Raluca Țurcan, Rareș Bogdan, Florin Câțu, Ludovic Orban – acesti nuli aciuați ca peturi de lins izmene la curtea lui "Heil Klaus"

Ecranele televizoarelor au fost transformate în simeze acaparate mai tot timpul de chipuri infatuate de politicieni portocalii care interpretează, ca la un casting de muppeți, roluri de victorioși atotputernici și atoateștiutori. Fără a-i duce capul că “muppet” vine de la o combinație grotescă între marionetă și păpușă, și că ei sunt doar niște caricaturi tridimensionale agățate acolo exclusiv pentru amuzamentul galeriei.

Eu i-am citit de la început. Știu ce le poate pielea. Nici nu prea ai cum să te-nșeli la vederea unor astfel de bizari! Niște goi,  care anterior umflării forțate cu drojdie de bere marca “intelligence”, se făcuseră de atâtea ori, ca mărunți trepăduși, subiect de bășcălie populară, încât acum, mascați pentru carnavalul puterii, au devenit desăvârșit grotești.

Raluca Țurcan, Rareș Bogdan, Florin Câțu, Ludovic Orban – acesti nuli trași din cărbune gros cu linii frânte și unghiuri ascuțite și  aciuați ca peturi de lins izmene la curtea kaizerului Iohannis, nu știu altceva în aparițiile lor publice decât să secrete răzbunare și să împroaște bilă verde.

Te crucești când vezi ce priorități și-au fixat susnumiții “patrioți”: să desființeze SIIJ, să demită toți pesediștii din funcții publice, să-i radă de la pensii speciale doar pe aceia care nu le pot fi de folos în propășirea la putere, să dezechilibreze bugetul națiunii răsfățând instituțiile de forță  în dauna sănătății și învățământului și, peste toate, cu spume de fiertură bătrână, să forțeze alegeri anticipate cu orice preț și peste orice argumente de solidaritate și interes național. Despre nevoile majore ale țării, ioc.

Și a venit începutul de an: lovitura americană din Iran. Uciderea de către o dronă a US Army a generalului Qasem Soleimani, cel mai puternic lider militar al Iranului. Reacția lor, a marilor noștri driveri, a fost una pe măsura  așteptărilor de la ei: TĂCERE! Tăcere absolută!

Toți liderii țărilor din marile structuri planetare (NATO, UE, …) s-au poziționat imediat public față de acest eveniment cu potențial fără precedent, după criza rachetelor din Cuba, de a arunca din nou în aer pacea lumii.

Ai noștri, mucles total. Reminiscență omerta.

Doar comentatorii de politică externă, invitați pe la televiziunile de știri, ce au mai strecurat ceva ingrijorări competente legate de acest subiect. Și asta cu greu, printre reluările în buclă ale glumițelor din noaptea de Revelion și ale bazaconiile despre zodii și numerologie care, se pare, au mare succes la somnolenții noștri compatrioți care preferă să fie mințiți frumos decât să fie informați corect.

Președintele Iohannis, care se împăunează cu mare aplomb, de câte ori are ocazia, cu prerogativele sale în materie de politică externă a României, nu și-a revenit încă după oboseala trândăvelii de Sărbători. Probabil că nimeni nu a îndrăznit să-i strice perpetua siestă informându-l că un fitil cu mai multe terminații explozive, printre care Mihail Kogălniceanu și Deveselu – România, tocmai a fost aprins în Orientul Mijlociu. Tot ce-a avut de comunicat poporului, în acest moment încordat, administratia prezidențială, a fost că domnul Klaus Iohannis va efectua prima sa vizită peste hotare din 2020 – ghici unde? – în landul Bavaria!

Daily Mail scrie: Iran a promis să se răzbune după ce forțele americane l-au ucis pe generalul Qassem Soleimani, lăsând Orientul Mijlociu în pragul unui conflict care ar putea să escaladeze rapid și să se transforme în cel de-al Treilea Război Mondial.

Vladimir Putin şi Emmanuel Macron şi-au mărturisit ”preocuparea” după uciderea generalului iranian:

“Putin și Macron și-au exprimat îngrijorarea cu privire la cele întâmplate și au îndemnat Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reținere. Preşedintele Franţei „a cerut din nou Iranului să revină rapid la respectarea deplină a obligaţiilor nucleare şi să se abţină de la orice provocare”, a transmis și Palatul Elysée”.

China face apel la calm:

„Le cerem în mod imperios tuturor părţilor implicate, în special SUA, să-şi păstreze calmul şi să dea dovadă de reţinere, pentru a evita o nouă escaladare a tensiunilor”.

Marile agenții internaționale de presă avertizează cu flashuri intermitente de breaking news:

“Iran gata de război: a arborat steagul roșu pe moscheea Jamkaram pentru prima dată în istorie. Arborarea steagului roșu simbolizează începerea unui război sângeros”!

Și exemple de luări de poziție oficiale ale țărilor cu lideri responsabili pot fi înșiruite pe încă zece pagini. Dar la ce bun din moment ce România nu se află printre acestea?

Încă o dată guvernanții de la București ne demonstrează că România nu contează în concertul dialogului internațional. Nu există acolo nici măcar pentru figurație.

Eu pot să înțeleg că pentru alții nu contăm. Că alții nu ne bagă în seamă. Dar că noi înșine ne disprețuim într-atât încât să ne ștergem singuri și de bună voie de pe harta celor care ar avea dreptul la voce și mesaj nu pot înțelege și nici accepta!

Klaus Iohannis e abulic. Incapabil de a gândi independent și pe bază de principii favorabile națiunii române. El tace pentru că așteaptă să i se șoptească și abia apoi să îngâne. Se duce în landul Bavaria, mascat, pentru a primi prin viu grai directivele Germaniei.

Ludovic Orban și gașca tac pentru că ei au menirea de a fi ecoul lui Klaus Iohannis. Și nu-i dizlocă din această “predestinare” nimic. Pentru că binele României și al poporului român nu există ca prioritate pentru ei. Pentru ei e important să desființeze SIIJ. Și să extirpe PSD-ul din viața politică a țării. Ei vor o țară fără opozanți și fără identitate. La limită, dacă altfel nu-și pot conserva privilegiile, chiar o țară fără teritoriu și fără popor.

Să fii obsedat de exterminarea adversarilor politici interni și de forțarea unor alegeri anticipate, adică de dezbinare și instabilitate, când totul în jur se clatină, când pentru binele țării tale ar fi imperios nevoie de unitate și fortă identitară, mi se pare premeditarea imploziei. Planificarea autodistrugerii din interior.

Pentru mine e de neconceput cum într-un moment de criză ca acesta atât președintele țării cât și primul ministru nu catadicsesc, după trei zile de la eveniment, să dea poporului lor un minim mesaj de poziționare și solidarizare. Măcar față  de rudele soldaților noștri dislocați în teatrele de război din Orientul Apropiat ar trebui să aibă această elementară obligație de clarificare: bărbații lor (și ai noștri, ai României) își riscă acolo viața pentru interesul țării lor sau împotriva acestuia?

Klaus Iohannis nu s-a întors încă din vacanță. Și, în afara serviciului fiind, consideră că nu are niciun fel de datorie față de noi să ne spună ce gândește, dacă gândește ceva. Odată cu el, și cuvintele lui continua să se odihnească.

Eu însă m-am întors din vacanță. Și am și cuvintele cu mine. Așa că sunt hotărât să spun ce gândesc. Și voi spune!

Sursa:  www.conteledesaintgermain.ro/romania-2020-o-tara-condusa-de-muppeti/

Ultima redută de onoare pentru SUA a căzut odată cu uciderea solului de paceSoleimani!

 

Un site al veteranilor americani împotriva războiului ne anunţă că asasinarea lui Soleimani a fost o încălcare a ultimei reguli primare, care mai putea acorda un rest minimal de onoare SUA.

 Nu au fost necesare interceptări magice, aflăm acum din Irak, pentru a aranja asasinarea lui Soleimani. Ambuscada a fost pusă în scenă prin canale diplomatice, atrăgându-l pe Soleimani în Irak pentru a primi o ofertă de sancțiuni reduse de la președintele Trump.Generalul Qassem Soleimani a aterizat în Irak pentru a se întâlni cu prim-ministrul Adel Mahdi, care urma să primească un mesaj pentru Iran din partea președintelui Trump. În schimb, a fost ucis, nota diplomatică a secretarului de stat Michael Pompeo, trimisului iranian Soleimani, fiind, de fapt, o invitație într-o ambuscadă. 

Soleimani a zburat de la Damasc și a fost ucis atunci când a părăsit check-in-ul diplomatic de la Aeroportul Internațional de la Bagdad.Irakul acționa ca intermediar între Teheran și Washington, generalul Soleimani acționând în calitate de reprezentant diplomatic al Iranului. 

Lui Soleimaniîi fusese cerut de către Guvernul irakian  să organizeze și să instruiască forțele care au învins ISIS, un proces care continuă pe măsură ce continuă în Siria, în parteneriat cu Rusia și Turcia, ca parte a Coaliției de la Astana.

 

Sursa: https://www.veteranstoday.com/2020/01/05/breaking-confirmed-solemeini-killed-on-diplomatic-mission-to-iraq-to-receive-trump-pompeo-missive/

Pentru Imperiul capitalului! (Pentru ce (pentru cine) mor românii în Afganistan (II))

Pentru bani adică. Dar nu neapărat pentru banii pe care ei îi câştigă acolo, aşa cum sunt unii înclinaţi să răspundă;  ultimele evenimente cu trimişi ai serviciilor speciale ne arată că şi dacă nu aveam armata de mercenari de azi, tot am fi avut acolo trupe. Pentru bani, dar pentru banii altora.

Operaţiunea „Northwoods”, un exemplu de false flag fără scrupule

Se pare că Vestul este mort pe toate planurile. Domnia legii este moartă în tot Vestul. Democraţia este o escrocherie. Funcţionează legea oligarhică. Totul este făcut pentru grupurile de interese organizate. Nimic nu se face pentru oameni. (Paul Craig Roberts - The-end-of-white-america-is-now-assured/)

Despre faptul că motivul pornirii războiului din Afganistan (atacarea turnurilor Gemene în 11 septembrie 200) este foarte probabil o înscenare ticăloasă s-a scris şi se scrie, s-au făcut câteva cutremurătoare filme documentare. Argumentul cel mai puternic al celor care susţin teza oficială şi contrazic ipoteza unui „false flag” (adică, a unei înscenări) este că nu putea guvernul să-şi omoare proprii concetăţeni. O serie de evenimente anterioare arată că acest lucru era şi este oricând posibil, şi chiar pe scară mare. Un exemplu este atacul de la Pearl Harbour. Un altul, mai puţin cunoscut  este „Operaţiunea Northwoods” din 1962, prin care se urmărea obţinerea sprijinului public pentru invadarea Cubei. În concret, planul prezentat de Statul major interareme (şefii de stat major ai armelor) preşedintelui Kennedy ar fi însemnat omorârea de cetăţeni americani pe teritoriul american, scufundări de vase cu refugiaţi cubanezi, explozii de bombe, campanii de teroare în Miami şi alte oraşe din Florida, inclusiv în Washington, atacărea unor avioane americane de aparate aşa-zis cubaneze, scufundarea unui vas american în apele teritoriale cubaneze şi alte asemenea, întreprinse de băieţii din unităţile speciale şi de criminali plătiţi. Toate acestea pot fi citite în documentele declasificate între timp pe care le găsiţi la următoarea adresă https://nsarchive2.gwu.edu/news/20010430/northwoods.pdf

Violenţă, violenţă şi iar violenţă! Căci aşa creşte capitalul: din sânge şi suferinţă!

Imperiul (orice imperiu) este ca un cancer. Din momentul în care se naşte nu se mai poate opri din a devora alte şi alte organe – în cazul nostru ţări, popoare. „Enciclopedia Palgrave a imperialismului şi anti-imperialismului”, din care voi cita mai jos, este, cu cele 1423 de pagini ale sale, cea mai cuprinzătoare, istoric şi academic, examinare a subiectului, începând cu 1776.

S-a născut un „Imperiu al capitalului” – după cum îl descrie Ellen Wood (2003), condus de SUA, dar care nu mai poate fi descris ca numai un imperiu american. Statul dominant american are nevoie de susţinerea unor state dominate, aliaţi apropiaţi, care nu numai că acţionează împreună cu statul dominant, dar îl şi pot [în anumite situaţii ] înlocui ca stat dominant... Statele dominate ale Imperiului capitalului rămân state naţiune independente şi capitaluri naţionale concurente, dar acţionează în acord într-un imperiu unit atunci când interesele lor sunt aliniate şi este cel mai avantajos să facă astfel.

... Administraţii succesive ale SUA continuă să construiască infrastructuri regionale şi superstructura generală a dominaţiei unui Imperiu al capitalului în expansiune, pentru a agrega interesele reciproce ale celor mai bogate şi mai puternice state capitaliste. Structurile inseparabile ale militarismului şi capitalimului s-au extins şi evoluat prin secolele de naştere şi creştere a capitalismului. În timpul celor 100 de ani de la primul război mondial, cele mai bogate şi mai puternice state capitaliste, sub conducerea SUA şi-au coordonat tot mai mult aceste structuri încât azi nu mai e posibil să identifici un imperiu american diferit de Imperiul capitalului. Războiul din Afganistan este unul dintre multele fronturi din războiul global al expansiunii imperiale care ilustrează apariţia imperiului multinaţional.

Violenţa este o componentă necesară a Imperiului capitalului, pentru că rămăşiţele fundaţiilor sistemelor pre-capitaliste, în mod deosebit oricăror sisteme normative privind binele colectiv şi reciprocitatea cu o altă perspectivă, trebuie să fie distruse pentru ca capitalismul să-şi continue expansiunea.Violenţa este necesară pentru a îngrădi sau distruge orice stat care nu se conformează standardelor imperiale dictate de către imperiu. Violenţa este necesară pentru a înăbuşi orice rezistenţă populară din centrele imperiului. În sfârşit, violenţa este necesară pentru a zdrobi orice alternativă posibilă la globalizarea Imperiului capitalului. În multe privinţe, acest ultim mod violent al imperialismului nu este nou, ci mai degrabă o reorganizare radicală a sistemului internaţional pre-existent şi o capacitate crescută de dominaţie militară zdrobitoare a SUA şi aliaţilor lor.  Ceea ce este cu adevărat unic la această conjunctură istorică este slăbiciunea relativă a oricărui concurent de tip stat. Totuşi, după cum recunoştea Brzezinski (An agenda for NATO: Toward a Global Security Web, Foreign Affairs, 2009) , autoritatea globală a SUA este ameninţată nu numai pentru că „centrul global al gravităţii econimice şi politice se mută din Atlanticul de Nord spre Asia şi Pascific”, dar, de asemenea, din cauza”intensificării revoltei populare”. ... Este imposibil de argumentat că invazia Afganistan a fost un răspuns necesar la atacurile teroriste din 9/11. De asemenea, presupusele obiective de promovare a democraţiei şi de eliberare a femeilor nu au fost realizate. Totuşi, din perspectiva geostrategilor imperiali, necesitatea acestui act de agresiune militară este clar: invazia Afganistanului  a eliberat capitalul. (The Palgrave Encyclopedia of Imperialism and Anti-Imperialism)

Ce a vrut să zică prin „eliberarea capitalului” Michael Skinner, autorul celor de mai sus, ne explică WS Lind: Principalul motiv pentru care armata americană rămâne înţepenită în războiul de a doua generaţie, şi îl ignoră în mod voit pe cel de a patra, sunt banii. La nivelul de sus tot ceea ce contează este bugetul. Atât timp cât bugetul rămâne ridicat (şi, de preferinţă, creşte) războiul în sine nu contează. Pierderea războielor unul după altul, nu contează. După cum spunea Lt. Col. Paul Yingling “{Un} particular care pierde o puşcă suferă consecinţe mult mai mari decât un general care pierde un război .” ... după cum o demonstrează promovarea pe poziţii mai înalte ofiţerilor superiori care au pierdut războaie. Tot ceea ce contează este ca banii să continue să curgă. (William Lind: thoughts about 4GW, why we lose, and how we can win in the future)

Motivele „de teren” pentru invazia Afganistanului: războiul global, resursele, heroina.

Motivaţia de ansamblu a acestei invazii este deja clară din rândurile de mai sus. În cele ce urmează voi încerca să prezint descompunerea pe obiective concrete a acesteia.

·        Războiul global: ameninţarea, sabotarea, dominarea şi supunerea contestatarilor ordinei unipolare: Rusia, China, Iran

Importanţa geopolitică/geostrategică a Afganistanului este dată de vecinii săi direcţi şi de cei apropiaţi, pe care îi vedeţi în imagine şi se referă la :

1. Controlul pe care imperiul îl poate exercita asupra potenţialilor săi adversari.

2. Controlul asupra conductelor de petrol care pleacă de la bogatele state ale Asiei Centrale către vest şi sud.

3. Posibilitatea de a antrena şi infiltra insurgenţi în cele cinci republici – Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan şi Kirgistan, pentru a le scoate pe acestea de sub influenţa  Kremlinului şi astfel a „pune mâna” pe ele şi resursele lor; folosirea acestora ca baze de diversiune împotriva Rusiei (vezi războaiele cecene) şi repetatele atentate din diverse regiuni; pentru a le împiedica să ajungă sub influenţa Beijingului .

4. Încercurirea Rusiei, Chinei şi Iranului cu baze militare americane foarte aproape de teritoriul lor.

5. Controlul asupra altor două puteri emergente ale regiunii, India şi Pakistanul.

6. Blocarea noului drum al mătăsii promovat de China.

Pentru continuitatea politicii externe americane, Afganistanul trebuie să rămână într-o situaţie de haos. Înainte de toate, complexul militaro-industrial nu vrea să predea puterea sa politică şi militară din ţară, numai pentru a fi înlocuit de Moscova sau Beijing. ... scopul central al prezenţei americane în Afganistan fiind acela de a ocupa zone geostrategice pentru a împiedica integrarea eurasiatică dintre puteri ca India, China şi Rusia. În al doilea rând, este prezenţa constantă a trupelor şi bazelor militare în locaţii aproiate sau în jurul celor două mari puteri, China şi Rusia, prin care doreşte să suprasolicite şi astfel să diminueze capacităţile de apărare ale acestor două ameninţări strategice. (Endless Regional Chaos: American Presence in Afghanistan Explained)

Conform „Bilateral Security Agreement” (BSA), SUA deţine nouă baze militare în locaţii strategice din Afganistan, inclusiv cele de la graniţele cu Iranul, Pakistanul şi republicile central-asiatice. Spaţiul aerian este controlat de SUA pentru scopuri practice şi strategice. Acestea din urmă, deci, asigurând un avantaj geopolitic unic de a proiecta puterea dincolo de Afganistan. Infrastructura îi permite SUA să desfăşoare până la 100.000 de militari în de la 2 la 4 săptămâni.

În marele joc de şah geopolitic al Afganistanului, America a rămas doar cu opţiunea militară pe care o urmează, în acest moment, printr-o combinaţie de terorişti, atacuri cu drone şi operaţiuni ale forţelor speciale. S-au închis singure într-un spaţiu geopolitic înconjurat de puteri regionale ostile cum sunt Rusia, China, Iranul şi Pakistanul.

Mai recent, prin ridicarea prezenţei Daesh în Afgansitan la nivel de ameninţare pentru adversarii SUA, cum sunt Rusia, China şi Iran, acestea îşi asigură justificarea pentru opţiunile militare proprii destinate a merge dincolo de geografia strategică afgană. SUA joacă în mod fundamental un rol de destabilizare a regiunii dorind să stabilească tirania globală. Strategia sa se învârte în jurul aşa-numitei doctrine Wolfowitz, care urmăreşte împiedicarea ridicării de puteri regionale sau globale, care ar putea concura statutul hegemonic unic al SUA. (Geopolitical Rivalries and Afghanistan’s Open-Ended War. China Extends its Influence to the Detriment of America)

·         Resursele naturale de peste 11 trilioane de dolari ale Afganistanului

În 20 martie 2002, USGS (United States Geological Survey) a publicat, în primul ei raport după invazie, o listă de peste 1000 de zăcăminte, mine şi prezenţe de resurse în Afganistan pe baza unei compilaţii a datelor şi literaturii existente (Orris and Bilss, 2002). .. O listă parţială a îmbelşugatelor minereuri ale Afganistanului include cupru, fier, aur, mercur, cobalt, plumb şi uraniu; metale rare inclusiv crom, cesiu, litiu, niobiu şi tantal; şi pământuri rare. În 2002 USGS a identificat, de asemenea, rezerve de petrol şi gaze care depăşeau cu mult estimările sovieticilor (Klett et al. 2006b; Oil & Gas Journal 2006; Shroder 2007). Fiecare evaluare ulterioară a vorbit despre zăcăminte de petrol şi gaze mai mari. (The Palgrave Encyclopedia of Imperialism and Anti-Imperialism)

Iată dinamica acestor estimări:

2006, (estimare USGS): 1,6 miliarde barili petrol, 16 trilioane metri cubi de gaze naturale, 500 milioane barili de gaze naturale lichide (Klett el al).

2011:  1,908 mld barili petrol; 59 trilioane m.c. gaze, 667 milioane barili gaze naturale lichide.

În editorialul său despre istoricul, explorarea şi extracţia resurselor din Afg, Risen afirma în 2010 că valoarea acestora, estimată anterior la miliarde de dolari, este, în realitate la nivelul trilioanelor de dolari (adică a miilor de miliarde).

Agresiunea fără sfârşit  din Afganistan nu are nimic a face cu combaterea terorismului (America îl susţine, de fapt), şi totul cu controlul ţării, folosirea ei pentru conductele de gaze şi petrol, încercuirea Rusiei şi Chinei cu baze militare americane şi jefuirea vastelor bogăţii minerale afgane. (US to Plunder Afghanistan’s Mineral Riches)

·         Traficul de droguri folosite ca o sursă de bani pentru operaţiunile „murdare” statului paralel şi pentru războiul global

90 % din producţia de heroină mondială provine din opiul cultivat în Afganistan. Implicit, cea mai mare parte a heroinei de pe piaţa americană provine din această sursă şi nu din cea mexicană. Talibanii au interzis cultura opiului în 2000, producţia acestuia având o scădere apropiată de zero. Invadarea Afganistanului a însemnat însă repornirea producţiei, o parte folosită chiar de talibani pentru a se finanţa, o alta, cea mai însemnată, fiind traficată „sub nasul” şi în complicitate cu autorităţile afgane şi americane şi pe canalele militare/CIA.

În anii 70, în timpul războiului din Vietnam, heroina obţinută din opiul cultivat în „Triunghiul de aur” (puntul de întâlnire în jurul apelor Mekongului a 4 state: Tailanda, Myanmar, Laos şi China) a ajuns în cantităţi mari în SUA (cum altfel decât pe cale CIA-militară?) provocând o explozie a numărului de consumatori şi de decese. Numai în New York City se estima a fi peste 200.000 de consumatori. O situaţie asemănătoare, cunoscută ca „Criza opioidelor”  s-a dezvoltat în SUA după invazia Afganistanului, prin confluenţa dintre creşterea masivă a ofertei de opiu şi heroină şi intoxicarea americanilor cu medicaţie opioidă de către companiile farmaceutice şi medici.

Heroina este profitabilă în aceeaşi măsură în care este şi strategică: ea este întrebuinţată ca o armă împotriva populaţiilor din China, Iran şi Rusia, în care a crescut dramatic numărul de dependenţi, de crime şi a ajutat la răspândirea unor maladii cum este SIDA. Acum, heroina afectează direct America, propriul teritoriu al CIA. Nu că CIA-ului i-ar păsa în realitate pe cine afectează, după cum reiese atunci când examinezi mai atent istoria lor de trafic de droguri în scandalul Iran-Contra, sau din Triunghiul de aur, după cum scriitorul şi activistul William Blum observa în cartea sa „Rogue State” (Statul exploatator):

„CIA-ul a trimis drogurile în toată Asia de Sud-Est, către locuri în care opiul a fost prelucrat ca heroină, şi către punctele de transport pe drumul către consumatorii din Vest.”

Fox News a avut o emisiune cu Geraldo Rivera care proba cum guvernul SUA (în acest caz marina americană) este implicat în producţia de heroină cu aprobarea Washingtonului. Filmul acestui scandal  putea fi vizionat (a fost şters între timp) la adresa https://www.youtube.com/watch?v=AgKmJESBFsw .

Cât timp ocuparea Afganistanului de către SUA continuă sub masca stabilirii unui guvern democratic, fluxul de heroină va conbtinua neabătut. Iar întrebarea evidentă este „cine posedă avioanele şi vapoarele care transportă 90 % din heroina mondială din Afganistan către restul lumii? Sigur, nu talibanii. (A Conspiracy Theory That Became a “Conspiracy Fact”: The CIA, Afghanistan’s Poppy Fields and America’s Growing Heroin Epidemic)