Au pregătit Rusia şi China lovitura decisivă împotriva SUA?

 

Nu sunt sigur că vreun un țânțar NATO ar putea trece nestingherit granița rusă. Iar când un urs este amenințat letal, el nu se aşează, ci atacă cu un răget puternic. Atunci de ce acest ultimatum rusesc? Există mai multe motive plauzibile, dintre care multe nu se exclud reciproc. Aș dori să mă concentrez asupra unui aspect care nu a fost discutat încă.

Ultimii zece-douăzeci de ani ar putea fi caracterizați ca o rivalitate între dorința Chinei de a reechilibra economia mondială și efortul SUA de a menține supremația dolarului. China a crescut pe fondul consumerismului occidental. Economia occidentală nu poate absorbi decât o parte din producția în creștere a Chinei, iar această limită a fost în mod clar depășită. Pentru a-și continua dezvoltarea economică, China are nevoie de piețe de export "avansate" suplimentare pentru a-și susține clasa de mijloc în creștere. Aceasta este necesitatea chineză care stă la baza BRI: China nu poate crește fără ca lumea să crească odată cu ea.

Până de curând, China s-a mulțumit cu o strategie simplă: Să intre în câteva țări disparate la un moment dat și să demareze proiecte economice. Destul de curând, SUA au intervenit pentru a-i disciplina pe infractori; dar nu pot lovi pe toți deodată, trebuie făcute alegeri. Între timp, China se apropie de o altă serie de state cu încă mai multe proiecte economice. SUA se lasă încet-încet copleșită, în timp ce proiectele avansează cu doi pași înainte, un pas înapoi. Pe hârtie, pare o propunere costisitoare, dar asta este frumusețea, totul este plătit cu hârtie americană, în timp ce se acumulează aur. Toată această perioadă este comparabilă cu etapele de început și de mijloc ale unui joc de Go

Cu toate acestea, există un moment în care toate aceste mini-puncte economice trebuie să se consolideze într-un flux unificat de conexiuni pentru a-și realiza întregul potențial. Asta înseamnă că nu mai există interferențe militare americane și întreruperi economice/financiare. Se pare că acum intrăm în etapa târzie, când "ochiurile" trebuie să fie securizate și conectate.

Nu există nicio îndoială că ultima mișcare a Rusiei a fost pregătită și discutată de mult timp cu China. Putem presupune că există un obiectiv comun și că niciunul dintre evenimentele recente nu este o coincidență.

China și Rusia favorizează și promovează decontarea tranzacțiilor între monede. Yuanul digital (E-CNY, China Yuan electronic) este conceput în acest scop și tocmai și-a încheiat cu succes testele de funcționare. Este rezonabil să ne așteptăm la anunțul său oficial în viitorul apropiat. Există zvonuri că acest lucru se va face în timpul vizitei lui Putin la Jocurile Olimpice. Indiferent de data exactă a lansării, trebuie să se facă pregătiri împotriva rezistenței previzibile cele mai dure a SUA față de desfășurarea sa internațională. Nu mă îndoiesc că multe, dacă nu chiar majoritatea țărilor din Asia de Est vor încorpora cu ușurință noua iterație criptografică a yuanului. Cu toate acestea, evenimentele din Kazahstan, care au fost în mod clar prevăzute cu mare precizie, au deschis în mod esențial şi toate economiile din Asia Centrală pentru o eventuală utilizare a acestuia. Având în vedere angajamentul recent de 400 de miliarde de euro față de Iran și proiectele pakistaneze în curs de desfășurare, ele se pot adăuga cu plăcere la acest grup. India este liberă să se alăture oricând consideră că este în interesul său. Acest lucru ne aduce direct la ușa Orientului Mijlociu.

Să revedem acum pe scurt alegerile făcute de SUA în timpul jocului din etapa de mijloc. Deoarece Asia de Est era în creștere pentru a înlocui SUA și UE ca principal partener comercial al Chinei, Washingtonul a inițiat strategia "pivotului spre Est" pentru a le întrerupe impulsul. Din cauza stării jalnice atât a economiei, cât și a armatei lor, au fost nevoiți să "delege" UE sarcina de a bloca Rusia la granița sa vestică. Ucraina, în acest context, poate fi văzută ca un "pretext" pentru ca UE să activeze NATO în Europa de Est. Cu toate acestea, cum "pivotul spre Est" se clătina, ei trebuiau în continuare să apeleze la atuurile lor din Orientul Mijlociu. În acest scop, au conceput Acordurile Abraham pentru a delega în mod similar sarcina de a bloca "Axa șiită" Israelului și Statelor Golfului. Prima "victimă" a acestor acorduri infame a fost probabil dezertarea definitivă a Pakistanului la BRI, care a precipitat și mai mult debandada din Afganistan. Pentru a corecta această greșeală, au încercat apoi o altă formațiune cu India, Japonia și alte câteva țări, urmată de AUKUS, care s-au transformat amândouă în eșecuri, ghidate de același imperativ de a ușura presiunea asupra armatei lor, în încercarea de a rămâne relevante pe toate fronturile.

Pentru a controla Orientul Mijlociu, SUA au nevoie de controlul Europei, fie și numai pentru a-și asigura linia de aprovizionare. Iar pentru a influența Asia Centrală, trebuie să controleze Orientul Mijlociu. Până în prezent, Washingtonul a fost în esență cel care conducea, în timp ce Rusia și China își adaptau planurile la tot ceea ce li se arunca în cale. Prin prezentarea cererilor lor de securitate, Rusia semnalează fără echivoc că acum preia inițiativa. În timp ce întărirea armatei ucrainene a fost inițial concepută pentru a exercita presiuni asupra unei anumite reacții rusești, astfel încât să sporească angajamentul națiunilor europene de a urma linia anti-Rusia, acumularea de forțe rusești și exercițiile la scară largă care au rezultat au inversat efectiv presiunea. Cea mai mare parte a forțelor NATO sunt acum împotmolite pe frontul est-european într-o paranoia autoindusă, ceea ce restricționează sever posibila lor redistribuire în altă parte.

În urma ultimatumului rusesc, SUA se confruntă acum, în principiu, cu următoarele opțiuni. Semnează documentele, ceea ce, prin extensie, va însemna acordul de la Minsk și deschiderea NS2, dar va elibera întărirea NATO în Orientul Mijlociu, indiferent cât de inutil s-ar dovedi în cele din urmă acest lucru. Pentru că, dacă acest lucru se va întâmpla, Europa se va lega rapid "organic" la rețeaua asiatică și își va recupera cea mai mare parte a suveranității sale de la SUA. În acel moment, Orientul Mijlociu este pierdut.

Dacă nu se semnează, alegerea devine pierderea Orientului Mijlociu sau eliberarea presiunii în Asia de Est, în ambele cazuri China câștigă.

Dacă nu se consolidează Orientul Mijlociu, Pakistanul va fi urmat în curând de întreaga regiune. Deși ar putea exista câteva focuri de artificii în acest proces, odată ce praful se va liniști, BRI va privi direct în Africa, subminînd cu toată greutatea sa interesele europene și americane de pe acest continent. Dacă acest lucru se întâmplă, Europa cade.

În cele din urmă, dacă vor "salva" Orientul Mijlociu în detrimentul Asiei de Est, puterea asiatică va deveni de așa natură încât nimeni nu va scăpa mult timp de atracția sa gravitațională.

În acest context, nu este foarte greu de observat că, indiferent de regiunea pe care SUA decide să o abandoneze, este doar o chestiune de timp până când le vor pierde pe celelalte. Desigur, toate acestea presupunând că nu se prăbușesc mai întâi sub greutatea datoriilor lor. Vor înnebuni și vor încerca să arunce totul în aer? Pot doar să atest că singurul lucru mai mare decât idioțenia lor malefică este lașitatea lor.

"Rusia intenționează să își angajeze armele nucleare nu împotriva acelor țări în care a fost lansată împotriva Rusiei, ci împotriva orașelor-capcană în care au fost luate deciziile. Mai exact, este vorba de Washington, New York, Los Angeles, Chicago și alte orașe americane. Vă rog să înțelegeți pe deplin, în cazul în care armele nucleare americane sunt lansate din, de exemplu, Taiwan, sau Polonia, răspunsul va lovi New York sau Washington." - deputatul Dumei ruse, Evgheni Fiodorov.

Sursa:  https://thesaker.is/what-next/

 

Deci, ce face Europa pentru noi?

Ce am făcut pentru Europa ştim mulţi dintre noi; cel puţin cei mai conştienţi, vigilenţi, cu respect (dacă nu mai mult) faţă de această ţară, cu ceva gândire organizată şi mobilă şi cu obişnuinţa de a ţine minte ceea ce se întâmplă nu neamul nostru. Dar să ne reamintim, pentru toţi, măcar lucrurile principale.

Am distrus industria, mineritul şi, în mare parte, agricultura.

Am pivatizat pe nimic obiective cu valoare considerabilă.

Am cedat resursele naturale.

Am desfiinţat sistemul bancar şi l-am înlocuit cu filialele şi surcursalele băncilor lor.

Am cedat reţelele de distribuţie de utilităţi.

Am cedat reţeaua de retail.

Am cedat piaţa de muncă internă.

Am trimis la export forţa de muncă tânără, adesea specializată şi ieftină.

Nu mai producem aproape nimic, importăm aproape totul.

Am distrus sistemul de învăţământ.

Am distrus cercetarea ştiinţifică.

Am acceptat siluirea şi încălcarea morale, demnităţii umane, a drepturilor omului şi am importat ideologiile lgbtiste, educaţia sexuală de la vârste fragede, implantăm cu mare având ideologia de gen.

Am adus câteva zeci de mii de migratori fără a spune populaţiei câţi, care sunt cheltuielile cu ei, cum, în loc să construim şi să dotăm spitale îi ţinem pe aceştia şi le asigurăm toate cele necesare  cu sume considerabile de la bugetul de stat, fără să muncească.
Am importat maşinile şi electrocasnicele lor folosite, hainele lor purtate, gunoaiele lor toxice, marşurile lor homosexuale, pedofilii lor, traficanţii lor de organe.

Am închis spitale pentru că aşa ni s-a impus şi acum nu avem unde să băgăm bolnavii.

Am plătit cele mai mici salarii dinEuropa specialiştilor şi lucrătorilor din sănătate, învăţământ, cercetare, industrie, agricultură.

Am spus da ori de câte ori trebuia să spunem da şi la fel, nu, când trebuia să spunem nu. În rest am tăcut.

Nu am ieşit din cuvântul lor.

Nu am avut idei, iniţiative, proiecte, opoziţii.

Am uitat tradiţiile, ne-am renegat rădăcinile, ne-am aruncat în noroi identitatea.

L-am izgonit pe Dumnezeu ca pe un virus.

Ne-am vândut trupurile şi am pierdut sufletele.

Am fost cuminţi. Proşti de cuminţi. Ticăloşi de cuminţi, dacă ne gândim la generaţiile viitoare, criminali de cuminţi.

Iar Europa a fost satisfăcută de comportamentul nostru, a primit, fără ifose, ca pe un drept natural, ca pe un MEGA-PEŞCHEŞ  tot ceea ce i-am dat.

Astăzi, noi avem nevoie de Europa. De ajutorul ei, de a ne fi alături cel mai matur, mai bine pregătit, mai bine dotat, mai avut, mai dezvoltat. 

Dar Europa e ocupată. Ocupată să se salveze. Eu aş zice, să desăvârşească distrugerea ei. Pentru că Europa, la rândul ei, are şi ea stăpâni, de care ascultă, şi aceştia aşa au decis.  

Deci ce face Europa pentru noi?

Aud? Cum? 1 miliard? Ne dă un milliard de euro? Pentru ce? Pentru combaterea coronavirusului? Mai precis?

483 de milioane de euro, prin renunțarea în acest an la obligația României de a rambursa prefinanțările neutilizate din fondurile structurale și

637 de milioane de euro prin virarea avansului aferent fondurilor structurale pentru anul 2020 în cursul lunilor martie și aprilie.

Extraordinar. Mulţumesc, Europa! Te pup! Te îmbrăţişez! Te iubesc!...

Şi coronavirusul?

Lumea în care trăim este în comă. Ce facem?

 Am prezentat textul care urmează în cadrul Forumului de la Chişinău, desfăşurat între 19 şi 21 septembrie 2019 şi având tema generală: Dincolo de unipolaritate. Perspective asupra lumii multipolare care se naşte.

Voi începe prin a vă cere să vă reamintiţi două episoade biblice: Primul este ispitirea Evei şi a lui Adam în Grădina Paradisului. Al doilea este izgonirea negustorilor din templu.

În minunata carte a lui Michael Ende „Poveste fără sfârşit” ,  Tărâmul Fanteziei este ameninţat de neant, de NIMIC. Aceasta este povestea noastră şi a lumii noastre.

Este multipolaritatea un proces natural, sau unul „fake”?

Ne-am adunat aici pentru a discuta despre multipolaritate. Cei mai mulţi dintre noi, poate toţi, susţinem această perspectivă şi suntem chiar încântaţi. Este ea un lucru bun? Cu sigranţă că aşa arată. În sfârşit, Imperiul american este concurat şi pe cale de a se prăbuşi. Dar este ea şi reală? Din păcate, nu avem, în acest moment, un răspuns clar. În ceea ce mă priveşte, dat fiind faptul că multipolaritatea a fost anunţată la nivel oficial de către Macron, care a aruncat şi vina căderii Occidentului pe SUA, adică pe Imperiul american, nu cred că este. Nu cred în sinceritatea mafiei financiar-bancare globaliste. Nu cred că au renunţat la planurile lor şi că, brusc, sunt dispuşi să funcţioneze altfel. Cred, mai curând, că e o etapă pregătită, sau o desfăşurare mai puţin plăcută a acestuia, dar luată în calcul. (Nu-mi spuneţi că Rothschild i-a dat lui Macron milioane de euro pentru câteva zile de muncă în banca sa şi apoi l-a lăsat să gândească de capul lui!)

Declaraţia lui Macron nu este o recunoaştere a unei stări de lucruri, ci o şmecherie: În regulă prieteni, aţi câştigat, ne recunoaştem învinşi, bla bla bla...! Ca să ne adoarmă vigilenţa, să credem că se recunosc învinşi

Pe urmă, e vorba despre Trump, sau mai degrabă forţele din spatele lui, o parte din aceeaşi mafie globalistă, personaje active în acest episod al schimbării lumii. Şi în final, dar poate cel mai important, nu uitaţi că centrul de guvernare a lumii este mai activ şi mai puternic ca niciodată: ONU cu toate organismele, instituţiile şi organizaţiile sale (FMI, Banca Mondială, WTO, Organizaţia mondială a sănătăţii, UNICEF, UNESCO şi aşa mai departe) care promovează şi impune cele mai maligne politici ale zilelor noastre: dominaţia totalitară a capitalului, migraţia, lgbtizarea, sărăcirea celor deja săraci şi îmbogăţirea celor deja bogaţi, vaccinarea, ideologia genului şi multe altele.

Am sentimentul că vor să ne înşele încă o dată. După cum o fac de la acel moment din Grădina Paradisului, şi mai clar, pentru civilizaţia noastră, de la Revoluţia Franceză. În toată această perioadă, ei au avut întotdeauna pregătite câteva mişcări în avans, direcţii false, scenarii multiple, fundături, perdele de ceaţă şi tot timpul noi am fost în situaţia de a reacţiona orbecăind. Până acum le-a ieşit totul. Vor greşi oare acum?

Vom avea o lume multipolară. Vor funcţiona aceşti poli diferit? Resping aceşti poli fundamentul dictaturii economice asupra societăţilor şi vieţilor noastre în favoarea unei noi viziuni? Vor fi banii mâine mai puţin importanţi decât sufletele? Decât prietenia, respectul, dragostea?  Nu cred şi voi explica de ce. Dar, desigur, reală sau nu, vom susţine multipolaritatea atât timp cât ea, cel puţin pentru moment, înseamnă căderea Imperiului:

O lume non-umană. Imperiul capitalului. 

Acum, puneţi în legătură ispitirea din paradis cu respingerea lui Dumnezeu din timpurile noastre pentru că ne-am declarat noi înşine Dumnezei. Faceţi legătura dintre izgonirea negustorilor din sinagogă şi cine deţine acum puterea în lumea noastră. Negustorii! Ce au făcut ei? Ne-au oferit fructul liberalismului, partea de sus, aparent benefică şi decentă a Ideologiei capitalului. Iar noi am muşcat adânc din ea.

Noi nu mai trăim într-o lume umană. Până de curând, etichetarea societăţilor şi statelor a fost, conform structurii lor, legată de uman: activităţi, unelte, relaţii, ierarhie sau stare socială şi altele asemenea. Am trăit în epoca pietrei, a bronzului, a fierului, în sclavagism, feudalism; statul sclavagist, monarhie, republică, democraţie, aristocraţie (ultimele trei după Aristotel). Dar lumea în care trăim azi se numeşte capitalistă (sau socialistă, comunistă, niveluri mai joase din aceeaşi stivă ideologică). Noi astăzi suntem liberali, socialişti, comunişti,  conservatori – toate fiind identităţi ideologice, neumane, toate venind de la aceeaşi sursă: capitalismul emergent al epocilor umanistă şi luministă, care căuta o cale pentru a pune mâna pe puterea globală. Mai precis, pentru a se legitima el însuşi ca noua religie a lumii.

Astăzi, banii sunt principalul determinant al „adevărului”. „Adevărul” este ceea ce decid banii şi banii au puterea de a impune „adevărul”. Adevărul real nu este astăzi bine primit de niciun guvern sau de interesele conducătoare de oriunde în Vest sau din acele state care au fost corupte de lumea occidentală. Duşmanul adevărului nu mai este astăzi în Moscova sau China. Duşmanul este în Washington, New York, şi Hollywood, în CNN, MSNBC, NPR, New York Times, Washington Post, şi în universitarii şi oamenii de ştiinţă care mint pentru bani, şi în cei super-bogaţi care controlează aceste entităţi, inclusiv Congresul, puterea executivă şi Biroul Oval şi Justiţia. (Paul Craig Roberts:  Truth Is an Endangered Species)

O lumea în metastază 

Mafia financiar-bancară globalistă nu dispare dacă se construieşte o lume multipolară. Ei vor continua a fi aici: sub faţa de masă, sub pernele noastre, în casele şi maşinile noastre, în toate dispozitivele care au „umplut golul vieţii noastre”; sub noul fundament cultural; peste tot în sistemul de educaţie; în reţelele sociale; în 99 % din existenţa noastră zilnică. Cu gigantice sume de bani, cu o mare parte a Terrei în posesia lor, cu sute de milioane de slujitori în companiile lor transnaţionale şi naţionale, în reţelele structurale ale statelor, societatea civilă, media şi aşa mai departe.

Trăim într-o lume care s-a predat aproape complet banului. Iar banul nu are altă „religie”, nu are altă lege decât multiplicarea sa. Banii nu au sentimente (ura este a stăpânului lor), temeri, ei nu plâng, nu râd, nu visează. Ei sunt întotdeauna înfometaţi. Ei sunt ucigaşi cu sânge rece. Şi sunt profund, complet, 100 % despotici. Fără compasiune, fără „chimie”, fără milă, fără bunăvoinţă. Nimic altceva decât mai mulţi bani, mai mult gol şi, în final, NIMIC. Pentru că ei sunt chiar cei ca aduc NIMICUL. De aceea orice alte valori, alte principii care li se opun trebuie să fie pervertite, apoi anihilate fără milă. În legătură cu toate astea nu mai putem avea iluzii; totul este perfect clar.

Avem de-a face, lumea noastră are de-a face cu un cancer în metastază; o tumoare uriaşă care nu este uşor de localizat căci se ascunde în spatele instituţiilor şi organismelor naţionale şi internaţionale. Dar problema cu adevărat mortală este faptul că ea a infectat fiecare celulă a corpului omenirii, a societăţilor umane; celulele canceroase sunt peste tot şi chiar şi în celulele aparent sănătoase virusul distrugător este prezent în stare latentă. Astăzi vorbim ca şi ei, gândim ca şi eii, mâncăm, dormim, iubim/urâm, ne risipim timpul ca şi ei. Suntem clonele prototipului celui mai perfect sclav pe care l-au dezvoltat în laboratoarele lor sociale. Aşa că, dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să începem prin a respinge tot ce e al lor.

Aceste personaje malefice, aceşti servitori al Răului nu se vor opri; algoritmul implantat în ei îi împinge să continue pe drumul înrobirii omului, al distrugerii creaţiei lui Dumnezeu. Ei sunt reglaţi să meargă până la sfârşitul complet: distrugerea întregii planete. Şi sunt convins că în curând vom avea distrugere, suferinţă, moarte la scară planetară.  Dacă vreodată cineva ar reuşi să li se opună atât de tare încât să le contreze şi învingă proiectele, sunt în stare să distrugă totul.

Trei sunt motivele pentru care nu au făcut-o deja şi nici nu o vor face: Primul, Voia lui Dumnezeu; nici ei, nici stăpânul lor nu pot trece peste aceasta. Al doilea, pentru că până acum nu au întâlnit o astfel de opoziţie. Al treilea, pentru că pervertirea, deformarea oamenilor înaintea uciderii lor este o victorie mult mai dulce pentru Diavol, decât omorârea lor directă. Un lung ritual de tortură înaintea morţii.

Avem deci în faţă pentru viitor 3 variante mari:

1. Multipolaritatea este falsă, ei reuşesc să pună în sclavie întreaga lume dar nu toţi oamenii şi nu pentru totdeauna. Apoi, mânaţi de acelaşi duh al distrugerii, încep să se lupte între ei până la o substanţială distrugere a lumii.

2. Multipolaritatea este reală, opusă nu numai falsului imperiu american, ci şi realului Imperiu al capitalului. Imperialii vor porni războiul cu ceilalţi poli, rezultatul fiind o amplă, dar nu totală,  distrugere a lumii. (Acesta este, de exemplu, adevăratul scop al bazelor de rachete din jurul Rusiei şi Chinei.)

3. Multipolaritatea este acum reală, dar societăţile şi statele care formează noii poli sunt deja puternic infectate, iar următoarele generaţii se vor supune aceluiaşi stăpân întunecat.

Singura soluţie: întoarcerea la ADEVĂR

În oricare dintre variantele de mai sus, viitorul nu este senin. Dimpotrivă, el arată destul de întunecat şi înfricoşător. Prieteni? Ajutoare? Din nefericire, dat fiind faptul că întăreşte exponenţial în noi credinţa că suntem dumnezei, tehnologia nu este cu adevărat prietena noastră. Nici demografia, adică rata naşterilor, sau distribuţia populaţiei între oraşe şi sate. Aceeaşi situaţie cu cultura, educaţia, structurile statelor.

Ritmul transformării lumii creşte mereu. Vorbim despre ridicarea unei lumi multipolare, şi deja mâine aceasta va fi trecut. Multipolaritatea este în acest moment ceva ce lăsăm în urmă şi deja trebuie să ne gândim la viitor, să încercăm, odată în istorie, să gândim dincolo de planurile lor.  Care va fi formula următoare? Ce avem de făcut ca să învingem?

Soluţia radicală, singura care poate avea succes, este aceea de a abandona tot ceea ce ne leagă de această lume falsă pe care ei au construit-o: concepte, ideologie, dogme, cuvinte, referinţe, obiceiuri, obiecte. Trebui să abandonăm tot ceea ce criticăm la duşmanii noştri: detaliile exterioare, dar mai ales cele interioare.

Dacă ne vom limita la a căuta un drum nou, o soluţie nouă, dacă vom dori să schimbăm lumea în bine fără a ne schimba noi mai întâi, vom continua să împlinim voinţa lor. Singura soluţie este de a ne schimba fiecare dintre noi, adică de a ne reseta interiorul în conformitate cu modelul oferit de Hristos, la acel fel de a gândi, a vorbi şi a acţiona. De a ne întoarce la ADEVĂR.