prostituate;  10 % dintre bărbaţi sunt exclusiv homosexuali cel puţin 3 ani între 16 şi 55 de ani, şi 4 % sunt exclusiv homosexuali întreaga viaţă; 37 % au avut relaţii homosexuale până la orgasm cel puţin o dată; circa 10 % dintre bărbaţi (şi 3,6 % dintre femei), iar în apropierea fermelor 40-50 %, practică zoofilia;  femeile sunt fie reprimate sexual (în căsătorie), sau depravate; între 2 – 6 % dintre femeile nemăritate sunt exclusiv lesbiene între 20 şi 35 de ani. Şi, cel mai important, că omul are comportament sexual de la naştere şi că toate perversiunile sexuale sunt cuprinse în normalitatea biologică. Deci, nu trebuie să fie condamnate relaţiile sexuale de niciun fel şi actele de violenţă sexuală, nici chiar cele asupra copiilor.
Cum, materialul aflat la dispoziţie este foarte bogat, voi reduce la minim comentariile personale în favoarea unor citate din lucrări, studii, articole care vorbesc despre AK şi „opera sa ştiinţifică”. Un film cuprinzător despre acest personaj şi activităţile sale este Sindromul Kinsey pe care îl găsiţi aici. Un altul, Pedofilii lui Kinsey, (veţi vedea în textul de faţă despre ce pedofili este vorba) îl găsiţi aici. Un interviu cu dr. Judith Reisman, video şi transcriere, aici.

Educatorii sexuali pornografi, experţii legali, universitarii şi, mai deranjant, grupurile pedofile cum este NAMBLA care avansează „intimitatea inter-generaţională” folosesc lucrările lui Kinsey pentru a-şi justifica agendele şi a da cauzelor lor credibilitate ştiinţifică.

Cei mai mulţi dintre oameni habar nu au cine a fost Alfred Kinsey şi cum  fost realizată în realitate aşa numita sa cercetare. Eu însumi am auzit de AF în primul an de studiu al istoriei la universitate, unde  profesorul meu a anunţat că „nu există niciun fel de revoluţie sexuală” pentru că Rapoartele lui Kinsey au demonstrat că oamenii au fost angrenaţi tot timpul în tot felul de comportamente sexuale ciudate şi infracţionale. ( Jonathon van Maren – Alfred Kinsey a fost un pervers şi un criminal)

Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine – paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți – în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul scrotului.

„Masochist” este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex. Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale, brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.

– El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre membrii „cercului său interior” – membri ai personalului, studenți în anii terminali și soțiile lor.

– Interesul său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist, pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe la filmările sale din mansardă.
– Era un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de masturbare membrilor personalului.
– Kinsey era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii – ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult bârfiți”. (Miriam Grossman - „Ce anume îl învățați pe copilul meu?”)

Ceea ce a devenit clar în anii de după publicarea rapoartelor lui Kinsey este că acesta nu aduna informaţia numai din experienţele sexuale ale altor oameni, ci se angaja şi el în practici sexuale variate cu diverşi membri ai echipei de cercetare. În locul unei atmosfere serioase, pe care cei mai mulţi oameni o asociază cu mediul universitar, Institutul pentru cercetări sexuale a devenit un soi de utopie sexuală pentru mulţumirea poftelor lui Kinsey şi ale echipei sale. În conformitate cu unul dintre biografii săi, „Kinsey a stabilit că în cercul lor bărbaţii pot face sex unii cu alţii; nevestele pot să fie schimbate după dorinţă, şi, la fel, nevestele erau libere să se cupleze cu oricare partener sexual ar fi dorit.” Kinsey însuşi se angaja în diverse forme de relaţii sexuale heterosexuale şi homosexuale cu membrii echipei institutului, inclusiv filmând diversele acte sexuale în podul casei sale. (Alan Branch – A Brief Summary and Critique)
Nu este de mirare că în universitate Kinsey avea faima unui pervers şi era evitat de mulţi din cauza hărţuielilor fie cu tentă sexuală, fie pentru a participa la interviurile sale, sau, aşa cum se întâmpla de multe ori, din ambele cauze, căci cei care acceptau să intre în cercetare erau presaţi să intre şi în cercul experimentelor sexuale directe cu echipa.

James H. Jones, alt biograf al lui ne spune că Kinsey era determinat să utilizeze ştiinţa pentru a elibera sexualitatea umană  de vină şi de reprimare. Voia să submineze moralitatea tradiţională, să relaxeze regulile de reţinere, să ajute oamenii să dezvolte atitudini pozitive faţă de dorinţele şi necesităţile lor sexuale. Kinsey a fost un cripto-reformator care şi-a cheltuit fiecare minut pentru a încerca să schimbe moravurile sexuale şi legile SUA care pedepseau deviaţiile şi abuzurile sexuale.( Alfred Kinsey: A Public / Private Life (New York: W. W. Norton, 1997))

Acesta este, pe scurt, omul pe a cărui „operă ştiinţifică” este aşezată astăzi educaţia sexuală pentru copiii de la vârsta de 4 ani. Cum şi-a construit „opera” vom vedea în următorul episod.