Sportul a murit! De ce? Circul mutat pe online. Sub-omul. Reala apocalipsă.

 

Dacă vrem să înţelegem încotro vor să mâne elitele slujitoare ale mafiei globaliste populaţia Terrei, nu avem decât să înţelegem ce se întâmplă într-un areal special al existenţei noastre - sportul. 

Sportul a avut până cum un an două funcţii importante: de construire şi de întreţinere a fizicului uman - sportul de şcoală, de amatori şi de mase (care la noi au sucombat după 1990) - şi cel de spectacol - sportul de performanţă/profesionist, sau, putem spune, sportul circ (în sensul antic, menit să decompenseze tensiunea populară). Din ambele se hrănea o a treia: sportul sursă de bani atât pt sportivi cât, mai ales pentru "investitorii" din sportul circ, bani albi şi mulţi bani negri.  Ca să nu mai vorbim de uriaşa industrie a pariurilor care însoţea sportul.

Mult timp un răsfăţat al lumii, odată cu pandemia, sportul, în ambele variante, a dispărut practic din lume şi nu se întrevede posibilitatea revenirii lui. De exemplu, Olimpiada de vară din Japonia a fost amânată din 2020 în 2021 şi acum este prinsă în dilema: fără spectatori sau anulată. Imaginaţi-vă olimpiade şi campionate mondiale sau continentale fără spectatori. Şi cu nişte omuleţi cu măşti pe feţe care cad răpuşi de lipsa oxigenului. 

A face sport la şcoală, sau pe terenurile dedicate, cu masca pe faţă e similar cu a ucide în masă respectivii copii/sportivi. Oricum asta nu se întâmplă decât foarte rar. 

A desfăşura competiţii fără spectatori, în sălile, uneori, imense, odată fremătânde, azi moarte, este  echivalent cu a omorî sportul ca spectacol; vă va spune-o orice sportiv implicat în sporturi desfăşurate în spaţii închise sau/şi deschise cu spectatori. 

Mai mult. Dispariţia sportului şcolar, reducerea până la oprire a activităţii cluburilor pentru copii şi adolescenţi, dispariţia magiei participării pe viu la o competiţie, sau chiar şi a urmăririi pe dispozitive electronice a unui meci completată cu zgomotul de fond al tribunelor, vor duce la o scădere dramatică a bazei de selecţie pentru sportivii de performanţă. 

Şi, iarăşi, de la capăt; tot mai puţine competiţii şi numai online, tot mai puţin interes, tot mai puţini spectatori, tot mai puţini sportivi.... 

Practicarea unui sport la şcoală sau în condiţiile de amatorism nu e un cadou al autorităţilor de niciunde făcut populaţiei; ea este un drept important al omului pentru a se dezvolta sănătos şi armonios şi pentru a-şi menţine starea de sănătate. Este în acelaşi timp un element de liant între oameni, de punere în comunitate, de creare de solidarităţi, de sporire a voinţei, a auto-exigenţei, de întărire psihologică şi multe altele - iată, vam dat deja o mulţime de motive pentru ca monarhia mafiotă absolutistă mondială să elimine sportul din viaţa noastră. 

Aşa că, minunatele noastre democraţii, folosind motivul, iraţional, al plandemoniei, au şters fără nicio tresărire toate cele pe care sportul le implica pentru omenire. 

De ce?   

Pentru că grija faţă de om nu a fost niciodată reală, ci doar simulată, într-o înscenare uriaşă în care, prin simularea acesteia, prin asigurarea confortului, unei vieţi îmbelşugate în felurite chipuri, omul trebuia luat cu zăhărelul, scos din vechile coordonate existenţiale, legate de Dumnezeu, de trecut, de înţelepciune, şi dus într-un soi de "no man's land", într-o accepţiune mai extinsă decât cea războinică, de spaţiu care nu mai este al omenilor, un spaţiu neuman, demonic, în care să fie lăsat fără rădăcini, fără alte reazeme, elemente de siguranţă decât cele ale relaţiei cu stăpânirea; supunere, dependenţă totală, existenţa fără valoare, fără sens, oricând curmată dacă interesele stăpânilor o cer. 

Oamenii, prea mulţi oricum, nu mai trebuie să fie sănătoşi, să înveţe să lupte, să-şi antreneze voinţa. Ei trebuie să fie legume dependente de picătura oficială şi folosite conform reţetelor oficiale. 

În plus, dacă vorbim de sportul de performanţă, de cel profesionist, nu mai e nevoie de spectacol, de circ; astăzi circul s-a mutat pe online şi este cu mult mai eficient în dominarea supuşilor decât cel din spaţiile fizice dedicate; circul online distruge fibra omenescului, creează dependenţe absolute, creează sub-omul, o specie nouă inferioară chiar şi speciilor de animale (care chiar şi în captivitate îşi mai păstrează instinctul de conservare, anulat în cazul sub-oamenilor). În acest circ suntem spectatori şi gladiatori în acelaşi timp, trăind paroxistic propria distrugere şi moarte. 

Ca să înţelegeţi mai bine miza super-mega- experimentului la care suntem supuşi, gândiţi-vă că, aşa cum se întâmplă şi în economia mondială acum, pentru a fi pus în aplicare se renunţă la câştiguri cu până la 12 zerouri, ce se obţineau din competiţiile sportului profesionist şi, mai ales, în industria gri-neagră a pariurilor. 

Şi, prinşi în această reală apocalipsă (poate chiar singura, cea din urmă, adevărata apocalipsă) a omenirii, noi ce facem? Ne deşteptăm, ne scuturăm din vrăji, ne reamintim ce înseamnă omul, cine la făcut, care e semnificaţia şi valoarea lui mai mare decât a întregului Univers, ieşim din capcana izolării egoiste în care am fost atraşi în ultimele sute de ani, refacem punţile dintre noi, ne adunăm, ne organizăm, ne apărăm cu inteligenţă şi îndârjire, contra-atacăm, alegem ca mai bine să murim luptând pentru a apăra condiţia umană (nu doar libertatea, ci tot ansamblul), decât a accepta golirea fiinţei umane de unicul lucru care contează: substanţa ei dumnezeiască?

Nu. Noi le dăm tot concursul!