Vremea distrugerii - Păstrarea credinţei ortodoxe

 

 Semnele strigătoare la cer ale vremurilor

Fiind conștient de efortul pentru un guvern mondial unic de mai bine de patruzeci de ani, este deconcertant - chiar tulburător - să vezi cum lucrurile prezise de zeci de ani încep să prindă contur. În anii 1970, unul dintre cei mai respectați misionari protestanți din acea vreme, Willard Cantalon, a fost un pionier în utilizarea filmului pentru promovarea misiunilor mondiale. El a filmat misiunile în acțiune și a adus imaginile la donatori. Ca producător de filme cu o vastă experiență, era probabil inevitabil ca el să investigheze "Noua Ordine Mondială". Munca sa mi-a făcut cunoștință cu oamenii din spatele cortinei.

Cartea sa, "The Day the Dollar Dies" (Ziua în care dolarul moare), încă se află pe raftul meu, cu coloana vertebrală dezintegrată, majoritatea paginilor desprinse (Copyright 1973: anul în care am absolvit liceul). În confesiunea în care eram, Cantalon făcea adesea circuitul predicilor. De puținele ori când l-am auzit vorbind în persoană, am fost foarte impresionat de calitatea caracterului său, de sinceritatea discursului său și de poveștile sale despre misiunile mondiale. A fost cu adevărat un misionar în suflet. Dar întotdeauna vorbea despre subiectul sistemului bancar mondial și despre scopul său final de a controla lumea la toate nivelurile. Cele mai multe dintre complexitățile sistemului bancar mondial au trecut pe lângă mine, așa simplu la minte cum sunt eu. Dar avertismentul său general a fost foarte clar. Folosindu-se de economie, răul primordial căuta să răstoarne tot ce este al lui Dumnezeu pe Pământ. Urma să vină o zi în care nimeni nu va mai putea cumpăra sau vinde fără semn.

Cu prezicerile lui Cantalon mereu în minte, creșterea organizațiilor globale (UE, NAFTA, OMC, organizații caritabile globale / ONG-uri, Națiunile Unite etc.) părea să demonstreze dezvoltarea continuă a acestei paradigme a unei singure lumi. La fiecare pas, puteam vedea cum aceste puteri ascunse își sporesc controlul asupra națiunilor individuale, folosind banii ca mijloc de înrobire. Criza datoriei grecești este doar un exemplu al modului în care o națiune aflată în dificultate economică poate fi transformată din punct de vedere politic. Acest lucru se întâmplă peste tot acum, într-o lume post-lockdown scufundată în sărăcie și dependentă de subvenții.

Cantalon nu a fost singurul care a văzut semnele. În timpul acelei generații, mulți predicatori, autori și chiar regizori de film au luat act și, pentru o vreme, escatologia a devenit o modă. S-au făcut filme: Un hoț în noapte, Un tunet îndepărtat și altele. ....
Poate că toate acestea au fost un avertisment de la Dumnezeu pentru generația mea.  Un avertisment despre lucruri care nu se vor întâmpla în tinerețea noastră, dar pe care vom trăi să le vedem ca bătrâni. ... Globaliștii despre care auzisem de zeci de ani au acum instrumentele necesare pentru a forța întreaga lume să se închidă la nivel global; un lagăr de concentrare global, un Auschwitz global. Acum, suntem în "Ajunul distrugerii".  Se întâmplă deja în Australia, Canada și în alte părți ale lumii.
Putem să ne retragem de pe stâncă? Sau vom plonja cu capul înainte în antihrist? Acest lucru ar putea fi decis de "noi" colectivul.  
 .... 

Deși nu putem spune cu certitudine că "ANTICRISTUL" este aici, putem spune cu siguranță că toate elementele sunt aici pentru a-i facilita ascensiunea. Big Tech, Big Pharma și propriul nostru guvern se combină pentru a face din controlul total al vieții noastre o posibilitate reală pentru prima dată în istorie. Dacă negați acest lucru, trăiți într-o realitate alternativă.

Întrebarea nu este dacă aceste forțe încearcă sau nu să ne controleze, ci mai degrabă dacă le vom lăsa să reușească acest lucru?  

Cunoscute și necunoscute

Sortând "semnele vremurilor", avem cunoscute și necunoscute. Ce știm?

    1. Pandemia cu vaccinul său a creat un instrument de dominație mondială, indiferent dacă credeți sau nu în eficacitatea sa; "pandemia" este globală, iar "vaccinul" este global, iar odată cu implementarea sa vine și controlul. Este deosebit de periculos faptul că oficialii guvernamentali vorbesc despre vaccin în termeni religioși.
    2. Guvernul dumneavoastră nu poate fi de încredere: pe măsură ce tot mai multe vaccinuri sunt impuse, acest lucru demonstrează o răutate pronunțată din partea guvernului. Acum că vaccinul are un istoric, este mult mai rău decât orice alt vaccin anterior în ceea ce privește daunele colaterale.
    3. Unii episcopi ortodocși nu pot fi de încredere: fie din cauza incompetenței, fie din cauza faptului că sunt mână în mână cu globaliștii, nu putem spune, deoarece fiecare episcop este diferit. Cu toate acestea, este clar că există mult prea multe edicte dăunătoare, incompatibile cu ceea ce înseamnă să fii ortodox, pentru ca la mijloc să fie doar ignoranța ecleziastică.
    4. Nu se poate avea încredere în medicina modernă: încrederea de lungă durată că medicul tău poate fi de încredere este acum fantezie. A avut loc o schimbare. Medicii spun lucruri, prescriu lucruri, pe care în trecut nu le-ar fi spus niciodată. Motivul: ei sunt forțați să urmeze protocoale niciodată imaginate până acum. Pârghia: teama de a-și "pierde licența", fără de care nu vor mai fi medici.
    5. Multe corporații americane manifestă o aversiune inconfundabilă pentru tot ceea ce este "american" în locul chinezilor și al unei paradigme a unei singure lumi.
    6. Cei care exercită o autoritate "de urgență" (nu un proces echitabil) nu sunt dispuși să renunțe la noile lor puteri, cu cât au mai mult, cu atât mai mult iau.
    7. Răul este în mișcare, ne pierdem libertățile, în special libertățile creștine.
    8. Dacă răul este în mișcare, este cu permisiunea lui Dumnezeu (nu a omului) și Dumnezeu va face un plan de scăpare pentru poporul Său, pentru cei care îl caută și îl găsesc[4] Dacă răul este în mișcare, atunci și Dumnezeu este la fel, deoarece acolo unde abundă păcatul, cu atât mai mult abundă Harul lui Dumnezeu. Acesta nu va fi automat, ci pentru cei care caută și găsesc "Locul secret al Celui Preaînalt". Nu vă refugiați în locul de muncă, în finanțe sau chiar în episcopi șovăitori. Spre deosebire de Dumnezeu, toate acestea vă vor dezamăgi.

Care sunt lucrurile pe care nu le cunoaștem?

    1. Dacă acesta este sau nu antihristul final.
    2. Dacă vaccinul este sau nu, "semnul fiarei". S-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie. La fel de îngrijorătoare sunt pașapoartele vaccinale care pregătesc calea pentru "Semnul Fiarei"? Puține schimbări de o asemenea amploare și anvergură se întâmplă deodată.
    3. Deși știm că se apropie lucruri rele, nu se știe cum va afecta fiecare zonă a țării; va fi diferit de la un loc la altul. Aceasta înseamnă că nu putem presupune că ceea ce se întâmplă cu noi se întâmplă cu toți, chiar și în jurisdicțiile ortodoxe.

Pregătiți-vă pentru impact

Deși putem dezbate natura tendințelor actuale, este clar că răul avansează, iar revenirea la "vechea normalitate" nu se va întâmpla prea curând. Este timpul să ne regândim unde ne aflăm în lumina lucrurilor care sunt deja în mișcare și să lăsăm deoparte gândul reconfortant "Nu se poate întâmpla aici". Cea mai mare parte a "lucrurilor" s-au întâmplat deja. Gândiți-vă: am experimentat deja închideri de biserici, membri cărora li s-a interzis să participe la slujbe și episcopi care se asociază cu apostați în toată regula ca și cum ar fi rude.

Pe termen lung, trebuie să ne facem niște planuri. Iată câteva sugestii:

    1. Salvarea copiilor: orfelinatele vor reveni în actualitate. Unii părinți vaccinați (poate mulți) vor ceda de moarte timpurie. Vor exista mulți orfani. Dacă noi, ca ortodocși, vrem să ne pregătim pentru viitorul Credinței, trebuie - absolut trebuie - să facem provizii pentru a avea grijă de copiii părinților ortodocși decedați. Mai mulți preoți tineri au sucombat recent din cauza a ceva (efecte secundare ale vaccinurilor?) lăsându-și copiii orfani de tată. De asemenea, trebuie să ne opunem vaccinării copiilor. Efectele secundare ale vaccinului sunt mai periculoase pentru copii decât COVID. Pur și simplu nu există niciun motiv medical pentru a injecta ARNm în copii și mult rău potențial. Ca comunitate, trebuie să ne dublăm eforturile de a proteja și de a învăța generația următoare credințele și practicile autentice ale credinței ortodoxe, indiferent cât de mult încearcă lumea să le deformeze pe amândouă.
    2. Cum unii episcopi ortodocși sunt mai mult alături de stat decât de părinți, trebuie înființate jurisdicții suplimentare sau consolidări de parohii credincioase sub îngrijirea ierarhilor credincioși rămași care vor rămâne fideli Ortodoxiei. Cât mai repede posibil. Pe măsură ce tot mai multe vaccinuri vor fi impuse, ar putea deveni din ce în ce mai dificil să găsești cultul ortodox fără astfel de restricții. Chiar acum corporațiile impun vaccinurile. Se va produce o schimbare de populație pe măsură ce angajații ortodocși se vor muta pentru a găsi locuri de muncă fără vaccinare obligatorie. Pe măsură ce acest lucru se va întâmpla, vechile legături etnice și istorice vor fi rupte. Refugiații ortodocși se vor concentra pe găsirea cultului și credinței ortodoxe autentice în noile lor case. Parohiile, eparhiile și jurisdicțiile care nu oferă nimic mai mult decât lumea se vor micșora și, poate, chiar vor muri.
    3. Ar trebui să ne facem provizii de alimente? Poate că da. În acest moment, unele lanțuri de aprovizionare sunt atât de întinse încât au ajuns la mari lipsuri. Nu se știe în ce măsură evenimentele viitoare vor avea un impact asupra aprovizionării generale cu alimente. După cum știu cei care locuiesc în zone predispuse la inundații sau uragane, a avea provizii de rezervă nu este niciodată un lucru rău. Rezervele de alimente reprezintă cea mai bună poliță de asigurare și există multe opțiuni. Dar, așa cum nu puteți cumpăra o asigurare auto după ce mașina dumneavoastră este distrusă, tot așa nu veți putea cumpăra provizii alimentare de urgență atunci când veți avea nevoie de ele. La fel ca Iosif în Egipt, trebuie să faceți provizii pentru foamete în avans. De asemenea, este bine să vă amintiți că o grădină parohială poate fi o resursă neprețuită.
    4. CREAȚI SPAȚIU SACRU (acest lucru este imens): Ca ortodocși, avem toate instrumentele puse la dispoziție de Dumnezeu omenirii pentru a ne feri de afluxul răului. Când plăgile judecății au lovit Egiptul, casa evreiască a fost marcată ca spațiu sacru cu Sângele legământului Mielului, ținând răul la distanță și salvând primii născuți. Când ciuma a lovit Israelul din cauza păcatului lui David de a număra poporul, ciuma a fost oprită tocmai la "aria de treierat" (locul de cernere), când David și bătrânii au căzut cu fața la pământ. Luați în considerare Sfânta ocrotire a Theotokos. TOT ce ține de Ortodoxie înseamnă a face ca spațiul să fie sacru pentru a-l proteja de rău - inima, casa, biserica, chiar și întregul oraș prin procesiuni și binecuvântări publice. Eu personal duc apă sfințită la "locul înalt" al orașului nostru și mă rog peste oraș pentru a face din el un spațiu sacru. Dacă vreți să vă salvați orașul, faceți procesiuni sau, cel puțin, ungeți-l ca pe un pământ sfânt cu Ulei Sfânt și Apă Sfântă. Acest război spiritual este dreptul de naștere al fiecărui creștin ortodox.
    5. În concluzie: În lumea vaccinărilor forțate, a pandemiilor și a tulburărilor economice, acesta este, pentru creștinii ortodocși, cel mai bun moment al nostru. Am fost făcuți pentru vremuri ca acestea; am fost făcuți pentru ca însăși porțile iadului să nu ne poată cuceri. Tot ce trebuie să facem este să fim credincioși credinței, să construim o generație viitoare de ortodocși și, ghiciți ce? Am câștigat!!! Când e bine, e bine. Când nu e bine, tot bine e (Slavă lui Dumnezeu pentru toate).  

Construiți viitorul, acum

Dacă nu începem să construim în mod conștient un viitor în această lume tulbure, atunci ortodocșii nu vor avea unul. Începeți acum.

Este timpul acum să ne trezim, să mirosim tămâia, să vedem episcopii necanonici pentru ceea ce sunt (trădători ai lui Hristos) și să începem să construim viitorul ortodocșilor făcând aceste lucruri: 1. Creați noi jurisdicții / consolidați în jurisdicții credincioase, 2. Faceți loc pentru următoarea generație, pregătiți-i să fie noii gardieni ai credinței. 3. Creați spațiu sacru, nu doar în bisericile noastre, ci și în casele, inimile și orașele noastre.

Slujitorul vostru binecuvântat și umil, John Lee

[1] În Ortodoxie, muntele din care a fost tăiată "Piatra" fără mâini (activarea unui om) este Sfânta Fecioară. Luați în considerare: picioarele colosului lui Daniel sunt două; demonstrat acum de comunismul asiatic (chinez) și european (Swab, Gates, Fauci), care sunt într-o oarecare măsură în contradicție unul cu celălalt. Există o luptă pentru putere, cu America prinsă la mijloc.

[2] https://m.youtube.com/watch?v=X1FcTKNXlO0

[3] Matei 3:7, Luca 3:7, I Tesaloniceni 1:10, 2:16, Apocalipsa 6:17, 11:18, 12:12.

[4] Vezi nota 3

 Întregul text la: https://orthodoxreflections.com/eve-of-destruction-preserving-the-orthodox-christian-faith/

Amor liber obligatoriu, comune sexuale şi lgbtism, familia desfiinţată, copiii proprietatea statului, oficializate în Rusia bolşevică. UE(RSS) le-a realizat şi ea.

 

Recent Europa a fost declarată de Parlamentul European spaţiu liber pentru lgbtqism. Această din urmă mişcare vine să se alăture unui gros dosar de decizii ale Comisiei Europene şi de hotărâri ale aşa-zisei Curţi Europene a Drepturilor Omului, un organism politic şi nu juridic, care urmăresc de mai mulţi ani construirea unei anti-societăţi omeneşti, bazată pe anticreştinism, anti-morală, anti-omenesc, demonic. 

Se revine astfel după o sută de ani, la proiectul iniţial, implementat de mafia globalist-satanistă în Rusia, imediat după punerea în scenă a revoluţiei sovietice, începând chiar din 1917. Reiau în cele de mai jos o parte din articolul publicat de mine în 2016, care porneşte de la dezvelirea, de către alcoolicul Junker, a unei statui a lui Karl Marx în Germania.

•  
  

Acuzat că îşi bate pur şi simplu joc cu neruşinare de cele peste 100 de milioane de victime ale comunismului, fostul troţkist Juncker declară candid, ca pentru proşti:

Indiferent ce păreri ar putea avea oamenii asupra lui Karl Marx, este fără îndoială că el este o figură care, într-un fel sau altul, a modelat istoria Europei. A nu vorbi despre el ar putea însemna o negare a istoriei.

Devoalarea comunismului (ca societate demonică, iad terestru) ca ţintă a constructorilor de ieri şi de azi ai proiectului european nu începe cu celebrarea lui Marx, iar mişcarea lui Juncker nu e una singulară. La manifestările dedicate celor 200 de ani de la naşterea lui Marx vor participa mulţi alţi reprezentanţi ai elitei progresiste europene şi internaţionale, iar traiectoria pe care s-a înscris UE dă tot mai multă apă la moară celor care vorbesc despre o altă Uniune Sovietică, o UERSS.  Un curent tot mai important în rândul elitelor progresist-decadente din Europa occidentală, este cel potrivit căruia comunismul poate fi soluţia pentru împotrivirea la imperialismul sălbatic, dărâmarea FMI şi Băncii Mondiale şi realizarea fericirii globale. Şi asta în pofida experienţei tragice pe care o bună parte din ţările europene au avut-o. Pe care ei o consideră doar vina prostiei Estului, care a deviat de la „nobilele idealuri şi precepte marxiste”, în timp ce ei, cei din Vest, vor construi comunismul urmând cu sfinţenie indicaţiile lui, de exemplu, Marx.

Există o părere, aproape unanimă, că comunismul, ca regim politic, a fost incompatibil cu distrugerea familiei lgbt-ismul, libertinajul transformat în valoare socială absolută, avortul, prostituţia. Şi cel puţin în parte – adică pentru URSS-ul de după 1934 şi pentru celelalte state ale blocului sovietic, ce aveau să apară după 1944 – este adevărat. 

Alta a fost însă realitatea în ceea ce priveşte familia, amorul liber, sexul la grămadă, aberaţiile lgbtiste, avortul în anii de început ai Rusiei sovietelor, când bolşevicii au avut ocazia să verifice pe propria piele un adevăr simplu: între construcţiile minţii omeneşti şi normalul, firescul vieţii, între fantasmele universului interior şi legile universului exterior există diferenţe care ajung să se manifeste în conflicte distrugătoare pentru fiinţa umană. 

Revoluţia sexuală este, aşa cum o găsim în toate documentele ideologice şi doctrinare socialiste şi comuniste, o componentă de bază a revoluţiei socialiste/comuniste. Dar ca şi toate celelalte teze şi obiective ale acestora, şi aceasta este echivalentă cu o întoarcere nihilistă împotriva persoanei umane şi a umanităţii în ansamblu.  De aceea, eşuarea lamentabilă în faţa cerinţelor realităţii, a unui experiment de amploarea şi durata celui sovietic, este un argument irefutabil în favoarea rezistenţei faţă de asaltul revoluţiei sexuale occidentale actuale, un tsunami de forme aberante, dezgustătoare şi criminale.

După cum spuneam în episodul anterior, Ludwig von Mises explică fascinaţia produsă de socialism, încă de la apariţie, prin faptul că acesta … promite nu numai bunăstare – bogăţie pentru toţi – ci şi fericire universală în amor. Acestei părţi a programului său i se datorează o mare parte din popularitatea pe care o are. (Interesantă zonă comună cu marea iubire a socialiştilor, islamul care şi el promite fericirea erotica fără limite, dar post-mortem.) Ca dovadă: nicio altă carte de literatură socialistă germană nu a fost citită de un public mai numeros şi nu a avut o eficacitate propagandistică mai mare decât lucrarea lui August Bebel, „Femeia şi socialismul”, (apărută în 1879, reeditată de 50 de ori în Germania numai până în 1909, tradusă în circa 20 de limbi), care este dedicată în principal temei amorului liber.

Revoluţia sexuală din Rusia sovietică este analizată pe larg în cartea psihanalistului german socialist Wilhelm Reich „Die Sexualität im Kulturkampf: Zur sozialistischen Umstrukturierung des Menschen”, (Sexualitatea în războiul cultural: pentru restructurarea socialistă a oamenilor) apărută în  1936. De remarcat că aflăm încă din titlul cărţii aflăm două lucruri esenţiale: că stânga a declarat război vechii societăţi umane şi că sexualitatea este una dintre armele sale principale. De fapt, acest titlu este înlocuit la ediţiile de după 1945 cu mai puţin belicosul şi explicitul Revoluţia sexuală. Au fost făcut mai ceţoase şi subtitlul şi temele principale: familia, religia, politicile extremei stângi etc.

La finalul acestui articol voi menţiona şi alte referinţe privind acest subiect. În cele ce urmează vă voi prezenta şi câteva extrase din articolul   lui Pavel Preanikov „Revoluţia sexuală din Rusia: Bolșevicii au fost primii care au reușit „emanciparea moravurilor” , a cărui traducere a apărut în articolul „Exemplificarea rădăcinilor comuniste ale revoluției sexuale neomarxiste de azi”.

Proiectul revoluţiei sexuale bolşevice apare, încă înainte de declanşarea insurecţiei comuniste, în corespondența dintre Troțki și Lenin (1911). Troțki: „Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului. Atâta vreme cât exista aceasta opresiune, nu poate fi vorba de adevarata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trăit complet traiul.”…. Lenin: „… Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate… Avem ce învața de la sufragete: chiar interzicerea dragostei intre persoanele de același sex ar trebui sa fie eliminată”.

Ca urmare, atunci când iau puterea, din chiar primele zile, Lenin şi ai lui trec la punerea în practică, în paralel cu măsurile necesare pentru consolidarea puterii, a celor pentru iniţierea şi victoria revoluţiei sexuale. Pe ansamblu, se poate spune că unele dintre ele depăşesc şi cele mai ultraliberale iniţiative de astăzi. Este abolită „tirania căsătoriei”, sunt dezincriminate, promovate şi chiar impuse, avortul, relaţiile homosexuale, relaţiile cu minori, relaţiile sexuale în grup, exhibiţionismul public. Asemănător „parteneriatelor civile” promovate acum, bărbatul şi femeia puteau forma şi lichida o familie fără a fi obligaţi să-şi înregistreze căsătoria la oficialităţi. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate uşor, la simpla solicitare a unei parţi, iar după desparţire înceta orice obligaţie reciprocă. In 1924, dupa datele deținute de Zeitlin, un angajat al instituției conduse de Troțki, „in orașele mari, „cuplurile”, in comparație cu familiile, alcatuiesc majoritatea”. Jumătate din copii născuţi erau în afara căsătoriei, în cuplurile volatile. Ţara s-a umplut repede de copii nedoriţi, lăsaţi pe străzi, de prostituate (mult mai multe decât pe vremea ţarismului), de cenuşa trupurilor copiilor avortaţi . Avortul era atât de la îndemână încât ajunsese aproape o metodă contraceptivă, unele femei făcând şi câteva avorturi pe an. Pe străzi au loc manifestări la care astăzi, încă, liberalii progresişti, se pot doar gândi – oamenii se plimbă, sau fac diverse „happeninguri” în pielea goală, se urcă astfel în tramvaie, sau se năpustesc în clădiri publice. Orgiile sexuale în interior, sau în spaţii deschise, erau spectacole educative. Adolescenţii primeau la orele de educaţie sexuală îndemnuri şi sarcini de a se aborda fără reţineri toată gama de relaţii sexuale. Teoria era completată cu practică în tabere, cercurile de studiu, sau cu ocazia unor acţiuni pionereşti sau komsomoliste. Sexologii veniţi din străinătate (peste 300), în special din Germania, pentru a ajuta la predarea educaţiei sexuale în şcoli, sunt entuziasmaţi de vigoarea cu care se răspândeşte revoluţia sexuală. Iată ce spune Preanikov:

…. sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea căsătoriei” și „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urmă era parte a decretului „Cu privire la căsătoria civilă, copii și despre modificarea actelor de stare civilă”). In special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materială, precum și sexuala” și au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui și a locului de reședință”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (al doilea nume „uniunea prin căsătorie”), era posibil să se încheie rapid și să se desfaca la fel de ușor.

… la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o paradă a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. Troțki nota, in memoriile sale, că Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei vești: „Țineți-o tot așa, tovarăși!”. La acea paradă, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu rușinea”. Acest apel, în cele din urma, a fost preluat și utilizat pe scară largă in iunie 1918, atunci când mai multe sute de reprezentanți ai ambelor sexe au mărșăluit prin centrul Petrogradului complet goi.

…, în guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la naționalizarea femeilor”, iar în Tambov, in 1919 – „Cu privire la distribuția femeilor”. In Vologda, sunt puse în practica, astfel de dispoziții: „Fiecare membră a komsomolului, studentă la cursurile de calificare sau orice alta studentă, care  primește o ofertă de a intra în relații sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, ar trebui să o ducă la îndeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletară”.

Şi iată cum îi descrie un militant al revoluţiei sexuale, lui Constantin Constante, tatăl Lenei Constante, aflat în călătorie prin Rusia sovietică, „socializarea femeii între 20 şi 36 de ani” (fragment din memoriile acestuia): Se va crea – mi-a spus el – pe langă fiecare soviet câte un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetățean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi. Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligată să i se pună la dispoziție , fără vreo opunere și fără plată, în schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este liberă in aceea zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la însurătoarea de-o clipă… Copiii născuți din aceste împreunări vor aparține Statului Sovietic care-i va crește și-i va îngriji până la vârsta când urmează să fie repartizați școlilor sovietice, sau atelierelor, după aptitudini… Acești copii – continuă interlocutorul meu –, neavând nici o afecțiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic.

Un fenomen obișnuit, în acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe bază de voluntariat, într-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe. La fel ca și in „familia suedeza” de astăzi, într-un astfel de colectiv, există o gospodărie comună și viață sexuală comună. … Treptat, comunele sexuale s-au răspândit în toate marile orașe ale țării. S-a ajuns chiar până acolo încât, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar că împărțeau aceeași haină și aceiaşi pantofi, dar și aceeași lenjerie intimă. Un model în acest sens era considerată comuna de muncă a Direcției Politice de Stat pentru copiii fără adăpost în Bolșevo, înființată în 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete. Educatorii comunei salutau „experiențele sexuale comune”, fetele și băieții locuiau in barăci comune. … De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii și chiar in taberele de pionieri.

De la „lumina” revoluţiei sexuale la „întunericul” reprimării ei (după Reich)

Revoluţia sexuală nu a fost abandonată pentru că arhipăstorii ei s-ar fi trezit, căit şi, plini de regrete, ar fi decis revenirea la cele normale. Au acţionat legile vieţii, legile pieţii, necesitatea de a produce pentru a trăi şi, în plus, ambiţia de a demonstra viabilitatea revoluţiei comuniste. Industrializarea URSS a început să ceară ca individul să nu-și mai piardă forțele în divertismentele sexuale, ci pentru construirea comunismului. „Moravurile ușoare” au inceput a fie oficial dezaprobate. Opinia publica din nou înclina să creadă că „familia era celula societații”, iar baza ordinii era  monogamia…. Odată cu adoptarea constituției staliniste și-a pierdut puterea și decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. In anul 1934, avortul a fost interzis, iar in luna martie a aceluiași an, Kalinin a semnat o lege care să interzică și să sancționeze contactul sexual intre bărbați. Apoi au început arestările în masă ale homosexualilor în marile orașe ale URSS. Educația sexuală în rândul tinerilor s-a oprit, s-au oprit și lucrările științifice cu privire la acest subiect.

 Alte surse documentare despre subiect:

Revoluţia sexuală în Rusia Bolşevică, 2011, autor Gregory Carleton

Mostre de erotică bolșevică. Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici

 

Uniunea Europeană finanţează, cu banii contribuabililor europeni, reţeaua ong-urilor lui Soros din întreaga lume. Numai în 2019 peste 100 milioane euro!

 

OPEN SOCIETY a creat o rețea mondială de ong-uri care promovează o agendă de stânga a frontierelor deschise, LGBTQ, avortul, venitul de bază universal, combaterea discursului urii, și a partidelor de dreapta, toate sub pretextul „drepturilor omului”, după cum arată un nou raport al Parlamentului European. Raportul “Echo Chamber:  The Quango Feedback Loop” a fost lansat de European Center for Law and Justice, subsidiara UE a ACLJ. a lui Jay Sekulow.

„Comisia Europeană finanțează o gamă largă de organizații neguvernamentale (ong-uri) care sunt aproape exclusiv de stânga, şi care fac lobby pe lângă guvernele membre ale UE și la UE însăși pentru a-și continua agenda politică și pentru mai multă finanțare”, scrie raportorul pe bugetul UE, Joachim Kuhs, „creând astfel o buclă de feedback finanțată de contribuabili și o „cameră ecou” care discriminează pe nedrept conservatorii și încalcă obligațiile UE față de neutralitatea politică”.

Aceste ong-uri ale „societății civile” sunt „adesea legate de rețeaua de stânga centrată pe Fundația pentru o societate deschisă (OSF) și organizațiile asociate; Care au perfecționat practica de a sifona euro contribuabililor pentru lobby politic în favoarea unei agende de stânga a No Borders, a migrației ilegale, a campaniilor mass-media împotriva politicienilor și opiniilor conservatoare, care sunt delegitimate ca așa-numitul „discurs de ură”, afirmă Kuhs.

Departe de a fi organizații „neguvernamentale”, multe dintre aceste ong-uri au devenit astfel organisme cvasiguvernamentale (quangos) pe care UE și guvernele le utilizează pentru a-și externaliza agendele politice și activismul pe cheltuiala contribuabililor, atacând și subminând guvernele conservatoare din țările membre ale UE și din străinătate, în special din Israel, dar, de asemenea, în Europa de Est, Africa de Sud, India, Brazilia, Myanmar și chiar în SUA.

Biroul lui Kuhs a identificat o finanțare de 98.108.326 EUR (116.667.478 USD) pentru proiectele de stânga ale UE în anul 2019 doar pentru ong-urile afiliate la OPEN SOCIETY. Din cauza lipsei de transparență, cifra reală este probabil mult mai mare.

Kuhs a scris pentru Gateway Pundit  despre aproximativ 13.124.712 EUR (15.607.513 USD) cheltuiţi de Comisia Europeană pentru ong-uri și organizații anti-Israel în 2019. Gateway Pundit a relatat deja despre 30 milioane EUR (35 milioane USD) pe care UE le-a cheltuit pentru ong-uri cu legături cu OPEN SOCIETY în Europa în 2019. UE a finanțat, de asemenea, grupuri legate de radicala Muslim Brotherhood cu 1.869.141 EUR (2.222.726 USD) în 2019, după cum a raportat Gateway Pundit.

În Balcani, UE a cheltuit cel puțin 4.117.137 EUR (4.895.975 USD) pentru ong-urile legate de OSF (Open Society Foundation) în 2019, în special în Macedonia de Nord, Serbia și Kosovo. OSF Macedonia a primit 1.225.528 000 EUR de la UE în 2019 pentru proiectul „Stay @ School – Action for Inclusion of Roma in Primary Education” și 199.998 EUR pentru proiectul „accesul la justiție pentru cei mai marginalizați”.

Civil Organization Institute for Human Rights Skopje a primit 66.043 de euro pentru proiectul „Drepturile omului pentru toți”. Proiectul media Metamorphosis a primit 997.394 € în 2019 pentru “creșterea implicării civice în Agenda digitală”. Reactor – Research in Action a primit 1.241.535 EUR pentru proiectul „Promovarea egalității de gen prin procesul de aderare la UE”. Margins Skopje a primit 140.000 de euro pentru proiectul „Accesul la justiție pentru comunitățile marginalizate”. 12.002  de euro au fost alocate pentru proiectul „Consolidarea capacităților: Explorarea rolului tinerilor în reconciliere și consolidarea păcii”.

58.213 de euro au ajuns la Islamic Youth Forum North Macedonia, care isi enumera printre obiectivele sale “incurajarea valorilor islamice universale” si “protejarea tinerilor de abateri”.

În Kosovo, Balkan Investigative Reporting Network a primit 397.204 de euro pentru “Întărirea rezilienței actualilor și viitorilor jurnaliști ai Kosovo” 2019. Aproape un milion de euro au fost alocați între Metamorphosis North Macedonia (997,394 €) și Open Data Kosovo, Centrul pentru transparență și responsabilitate în cercetare Serbia (CRTA) și ong-urile din Estonia, Albania și Muntenegru pentru proiectul „Creșterea implicării civice în Agenda digitală”. Peste un milion de euro au fost alocați Reactor North Macedonia (1,241,535 euro), Kosovo Women’s Network și ong-urilor din Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Suedia pentru proiectul „Promovarea egalității de gen prin procesul de aderare la UE”.

În Africa de Sud, UE a cheltuit cel puțin 3,599,614 EUR (4,280,552 USD) în 2019 pentru ong-urile  care urmăresc agenda de stânga avansată de OSF-uri, cum ar fi Southern Africa Human Rights Litigation Centre (SALC), care „sprijină avocații pentru drepturile omului în Africa de Sud cu consultanță juridică, suport tehnic și finanțare de specialitate”. SALC este un proiect comun al International Bar Association’s Human Rights Institute (IBAHRI) și al Open Society Initiative for Southern Africa (OSISA). SALC a fost finanțat cu 1,992,350 000 EUR de către UE în 2019, împreună cu alte 5 de ong-uri, pentru proiectul “Out & Proud: LGBTI Equality and Rights in Southern Africa.”

African Policing Oversight Forum, care enumeră fundațiile societății deschise printre finanțatorii săi principali, a primit 475,000 EUR din partea UE pentru „Dezvoltarea capacității Serviciului de Poliție sud-african de a preveni și de a răspunde la violența xenofobă și la infracțiunile motivate de ură conexe”.

Ong-ul Gender Links, care are Fundațiile Societății Deschise printre sponsorii săi, a primit 142,500 EUR din partea UE pentru „a pune capăt violenței bazate pe gen a comunității din Botswana”.

Gender links și Women and Law in Southern Africa Research Trust (WLSA), partener al OSISA, au primit 989.764 EUR din partea UE pentru „Responsabilizarea socio-economică prin politici, legislație și acțiuni sensibile la gen” în Lesotho.

În urmă cu 7 de ani, India, condusă de conservatori, nu era încă supusă la lecţiile Societății deschise, după cum arăta NGO Monitor în 2014: „OSF nu sprijină nici o organizație din India.” Acest lucru pare să se fi schimbat acum: În discursul său anual de la Forumul Economic mondial de la Davos 2020, George Soros a anunțat că vom cheltui 1 miliard de dolari pentru “lupta împotriva naționalismului”, ţintind în special guvernul Narendra Modi din India. În februarie 2021, după cum a raportat Jack Posobiec, activista schimbării climatice Greta Thenberg a provocat indignare în India prin accidentally tweetingun “Toolkit” pentru declanşarea de revolte violente, probabil un produs al rețelei OSF.

 

În 2019, Ong-urile afiliate la OSF din India au fost finanțate de UE cu cel puțin 4.596.255 EUR (5.465.728 USD), inclusiv proiecte precum “WorkFree – Slavery, Work and Freedom: What Can Cash Transfers Contribute to the Fight for Decent Work?” cu 1.499.203 EUR, inclusiv 100.000 EUR pentru INBI Foundation (India Network for Basic Income) și 75.001 EUR pentru OpenDemocracy UK. 947.591 000 EUR au fost donați de UE către Childfund finanțată de OSF pentru „Consolidarea organizațiilor societății civile în vederea promovării emancipării femeilor în Uttar Pradesh de est”. 854.725 000 EUR au fost alocate „Habitat for Humanity India” pentru „Un model de întreprindere socială care să permită femeilor marginalizate să beneficieze de un acces sporit la servicii și drepturi legate de îmbunătățirea habitatelor”. 544.736 euro au mers la Foundation for Social Transformation și National Foundation for India pentru “Nelăsând pe nimeni în urmă: Construirea de căi pentru pace în Nord-Est, prin implicarea societății civile și liderilor de tineret“. 750.000 EUR au fost primiți de World Organization against Torture (OMCT) din Elveţia, care a primit 1,470,000 $ din Open Society în 2019 și de la diferite grupuri indiene.

George Soros a înființat un OSF officeîn Myanmar 1994, care a fost făcut propagandă  pentru minoritatea etnică musulmană Rohingya din 2015, care acum primește o acoperire neobișnuit de largă în mass-media occidentală. În 2019, UE a plătit cel puțin 5.499.750 EUR (6,540,137 USD) pentru proiecte derulaste în Myanmar, inclusiv „Gendered Land and Extractives Action for Social Accountability” împreună cu Oxfam înfiinţată de Soros,(200,000 EUR), „Cultural Bridges”, împreună cu ActionAid finanțată de Soros (1.999.750 EUR), „Strategic and integrated Response to Online Hate Speech and Disinformation Campaigns in Myanmar” împreună cu Phandeeyar Foundation finanţată de Soros (1,500,000 EUR). 1,198,683 EUR și 601,317 EUR au plecat de la UE pentru “Safeguarding Journalists and Freedom of Expression in Myanmar”, cu Canadian Centre for Law and Democracy finanțată de OSF.

3.979.975 000 EUR (4.732.866 USD) au fost alocate “EU Aid Volunteers” pentru programe care includ “Supporting and Complementing Humanitarian Aid” (€1.389.319), “Supporting Gender Mainstreaming in Humanitarian Action” (€1.261.361), “Building Resilience Through Gender and Youth Leadership in Humanitarian Action” (€1.329.295), inclusiv €113.333  pentru “ActionAid Myanmar”, iar restul pentru grupuri “ActionAid” din Brazilia şi Zimbabwe.

În Brazilia lui Jair Bolsonaro, de asemenea o țintă preferată pentru stânga globală, 1.000.000 0 EUR au plecat de la UE către Instituto de Tecnologia e Sociedade pentru “Exposing Bot Disinformation in Brazil”. €330.000 s-au dus la Oxfam for “Barrios, Perspectives and Youth: Multidimensional Inequities  in Local Politics of Developing Nations”. €1.338.854  s-au dus la Rede Jubileu Sul for “Civil Society Protagonists in Macroeconomic Politics,” şi €1.300.000 pentru “Habitat for Humanity Brazil” pentru “Strengthening the National Network  of the Urban Reform Forum” – pentru un total de cel puţin €3.968.854 ($4,719,642) de la UE pentru proiecte ale OSF in Brazila.

€6.993.936 ($8.316.978) au plecat pentru proiectul “Food Wave” for “Empowering Urban Youth for Climate Action” în Brazilia şi în lume, împreună cu  ActionAid.

UE a finanțat chiar și ong-uri cu sediul în SUA, cu cel puțin 26.984.681 EUR (32.089.373 USD) în 2019. 494.681 de euro au mers la Groundswell International  pentru protecția climei în Haiti, care a primit 900.000 de dolari de la Open Society în 2016. 300.000  EUR din fondurile UE pentru perioada 2019 au fost alocate Institute for Women’s Policy Research, alsofinanţatr de asemenea de Open Society. €24,690,000 a dat UE către World Bank’s International Bank for Reconstruction and Development (IBRD), whicare a primit $1.585.000 de la Open Society 2017-2018. Şi $1.500.000 s-au dus la International Rescue Committee, care a fost finanţat cu  $75000 de către Open Society  în 2018.

La 1 martie, raportorul pentru bugetul UE pe 2019, Joachim Kuhs, a decis să amâne descărcarea de gestiune a Comisiei Europene pentru bugetul pe 2019, din cauza numeroaselor întrebări nerezolvate. Comisia pentru controlul bugetar va vota în 22 martie această moţiune şi dacă  ceilalți membri ai Comisiei aprobă sau nu cele aproape 100 de milioane de euro cheltuite pentru Ong-urile de stânga.

Sursa:  https://www.thegatewaypundit.com/2021/03/brazil-india-usa-eu-funding-worldwide-open-society-network-116-million-2019/?utm_source=Email&utm_medium=the-gateway-pundit&utm_campaign=dailyam&utm_content=daily

Prim-ministrul finlandez prevede o reacţie “uriaşă” a cetăţenilor împotriva guvernelor şi politicienilor. Soluţia: mai mult globalism, mai multă teroare, mai multă dictatură!

Prim-ministrul de stânga al Finlandei, Sanna Marin, a avertizat că blocările și alte măsuri restrictive ale COVID vor declanșa o "reacție populistă" uriașă împotriva guvernelor și politicienilor din Europa.

Vorbind cu Financial Times, Marin a prezis că restricțiile draconice “vor provoca din ce în ce mai mult proteste, și sunt un teren propice pentru mișcările populiste din întreaga Europă”.

“Când închidem o economie și locurile de muncă ale oamenilor, aceasta va provoca instabilitate politică. Populiștii vin cu răspunsuri ușoare la probleme dificile, dar soluțiile lor sunt rareori cele corecte”, a adăugat ea.

Soluția prim-ministrului? Integrarea globalistă, evident.

Marin dorește o strategie coordonată la nivelul UE pentru a face față pandemiei, făcând reclamă propriului „regim robust de testare și urmărire” al țării sale, care a supus peste jumătate din populație unei aplicații de urmărire, precum și „restricții specifice”, cum ar fi plasarea în carantină și testarea a aproape tuturor persoanelor care vin în țară din Europa.

Mai mult: https://summit.news/2020/11/20/european-leader-predicts-covid-hell-will-trigger-monumental-populist-backlash/

 

UE, o etapă de continent a Noii Ordini Mondiale (UE a fost creată de noua "aristocraţie" globalistă, cu bani din bugetul SUA, de la miliardari şi gangsteri, şi cu mâna CIA - 2)

 

(Primul episod: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/ue-fost-creata-de-noua-aristocratie.html)

Apoi, la 27 aprilie 2016, Pritchard a scris un al doilea articol intitulat  „Uniunea Europeană a fost întotdeauna un proiect CIA, așa cum descoperă susţinătorii Brexitului” în care a firmat:

Washingtonul a fost cel care a condus integrarea europeană la sfârșitul anilor 1940 și a finanțat-o în mod direct sub administrațiile Truman, Eisenhower, Kennedy, Johnson și Nixon. … De atunci, SUA s-a bazat pe UE ca ancoră pentru interesele regionale americane alături de NATO. …

Este ciudat că acest studiu magistral de 1000 de pagini nu a găsit decât un editor în limba franceză. [Este vorba despre cartea lui ERIC Roussel, Jean Monnet. Articolul francez al Wikipedia despre Roussel spune „En 1995, il écrit une biographie consacrée à Jean Monnet qui reçoit le prix de l’essai de l’Académie française, le prix Guizot, et le prix européen de l’histoire.” În ciuda tuturor acestor premii, lucrarea este puțin cunoscută, chiar și în Franța.] De asemenea, mulți nu au cunoştinţă de documentele desecretizate din arhivele Departamentului de Stat care arată că serviciile secrete americane au finanțat mișcarea europeană în secret timp de decenii și au lucrat agresiv în spatele scenei pentru a împinge Marea Britanie în proiect. …

Deoarece acel ziar (ca toate media importante de ştiri din SUA și din națiunile sale vasale) este atât neoliberal, cât și neoconservator, Pritchard a aprobat toate acestea. El a făcut-o spunând: "Nu este nimic deosebit de rău în această privință. SUA au acționat viclean în contextul războiului rece. Reconstrucția politică a Europei a fost un succes răsunător.” Cu toate acestea, evident, nu poate exista o democrație autentică într-o națiune care este guvernată prin înșelarea publicului său; tot aşa cum nici-o democrație nu poate fi un imperiu, nici națiunea imperialistă în sine, sau una dintre națiunile sale vasale, deoarece aceasta este doar o conducere prin „statul paralel”, din spatele scenei, de către miliardarii săi — acolo domneşte o aristocrație, și nu o democrație. Chiar dacă toate media importante de știri ale țării susțin aristocrația - deoarece toate sunt deținute de aristocrație - oricine o numește "democrație" este în mod clar fie un prost, fie un mincinos, deoarece o astfel de națiune este exact opusul unei democrații: Este o aristocrație.

Mai mult, acel “succes sforăitor” care a fost lăudat de Pritchard, se baza pe mituirea de către SUA a liderilor vest-europeni cu banii de ajutor ai Planului Marshall pentru reconstrucţia țărilor lor, condiționaţi de alierea lor cu SUA împotriva Uniunii Sovietice. Contribuabilii americani au finanțat reconstrucția acestor țări; și proprietarii Lockheed, Exxon, și altor corporații internaționale din SUA, de asemenea, au beneficiat enorm de piețele lor extinse; iar toți aliații Rusiei au fost excluși de la primirea oricărui ajutor de reconstrucție din SUA, deși Uniunea Sovietică era națiunea responsabilă în principal pentru înfrângerea lui Hitler și care a suferit în mare măsură cele mai multe victime și distrugeri din cel de-al doilea război mondial.  

Iată cum a mulțumit UE Rusiei pentru acest lucru: dând vina pe Rusia, alături de Germania nazistă, ca fiind dușmanul lor în timpul celui dealdoilea război mondial.  Parlamentul European al UE, creat de regimul SUA, a votat la 19 septembrie 2019 o rezoluție care îi condamnă atât pe Hitler, cât și pe Stalin pentru că au început al doilea război mondial, ceea ce este o minciună — şi una deosebit de scandaloasă, având în vedere că Uniunea Sovietică a făcut mai mult decât oricare altă țară pentru a-l învinge pe Hitler și pentru a permite tuturor acestor țări să nu fie controlate acum de un regim nazist. (La scurt timp după ce am publicat acel articol, un alt articol, de Max Parry, ajungea în mod independent la aceeași concluzie: că UE este fascistă.) Această rezoluție de mare minciună, adoptată de Parlamentul UE la 19 septembrie 2019, a afirmat că

Întrucât  a devenit un lucru obișnuit ca Rusia să nege responsabilitatea sa și să arunce vina pentru ostilități asupra Occidentului în retorica sa oficială, creând o bază de propagandă solidă pe care să se poată baza pentru a justifica nerespectarea dreptului internațional și pentru a-și continua agresiunea împotriva țărilor Parteneriatului estic; [UE]

1. Subliniază că cel de-al doilea război mondial, cel mai devastator război din istoria Europei, a fost cauzat de celebrul tratat nazist-sovietic de neagresiune din 23 august 1939, numit și Pactul Molotov-Ribbentrop, și de protocoalele sale secrete, ceea ce a permis ca două regimuri totalitare care au împărtășit scopul cuceririi mondiale să împartă Europa în două zone de influență.

Istoria reală este că: Stalin rugase Regatul Unit să se alieze cu Uniunea Sovietică pentru a-l învinge pe Hitler; și, după ce a fost certat de fiecare dată, s-a alăturat lui Hitler pentru a împiedica o aşteptată invazie a lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice. A fost un act de disperare al lui Stalin, la care a fost forțat de Marea Britanie. Și acum, SUA și aliații săi rescriu „istoria” pentru a face din Uniunea Sovietică dușmanul lor în timpul celui de-al doilea război mondial, în loc de salvatorul lor, așa cum au fost de fapt.

SUA, într-un sens, a adoptat nu numai mulți „foşti” naziști, ci și mantaua nazismului german - nu în ceea ce privește evreii, ci în ceea ce privește Rusia și cucerirea lumii în general: America este principala națiune agresivă și imperialistă din lume. UE este o parte importantă a acestei operațiuni și, prin urmare, acum pune semnul egaităţii între Rusia şi nazism. Prin urmare, democrații europeni autentici vor abandona alianțele cu SUA imperialiste și vor recunoaște - și vor onora acest fapt - că Rusia este o parte importantă a Europei și a fost principala sursă a victoriei împotriva nazismului. Numai atunci va lua sfârşit Războiul rece, pe care Truman l-a început, și pe care George Herbert Walker Bush și succesorii săi l-au continuat. Și, abandonând imperiul fascist al SUA, europenii vor rupe în cele din urmă spatele imperialismului; şi, poate, în cele din urmă să stabilească ceea ce a fost visul FD Roosvelt, o ONU cu adevărat semnificativă.

Şi asfel ne întoarcem la planul care a fost menționat pentru prima dată în versiunea din 1877 a războiului 2 mondial, care a fost scrisă de rasistul aristocrat englez și campion al imperialismului englez, Cecil Rhodes. Planul a fost ca Anglia să preia SUA prin mijloace subversive și apoi să folosească puterea SUA pentru a extinde imperiul SUA-Marea Britanie în întreaga lume. Preluarea controlului asupra Europei ar fi fost un pas important. Există pe net o prezentare concisă bine documentată a acestui plan de adâncime al  statului paralel, care este intitulat „Noua ordine Mondială și Uniunea Europeană”. Cel puțin într-un sens general, Rhodes pare să fi prevăzut văzut totul și, foarte abil, a înființat Rhodes Trust și (mai puțin direct) alte organizații, astfel încât acesta să fie realizat. E ca și cum ar fi fost un super-maestru jucător de șah pe tabla de șah politică globală, iar publicul este compus doar din pioni pentru aristocrația globală pe care a organizat-o la sfârșitul anilor 1800.