România siluită de slugi ticăloase şi cretine ale mafiei globaliste

Cum se explică faptul că bugetul pe acest an, impus de PNL prin siluirea Constituției, nu prevede sume cât de cât semnificative destinate dezvoltării? Cum se explică în același timp că, în materie de colectare, Guvernul PNL nu țintește acolo unde se produce marea evaziune, ci întoarce pur și simplu capul în altă parte, spre cetățeanul simplu și spre micile afaceri pe care le mai pot învârti românii? În 2020 și mai ales în 2021, răspunsurile la întrebările de mai sus vor defini un stat asistat. Sau, mai bine spus, captiv.

Era până acum o trăsătură definitorie a politicilor de tip liberal accelerarea dezvoltării în domenii aducătoare de valoare adăugată. Astfel încât, într-un viitor previzibil, câștigurile realizate astfel să poată fi redistribuite în beneficiul societății. Vremurile când în laboratoarele de strategie ale PNL se elaborau politici care porneau de la această premiză au trecut de mult. Din această perspectivă și nu numai, PNL și-a pierdut atât substanța liberală cât și substanța națională. Ce se întâmplă dacă nu pompezi bani în dezvoltare și mai ales în acele domenii care îți întorc înapoi investițiile cu profit maxim? Creșterea economică stagnează pur și simplu. România a reușit câțiva ani să se situeze pe poziții fruntașe în Uniunea Europeană din perspectiva creșterii economice. O creștere despre care permanent Klaus Iohannis și consilierii săi de la Cotroceni au afirmat că nu este durabilă. Că nu este sustenabilă. Că nu este realistă. Iar acum și în acest an mai ales ei vor justifica oprirea creșterii arătând cu degetul spre greaua moștenire. Numai că bugetul le aparține. În totalitate. Iar la baza lui a stat o filozofie economică. Care este găunoasă. Cel puțin din aceasă perspectivă. Nu sunt acolo prevăzuți bani pentru investiții, nici măcar în sensul salvării aparențelor. Dacă nu investești, n-ai creștere. Și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te uiți înapoi cu mânie. Și să dai vina pe „ciuma roșie”. Uitând că și „ciuma roșie” a procedat, în felul ei, atipic. De fapt s-a produs o inversare de politici. În sensul că PSD a făcut eforturi mai mari pentru dezvoltarea României deși după opinia mea insuficente, dar oricum mai mari în comparație cu PNL, care merge înainte și cu frâna de picior apăsată la maximum și cu cea de mână trasă cât se poate de sus.

În același timp, uitându-ne la bugetul promovat prin asumara răspunderii și fiind atenți la declarațiile publice ale liderilor PNL, descoperim cea de-a doua hibă care transformă România în stat captiv. Încasările. Se vorbește insistent despre reformarea ANAF, în vedera creșterii gradului de încasare. Despre reformare, în sensul digitalizării la maximum a operațiilor. Dar nu se spune nimic despre vreo schimbare a filozofiei care stă la baza acestui proces de colectare. De fapt, PNL încearcă să mascheze o întreagă operațiune făcută la scală națională, care vizează protejarea la maximum a multinaționalelor. Dacă întreaga economie bazată pe capitalul autohton, reprezentând maximum jumătate, în cele mai optimiste statistici, din economia națională, pompează la buget circa 80% din totalul veniturilor, iar economia rezultând din investițiile străine doar 20%, trebuie să ai orbul găinii pentru a ajunge la concluzia stupidă că digitalizarea și perfecționarea sistemelor informatice sunt de natură să crească încasările la buget. Fără ca această modernizare să fie însoțită și de o schimbare fundamentală a strategiei de colectare.

Din perspectiva de mai sus, nici PSD la guvernare nu a făcut prea mult. Pentru că pur și simplu s-a temut să se confrunte cu marii evazioniști. Când PSD a revenit la guvernare după „tehnocratul” Dacian Cioloș, s-a făcut mult timp că nu vede faptul că în ANAF fuseseră detașați și lucrau la greu circa 100 de ofițeri SRI. Evident că această operațiune tipică pentru un stat subteran avusese drept pretext lupta principalului serviciu secret al țării împotriva evaziunii fiscale și criminalității din domeniul economic. În realitate, SRI făcea astfel ceea ce face și acum. Protejează interesele concernelor străine. Care, la rândul lor, se află sub protecția statelor de origine. Într-un târziu, sub presiunea presei în special, pe măsura aparentei destructurări a binomului SRI-DNA, o bună parte din ofițerii SRI au fost retrași de la ANAF. Dar experiența lor a fost între timp implementată și preluată de cei care au rămas. Și nici sub guvernările PSD nu a putut fi oprită marea evaziune fiscală pe care multinaționalele o fac utilizând sofisticate inginerii financiare, prin care își externalizează profiturile. În special prin așa-zisele achiziționări de servicii la un cost mult mai mare decât cel real. Liviu Dragnea, sub presiunea opiniei publice, a avut la ultimul Congres organizat de el în PSD o tresărire de demnitate și de patriotism. Atunci când a semnalat această realitate și s-a gândit că cel mai simplu instrument pentru eficientizarea colectării ar fi impozitarea cu 1% a cifrei de afaceri. Odată încasat acest impozit, societatea evazionistă putea să facă câte jonglerii dorea cu banii câștigați în România, fără a mai afecta bugetul statului. Această declarație a echivalat cu semnarea unei sentințe la moarte. Dragnea nici măcar nu și-a mai putut duce acest plan până la capăt, pentru că între timp a fost atacat concentric și în forță de reprezentanții statelor de origine ale multinaționalelor evazioniste. Tot ce a mai putut face PSD, o nimica toată, a fost să impoziteze strict doar cifra de afaceri a societăților din domeniul energetic. A durat foarte puțin. Pentru că una dintre primele măsuri luate de Guvernul Orban, tot prin asumarea răspunderii, a fost revenirea din această perspectivă la situația anterioară.

Prin urmare, Guvernul sau Guvernele liberale, câte vor fi, nu își propun o accelerare a dezvoltării în 2020, după cum reiese clar din datele bugetului de stat, și nu își propun nici vreo strategie coerentă de creștere a veniturilor statului prin creșterea colectării. Pentru că Guvernul nu se uită unde sunt banii, ci întoarce ostentativ capul acolo unde nu mai e nimic de stors. Sau, ca să fiu mai exact, nu mai e mai nimic de stors.

Aceasta este situația din acest an. La capătul acestui an vom constata deci că ritmul de dezvoltare a încetinit iar volumul banilor colectați la buget nu a crescut. Anul viitor, în 2021, vom culege ce nu am semănat în 2020. Și, dacă așa stau lucrurile, trebuie să dăm în fine un răspuns la întrebările puse la începutul acestei analize. În folosul cui PNL adoptă cele două politici păguboase? Am văzut că în niciun caz nu în folosul României. Atunci, dat fiind faptul că ne aflăm și în interiorul Uniunii Europene și dacă ne referim la piața extraeuropeană, într-o competiție cu alte state, rezultă că de pe urma tâmpeniilor guvernamentale inițiate de oameni care încă își mai spun liberali, vor avea de câștigat companii economice din terțe state, care își desfășoară activitatea în România. Prin urmare, PNL duce o politică antinațională. Și este pentru prima dată în întreaga istorie a acestui partid când a predat total armele capitalului străin, atât în materie de investiții aducătoare de valoare adăugată, cât și în materie de colectare a veniturilor. Se mai poate numi un asemenea partid „liberal”? Se mai poate el numi și „național”?

Sursa:  http://www.corectnews.com/politics/rom-nia-asistat

PORTRET AL ETERNEI ȘI FASCINANTEI ROMÂNII LA BĂTRÂNEȚE (I)

IANUARIE 2019:

România preia președinția rotativă a CE, în sunetul vesel de fanfară al declarațiilor minunatului său președinte: „În fine, trebuie să menționez o mare îngrijorare pe care o am.(...) Știți bine că, de la 1 ianuarie 2019, România va prelua Președinția Consiliului Uniunii Europene, o poziție extrem de importantă, o poziție extrem de onorantă, o poziție extrem de solicitantă, mai ales pentru Guvern. Părerea mea este că NU SUNTEM PREGĂTIȚI pentru așa ceva.”(PRESIDENCY.ro, 12 noiembreie 2019). Cu o pasivitate splendidă, România acceptă prezidențiala pereche de palme și înghite, liniștită, sarmalele în foi de varză acră, frământându-se să găsească răspunsul la întrebarea secolului: dacă Tudor Chirilă pleacă de la VOCEA ROMÂNIEI și merge către producția „VLAD”, cine oare, pentru numele lui Dumnezeu, îi va lua locul ?

Dar mai sunt și alte întâmplări care zguduie planeta România, pe parcursul acestei luni de început de an. Cea mai cutremurătoare mi s-a părut aceasta: „Grupul pentru Dialog Social și Revista 22 au anunțat că joi, 7 februarie 2019, ora 18:30, va avea loc ceremonia de decernare a Premiului GDS pe anul 2018 lui Augustin Lazăr, Procurorul General al României, potrivit unui comunicat.” (JURIDICE.ro, 30 ianuarie 2019)

Asta vine așa, ca o alinare, deoarece în aceeași lună, diverși cetățeni au simțit brusc că Augustin Lazăr, procuror-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este persecutat și că dânșii nu și-au agățat de gât destule cartoane cu „Je suis Gusti...” în octombrie-noiembrie 2018. Actorii sunt și ei, cu toții, de partea neprețuitului. Și societatea civilă, în general. Și filozofii Liiceni. Ei și doar ei cunosc în profunzime ce anume a vrut să spună procurorul vieților noastre cu „...Au fost generațiile anterioare care au lăsat de la unii la alții, nu aș vrea să rezulte că FOCUL SACRU S-A STINS PE PARCURSUL MANDATULUI MEU.”( DIGI 24, 21 ianuarie 2019)

Eu sunt convinsă că generația de procurori ai anilor 50 ar putea confirma că FOCUL SACRU, ăla cu care au lucrat și ei pe când zdrobeau degete în închiderea ușii și puneau ouă fierbinți la subrațul „bandiților”, a strălucit, la fel de vioi ca și pe vremea lor, pe tot parcursul mandatului lui Augustin Lazăr... FOCUL SACRU, zic, a fost același; metodele însă -puțin diferite, potrivit evoluției generale a societății.
...........................................................................................

FEBRUARIE 2019:

Parlamentul pur și simplu își face de cap jucând „nește” jocuri de societate ce nu s-a mai pomenit... și taie harșt! din bănuții luʹ SRI și din bănuții luʹ SIE ! Cum orice om înțelept poate pricepe, acest afront fără seamăn nu va rămâne nesancționat. Ah! am uitat să vă spun că PESEDEUL e autorul amendamentului parlamentar deci, implicit, al afrontului. Despre ce va păți imprudentul PESEDEU, deși între timp își dă seama de eroare și-și pune din abundență diverse cenuși în cap, vorbim mai târziu... cam pe la rectificarea de buget din august...

Spre sfârșitul lunii, într-o stare de mare excitație, provocată de ultimele propuneri legislative din sfera justiției, ies în stradă și cei mai „viteji și mai drepți dintre traci”, adică magistrații coordonați de însuși Cristi Vasilică Dănileț -persoana aceea caraghioasă formată din diminutive -un fel de „șlamufă” (vezi nota de subsol, n.n.) din POVESTEA FĂRĂ SFÂRȘIT a lui Michael Ende. Cetățenii, ca întotdeauna, au înțeles comandamentele momentului și au trecut de partea ălora care arestează aiurea-n tramvai, nu de partea celor care sunt arestați în acest mod barbar.

GDS-ul nu mai organizează în februarie ceremonia de premiere a lui Augustin Lazăr, deoarece premiatul e prea ocupat... Cu ce anume este el ocupat? Păi, fix cu activitățile pentru care spune Magda Cârneci, președintele Consiliului Director al GDS, că s-au hotărât să-l premieze:

„Grupul pentru Dialog Social are de multă vreme obiceiul de a acorda anual un premiu unei personalități care s-a făcut remarcată prin ACȚIUNI CIVICE sau POLITICE pentru democrație sau apărarea statului de drept. La sfârșitul anului trecut, când s-a făcut dezbaterea în Grup asupra candidaților, domnul Augustin Lazăr a ieșit înaintea altora, prin atitudinea sa fermă pentru continuarea luptei anticorupție și pentru opoziția lui față de OUG-urile care erau dorite de Guvern.”(Magda Cârneci, interviu pentru ZIARE.com , 19 aprilie 2019)

Să mai vorbim despre „varza confuzională” din capul doamnei Cârneci care crede că Procurorul General al României este chemat să întreprindă ACȚIUNI CIVICE sau POLITICE pe care să le premieze dânsa? În ciuda acestei gândiri de Gâgâ cu sediu în buricul Bucureștiului, GDS-ul este parafat în continuare, în februarie 2019, ca INTELIGENȚĂ MATURĂ A SOCIETĂȚII, la care cască gura tot cetățeanul #sunt-dornic-să gândească-altul-pentru-mine.
.......................................................................................

MARTIE 2019:

Cum Dragnea nu dorea deloc să „ia labele de pe Justiție” și nici nu părea să-i fie rușine că a furat de la copiii săraci printr-o tehnică atât de subtilă încât nici cei care scandau la Slobozia "Cât de sadic poți să fii, ca să furi de la copii?" n-au priceput absolut deloc cum a făcut, dar au rămas convinși că a făcut el cumva, grupuri de cetățeni responsabili au hotărât în stradă soarta „tiranului din Teleorman”. E bine să nu uităm, totuși, că inconștientul PESEDEU a scurtat de cap banii serviciilor mai colea, în februarie...

Augustin Lazăr e tot ocupat. Și înmânarea premiul GDS+REVISTA 22 se amână iar. Păcat... dar vom vedea în aprilie că mai bine își făcea timp și se ducea să-i dea ăia premiul...

În paralel, epopeea prezidențială iohannisiană a continuat fără răgaz. După ce pe 23 iulie 2018, în prezența a trei pietre de pavaj, Klaus ne-a anunțat că va candida pentru cel de-al doilea mandat și anunțul a luat prin surprindere celelalte pietre de pavaj, care n-au știut cum ar fi potrivit să reacționeze, dânsul a hotărât să ne uimească din nou pe 28 martie 2019 și să ne anunțe că vom avea „referendum pe Justițe” simultan cu alegerile europarlamentare (adică, urmărind „pas cu pas” traseul zburdalnicului său înaintaș în ale președinției, dânsul ne-a lămurit, parafrazându-l pe Terențiu: „Sunt Werner Klaus BĂSESCU și nimic din ceea ce e PETROVesc nu mi-e străin”) .

Întărâtat de ambițiosul anunț prezidențial, Cioloș, aspirant și el la președinție, ca orice om „onest și cinstit”, s-a gândit să scoată din mânecă asul numit Oana Bogdan. Aceasta avea să ne explice, pe îndelete, în câteva interviuri de o extraordinară valoare teoretică și practică, avantajele creșterii oamenilor „în baterii” și cum ar trebui să luptăm eficient împotriva periculoaselor flatulențe pentru a salva planeta. Iată: „...Să nu uitați de flatulențe, vă rog. Ministrul britanic al Schimbării Britanice, Lady Verma, a avertizat populația să mănânce mai puțină fasole pentru a reduce flatulențele, deoarece metanul emanat prin flatulație este un factor al încălzirii globale.” (FACEBOOK, Oana Bogdan, 17 martie 2019)

Dar, deși în luna martie a anului 2019 Oana Bogdan era „roata motrice” a PLUS, și deci o stea în ascensiune pe scena politicii românești, s-a dovedit că nu orice „roată motrice” care zboară se și mănâncă, așa că dânsa a dispărut la fel de brusc cum a apărut, chiar înainte de a dota populația iubitoare de iahnie de fasole cu CARBOCIT... sau măcar cu dopuri.

Însă cu numele BOGDAN e bine că ne-am obișnuit deja, căci semnul luminos al BOGDANilor de-abia acum începe a se ridica mândru la orizont. E luna în care, după ce a eșuat în lansarea partidului REALITATEA, Rareș BOGDAN își caută un cuibușor mai sigur, fără amenințarea că Gușă Cozmin îi ia jucăriile, îi dă na!na! la popou și îi suflă lui Oreste prafurile de sub nas... de aceea, în mod matur și responsabil Rareș își dă seama că trebuie să găsească un „stăpân” mai prost ca Gușă, mai cumințit deoarece a simțit la timp pe la urechi adierea dulce a DNA-ului cu pușcăria lui cu tot, dar și cu un talent mai vibrant la „...ciiiineeee eeesteee geneeeraaaalul”... Și nici nu trebuie să se uite mult în jur ca să afle că Ludovic (Întâiul sau Cel Bun, cum aveam să aflăm mai târziu) are exact profilul pe care îl caută. De aceea, nu vom fi surprinși deloc că Ludovic (care nu este încă nici cel Bun, nici Întâiul), după ce ne explică pe larg cum a negociat el cu Crin Antonescu să-i dea un loc pe lista pentru europarlamentare, îl pune cap de listă pe Rareș iar pe loc eligibil o instalează pe nevasta lui Crin... După opinia mea, se ia această decizie deoarece doamna Adina Vălean este considerată de unii băieți care-i îndrumă pașii șovăitori ai Ludovicului-frăgezit-și-cu-dinții-tociți, mult mai previzibilă și mai bună executantă decât soțul.

(Va urma)
.................................................................................................
*Notă: ȘLAMUFA lui Michael Ende este un personaj rizibil și obraznic, făcut din petice, cinic și periculos prin lipsa lui de simț moral; o molie-clovn care-și râde de tot și de toate; e folosită de autor ca simbol al intenției bune dar care, necontrolată, se poate transforma în dezastru.

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook