Sau cum să-ţi tai singur craca de sub picioare.
Aţi observat cum se schimbă agenda problemelor acute ale zilei? Cum am uitat de economie, de educaţie, de sănătate, de mafioţii care au fost, au rămas, sau au intrat în guvern, şi de alte o mie şi una de poveşti neterminate de aceste guverne ale României, dintre care cel din urmă, cel mai "cinstit şi competent" este, atât de recent şi deja al treilea guvern Ponta?
Şi asta pentru că avem o altă temă: cererile UDMR, autonomia aşa-numitului Ţinut Secuiesc, facultatea de limbă maghiară de la Tg Mureş, marşuri şi ciocniri cu jandarmeria... E o temă care, mai ales în condiţiile agresiunii de la est de România, are toate şansele să ţină capul de afiş, astfel încât să nu vedem cele ce nu se fac, cele ce se distrug şi, mai ales, cele ce se fură. În acelaşi timp, în condiţiile de război amintite, e şi o temă cu un real potenţial exploziv. E o temă care va aduce din nou la suprafaţă extremismul de ambele părţi - dacă cel românesc cam dispăruse, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel unguresc, care a prins tot mai multă osânză - şi, posibil (nu-mi doresc probabil, de aceea nu spun probabil) ne va da unele/multe bătăi de cap. E ceva în genul mersului cu canistra cu benzină prin incendiu.
Dacă Victor Ponta chiar a avut în vedere mai sus amintita "abureală" atunci denumirea dată lui de Ion Cristoiu, "iresponsabilul vesel" este o blândă alintare. Dacă nu, la fel. În oricare dintre cazuri, mişcarea "genială" cu udmr-ul poate fi un câştig pe termen scurt (poate chiar foarte scurt), în ceea ce priveşte voturile din parlament, dar va fi cu siguranţă o pierdere în rest. Pentru că una era să mături, din studiourile Antenei 3, podelele sufrageriilor, dormitoarelor, bucătăriilor poporane cu Boc şi MRU şi să-i dai palme pe chelie lui Băsescu pentru fraternizarea cu ungurii, şi alta să faci chiar tu acele jocuri pidosnice şi să tragă în tine artileria, chiar aşa ciuruită, a Opoziţiei şi televiziunilor asociate. Şi oricât de proşti, milogi, mituibili, programabili, beţivi etc. i-ai crede tu pe români, conform manualelor de strategie şi tactică politică, problema este că nu sunt toţi toate acestea în acelaşi timp, ba destui chiar niciuna, iar la memorie pot să aibă probleme doar unii dintre cei cu alcoolul excesiv.
Este deja extrem de clar că nu numai în România, ci în toată zona de est şi de centru a Europei, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei înseamnă deja o readucere la suprafaţă a sentimentelor identitare, a naţionalismului de toate soiurile, a pericolului agresiunii teritoriale. Nu se leagă direct de burta omului, sau de sănătatea lui fizică, dar furtuna sentimentelor este poate uneori chiar mai periculoasă decât cea a foamei. Şi acum, pretenţiile imperiale ale Rusiei, care ne reamintesc toate detaliile cumplite ale masacrelor, violurilor, jafului, mutărilor de populaţie făcute de ocupanţii ruşi, plus ale genocidului represiunii comuniste, tocmai o astfel de furtună sunt pe cale să pornească. Sunt momentele în care oamenii devin mai conştienţi de identitatea lor naţională, în care înţeleg că, dincolo de familie şi de interesele directe, aceasta îi leagă şi îi protejează, în care simt instinctiv că e timpul să se strângă unii în alţii pentru că, de undeva din zare, pândeşte un pericol mare şi necunoscut.
În acest nou context, prea puţin luat în seamă de Victor Ponta (încă aştept poziţionarea lui în criza amintită), acesta are de înfruntat, în mare, două posibile situaţii, ambele negative. Varianta mai puţin rea ar fi cea în care ungurii stau cât de cât liniştiţi şi nu apar evenimnete care să ridice puternic potenţialul emoţionalului colectiv. Pe fundalul amintit mai sus în legătură cu Ucraina, toţi adversarii psd&comp. au destulă muniție pentru un vioi război de uzură care va face ca procentele alianţei de la putere. adică ale psd-ului, să scadă. Alegerile europarlamentare pot fi un excelent prilej pendtru Opoziţie să scoată dezbaterea politică din eterna mocirlă locală şi să o aşeze şi pe normala perpectivă internaţională. Asta înseamnă, implicit, mai multă discuţie despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi chiar dacă intervalul e scurt, primele rezultate neplăcute pentru Victor Ponta ar putea să fie chiar la aceste alegeri, care devin, dintr-odată extrem de interesante şi de importante. Un rezultat sub aşteptări, combinat cu sondaje care să arate alterarea susţinerii populare, ar însemna ca acesta să facă o bruscă schimbare de macaz şi să lase udmr-ul în vrep staţie, sau să-şi ia adio de la prezidenţiale şi, curând după aceea, de la partid. Iar atunci când nu mai ai partidul în spate şi guvernul la picioare plagiatele se văd monstruoase.
Varianta rea: multe alte adunări populare, marşuri, steaguri secuieşti de sute de metri, decizii locale aberante, arătarea muşchilor către Bucureşti de către naţionaliştii unguri, sau, doamne fereşte, cel mai rău, vreo scânteie de conflict direct între unguri şi români. Pot deja să-mi imaginez şuturile baronilor şi faraonilor psd tăbăcind fundul, încă, prezidenţiabil al actualului prim-ministru.
În acest sens, nu e lipsit de interes un detaliu pe care nu l-a observat nimeni, dar care pe VP ar trebui să-l neliniştească: Bunicuţa Iliescu tace. Nu şi-a lăudat nepoţelul, nu i-a binecuvântat mişcările şi nici nu a ieşit să-i înfiereze pe detractori. Oare de ce?
Că psd va pierde, iar Victor Ponta nu va mai apărea pe ecranele televizoarelor atât de superior, îngăduitor, plictisit de micimea jurnaliştilor, îngreţoşat de prostia celor din opoziţie, dedicat poporului, dedicat istoriei, nu ar fi o pierdere şi pentru noi. Din păcate, valsul psd-udmr ne poate aduce o mulţime de belele tuturor, fie că este vorba pur şi simplu de a nu mai fi cu ochii pe domnii şi doamnele de la putere, fie de cele ce se pot întâmpla din dezvoltarea pe teren a "cestiunii" autonomiei.
Aţi observat cum se schimbă agenda problemelor acute ale zilei? Cum am uitat de economie, de educaţie, de sănătate, de mafioţii care au fost, au rămas, sau au intrat în guvern, şi de alte o mie şi una de poveşti neterminate de aceste guverne ale României, dintre care cel din urmă, cel mai "cinstit şi competent" este, atât de recent şi deja al treilea guvern Ponta?
Şi asta pentru că avem o altă temă: cererile UDMR, autonomia aşa-numitului Ţinut Secuiesc, facultatea de limbă maghiară de la Tg Mureş, marşuri şi ciocniri cu jandarmeria... E o temă care, mai ales în condiţiile agresiunii de la est de România, are toate şansele să ţină capul de afiş, astfel încât să nu vedem cele ce nu se fac, cele ce se distrug şi, mai ales, cele ce se fură. În acelaşi timp, în condiţiile de război amintite, e şi o temă cu un real potenţial exploziv. E o temă care va aduce din nou la suprafaţă extremismul de ambele părţi - dacă cel românesc cam dispăruse, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel unguresc, care a prins tot mai multă osânză - şi, posibil (nu-mi doresc probabil, de aceea nu spun probabil) ne va da unele/multe bătăi de cap. E ceva în genul mersului cu canistra cu benzină prin incendiu.
Dacă Victor Ponta chiar a avut în vedere mai sus amintita "abureală" atunci denumirea dată lui de Ion Cristoiu, "iresponsabilul vesel" este o blândă alintare. Dacă nu, la fel. În oricare dintre cazuri, mişcarea "genială" cu udmr-ul poate fi un câştig pe termen scurt (poate chiar foarte scurt), în ceea ce priveşte voturile din parlament, dar va fi cu siguranţă o pierdere în rest. Pentru că una era să mături, din studiourile Antenei 3, podelele sufrageriilor, dormitoarelor, bucătăriilor poporane cu Boc şi MRU şi să-i dai palme pe chelie lui Băsescu pentru fraternizarea cu ungurii, şi alta să faci chiar tu acele jocuri pidosnice şi să tragă în tine artileria, chiar aşa ciuruită, a Opoziţiei şi televiziunilor asociate. Şi oricât de proşti, milogi, mituibili, programabili, beţivi etc. i-ai crede tu pe români, conform manualelor de strategie şi tactică politică, problema este că nu sunt toţi toate acestea în acelaşi timp, ba destui chiar niciuna, iar la memorie pot să aibă probleme doar unii dintre cei cu alcoolul excesiv.
Este deja extrem de clar că nu numai în România, ci în toată zona de est şi de centru a Europei, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei înseamnă deja o readucere la suprafaţă a sentimentelor identitare, a naţionalismului de toate soiurile, a pericolului agresiunii teritoriale. Nu se leagă direct de burta omului, sau de sănătatea lui fizică, dar furtuna sentimentelor este poate uneori chiar mai periculoasă decât cea a foamei. Şi acum, pretenţiile imperiale ale Rusiei, care ne reamintesc toate detaliile cumplite ale masacrelor, violurilor, jafului, mutărilor de populaţie făcute de ocupanţii ruşi, plus ale genocidului represiunii comuniste, tocmai o astfel de furtună sunt pe cale să pornească. Sunt momentele în care oamenii devin mai conştienţi de identitatea lor naţională, în care înţeleg că, dincolo de familie şi de interesele directe, aceasta îi leagă şi îi protejează, în care simt instinctiv că e timpul să se strângă unii în alţii pentru că, de undeva din zare, pândeşte un pericol mare şi necunoscut.
În acest nou context, prea puţin luat în seamă de Victor Ponta (încă aştept poziţionarea lui în criza amintită), acesta are de înfruntat, în mare, două posibile situaţii, ambele negative. Varianta mai puţin rea ar fi cea în care ungurii stau cât de cât liniştiţi şi nu apar evenimnete care să ridice puternic potenţialul emoţionalului colectiv. Pe fundalul amintit mai sus în legătură cu Ucraina, toţi adversarii psd&comp. au destulă muniție pentru un vioi război de uzură care va face ca procentele alianţei de la putere. adică ale psd-ului, să scadă. Alegerile europarlamentare pot fi un excelent prilej pendtru Opoziţie să scoată dezbaterea politică din eterna mocirlă locală şi să o aşeze şi pe normala perpectivă internaţională. Asta înseamnă, implicit, mai multă discuţie despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi chiar dacă intervalul e scurt, primele rezultate neplăcute pentru Victor Ponta ar putea să fie chiar la aceste alegeri, care devin, dintr-odată extrem de interesante şi de importante. Un rezultat sub aşteptări, combinat cu sondaje care să arate alterarea susţinerii populare, ar însemna ca acesta să facă o bruscă schimbare de macaz şi să lase udmr-ul în vrep staţie, sau să-şi ia adio de la prezidenţiale şi, curând după aceea, de la partid. Iar atunci când nu mai ai partidul în spate şi guvernul la picioare plagiatele se văd monstruoase.
Varianta rea: multe alte adunări populare, marşuri, steaguri secuieşti de sute de metri, decizii locale aberante, arătarea muşchilor către Bucureşti de către naţionaliştii unguri, sau, doamne fereşte, cel mai rău, vreo scânteie de conflict direct între unguri şi români. Pot deja să-mi imaginez şuturile baronilor şi faraonilor psd tăbăcind fundul, încă, prezidenţiabil al actualului prim-ministru.
În acest sens, nu e lipsit de interes un detaliu pe care nu l-a observat nimeni, dar care pe VP ar trebui să-l neliniştească: Bunicuţa Iliescu tace. Nu şi-a lăudat nepoţelul, nu i-a binecuvântat mişcările şi nici nu a ieşit să-i înfiereze pe detractori. Oare de ce?
Că psd va pierde, iar Victor Ponta nu va mai apărea pe ecranele televizoarelor atât de superior, îngăduitor, plictisit de micimea jurnaliştilor, îngreţoşat de prostia celor din opoziţie, dedicat poporului, dedicat istoriei, nu ar fi o pierdere şi pentru noi. Din păcate, valsul psd-udmr ne poate aduce o mulţime de belele tuturor, fie că este vorba pur şi simplu de a nu mai fi cu ochii pe domnii şi doamnele de la putere, fie de cele ce se pot întâmpla din dezvoltarea pe teren a "cestiunii" autonomiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu