Statul ne vrea morţi şi sclavi! Putem submina "în mod paşnic" statul? Putem trăi fără legătură cu statul? Modele.

 

 Am înţeles de mai mult timp, şi am încercat să sădesc această soluţie, că scăparea - poate doar temporară, poate doar ca răgaz pentru a construi nişte copii şi tineri după un model creştin - este prin retragerea din societate, construirea unor comunităţi creştine izolate, cât mai independente de "serviciile" contemporane şi cât mai imune la magia  - căci magie este, fără doar şi poate - a tehnologizării vieţii noastre prin abundenţa de dispozitive, zis ajutătoare, îăn realitate, întobitoare. Sunt, se pare, şi la noi câteva astfel de mici comunitţi retrase. Nu le-am vizitat, nu ştiu cum se descurcă. Dar, deocamdată nu avem nici măcar o mică viitură, darămite o maree de refuz al relaţiei cu statul. De aceea, este bine, poate, pentru a înţelege că se poate şi a căpăta curaj, să privim nişte astfel de modele, care funcţionează deja, de mult timp, în altă parte. Aveţi mai jos o astfel de foarte succintă, dar, cred, lămuritoare prezentare. Departe însă de mine ideea de vă folosi de aceste modele altfel decât pentru construcţii ortodoxe. Vreau doar să arăt că se poate şi să lămuresc că aşteptarea pe coordonatele lumii actuale nu înseamnă decât a ne lăsa în plasa "tatălui minciunii" până când vom descoperi că "mai târziu" va fi fost "multe prea tîrziu". Mult succes!

Mulți se întreabă dacă sunt viabile comunitățile voluntariste care evită implicarea statului. Criticii anarho-capitalismului se întreabă dacă această idee este o himeră și o utopie libertariană. Voluntariștii ar putea încerca să respingă această linie de gândire, căutând exemple concrete de astfel de comunități de-a lungul istoriei sau în prezent. De obicei sunt menționate puține posibilități din zilele noastre, dar multe podcasturi sau articole au explorat acest subiect citând locuri precum Republica Cospaia, orașele libere din Europa medievală, Islanda medievală, Vechiul Vest american și Irlanda gaelică.

Există, însă, chiar aici, în SUA, multe comunități conservatoare menonite și amish care nu se înrolează în armată, nu acceptă securitatea socială, nu acceptă Obamacare sau Medicare, trimit înapoi cecurile de stimulare, nu votează, nu fac parte dintr-un juriu, nu dau în judecată pe nimeni, nu candidează la alegeri, nu se uită la televizor, nu-și înscriu copiii în școli de stat și nu folosesc conexiuni la internet decât pentru cartografiere, meteo și e-mail etc., astfel încât să nu fie afectați de minciunile proferate în mass-media. Ei nu vor nimic de la stat. Deviza lor ar putea fi descrisă simplu: "Niciun rege în afară de Hristos". Ei nu se vor închina principatelor și puterilor acestei lumi, nu vor promova schemele de furt sau războaiele planificate la nivel central și nu vor saluta steagurile diferitelor regimuri.

Părinții își învață copiii să fie prietenoși și harnici. Bătrânii lor nu vor primi plată pentru serviciile lor în congregațiile bisericii, pentru a evita denaturarea mesajului scriptural în scop lucrativ și pentru a evita cultul personalității. Cei care trăiesc cel mai asemănător cu americanii obișnuiți sunt menoniții conservatori (spre deosebire de amish). Ei conduc mașini, au electricitate, au telefoane mobile, folosesc unelte electrice etc. Aspiră să fie antreprenori pe cont propriu și adesea conduc afaceri de familie de mare succes. Am trăit în preajma și m-am asociat cu acest tip de oameni timp de zeci de ani în sud-vest, în Midwest și în America Latină. Ei nu sunt nişte neştiutori în politică. Sunt oameni erudiți și articulați, cunosc istoria și pot vorbi despre separarea bisericii de stat și pot da exemple istorice de cooptare a bisericilor / religiei și a societății de către stat. Copiii merg la școala de acasă sau la o școală privată a bisericii. Mulți oameni din aceste comunități au rădăcini germane și nord-europene, așa că manifestă, de asemenea, o preferință scăzută pentru timp și o viziune asupra viitorului pentru familiile lor, care este tipică popoarelor tradiționale din climatele reci din nord, așa cum a subliniat Hans Hermann Hoppe. De asemenea, aceștia au familii numeroase, ceea ce contribuie la perpetuarea ideilor lor anti-statale de-a lungul generațiilor în aceste zile în care dimensiunea familiei este în scădere. Viabilitatea acestor comunități voluntariste ar fi probabil atrăgătoare pentru mulți dintre cei care se gândesc să trăiască în gospodării și doresc să evite încurcăturile statului.

Aceste comunități prezintă un exemplu puternic a ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de "opting out". Opting out nu pune capăt jafului statului, dar este un mijloc prin care indivizi sau comunități întregi subminează autoritatea statului în mod pașnic și voluntar. Un pic ca un proiect de stat liber, dar fără a se concentra pe politică. În cadrul acestor comunități voluntare, există zero elevi de școală publică, zero membri ai armatei, zero sprijin pentru războaie și zero tribunale conduse de stat. Disputele sunt rezolvate în mod privat prin apelarea la alți frați din Biserică - nu la o instanță de stat, ca să zic așa:

1 Corinteni 6

Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având o pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?

Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?

Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?

Deci, dacă aveţi judecăţi lumeşti, puneţi pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, ca să judece.

O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi niciun om înţelept, ca să poată judeca între frate şi frate?

Ci frate cu frate se judecă şi aceasta înaintea necredincioşilor?

Poziția lor privind războiul este, de asemenea, derivată din Biblie:

Matei 5

43. Ați auzit că s-a spus: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. 44. Dar eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce se folosesc de voi cu dispreț și vă prigonesc; 45. ca să fiți copiii Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46. Căci, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Nu fac și vameșii la fel?

Ați putea crede că acești oameni prietenoși ar putea fi vulnerabili în fața tiranilor, dar, în mod surprinzător, ei sunt de cele mai multe ori lăsați în pace, deoarece parazitul de stat caută întotdeauna sprijin filosofic din partea gazdei. Acești oameni nu vor acorda niciodată sprijinul lor moral statului.

Un avertisment: Există multe grupuri care folosesc cuvântul "menonit" care nu respectă aceste principii și care sunt la fel de încurcate ca și alte confesiuni moderne. "Menoniții conservatori" se asociază și vizitează alte comunități din țară și din întreaga lume care gândesc la fel ca ei în scopul căsătoriei, al părtășiei, al integrității filosofice etc. S-ar putea să fiți surprinși de cât de bine funcționează aceste comunități fără dorința de implicare a statului.

Majoritatea americanilor folosesc eticheta de "creștin", dar nu folosesc instrumentele din Biblie care ar elimina multe dintre influențele statului din viața și din comunitățile lor.

Sursa: https://www.lewrockwell.com/2022/10/david-hathaway/an-cap-mennonites/

Autor: David Hathaway este un fermier și tatăl a nouă copii care educă acasă. El este șeriful ales al comitatului Santa Cruz, Arizona.