Greta, numele tău este FRICĂ | Tactici emoționale de distrugere socială.

 Am scris acum ceva timp despre personalitatea anului 2018 in Europa: o mogîldeață cu păr încîlcit, o construcție anatomică amorfă, cu sprîncene lipite, alură de șobolan și o mulțime de traume la activ, în propria sa derapantă viață: un tip care își dădea cu cartea în cap și numea asta artă. La modul serios, numele său de scenă: Florin Bădiță. Măi, măi…

Acum, despre Greta Thunberg, ”numa de bine”. Times o desemnează Personalitatea anului. Vă dați seama ce a decăzut nivelul, că în 2016 a fost ales Trump, iar anul ăsta el a fost doar devansat de această fătucă, a cărei chip este exploatat la extrem de noii comuniști. Și a cărei corp debordează nonșalant de simboluri și semne, pecețile noii lumi. A cărei privire emană ură, trufie și o sete de dominație, încît uneori mă-ndoiesc că fata aceea ar putea fi într-adevăr copil. Nu e!

Tipa asta, cu sindrom Asperger și mutism selectiv, și-a obligat familia să devină vegană și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a diminua amprenata de carbon a familiei. De atunci pînă azi, o mulțime de lucruri interesante s-au întîmplat. Dar cum niciun copil cu adevărat talentat și autentic nu are cum să devină celebru peste noapte, decît dacă este susținut de ceva puternic și colosal în spate, cum ar fi interesele ideologice de făurire a noii lumi comunistoide, nici Greta nu face excepție, ea devenind emblema ”strîngerii curelei la nivel global”, facilitată de mașinăria de propagandă cu milioane de $$ vîrîți în media. În 2017, maică-sa a câștigat premiul WWF „Erou de mediu” pentru „implicarea în problemele climatice din ultimii ani”.  La un an, Greta este PUSĂ să protesteze în fața parlamentului suedez, și așa începe totul. Apoi, de la legături cu billgheits si soroș, la sfătuitori și o întreagă șleahtă de experți în mediu și alți propagandiști progresiști, pînă la ceea ce a devenit acum simbolul acesta global, n-a fost nevoie decît de atente manevre și multă multă influență în presă și media/corporații.

 Dincolo de aceste fapte și întâmplări atent dirijate, în atmosfera socială declanșată domnește deja, indusă atent de pionii abili și naivi ai noii ere, FRICA. Am mai scris despre ea. Este starea aceea de groază, panică, neliniște, învolburare, precipitare și necredință, de (de)cădere totală, din care abia mai poți să întrezărești lumina. Cu un tupeu formidabil, această mică prințesă, învățată sau nu, o spune direct, și așa, adresîndu-se minților fragede aborbante de tot ce se dă- tinerilor!

„Adulții spun că noi îi datorăm tinerilor, pentru a le da speranță. Dar nu vreau speranța ta. Nu vreau să fii de nădejde. Vreau să intri în panică. Vreau să simți teama pe care o simt în fiecare zi.

 Iată cum, prin asemenea vorbe atent dirijate, fenomenul Greta nu este doar un simplu fenomen social, privint din unghiul unui teatru de păpuși extrem de costisitor, ci și o sursă nemaipomenită de declanșare a panicii sociale.  Pentru că în societate, oamenii sunt mult mai ușor de controlat (de fapt doar de controlat- fără neapărat- ușor) dacă ei simt frică și panică, subiectele sensibile continuă acum.cu panica tipic ateistă care a împînzit lumea: planeta se distruge, nu mai avem unde să mergem.

Adresîndu-se mai degrabă ateilor, necredincioșilor în general și celor incerți în privința spiritualității, discursurile Gretei merg ca unse celor tineri și neliniștiți, cu un spirit justițiar înclinat către mai-orice, nu se știe. Atent dirijate, vorbele ating corzi sensibile, și iată, în mai puțin de 1 an, avem de-a face deja cu mișcări importante de mase, cu adevărate revoluții menite să stîrnească atît repulsia cît și îngrijorarea celorlalți cu privire la mersul lumii.

Rezultatul în teren nu întîrzie să apară: milioane de tineri atinși de fenomenul Greta din întreaga lume sunt încarcerați de sentimente confuze și disperate în lumea lor. Eco-anxietatea, panica indusă în discurs, alerta climatică. Nimeni nu știe nimic, toți suntem capabili însă să vedem fumul gros, eșapamentele, plasticul și toate cele, care au împînzit lumea. Și pentru că omul este un microcosmos, și are adînc înrădăcinat în el iubirea față de glie, atașamentul vădit față de țărînă, căreia , firesc vorbind, nu-i poate rezista (ceea ce este de bine), mai  e puțin pînă la alarma completă și așezarea în batalioane a tuturor celor care, dintr-o teribilă FRICĂ, mai degrabă decît din IUBIRE, vor dori cu orice preț să conserve, să astupe, să compenseze, să ia măsuri drastice, unele chiar umilitoare sau agresive, pentru a salva, local sau global, ceea ce vor să salveze.

 Și cum așchia nu sare departe de trunchi, copilăria zdruncinată de tocmai părinții acestei fete s-a reflectat în acest discurs:

„Cum îndrăzniti? Mi-ați furat visele și copilăria cu cuvintele voastre goale.” – Unde ar fi putut auzi, altundeva decît de la tocmai părinții ei- activiștii!?

Ce vreau să subliniez: există două mari forțe în acest univers: frica și iubirea.

Cîtă vreme vom continua să acționăm din frică, mai mult sau mai puțin indusă social, nimic din ceea ce așteptămsă iasă bine nu se va putea împlini. Căci frica este o forță a răutății, a lipsei de grație și de Dumnezeu, a (de)căderii, celei dintîi și celei de pe urmă, prin care întreaga noastră existență și-a croit cumva în istorie drum.

Precipitate la maxim, acum, fenomenele nu fac decît să semene o frică și mai mare, agasînd machiavelic în cele mai mari slăbiciuni ale omului: conexiunea sa cu natura, cu glia, cu țărîna și pămîntul , speriați fiind că își vor pierde casa. Iar păpușarii, dorindu-și acțiune globală, pentru a putea veni cu salvarea, soluția, impusă și dictată de sus, au nevoie de cît mai multă forță socială, pentru a-și împlini agenda ultra-comunistă și extrem de conservatoare, folosindu-se abil de Greta- o fată fără copilărie, manipulată de proprii părinți, victimă a viciilor cumplite cărora mă-sa și tac-su se supun.

Ceea ce semeni, aia culegi. Cine seamănă frică și teroare în societate, va culege o mână de oameni obedienți, înfricoșați, lipsiți de tăria și vîna personalității și libertății individuale, căci în frică nu ai cum să fii liber, paralizez. Nu doar că se distruge sistmul imunitar, însă psihismul spune STOP și tot ceea ce face este pentru a lupta împotriva acestei frici. Iată deci, o formă abjectă de supraviețuire , prin filtrul căreia nu prea poți crea mare lucru. Căci există dragoste și orice altceva, toate celelate care sunt reacții, sunt nesănătoase și deloc firești pentru oameni, pentru om, și sufletul său.  Și ce altă slăbiciune mai are omul, în afară de legătura cu glia, și cu divinitatea (stați, că urmează și înșelătoria pe partea aia, colosală), adînc sădite în inima lui,  folosite și abuzate de către guvernanți, întoarse pe dos, ambalate în așa fel încît omul să ajungă să se închine la cine nu trebuie, într-un machiavelic mod, precum alerta climatică. Închinare la idoli, țărînă, avem o întreagă paletă relativ ușor de exemplificat teologic. Cine strînge cureaua pentru un bine comun, nu știe ce face, căci înainte de toate, vibrăm LIBERTATE individuală și personală, nu colectivă. Dar la case mari nu se discută despre așa ceva…nu doar că nu ai voie, dar s-ar putea să fim deja considerați habotnici.!

.

Veto.

 

 Sursa: http://trasaturidinfront.ro/greta-numele-tau-este-frica-tactici-emotionale-de-distrugere-sociala/

Omul vrăjit (IV): Magia care ne fură timpul

 
         Aţi văzut, în unele filme, cum vrăjitorii înghit, ca pe un fum, viaţa unor oameni ? Acolo pare caraghios, dar exact aşa face diavolul cu noi, direct sau prin interpuşii lui. Ne înghite.

•  

Aşa face. Ca un vrăjitor. Pentru că el este Marele Vrăjitor. Il capo di tutti...

Cum ne-a amăgit şi ne amăgeşte, cum ne-a sedus şi ne seduce ? Prin vrajă, prin farmece, prin, cu un cuvânt după care tare ne dăm învânt, magie.

Ce este vraja ? 

Ceea ce nu este şi pare a fi ca şi ceea ce este şi în locul a ceea ce este. 

Vraja este amăgire, iluzie, minciună.

Vraja este o imagine deplasată a lumii, ca şi cum o schimbare de lungime de undă ar face ca lucrurile să pară altfel. Vraja înmiresmează rahatul şi poleieşte noroiul, face întunericul să pară lumină şi exilează lumina ca răufăcătoare, aduce închinarea către cele de jos şi ura către Cele de Sus, îndreptăţeşte poftele şi justifică crima. Ea este justificarea, pentru cel care i se dă rob, a neputinţei sufleteşti, a fricii, a laşităţii, a egosimului desăvârşit, a urii de ceilalţi, a veninului, puroiului şi morţii; a dispreţului, a însingurării, a dorinţei de putere, a nimicului.

Urmarea magiei, rodul ei este nimicul, căci aşezându-se în viaţa noastră (adică în timpul nostru) în locul realului, al adevărului, ca negaţie a lor, ea devine negaţie a însăşi vieţii; prin vrajă diavolul ne înghite hulpav timpul fără a lăsa nimic în loc. Vraja este nimicul din existenţa noastră. Şi de prea multe ori din existenţa noastră nu rămâne nimic.

 Doar un tâlhar s-a mântuit       
          Dacă a văzut că nu-i reuşesc decât parţial alte şmecherii (atenţie pentru cei înclinaţi să privească cu îngăduinţă şi haz şmecheria!) - cum ar fi sectarismul catolic, protestant, neoprotestant, filosofic etc. - diavolul vrăjitor a făcut în ultimul secol şi jumătate două mişcări importante:
          - a acoperit viaţa omului cu magia realizărilor tehnice şi
          - l-a pus pe acesta să muncească cât mai mult pentru a le avea.
          Amândouă sunt direcţii tactice de dezvoltare a unei aceleiaşi strategii: devorarea timpului personal, ocuparea lui cu orice altceva - cu nimicuri, adică nimic - decât gândul la Dumnezeu, decât comuniunea cu Dumnezeu, decât viaţa în Dumnezeu. Şi astfel, atunci când ajungem la capăt, nu găsim în urmă nimic pe care să ne sprijinim; să rămână după noi doar neantul indiferenţei şi al păcatelor.
          Pentru aceasta Amăgitorul a aşezat peste lumea reală o lume virtuală (ca să nu ne sperie şi să nu-l descoperim, a mişcat imaginea de fum puţin câte puţin peste secole, până când a ajuns, ca stăzi cele două să nu mai aibă decât puţin lucruri comune) prin care ne plimbă ca printr-un palat fabulos plin de cele mai neînchipuite bogăţii, plăsmuiri pe care cei dinainte nu au putut nici măcar să şi le imagineze. Ne plimbă, ne suie pe acoperişul ei şi ne spune:
         " Uite, toate astea pot fi ale tale, iar tu poţi fi stăpânul acestei lumi. Haide, ai curajul, curiozitatea, dorinţa, plăcerea de a le avea şi folosi şi nu vei mai fi un simplu om, un muritor de rând, ba poate chiar nici muritor, căci ce rost are să ne gândim acum la moarte."
          Şi, uite aşa, deschidem de exemplu televizorul şi ne uităm în faţa acestuia ore în şir, iar dacă vrem să ne ridicăm şi să plecăm constatăm fie că nu putem să ne ridicăm, fie că ceva ne trage cu putere înapoi ca să vedem mai departe sau să mai vedem o poveste care nu e a noastră, dar ar fi putut fi. Şi tot aşa alergăm să ne cumpărăm maşini tot mai performante, computere, note-bookuri. iphone etc. etc. etc., pe care trebuie să le avem pentru că sunt mai teribile decăt cele pe care tocmai le-am cumpărat.
          Dar pentru ca să le ai, trebuie să munceşti. Vrei mai mult şi mai multe, trebuie să stai mai mult la servici, să fii mai loial, mai devotat, mai supus, mai sclav, să ai chiar mai multe servicii, să fii o fiară cu cei asemeni cu tine, să-i dai la o parte, la o adică chiar să-i distrugi pe cei care-ţi stau în cale. Sau trebuie să furi, să loveşti, să mutilezi, să ucizi.
          Timpul tău totuşi trece: fie la televizor, fie pe chat sau porno, fie alergând după altă maşină, după altă casă, după alte "scule", după alte "ţoale", fie risipindu-l prin cluburi, prin locuri "fancy", adică de "fiţe"; fie acolo de unde îţi procuri banii pentru a putea avea toate cele de mai sus. Iar el, Înşelătorul, ne priveşte mulţumit zbaterea nemaiavând a face nimic: noi singuri ne mâncăm timpul, ne autodevorăm, aşa că nu ne mai rămâne răgaz să ne schimbăm, să ne căim, să-l ascultăm pe Hristos şi să-L urmăm. 
         E adevărat că mai avem o şansă: pentru că ce nu ştie întunericitul, singura lui nelinişte, este cât timp mai avem. Mai precis, ne-a terminat, sau putem, ca şi tâlharul de pe cruce, să ne mântuim în chiar ultima clipă, atunci când se părea că soarta ne este pecetluită şi timpul expirat?
         Dar, atenţie! Să nu ne bazăm pe asta: pentru că acest moment nici noi nu-l ştim, nu putem amâna mereu ieşirea de sub vrajă şi revenirea în timp. Căci, amintiţi-vă: doar un tâlhar de pe cruce s-a mântuit. Celălalt, nu.