De ce ar trebui să ne revoltăm împotriva vaccinării obligatorii

 
Dezbaterea asupra moralității și a rezultatelor vaccinării forțate durează de mulți ani, cu mult înainte ca coronavirusul să lovească vreodată populația SUA. Odată cu apariția pandemiei, naraţiunea a devenit una despre „necesitate”. Mass-media și majoritatea guvernelor din întreaga lume acționează acum ca și cum vaccinarea în masă este un dat natural, „dezbaterea s-a încheiat”, după cum le place colectiviștilor să spună când s-au săturat să se ocupe de orice plângere logică sau bazată de fapte.

În cazul noului coronavirus, nu există încă niciun vaccin; asta, desigur, dacă virusul nu a fost proiectat sau dezvoltat într-un laborator (asa cum sugereaza din ce in ce mai multe dovezi), şi atunci poate ca exista deja unul dezvoltat. În mod tipic, vaccinurile necesită ani de zile pentru a fi testate și produse și ori de câte ori un vaccin este grăbit pe piață, lucrurile foarte rele tind să se întâmple.

Dezbaterea privind vaccinul se învârte adesea în jurul problemei siguranței. Este o inoculare anume sigură sau otrăvitoare? Are efecte pe termen lung care sunt periculoase? Dăunează copiilor cu sisteme de corp foarte sensibile și subdezvoltate? Acestea sunt preocupări valabile, dar, în cele din urmă, lupta împotriva vaccinurilor are mai puține de-a face cu siguranța sau eficacitatea medicală și mai multe de-a face cu drepturile individuale față de cerințele guvernului.

Cu alte cuvinte, cele mai importante întrebări sunt: Trebuie permisă ingineria socială dorită de guverne și elite? Au oamenii dreptul să stabilească modul în care organismele lor sunt îmbunătățite sau manipulate medical? Are prioritate „securitatea majorității” în fața libertăților civile ale individului? Si daca da, cine va determina ce libertati vor fi luate?

  
Argumentul juridic

De obicei, susţinătorii vaccinării forţate vin în prima fază cu un argument juridic sau tehnic, înainte de a face apel la ideea de „binele cel mai mare”. Şi asta deoarece știu că percepția publică presupune adesea (greșit) că autoritatea juridică este aceeași ca autoritatea morală.

În 1905, în faţa Curţii Supreme a SUA a fost prezentat cazul Jacobson vs Massachusetts, un caz care a implicat vaccinarea cu variola impusă de statul Massachusetts. Acuzatul a argumentat pe baza celui de-al 14-lea amendament că libertatea sa corporală a fost încălcată de stat dacă a fost supus vaccinării arbitrare fără consimțământul său. Statul și Curtea Supremă au avut aceeaşi poziţie (bineînțeles). Curtea Supremă a pronunțat o hotărâre împotriva lui Jacobson pe motiv că refuzul său de a primi vaccinul pune în pericol alte persoane și că „pentru binele comun” statele au anumite „puteri polițieneşti” care suprimă libertățile personale.

Ori de câte ori activiștii mișcării de libertate se opun vaccinărilor forțate din motive constituționale, ACESTA este contraargumentul pe care îl va face guvernul și susţinătorii statului atotputernic. Vor invoca cazul Jacobson vs. Massachusetts și vor susține apoi că acesta este sfârșitul discuției.

În esență, Curtea Supremă a argumentat că guvernul federal nu poate interveni în vaccinările impuse de stat pe baza drepturilor statelor și a celui de-al 10-lea amendament. Majoritatea persoanelor din mișcarea de libertate vor găsi acest lucru mai degrabă ironic, deoarece este bizar să auzim despre guvernul federal care apără drepturile statelor. Însă acest sprijin al celui de-al 10-lea amendament este foarte selectiv.

In primul rind, sa nu uitam ca Curtea Suprema s-a inselat de multe ori in trecut. În cazul Dredd Scott din 1834, Curtea Supremă a decis în favoarea sclaviei și a dreptului statelor de a o pune în aplicare. Aceasta a argumentat de asemenea că al cincilea amendament îi protejează pe proprietarii de sclavi deoarece eliberarea sclavilor înseamnă privarea proprietarilor de „proprietatea” lor.

Obiceiul Curții Supreme este să apere drepturile statelor și al 10-lea amendament, atunci când libertățile individuale ale oamenilor sunt încălcate. Cu toate acestea, în cazul în care un caz implică state care protejează cetățenii de intruziunea federală, curtea se pronunță în favoarea libertății individuale sau a autodeterminării.

Cazul Jacobson vs. Massachusetts poate fi motivul pentru care Trump și guvernul federal au lăsat în mare parte, în recenta pandemie, blocările și acțiunile de urgență în seama statelor. Ordinea juridică a fost deja stabilită în 1905 în privința carantinelor și a forțărilor vaccinărilor prin puterile polițieneşti ale statelor, astfel încât aceasta nu face decât să permită stabilirea statelor să utilizeze aceste măsuri în viitorul apropiat.

Dezbaterea „state/guvernul federal” stabilește o paradigmă falsă. Nu există o separare între guvernele de stat și cele federale în ceea ce privește tirania – ambele părți o iubesc, deși pretind că se opun reciproc în unele momente.

Adica, fie ca guvernul federal incalca drepturile constitutionale ale dumneavoastra, fie ca guvernul statului incalca drepturile constitutionale ale dumneavoastra, Curtea Supremă este adesea de acord cu ambele.

Adevărul pe care nu doresc să-l discute este că, în fond, Carta drepturilor le depășește, indiferent de precedentul federal sau al 10-lea amendament. Cheia de înţelegere a Declaraţiei drepturilor este că fiecare cetățean american are LIBERTĂȚI INERENTE care depăşesc puterea federală și cea a statului. Aceste drepturi sunt inalienabile. Nu pot fi încălcate astăzi, iar legea nu poate fi ajustată pentru a le încălca mâine. Aceste drepturi și libertăți sunt ETERNE.

Curtea Supremă sîsîie cu o limbă despicată despre „spiritul constituției”, dar ignoră intenția clară și concretă, a părinţilor fondatori. Etatiştii susțin filozofia „documentului viu” (interpretabil după  circumstanţele zilei), atunci când le convine, ca mijloc de a schimba sensul și legile inițiale prezentate în Declaraţia drepturilor omului, deoarece acest lucru le permite să încalce libertățile cetățenilor sub pretextul „legalității”. Dar "legalitatea" nu este același lucru cu moralitatea. Legalitatea este lipsită de sens, iar Curtea Supremă nu are sens dacă acționează împotriva fundamentului constituțional al Declaraţiei drepturilor și libertății individuale, așa cum au făcut de multe ori în trecut.

Argumentul moral

Deci, dacă nu ne putem baza pe legalitate pentru a ne proteja de tirania statului, pe ce ne putem baza? Avocaţii vaccinării fortate vor spune că moralitatea este şi de partea lor, pentru că, dacă o persoana nu se vaccineaza, risca sa infecteze si restul societatii. Prin urmare, drepturile dvs. individuale trebuie încălcate pentru a proteja drepturile restului societății. Problema este că cazul Jacobson vs Massachusetts nu aduce niciun argument logic în sprijinul acestei afirmații după cum nu aduc nici susţiunătorii vaccinării forțate.
 
Cum poate o persoană care nu este vaccinată «să facă rău» persoanelor care sunt vaccinate? Cum pune aceste persoane în pericol? Daca vaccinul functioneaza, atunci oamenii vaccinati sunt in siguranta impotriva infectiei, nu-i asa? Deci, singura persoană „expusă riscului” este persoana care a ales să nu se vaccineze. Aceasta se referă la alegerea personală, nu se pune problema „bunului mai mare” sau a riscului social.

Mi se pare fascinant faptul că oamenii care se exprimă cu fervoare în favoarea vaccinărilor forțate (oameni precum Bill Gates) de asemenea, tind să fie aceleași persoane care susțin drepturile avortului. Deci, "trupul meu, alegerea mea" este acceptabil atunci când vine vorba despre femei care ucid copiii nenăscuți, dar "trupul meu, alegerea mea", nu este acceptabil atunci când vine vorba de vaccinări în masă, deși o persoană nevaccinată nu este o amenințare pentru nimeni.

Unii susținători ai vaccinului vor spune că oamenii nevaccinați ar putea găzdui „mutații” care amenință imunitatea masei. Problema este că nu există dovezi care să susțină acest argument. Marea majoritate a virusurilor tind să se transforme in tulpini mai putin letale sau infectioase, nu mai mortale. Singurele circumstanţe atenuante ar fi dacă un virus ar fi construit în mod deliberat pentru a suferi mutaţii ne-naturale.

 Dacă un virus este conceput pentru a suferi o mutație mult diferită și mai mortală, care poate ataca persoanele vaccinate, atunci vaccinul nu a fost niciodată util de la început, iar vaccinările forțate sunt inutile. Încă o dată, dacă vaccinul este eficient, nu există pur și simplu nicio bază pentru poziția că o persoană nevaccinată pune în pericol persoanele vaccinate.

Argumentul de conformitate

Următorul argument al oamenilor care vor să impună vaccinarea forțată este să întrebe “de ce”? De ce vă pasă dacă sunteți vaccinat? Ce trebuie să vă faceți griji?

Acest argument îmi amintește de o naraţiune comună anti-armă: De ce trebuie să purtați o armă? De ce să sperați alți oameni? Șansele de a avea nevoie de ea sunt mici, nu?

Cel mai important răspuns la întrebarea cu privire la arme este “Deoarece este dreptul meu să am o armă și plănuiesc să mi-l exercit. De asemenea, teama ta de arme nu are prioritate în fața libertăților mele constituționale.” Același lucru este valabil și pentru vaccinarea forțată: Deoarece este dreptul meu să refuz să am injectat în corpul meu ORICE produs farmaceutic. Temerile dvs. privind infectarea nu contează pentru drepturile mele constituționale. Dacă doriți să primiţi vaccinul, atunci aceasta este alegerea dumneavoastră. Pe mine să mă lăsaţi în pace
Argumentarea despre faptul că amenințările sunt doar ipotetice este o pierdere de timp. Am o armă de foc deoarece am dreptul să am un mijloc de apărare dacă am nevoie de ea. Refuz vaccinările deoarece am dreptul să evit eventualele vătămări corporale deoarece am suspiciuni cu privire la un produs dăunător.

Și există motive de îngrijorare în legătură cu vaccinurile defecte? Absolut. Programele de vaccinare în masă care au fost aplicate în grabă populaţiei au o evidență a efectelor nocive asupra sănătății oamenilor.

Cu globaliști precum Bill Gates, un obsedat campion al depopulării şi în linia întâi a  Covid-19, nu am de gând să accept niciun vaccin împotriva coronavirusului. Bill Gates a finanțat numeroase teste experimentale de vaccinuri prin intermediul Organizației Mondiale a Sănătății, inclusiv programe de vaccinare împotriva poliomielitei. Aceleași programe au dus la izbucniri de poliomielită în diferite țări și sute de copii paralizați. De fapt, vaccinurile au cauzat mai multe cazuri de poliomielită decât virusul de tip sălbatic. Aceasta este o REALITATE, recunoscută de OMS și alte surse oficiale, deși numeroase instituții de presă de stânga continuă să o nege.

Cel mult, OMS și Gates pot susține că infectările au fost “accidentale”. Dar dacă așa stau lucrurile, ele ar sugera totuși că vaccinurile dezvoltate de programele Fundației Gates și OMS nu sunt de încredere.

În 1976, o amenințare de gripă porcină a permis inițierea unui program de vaccinare în masă finanțat de guvern. Vaccinul a fost defect și a fost interzis în mai puțin de 10 săptămâni după ce a provocat sute de cazuri de sindrom Guillain-Barre, o afecțiune neurologică rară care a dus la paralizie temporară și uneori la moarte.

În 2008, Compania elvețiană Novartis a testat un vaccin împotriva gripei aviare asupra persoanelor fără adăpost și populației sărace din Polonia. Participanții la testul de vaccinuri au primit 2 dolari și li s-a spus că inocularea a fost pentru „gripa normală”. Potrivit unui centru pentru persoanele fără adăpost din zonă, cel puțin 21 de persoane au murit imediat după ce au participat la test.

Un director executiv de la GlaxoSmithKline, numit Moncef Slaoui, a fost recent desemnat de Donald Trump pentru a conduce încercarea guvernului de a dezvolta un vaccin anti-coronavirus. Această numire ar trebui să fie deosebit de importantă pentru public. De ce? Deoarece Glaxo are o istorie întunecată în dezvoltarea vaccinurilor, inclusiv un incident în Argentina în 2007-2008, când a fost amendată după ce un test de vaccin pentru pneumonie se presupune că a provocat moartea a cel puțin 14 de bebeluși. La acea vreme, Slaoui era responsabil de divizia de vaccinuri a Glaxo.

Etatiştii care susțin vaccinarea forțată vor respinge toate aceste exemple ca fiind simple „accidente” care sunt „rare”. Alții vor susține că lupta împotriva pandemiei merită riscul de „câteva decese” din cauza unor vaccinuri defecte. Dar aceasta nu rezolvă problema principală a luptei împotriva programelor de vaccinare forțată. Are o minoritate de elite din guvern sau chiar o majoritate de idioți utili din populația generală dreptul de se a declara proprietară asupra corpului tău în numele unui "bun mai mare" arbitrar? Spun nu, de aceea NU mă voi conforma la nicio măsură forțată de vaccinare și sunt dispus să iau măsuri extreme pentru a mă apăra de ele, dacă este necesar.

După cum s-a menționat mai sus, dacă un vaccin funcționează, nu este nevoie să îi forțezi pe oameni să îl facă. Va proteja pe cei care o doresc și singurul risc este pentru acela care nu îl face. Sincer, în oamenii responsabili de tentativele de vaccinare nu se poate avea încredere, căci ei au agende ideologice deschise, care sunt cel puțin îndoielnice. A le permite să dicteze ceea ce intră în corpurile noastre este similar, în cel mai bun caz, cu sclavie și, în cel mai rău caz, cu posibila moarte în masă.

Sursa:  https://www.zerohedge.com/geopolitical/smith-why-public-should-rebel-against-forced-vaccinations

Studiu despre gestionarea pandemiei, comandat de guvernul german, devastator pentru acesta şi pentru toate celelalte guverne "pandemice"

 

Guvernul german, mai precis ministerul de interne, și mai precis, unitatea KM4 din acesta, responsabilă cu „protecția infrastructurilor critice”,   a comandat unui grup de profesori din mai multe universități germane un studiu privind covidul. Cum concluziile acestuia nu au fost pe placul guvernului – în realitate el este cu adevărat devastator atât pentru Germania cât şi pentru tot restul statelor implicate în manipularea aşa-zisei pandemii, - s-a încercat uitarea documentului în sertarele instituţiei.

Un  neamţ cu conştiinţă, funcţionar chiar în cadrul acelei unităţi, Stephen Kohn a decis că sunt de ajuns crimele de până acum, că ele trebuie să înceteze de îndată şi că populaţia trebuie să ştie adevărul. Aşa că a predat spre publicare raportul cu pricina, în 9 mai, revistei liberal-conservatoare Tichys Einblick unul dintre cele mai populare produse de presă alternativă din Germania.

În esenţă, raportul de 93 de pagini, intitulat “Analiza gestionării crizei” neagă afirmaţiile autorităţilor locale şi internaţionale şi campania din media privind periculozitatea covid 19 şi semnalează gravele consecinţe, asupra mult mai multor germani, ale politicilor şi măsurilor aplicate în această perioadă. Iată câteva dintre pasajele cheie ale raportului:

Periculozitatea lui Covid-19 a fost supraestimată: probabil ca pericolul pe care il reprezinta noul virus nu a depășit in nici un moment nivelul normal.   

Oamenii care mor din Corona sunt, în esență, cei care vor muri statistic anul acesta, deoarece au ajuns la sfârșitul vieții și trupurile lor slăbite nu mai pot face față la niciun stres aleatoriu zilnic (inclusiv cei aproximativ 150 de viruși care circulă în prezent).

În întreaga lume, în decurs de un sfert de an, au existat maximum 250,000 de decese de la Covid-19, în comparație cu 1.5 milioane de decese [25,100 în Germania] în timpul valului de gripă 2017/18.

Pericolul nu este, evident, mai mare decât cel al multor altor virusuri. Nu există nicio dovadă că aceasta a fost mai mult decât o alarmă falsă.   

În timpul crizei din Corona, statul s-a dovedit a fi unul dintre cei mai mari producatori de stiri false.

Raportul se concentrează asupra „consecințelor multiple și grave ale măsurilor Corona” și avertizează că acestea sunt „grave”: mai mulți oameni mor din cauza măsurilor Corona impuse de stat decât sunt uciși de virus.

Sistemul german de sănătate axat pe Corona a amânat şi amână operațiile de salvare și întârzie sau reduce tratamentul pentru pacienții din afara Corona. Numai în domeniul cancerului sunt peste 52.000 de operaţii amânate cu consecinţe fatale în multe cazuri.

Berlinul neagă, oamenii de știință acuză

Inițial, după publicare, guvernul a încercat să respingă raportul ca fiind „munca unui angajat”, iar conținutul său ca „propria sa opinie” – iar media oficială, supusă şi stipendiată de stat, a evitat subiectul, nu au fost puse întrebări. Asemănător, politicienii. Însă raportul a fost elaborat de un grup științific numit de ministerul de interne și compus din experți medicali externi din mai multe universități germane, iar autorii acestuia au emis un comunicat de presă comun pe 11 mai, mustrând guvernul pentru ignorarea sfaturilor experților și solicitând ministrului de interne să comenteze oficial declarația comună a experților:

Măsurile terapeutice și preventive nu ar trebui să aducă niciodată mai multe prejudicii decât boala însăși. Scopul lor ar trebui să fie protejarea grupurilor de risc, fără a pune în pericol disponibilitatea asistenței medicale și sănătatea întregii populații, din păcate, așa cum s-a întâmplat.

Noi, cei din practica științifică și medicală ne confruntăm zilnic cu daune secundare ale măsurilor Corona asupra pacienților noștri.

Prin urmare, solicităm Ministerului Federal de Interne să comenteze comunicatul nostru de presă, Și sperăm să avem o discuție pertinentă cu privire la măsurile [Corona], una care să conducă la cea mai bună soluție posibilă pentru întreaga populație.
 
În 23 mai, în ziarul german Das Bild a apărut un articol intitulat: „Consecințe dramatice ale măsurilor Corona:  52.000 de operaţii de cancer amânate!

“Împușcarea” denunțătorului. Ignorarea mesajului.

După cum a relatat Der Spiegel pe data de 15 mai: Stephen Kohn a fost suspendat din funcţie. Acesta a fost sfătuit să obțină un avocat și i-a fost confiscat laptopul său de lucru.

Emblematică a fost abordarea adoptată de Günter Krings, șeful denunțătorului, în numele ministerului. Întrebat dacă va trata documentul cu seriozitate, Krings a răspuns:
Dacă începeți să analizaţi astfel de lucrări, curând veți invita băieții cu pălării din folie de cositor la audierile parlamentare. (Bărbații în pălării din folie de cositor – Aluhut în germană – este un termen folosit pentru a descrie persoanele care cred în teoriile conspirației.)

Într-adevăr, un articol al lui Der Spiegel care discută despre mişcarea de protest împotriva Corona si consecintele raportului scurs contineau de cel putin 17 ori cuvantul "conspiratie"! Dar nicio discuţie despre problemele ridicate chiar de raport.
În afara Germaniei, știrile au fost practic neraportate.

Sursa informaţiilor:

https://www.strategic-culture.org/news/2020/05/29/german-official-leaks-report-denouncing-corona-as-global-false-alarm/

https://www.ichbinanderermeinung.de/Dokument93.pdf

https://www.tichyseinblick.de/daili-es-sentials/exklusiv-auf-te-ein-vorwurf-koennte-lauten-der-staat-hat-sich-in-der-coronakrise-als-einer-der-groessten-fake-news-produzenten-erwiesen/

https://www.spiegel.de/international/germany/berlin-fears-populists-will-exploit-protest-movement-a-3a4702b8-6701-401d-b712-6d3e19453a56

Guvernul bolşevico-nazist Iohannis pregăteşte omorârea pensionarilor în lagăre de concentrare şi exterminare

 Pentru echilibrarea bugetului: căci vine o cădere economică (zice agenţia Fitch de 6 %, probabil de cel puţin 10 %) şi şefii de afară ne cer tributul, şi tunurile mafioţilor interni de la conducere au nevoie de multă, multă muniţie, iar bugetul de la pensii este numai bun pentru aceste destinaţii;

Şi, probabil, inspiraţi de decesele masive din azilele de bătrâni, casele de sănătate/îngrijire/sanatoriile din Europa (între 47 % şi 52 % din totalul deceselor, adică peste 45.000 - vezi date aici) SUA (în jur de 4000 de decese - vezi date aici) şi din Marea Britanie (către 7000 de decese, vezi date aici), datele fiind, în mare măsură, incomplete atât prin dificultatea strângerii lor, la o asemenea mărime de populaţie, cât şi prin faptul că sunt de acum o săptămână; 

"Guvernul meu" Iohannis-Orban anunţa, în urmă cu 4 zile, prin gura ministrului sănătăţii, că are în vedere ridicarea din casele lor şi închiderea în locaţii comune - hoteluri zicea el, dar probabil că şi cămine, cazarme, barăci, primele nefiind suficiente - a tuturor persoanelor de peste 65 de ani. Detalii aici.

Iar odată adunaţi la loc, mâna întâmplării sau a "întâmplării" ar fi adus în lagăr virusul şi acesta ar fi făcut o triere substanţială. Ca să nu mai vorbim de "tratamentele" lui Cercel, care, zice el, nu au dat rezultate la toţi pacienţii, dar nu ne spune ce s-a întâmplat cu cei pe care a făcut, probabil în numele Big Pharma, experimente.

Astăzi, ministrul neagă şi spune că de fapt este ideea lui Streinu Cercel - ceea ce, la cât de nociv este personajul cu pricina nu ar fi de mirare - dar la momentul interviului de la Realitatea TV, Tătaru afirma că "ei", guvernul, adică, s-au gândit la această variantă. Dar fie că au vrut să o pună în aplicare, fie că doar au discutat prezumtiv despre această măsură, numai faptul de a se fi gândit este un lucru odios, o dovadă a comportamentului plin de cinism, lipsă de compasiune, iresponsabilitate, ticăloşie al acestor aşa-zişi guvernanţi, care ar fi şi vor fi în viitor în stare să extermine fără nicio tresărire mari părţi ale populaţiei, Ca să nu mai vorbim că AU ŞI DISCUTAT DESPRE EA. Deci, dacă nu ar fi fost imposibil practic, ar fi trecut la aplicarea ei.

Continuarea samavolniciilor şi abuzurilor fără egal ale binomului preşedinţie-guvern are loc pe fondul unei campanii mincinoase despre creşterea progresivă a numărului de cazuri, ei lăsând să se înţeleagă că sunt tot mai mulţi îmbolnăviţi şi tot mai multe victime zilnic, când de fapt sunt tot mai puţine. Dar, evident, numărul total de cazuri creşte prin adăugarea celor noi.

Iată în acest sens comentariul şi graficul lui Varujan Vosganian postate ieri pe pagina de fb:
Cristos a înviat! Și iată încă o veste dătătoare de speranță:
cu 328 de cazuri noi de contaminare, suntem în continuare pe panta descendentă a epidemiei. Modelarea pe care am prezentat-o ieri se verifică și azi, după cum se poate vedea.
Iohannis spune: „suntem într-o curbă ascendentă”. Tătaru spune: „Suntem într-o creștere progresivă”. Amândoi manipulează, induc panică, pentru că ei ne vorbesc despre numărul total care, adunându-se zilnic, e normal să crească. Dar singura cu adevărat importantă e evoluția zilnică, despre care autoritățile nu suflă o vorbă. Atât în ce privește decesele, cazurile noi și cazurile critice, nu suntem în nicio creștere și graficul de mai jos o arată.
Nu știu ce va fi mâine, dar azi e corect să spui ce e și darul pe care ni l-au făcut cele trei zile ale Golgotei și Învierii este că nivelele zilnice ne îndreptățesc să sperăm că la jumătatea lui mai vom ieși din izolare.

Minciuna, reprimarea brutală a oamenilor, anularea drepturilor şi libertăţilor, regimul penitenciar extins, lagărele de exterminare sunt elemente comune regimurilor bolşevice şi naziste. Singura diferenţă dintre ele este că bolşevicii s-au îndreptat în primul rând împotriva propriului popor, în timp ce naziştii împotriva alogenilor. Aşa s-a ajuns ca în statele foste comuniste să fi fost peste 100 de milioane de vicdtime ale dictaturii bolşevice.
Cu probabilele morţi cauzate de izolarea îndelungată a populaţiei, de interzicerea ieşirii în parcuri sau la iarbă verde în jurul localităţilor - acum când, ieşind din iarnă, corpul nostru are nevoie de soare şi aer curat mai mult decât de orice -, a depresiilor, celorlalte maladii care nu mai apucă să fie tratate, a victimelor crizei economice masive în care am intrat şi, peste toate, prin suprimarea programată a persoanelor de peste 65 de ani, fie blocate în case încă multe luni, fie adunate în coteţele autorităţilor, România este pe cale să stabilească un trist record, depăşindu-l poate chiar pe cel al primilor 20 de ani de comunism.

Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

 
Vremea noastră este vreme cumplită cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări din cele mai cumplite. Si nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău, nu deznădăjduiți dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, cel inexistent, Cel „de neînduplecat” este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea și nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inexplicabile.

Și stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nici o formă. Acuma cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți nu avem cum să scăpăm. Și mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea principiul dominoului. Și filmele arătau că dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și până la urmă se termină cu catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru, în niciunul din filme nu se vorbea de Dumnezeu. Niciunul nu a zis Doamne.

Eu cunosc trei cazuri și unul pe care îl cunosc personal, într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de nebunie, de a se sinucide, dar în loc să facă asta a zis Doamne! și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. Și am observat în filmele astea, în duhul lumii acesteia care vrea să ne convingă că stăpânitorul lumii acesteia este atotputernic, „de mine nu scapi”, sau faci ce-ți spun eu și îți dau „șaptesprezece privileghiomuri” dacă devenim uniți cu Roma, sau cum spunea Sichim Pasa: „jos capul”. Nu! Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia, să strigam la Dumnezeu! Dar, de acuma, în marele necaz singura scăpare este Dumnezeu!

In realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta, și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, când o soluție găsită să nu fi fost de Dumnezeu. „A că a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpăt din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.

Zice Psalmul: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.” (Psalm 126,  1)   Da păzesc, dar nu paza mea va păzi cetatea dacă nu Dumnezeu în mine păzește. Cu Dumnezeu trebuie să ne tocmim. In singur Dumnezeu trebuie să avem nădejdea. Zice psalmul: „Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui” „Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale” (Psalm 43, 8, 5) – zicea războinicul David. Da, dar cu bratul lui lovea și cu arcul lui trăgea. Și la noi, Dumnezeu nu va veni, ci eu voi zidi casa, dar dacă Dumnezeu nu va lucra în mine, nu va ieși nimic. Vreau să zic că întotdeauna, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost singura ieșire dar, nevrând să ne silnicească ne-a lăsat să credem că fiindcă noi ne-am priceput.

Zilele care vin sunt cumplite și nu mai există nici o scăpare, cum corect vorbesc filmele alea. Corect, dar nu adevărat! Numai Dumnezeu va fi scăparea. Mi se pare îngrozitor, și pentru noi este, dar va ști Dumnezeu să ne miluiască. Si este un mare privilegiu și în sfârșit și vom învață -dă-ne Doamne!- să ne punem nădejdea numai în Dumnezeu. Si cu singura nădejde în Singur Dumnezeu, vom pune mâna pe sabie, pe arc, pe mistrie, și vom face ce trebuie, nu ne vom intimida de cei care ne urmăresc, dar singur Dumnezeu este soluția. Răul lumii de astăzi este așa de organizat încât scăpare nu mai este.

Deci, tot ce am zis, este un fel de a zice: „ține-ți mintea în iad”. Nu am încercat să evit, să nu vorbesc de criza care este și vine, nu am încercat să o mușamalizez, dar am spus că orice ar fi și orice s-ar întâmpla, dacă te găsești în fundul iadului, să nu deznădăjduiești, și atunci fundul iadului pentru tine va fi rai. Cum a fost înrourare focul cuptorului încins pentru cei șapte tineri. Și asta nu este o poveste, este istorie. Eu am ajuns să mă întreb în ce măsură să cred în Scriptură, ce trebuie să cred literal și ce trebuie să fie metaforic. Lucrurile astea, puțin câte puțin, am ajuns, din ce în ce mai mult, să le cred literal. Când zice scriptura că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga, eu cred că mare a statut perete de-a dreapta și perete de-a stânga. Că sunt prost?  Bine, sunt prost și mă bucur că sunt prost și că nu sunt ca deștepții lumii acesteia care au toate dovezile că Dumnezeu nu există, și vom vedea cândva cine va fi fost prostul și cine deșteptul. Prin asta parafraze ce spunea Sf. Ap. Pavel că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omului. Si poate cu asta să terminam.

Extras din conferința Pr. Rafail Noica în biserica „Soborul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie”, reşedinţă mitropolitană de la Limours, octombrie 2017

Sursa:  https://coloana-infinitului.com/parinti-contemporani/pr-rafail-noica-raul-lumii-de-astazi-este-asa-de-organizat-incat-scapare-nu-mai-este-numai-dumnezeu-va-fi-scaparea/

Statul s-a substituit spaţiilor şi instituţiilor religioase, ne-a interzis identitatea spirituală, s-a declarat unica PUTERE şi pe noi toţi infractori!

 

În orice religie este surprinsă importanța spațiului și a timpului în ritualul său. Indiferent dacă se recunoaște unui spațiu dat, o sacralitate anume ori ba.
În creștinismul ortodox și catolic, bisericile sunt ”pământ sfânt”. Ele sunt spații sfințite, iar mistagogiile (precum cea a Sfântului Maxim Mărturisitorul) subliniază rolul lor de a ”întrupa” cerurile, de a fi adevărate ”vehicule” spre o altă dimensiune. În (neo)protestantism această dimensiune este anulată (odată cu preoția ca atare), bisericile sau casele de rugăciune fiind importante mai degrabă pentru coagularea congregației, a comunității, au, așadar, un rol social și educațional marcant, dar care ”sfințesc” participanții (oricum sunt sfințiți doar prin propria credință și prin botez) prin Euharistie.
Sinagogile din iudaism sunt, de asemenea, altceva decât Templul dispărut (să nu ne lăsăm amăgiți de denumirea de ”templu” pe care o au unele sinagogi din lume, inclusiv cel din București). Așa cum (mult mai târziu) vor fi bisericile (neo)protestante, sinagogile au fost mai mereu spații ale rugăciunii și ale învăță(tu)rii, dar nu presupuneau sacralitatea pe care doar Templul o (putea) avea. Rabinul este în esență un învățat și un învățător, nu și un preot (în sensul preotului de la Templu, ori al preotului creștin ortodox sau catolic). Se aseamnă mai mult unui pastor (sau, istoricește vorbind, invers!). Preotul evreu (în sensul său autentic) se cuvine a avea o anumită descendență și filiație și are acces la gesturi ritualice specifice (tocmai pentru că ei existau în umbra - sau în lumina! - Templului), care nu sunt de găsit în cazul rabinilor.
Tocmai de aceea, rabinul este mult mai marcant în istorie și-n imaginarul colectiv, pentru că dispariția de acum două milenii a Templului a eliminat în mare măsură importanța preotului evreu și a subliniat-o pe cea a rabinului din comunitățile evreiești disparate în toată lumea. Rabin care era teolog, învățător, administrator, judecător etc. în comunitatea în care activa. Pentru evrei, Templul este spațiul sacru. Spațiu dispărut de două milenii, dar spre care se întorc de fiecare dată. Iar o eventuală reconstruire a acestuia nu se va face altfel decât după criterii extrem de riguroase, ritualice, care se impun tomai datorită dimensiunii sale sacre.
În islam, moscheea și geamia sunt importante, dar nu se substituie templului de la Mecca, singurul loc sacru, recunoscut ca atare de lumea musulmană. Iar pelerinajul la Mecca (fie și o singură dată în viață) este unul dintre cei cinci stâlpi ai islamului. Nici imamul nu este un preot în sensul vechilor preoți din iudaism sau ai celor din creștinismul ortodox și catolic, ci se aseamănă mai mult rabinului sau pastorului.
Nu vom merge aici spre hinduim, budism etc., unde lucrurile devin ceva mai complexe (și mai complicate), dar nu fac rabat de la ideea de spațiu sacru. Nici nu vom pretinde că am zis ceva despre diferitele curente, școli și ramuri din islam, ori despre ramurile conservatoare sau reformiste din iudaism.
Ideea acestui text este că în toate religiile există conceptul de sacru și că acesta se reflectă fără echivoc (chiar dacă în maniere diferite și specifice fiecărei religii) asupra spațiului. Există munți și râuri sacre, există obiecte sacre. Există temple și biserici.
Un musulman, spre exemplu, nu va folosi ”covorașul de rugăciune” din motive de confort, ci pentru a nu avea contact cu solul care ar putea fi impur. Așadar, covorașul cu pricina decuplează credinciosul de la murdăria acestei lumi (ablațiunea sau gesturile ritualice fiind și ele extrem de importante în ritualul unui musulman). Actul rugăciunii trebuie săvârșit într-ul LOC curat.
În bisericile tradiționale (precum cele ortodoxe și catolice) se impune (fie și teoretic) o anumită ținută vestimentară și însăși clădirea bisericii presupune o ”ieșire din lume” și o intrare într-un spațiu ”non-mundan”, chiar dacă aflat aici și acum. Cum s-ar zice acum, prin consacrarea/sfințirea lor bisericile devin ”portaluri”.
Un lucru este clar: în toate religiile vedem cum coexistă atât ideea de spațiu sacru, în sensul de spațiu consacrat, cât și ideea că subiectul însuși, credinciosul ca atare ar fi (locul) cel sfințit. Mai toate religiile păstrează ambele aspecte. Diferența constă în mare măsură în accentul pe care-l pune fiecare religie/confesiune în parte sau în felul în care le combină.
În cazul evreilor o comunitate este constituită pe baza prezenței unui număr minim de persoane. În islam, orice musulman poate fi ”preot”. Și în creștinism (de orice confesiune) aflăm că ”acolo unde sunt doi sau trei în numele Meu, acolo sunt și Eu”. Dar, totodată, iudaismul își păstrează (fie și în suflet), Templul, islamul merge la Mecca (spre care se închină în fiecare zi), iar creștinismul (ortodox și catolic) iese din lume, în biserici. (Neo)protestantismul creștin pare singurul fără un loc sacru, acela fiind definit exclusiv de persoana credinciosului. Ceea ce nu relativizează, însă, importanța bisericilor sau a caselor de rugăciuni, căci practica împărtășirii este esențială și în ritualul confesiunilor (neo)protestante, chiar dacă și la nivel de Euharistie există diferențe notabile de interpretare și de înțelegere între Ortodoxie și Catolicism pe de o parte și (Neo)protestantism pe de alta. Dar dacă spațiul ca atare nu este sfânt pentru un neoprotestant, totuși, credința îi cere să participe cu necesitate la actul euharistic. Ține chiar de ”mecanismul” credinței care-l sfințește. Respingerea, relativizarea sau ignorarea acestui act sunt incompatibile cu credința (și cu conținutul acesteia). Oricât de ”individualizat”, credinciosul (neo)protestant nu-și va putea ”fabrica” euharistia în bucătărie!
Astăzi, cu această carantină care pare să monopolizeze aproape întreaga omenire, toți suntem decuplați în mod forțat de spațiile sacre și de gesturile care ne sfințesc. Ba, aș zice eu, este relativizată însăși ideea de spațiu sacru.
Și este relativizată sub imperativul unei temeri de ordin sanitar, laic, mundan, în care tot discursul religios privind raportarea trupului la non-trupesc, la spiritual, și toată cosmologia în care boală și moarte sunt subsumate unui înțeles și unei realități superioare sunt scurt, simplu și fără echivoc expediate în irelevant. Aproape că ni se spune, condescendent: ok, bine, e dreptul vostru să credeți ce vreți voi, dar nu azi! Acum e cazul să lăsați deoparte credințele și practicile ce țin de ele, pentru că aveam de-a face cu ”realitatea”. Aparent vorbim despre protejarea sănătății populației. În substrat vorbim despre anularea identității spirituale a acesteia.
Credințele noastre religioase (care, să nu uităm, au o dimensiune profund identitară) sunt astăzi literalmente tratate ca simple chestiuni de gust, de opinie oarecare, subiectivă, tolerate cu un soi de condescendență. Ni se admit, așa cum admitem copiilor să se joace, să se imagineze super-eroi sau personaje din basme ori din filme, dar până când le amintim că trebuie să-și facă temele sau să se culce.
La ora actuală, Statul (în toate ipostazele sale din lume) s-a substituit templelor, sinagogilor, moscheilor, bisericilor și caselor de rugăciune, intervenind ca SINGURĂ realitate posibilă, și nu face altceva decât să transmită, să implementeze în forță și să execute voia OMS-ului - devenit un soi de instituție cvasi/meta-spirituală. În această pseudo-religie (nimic altceva decât o uluitoare desfășurare a Puterii), nu există nevinovați. TOȚI suntem pasibili de vina de a fi ”contaminați”. Am mai scris despre asta. Prin urmare, toți avem obligația de a ne supune acestui singur adevăr: acela că toți suntem suspecți! Ni se vorbește despre responsabilitate socială, dar în spatele ei vedem dizolvarea familiilor prin izolarea bunicilor și a părinților vârstnici (întru protejearea lor, desigur), vedem spargerea comunităților de credință și atomizarea membrilor acestora în apartamente ferecate. Social-distancing-ul este noul ritual. Și NU este opțional. Este impus cu forța, sub semnul penalizării drastice, întru ignorarea declarat salutară a realităților de ordin spiritual.
Dacă ne grăbim să vedem aici doar măsuri practice și pragmatice temporare, menite să evităm un pericol (despre care - atenție! - știm aproape exclusiv, tocmai de la instanțele care ne impun izolarea), ar trebui să ne mai gândim: în esență este un război al discursurilor și al proiecțiilor despre realitate și lume. Și vedem cum deocamdată discursul mundan, lumesc, de tipul ”realitatea e doar aici și acum” a dat o lovitură cumplită discursului care susține că există și un plan spiritual (prin nimic iluzoriu sau mai puțin real decât cel fizic, de aici și de acum).
Cel mai uimitor este faptul că toate instituțiile religioase (din interiorul cărora se aud doar voci sporadice de opoziție) au îngenunchiat rapid în fața noii religii și a noii instanțe de autoritate, dovedind o acută lipsă de flexibilitate, de versatilitate și de reacție. Plecând capul au pasat greutatea pe umerii credincioșilor. Trăim un moment cu o mare relevanță istorică.
Mulți vor vedea aici un motiv să se rupă din respectivele comunități (ceea ce e grav!), alții își vor vedea justificate discursurile new-age-iste potrivit cărora sacrul există peste tot (dar, într-un anumit sens, nicăieri!).
Dar dincolo de toate acestea vedem cum azi, acum, ni se cere sub aparența păsării și a griji de semeni să ne reformulăm credințele privind sensul spiritual al lumii, al vieții, al bolii și al morții. Sau, dacă se poate, să renunțăm la ele. Căci acolo, în renunțarea totală se află acceptarea deplină a poruncilor Puterii. De aici și de acum.

Sursa: https://www.facebook.com/silviu.dancu.98/posts/673070433506840

Nu vor fi reintegraţi social decât cei care au imunitate: Prin boală sau... prin vaccin. Trăiască libertatea bazată pe anticorpi!

 

Miliardarul Bill Ackman:  S-ar putea imagina o lume în următoarele luni, în care toată lumea este testată și, cu excepția celor compromişi imunitar, toţi se întorc la o viață mai normală, dar mai distanțată social.
Purtăm brățări sau avem un certificat de telefon care indică statutul nostru și urmărește infecțiile acolo unde apar..."

Certificate de imunitate în întreaga lume vor fi probabil emise de guverne în primul rând pentru cei vindecaţi și pentru cetățenii care au dezvoltat rezistență la COVID-19.

Pentru persoanele care au contractat virusul și care s-au recuperat, şi care, în mod normal, dezvoltă anticorpi pentru a combate virusul, ar putea fi biletul lor de aur pentru a scăpa din regiunile care au măsuri și blocaje sociale stricte.

Imaginați-vă doar că certificatele de imunitate acordate de guverne persoanelor care s-au recuperat sau au dezvoltat rezistența la virus ar putea fi considerate pașapoarte speciale care le vor permite să călătorească liber în state, țări și sau în lume — în timp ce toți ceilalți rămân înghesuiţi în casele lor sau în buncărele lor apocaliptice.

Unele dintre primele discuții în acest sens au început în Regatul Unit. Guvernul ar putea introduce pașapoarte de imunitate în rândul britanicilor care au contractat virusul și s-au recuperat pentru a putea reintra în economie, a informat The New York Times.

(Un certificat de imunitate) este un lucru important pe care îl vom face și la care ne gândim ...., a declarat ministrul sănătății, Matt Hancock, la o conferință de presă organizată de Downing Street.

E prea devreme pentru ca stiinţa să fie capabilă să ofere claritate în acest sens. Aș dori să nu putem decât să ne putem baza pe faptul că știința nu este încă suficient de avansată", a afirmat Hancock.

Purtătorul de cuvânt al primului Ministru Boris Johnson a declarat că Marea Britanie a făcut toate eforturile necesare pentru a determina cât de fezabile vor fi pașapoartele de imunitate.

 
https://twitter.com/i/status/1245882459364847619
 

Hancock a afirmat că un test de sânge este în curs de dezvoltare, care ar putea testa dacă oamenii aveau deja virusul sau aveau anticorpii care i-ar face rezistenți la infecție.

În Germania, cercetătorii pregătesc un studiu pentru a vedea dacă persoanele care sunt deja imune la virus ar putea reintra în câmpul muncii și ar putea primi pașapoarte de imunitate.

În Italia, președintele conservator al regiunii Veneto din nord-estul țării a propus un pașaport de imunitate pentru persoanele care posedă anticorpi care demonstrează că sunt rezistente la virus.

Fostul prim-ministru, Matteo Renzi, a numit-o "Legitimația Covid" pentru cei neinfectați care se pot întoarce la viața lor normală.

Pașapoartele de imunitate și „blocările intermitente” ar putea deveni realitate în lunile, trimestrele sau cel puțin în următorii câțiva ani – deoarece virusul ar putea rămâne mult mai mult decât au anticipat mulți.

Discuțiile despre aceste pașapoarte speciale au apărut săptămâna  trecută în politica americană, când președintele grupului democrat din Camera deputaților, Mike Stewart, a cerut guvernatorului din Tennessee Bill Lee să implementeze un "certificat de imunitate" pentru primii vindecaţi și pentru angajaţii din domeniul sănătății.

Stewart a spus că persoanele care au anticorpi și sunt imune la virus ar trebui deplasate în prima linie.

Trebuie să obținem resursele necesare pentru a testa toți lucrătorii din domeniul asistenței medicale, astfel încât să știm care dintre ei pot lucra fără teama de COVID-19 și care dintre ei au nevoie de protecție maximă împotriva VIRUSULUI, a declarat Stewart.

Și ca o confirmare mai mare ca pasapoartele de imunitate vor fi următorul mare lucru in lumea occidentala, sau poate peste tot in lume îl avem pe Bill Gates în 24 martie, oferind un interviu de 50 de minute lui Chris Anderson, curatorul de la TED, ong care organizează  TED Talks.

La minutul 34:14, Gates discută despre cum va fi viitorul într-o lume post-corona. El a declarat:
În cele din urmă, ceea ce ne trebuie este să certificăm cine este o persoană recuperată, cine este o persoană vaccinată...
...Pentru ca nu vrei ca oamenii să se plimbe printr-o lume în care vei avea unele ţări care nu-l vor avea sub control, din nefericire.

Nu vrei să blochezi complet capacitatea oamenilor de a merge acolo și de a se întoarce și de a se deplasa.
Astfel, în cele din urmă, va exista această dovadă a imunității digitale care va facilita redeschiderea globală.

 https://youtu.be/Xe8fIjxicoo

Sursa:  https://www.zerohedge.com/health/immunity-certificates-are-coming-covid-survivors-get-special-passports-enabling-return