Reuniunea la nivel înalt a lui Zelensky cu prim-miniștrii polonez, ceh și sloven, a fost un fals pus la cale la Varșovia - întâlnirea a avut loc la Przemysl, în Polonia, nu la Kiev. Dovezile mistificării.

 

 de John Helmer, Moscow & Stanislas Balcerac, Warsaw
  @bears_with

 

Întâlnirea la nivel înalt a liderilor est-europeni, găzduită la Kiev de președintele ucrainean Vladimir Zelensky la 15 martie, a fost fabricată de guvernul polonez, cu agenți ai serviciilor secrete poloneze care au jucat rolul jurnaliștilor, iar fotografii false ale întâlnirii, briefingului de presă și călătoriei cu trenul au fost pregătite de biroul de presă al lui Zelensky.

Operațiunea a fost concepută de polonezi pentru a-și promova rolul în sprijinul Ucrainei, al refugiaților ucraineni și în apărarea Europei împotriva Rusiei și pentru a obține noi fonduri și echipamente militare din partea alianței europene, americane și NATO.

Potrivit publicității ucrainene, operațiunea a fost concepută pentru a promova aparența că regimul lui Zelenski deține controlul asupra Kievului și pentru a accelera cererea lor de admitere în Uniunea Europeană (UE).

Presa anglo-americană a relatat că întâlnirea, anunțată de Petr Fiala, premierul ceh, a avut ca "scop... să exprime sprijinul fără echivoc al Uniunii Europene pentru Ucraina, pentru libertatea și independența acesteia".

.... Morawiecki și presa occidentală au mințit - nu a existat nicio întâlnire la Kiev. În schimb, întâlnirea a fost organizată în orașul polonez Przemysl, nod feroviar, la 95 de kilometri vest de Lvov (Lviv) și la 20 de kilometri în interiorul frontierei poloneze cu Ucraina.

....Dovezile adunate de la surse de la Varșovia și din analiza videoclipurilor și fotografiilor publicate cu privire la întâlnire dovedesc că nu a existat nicio "călătorie lungă"; nicio întâlnire la Kiev sau la Lvov, capitala regiunii Galice, care este sediul operațional al guvernului ucrainean. Din dovezile furnizate de polonezi și, de asemenea, de personalul de publicitate al lui Zelensky, este acum clar că doar o mică parte din vestul Ucrainei rămâne în mâinile ucrainenilor. Zelensky însuși se află acum în mâinile polonezilor.

Sursele de la Varșovia spun că ideea reuniunii la vârf a fost inițiată de vicepremierul polonez Jaroslaw Kaczynski. De la moartea fratelui său geamăn într-un accident aviatic la Smolensk, în Rusia, în 2010, Kaczynski este unul dintre cei mai influenți politicieni din Polonia; el este responsabil de ministerele apărării, securității, internelor și justiției. Este un antirus înverșunat.

 

 

 

Associated Press (AP) a prezentat această fotografie a lui Kaczynski la reuniunea la nivel înalt, cu mențiunea că nu a fost făcută de ea însăși, ci a fost furnizată de "Biroul de presă prezidențial ucrainean".

 

Sursele poloneze consideră că nu exista nicio posibilitate ca Kaczynski, premierul Morawiecki sau delegațiile cehă și slovenă să fi solicitat Moscovei un drum sigur spre Kiev; nici nu și-ar fi riscat propria securitate, trecând prin fața supravegherii electronice și aeriene rusești și a atacurilor cu rachete în timpul călătoriei de două ore cu trenul de la Przymysl la Lvov, sau în timpul călătoriei de șapte ore spre Kiev.

În schimb, oficialii cehi și sloveni au zburat la Rzeszow Jasionka, cel mai apropiat aeroport de Przemysl; aerodromul este, de asemenea, o bază logistică și de securitate a NATO. Aceștia s-au deplasat apoi cu mașina la Przemysl. Acolo, ucrainenii au trimis una dintre versiunile de lux ale serviciului regulat de trenuri între Przemysl, Lvov și Kiev. Acesta a fost echipat pentru a realiza fotografii fabricate ale oficialilor polonezi, cehi și sloveni care se întâlneau în timp ce se presupune că se îndreptau spre Zelensky din Kiev. Presa care a publicat aceste fotografii știa că sunt trucate și a contribuit la ascunderea locației reale.

 

 "Fabricata" călătorie cu trenul

Linia roşie este cunoscută sub numele de Calea ferată  https://mediarail.wordpress.com// şi  https://pl.wikipedia.org/

Trenul

 

 Într-un compartiment de tren transformat, de la stânga la dreapta: Jansa din Slovenia; Morawiecki și Kaczynski din Polonia; Fiala din Republica Cehă. Persoanele din extrema stângă și din extrema dreaptă nu pot fi identificate. Dosarul roșu de pe masă pare a fi un dosar standard pentru serviciile de informații poloneze care îi raportează lui Kaczynski.

 

 

 Publicitatea pentru apartamentele de lux ale trenului confirmă trenul descris în fotografiile publicitare. Sursa: https://www.rynek-kolejowy.pl/

SOSIRE FALSĂ ÎN GARA KIEV, DE FAPT PRZEMYSL

 

 

Sus: Umbrele de la picioarele fotografiei oficiale de grup arată că fotografia a fost făcută în aer liber, în zona însorită a gării Przymysl, așa cum reiese din fotografia din partea de jos. Toate fotografiile confirmă faptul că designul pavajului de pe platforma feroviară este specific orașului Przemysl.

 

 

 

În stânga, interiorul gării din Kiev; în dreapta, Lvov. Pavajul peronului este similar la Kiev și Lvov, dar foarte diferit la Przemysl.  Acoperișul celor două stații acoperă întreaga lungime a peronului și nu permite o secțiune în aer liber, ca la Przemysl.

REUNIUNEA LA VÂRF

 

 

 

Personajul din stânga lui Kaczynski poartă o vestă antiglonț în interior, ceea ce indică faptul că este din serviciile secrete poloneze și fie a uitat că se preface că se află în președinția de la Kiev, în siguranță sub control ucrainean, fie a uitat că ar trebui să fie un civil. Ecranele video cu sloganuri de propagandă ucraineană de pe ambii pereți par să fi fost foto-shopate în timpul pregătirii fotografiilor de către biroul de presă al lui Zelenski.

 

 

Imaginea din stânga a fost etichetată ca fiind una oficială de către personalul lui Zelensky pentru a fi publicată pe contul de Facebook al acestuia. Simbolul ucrainean de pe perete este diferit de cele fixate pe pereții sălilor de ședință prezidențiale de la Kiev.  Imaginea din dreapta este un prim-plan al paharelor de hârtie de pe masă. Acestea sunt dovada unei săli de ședințe improvizate, nu a uneia din biroul lui Zelensky de la Kiev. De asemenea, scaunele în stil contemporan prezentate sunt incompatibile cu stilul scaunelor președintelui ucrainean.

CONFERINȚĂ DE PRESĂ ÎN AFARA SĂLII DE ȘEDINȚE

 

 

Pe semnul lipit pe ușa de deasupra capetelor lui Fiala și Jansa scrie "Sala de situații" în ucraineană. Acesta a fost improvizat. Absența computerelor contrazice afirmaţia că întâlnirea a avut loc într-o adevărată cameră de situație.

 

În stânga, camera de luat vederi din interior pentru presă; în dreapta, reporterii sunt prezentați în exteriorul clădirii. Toți presupușii jurnaliști sunt bărbați cu tunsoare militară; se pare că nicio femeie nu a fost inclusă în ședințele de presă. 

 

Associated Press (AP) - o corporație americană cu sediul la New York - a furnizat cel mai detaliat buletin despre reuniune, participanți și ceea ce au discutat. Agenția dezvăluie că reporterii săi au realizat reportajul de la Varșovia; ei nu au fost prezenți la evenimentele pe care pretind că le-au verificat. Singura sursă directă pentru raportul AP ar fi fost un oficial polonez, care ar fi declarat: "Vizita a fost planificată de câteva zile, dar a fost ținută secretă din motive de securitate, a declarat Michal Dworczyk, șeful de cabinet al lui Morawiecki".

 

În textul cu litere de tipar de sub publicarea de către AP a fotografiilor de la întâlnire, agenția a emis o declarație de sursă nepprecizată. Imaginile provin din "imagini video furnizate de Biroul de presă prezidențial ucrainean", a precizat AP. 

•  

Dovezi suplimentare privind presupusa întâlnire la vârf de la Kiev 

 

 Singurele dovezi ale reuniunii și ale locului în care aceasta a avut loc au fost făcute publice până în prezent de biroul de presă al lui Zelensky și de birourile principalilor miniștri polonezi.  Premierul ceh Fiala a publicat pe Twitter o imagine cu el însuși într-un vagon de dormit din tren, dar vagonul în care apare nu este același cu cel publicat de polonezi.  Premierul sloven Jansa nu a publicat nimic despre el însuși, cu excepția fotografiilor de grup provenind de la guvernele polonez și ucrainean.

 

 Niciun ziar sau post de televiziune european sau anglo-american nu a relatat la fața locului despre reuniunea la vârf. Reporterii lor din Varșovia, Berlin și din alte părți au repetat afirmațiile poloneze și ucrainene fără o verificare directă și independentă.

Pe baza materialelor fotografice și a altor materiale disponibile până miercuri, am raportat că nu există nicio dovadă că întâlnirea celor patru lideri ar fi avut loc la Kiev. Mai mult, au fost prezentate dovezi care indică faptul că datele de localizare care au fost publicate au indicat teritoriul polonez ca fiind locul întâlnirii, al briefingului de presă și al gării.

Zeci de analiști și comentatori din surse deschise și-au petrecut ultimele 24 de ore căutând noi dovezi de localizare care să demonstreze că Morawiecki și Zelensky s-au înșelat, așa cum am raportat inițial; sau că noi ne-am înșelat pentru interpretarea noastră.  La momentul publicării acestui al doilea raport, nu a fost găsită nicio dovadă nouă care să identifice cu certitudine locațiile în care au avut loc evenimentele de la Kiev și, într-adevăr, nu există nicio imagine verificabilă a grupului de la summit, nicăieri în Ucraina, de-a lungul celor 670 de kilometri de cale ferată pe care șefii de guvern spun că au parcurs-o timp de peste paisprezece ore, între 15 și 16 martie.

Acest lucru este valabil pentru tren, gară, sala de briefing de presă și sala de ședințe, precum și pentru detalii despre pereți, podele, mese, mobilier, ferestre, perdele, sticle de apă, costume, căști și veste antiglonț. De asemenea, se pare că șefii de guvern și-au petrecut cele două zile de deplasare, de întâlnire și de prezentare în fața presei fără să-și schimbe hainele.  

Un cititor al Naked Capitalism care se identifică drept JHG a descoperit două înregistrări ale guvernului ucrainean privind întâlnirile pe care Zelensky le-a avut cu politicieni americani pe 5 septembrie și 24 decembrie 2021. Prima ședință a fost față în față; a doua o videoconferință virtuală. Imaginile publicate par să se potrivească cu camera din rapoartele media din această săptămână.

JHG a scris: "Am unele probleme cu unele dintre dovezile video ale domnului Helmer, conform cărora această întâlnire a avut loc în Polonia în loc de Kiev, Ucraina.  Mai exact, "Sala de situații" despre care domnul Helmer afirmă că se află de fapt în Polonia. Sunt disponibile și alte fotografii ale acelei încăperi care îl arată pe președintele Zelensky și pe personalul său în videoconferințe în momente diferite.  Acest set de fotografii se află pe o pagină a site-ului oficial al președintelui Ucrainei. Data este 16 martie 2021 [o eroare - data este 6 septembrie 2021] și prezintă o videoconferință cu membri ai Congresului și Senatului SUA. Această sală de conferință arată identic cu sala prezentată de dl Helmer. Este adevărat că această sursă este site-ul oficial al președintelui, dar data este cea din anul precedent. Fotografiile sunt toate extensibile și arată sala din mai multe unghiuri.

 

 

 Sursa: https://president.gov.ua/
Un cititor vigilent a identificat scaunele din cameră ca fiind scaune din aluminiu proiectate de Charles și Ray Eames în 1958 și disponibile pentru achiziționare la un preț de aproximativ 4.000 de euro bucata din această sursă.   Până acum, sursa spune că acest tip de scaun nu a fost văzut în mobilierul de birou al lui Zelensky.

"Următorul set provine de pe un site de știri ucrainean numit Ukrinform. Din nou este o sursă ucraineană, dar data este 25 decembrie 2021 și arată o videoconferință cu un alt grup de politicieni americani. 

 

 

 Source: https://twitter.com/ZelenskyyUa/

 

 În sala de ședințe de săptămâna aceasta (foto sus), este expus un singur drapel - drapelul național ucrainean. În cele două întâlniri cu americanii, Zelensky a afișat două - steagul național și, de asemenea, steagul Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN), organizația fascistă care a ajutat armata germană în lichidarea polonezilor, evreilor și rușilor.   

"Camera din fotografiile de mai sus se potrivește foarte bine cu fotografiile domnului Helmer, de la stilul scaunelor, monitoarele video de pe perete, steagurile și "simbolul" ucrainean de pe perete. Aranjamentul meselor. Chiar și formele sticlelor de apă".

"Având în vedere datele la care se presupune că au fost făcute aceste fotografii, mi s-ar părea că aceasta este o sală de conferințe guvernamentală reală pe care dl Zelensky și personalul său o folosesc pentru videoconferințe și mi s-ar părea puțin probabil ca dl Zelensky să trebuiască să călătorească în Polonia pentru a avea videoconferințe cu politicieni americani. De asemenea, aș spune că această sală se află în Ucraina și nu în Polonia. Sunt conștient de faptul că toate acestea sunt surse ucrainene și nu sunt expert în fotogrammetrie. Poate că am citit complet greșit. Mă uit doar la datele fotografiilor sau când au fost publicate paginile web și la faptul că această cameră arată identic cu cea din articolul domnului Helmer."

FOTOGRAFII LA GARA PRZEMISL 

 

 

 Source: Polish television TVN24

 

 Comparând imaginea de sus cu cea din rândul de jos, costumele liderilor par a fi aceleași. Cu toate acestea, umbra aruncată de lumina soarelui - se pare că dimineața - este diferită. Morawiecki a declarat în textul care îl însoțește: "Pasagerii liniei Varșovia-Kiev cu echipajul curajos al trenului. Vă mulțumesc foarte mult pentru călătoria împreună și pentru finalul ei fericit". / Acest lucru a fost interpretat ca însemnând că el descria sfârșitul călătoriei cu trenul și întoarcerea delegației sale de la Kiev. Referirea lui Morawiecki la "linia Varșovia-Kiev" este eronată.  

Însoțind imaginile video din gară, TVN24 a relatat: "Delegațiile poloneză, cehă și slovenă au ajuns în siguranță pe teritoriul polonez, a confirmat purtătorul de cuvânt al guvernului, Piotr Mueller. Trenul de la Kiev a venit la Przemysl...Au ajuns marți cu trenul în capitala ucraineană. Vizita a fost ținută secretă până la final. Scopul ei a fost, printre altele, de a arăta solidaritate cu poporul ucrainean. Miercuri dimineață, purtătorul de cuvânt al guvernului, Piotr Mueller, a declarat că delegațiile de oficiali polonezi, sloveni și cehi s-au "întors în siguranță" în Polonia.  Înainte de ora 10.30, șefii de guvern au sosit la Przemyśl, în regiunea Podkarpacie." TVN24 este un canal comercial de știri deținut de SUA în Polonia, cu o puternică orientare pro-europeană; este critic față de politicile Morawiecki-Kaczynski.

ȘEDINȚA FOTO A LUI MORAWIECKI CU AMBASADORUL POLONEZ CHICHOCKI ÎN ÎNTUNERIC

 

 Source: https://tvn24.pl/

 În alte cadre ale acestui clip, patch-uri cu steagul polonez sunt vizibile pe mânecile jachetelor celor din imagine. 

 TVN24 a prezentat acest clip de 22 de secunde ca dovadă a Kievului. "Mateusz Morawiecki s-a întâlnit la Kiev cu ambasadorul polonez Bartosz Cichocki și alți angajați ai ambasadei. Într-un interviu cu aceștia, el a subliniat că, în acest fel, ei trimit un semnal că 'Kievul și Ucraina vor supraviețui'. El a estimat că, în fața plecării altor diplomați din capitală, Cichocki și asociații săi sunt 'un simbol viu al solidarității poloneze'. Căștile și vestele au fost confirmate ca fiind ale armatei poloneze.

Cichocki a stat în spatele lui Morawiecki în timpul întâlnirii cu Zelenski; el este vizibil în imagine sub videoproiector. Nu este clar de ce și-a exprimat mulțumirile afară, în întuneric, când aceeași oportunitate de a face poze ar fi fost mai vizibilă în interiorul clădirii.

CAMERA DE STRÂNGERE DE MÂNĂ

O altă sală de ședințe din timpul summitului, de la stânga la dreapta: Kaczynski, Morawiecki, Jansa, Denis Smyhal, prim-ministrul ucrainean, și Fiala. Modelul de parchet de pe podea, perdelele și ramele pentru bateriile de încălzire nu se potrivesc în niciun alt interior publicat. Rețineți sacii de nisip din dreapta cadrului ferestrei. Sursa: https://twitter.com/

SFÂRȘITUL AFACERII 


  Surse: http://johnhelmer.net/the-zelensky-summit-meeting-in-kiev-on-march-15-with-polish-czech-and-slovenian-prime-ministers-was-a-fake-devised-in-warsaw-the-meeting-was-at-przemysl-poland-zelensky-also/

 http://johnhelmer.net/what-happened-more-evidence-on-the-zelensky-summit-meeting/


Post-adevărul îmbolnăvirii şi morţii miliardelor de vaccinaţi

 

preluat de la Dan Diaconu (https://trenduri.blogspot.com/2022/03/post-adevarul-ca-arma-de-ucidere-in-masa.html)

În 2018 grupul Bilderberg lansa în dezbaterea sa internă problema post-adevărului. Încă de atunci am subliniat că aceasta va deveni ciuma lumii în care trăim. Şi nu trebuie decât să dai un ochi prin media pentru a vedea forţa minciunii în acţiune. De fapt ce e post-adevărul? E o minciună? Nu e o simplă minciună, ci e o minciună pe care idioţii o cred, o asimilează şi, pe baza ei, îşi croiesc viaţa. Post-adevărul e, în esenţă, omul strâmb al lumii de azi. Ce mai e însă adevărul? E ceea ce este ascuns, sufocat de minciuna post-adevărului, ceva din ce în ce mai greu de văzut atunci când e necesar să fie văzut şi înţeles. Iar când apare, cei mai mulţi se ascund.

Mai ţineţi minte problema serverului de email folosit de Hillary Clinton? Ce-au spus atunci când s-a pus stringent problema sa? Că e o dezinformare, că n-are nimic de-a face cu asta, că e o mică eroare s.a.m.d. Dar totuşi, nimeni nu s-a întrebat ce anume a făcut-o pe rapandula aia bătrână să folosească un sever privat de mail. Oricine s-a lovit de povestea configurării unui mail, ştie bine că a întreţine un server privat necesită eforturi suplimentare: trebuie să-i asiguri o securitate sporită, să-i faci backup-uri, să-l actualizezi s.a.m.d. Desigur, nu Hillary făcea toate aceste operaţiuni, dar cineva trebuia să le facă şi pentru a le face trebuia plătit. De ce ai merge cu un server privat, asumându-ţi belelele suplimentare despre care am vorbit, în condiţiile în care serviciile tale de securitate îţi asigură totul absolut gratuit? Evident, nimeni în epoca post-adevărului nu şi-a pus această întrebare banală. 

Este cât se poate de evident că operaţiunea de atunci a fost una menită a acoperi potlogăriile familiei Clinton care, beneficiind de poziţia înaltă în stat, se înfrupta din fondurile venite ca sponsorizare la fundaţia familiei. Frumos mod de a hali bani ce nu ţi se cuvin! Elementul respectiv a ieşit la iveală, dar a fost prea târziu întrucât vaca nu mai reprezenta o miză. Toată potlogăria a fost însă acoperită de deep-state-ul american până când aflarea adevărului nu mai avea nicio importanţă. Iată puterea post-adevărului!

Alt exemplu, de dată mai recentă: laptopul lui Hunter Biden. Povestea e simplă: prostovanul Hunter a dus laptopul la reparat fără să şteargă documentele confidenţiale de pe el. Astfel acestea au ajuns la „New York Post”, o publicaţie conservatoare care a rămas surprinsă de gradul de corupţie al odraslei prezidenţiale. Toată cariera micii şi deviantei lipitori a fost legată ombilical de cariera tăticului. Văzând dovezile, cei de la NYP au publicat toate tărăşeniile, însă maşina de mâncat căcat a democraţilor a început să urle din toţi bojocii că e „intoxicare rusească”. Şi nu doar acolo, ci peste tot în lume. Dacă vreţi, priviţi la noi cum reflectau „imparţial” vidanjorii de la Adevărul. În mod cât se poate de evident, serviciile americane de forţă ştiau că totul e adevărat (mai ales în condiţiile în care infamul laptop a poposit şi pe la ei!), dar au tăcut mâlc ascunzând probele. Şi-aşa, mai cu dezinformare, mai cu furt ordinar la urne, ramolitul Biden a ieşit preşedinte.

Acum s-au dat treburile peste cap. Nu mai sunt făcut conspiraţionst dacă vorbesc despre serverul de mail al lui Hillary sau despre laptopul lui Biden Jr. Însă jigodiile deja s-au văzut cu sacii în căruţă. Astfel încât degeaba mai spune media că „da, se pare că a fost adevărat”. Asta după ce au mâncat chintale de căcat că e operaţiune rusească. Cert este că, în ceea ce priveşte laptopul deviantului Hunter Biden, FBI e băgat până-n gât în rahat, la fel ca şi Departamentul de Justiţie. Ambele instituţii au tăinuit informaţiile scandaloase cu bună ştiinţă. Acum există dovezile mai mult decât clare. La fel cum au ieşit şi ies la iveală dovezile despre întreaga făcătură a „amestecului rusesc în alegerile prezidenţiale”, făcătură finalizată cu celebrul „Raport Mueller” în care doar s-au cheltuit sume imense pentru a verifica nişte fapte ficţionale. Şi care dosar acum iese la suprafaţă cu forţa, scoţând ca rădăcină absolută a corupţiei pe nimeni altul decât pe Obama, probabil cel mai ticălos preşedinte al SUA de până acum. Dar din nou întreb: cui mai foloseşte? Biden mai are doi ani şi termină mandatul. Obama şi clintonii şi-au jucat jocul de mult. Au nenorocit o ţară şi o lume, iar informaţiile de acum chiar nu mai ajută la nimic.

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi (sau dacă aţi auzit) că în luna noiembrie a anului trecut FBI a executat o percheziţie absolut ilegală la locuinţele jurnaliştilor(actuali sau foşti) ai Project Veritas. Motivul? Jurnalul lui Ashley Biden care-l acuza pe ramolitul preşedinte al SUA de incest. Care-i treaba FBI într-o afacere efectiv privată? Mai mai că era cât pe-aci să spună că iar avem de-a face cu o „operaţiune rusească”. Acum se dovedeşte că întreaga treabă a fost abuzivă, dar, din nou, e prea târziu.

Ca să închidem cumva cercul, cred că e cazul să ajungem la ruşi. Iată-i porniţi la bătălie cu Ucraina. Eu unul înţeleg perfect mobilul şi le spun tuturor celor care acum sunt îndopaţi cu propagandă că în acest conflict nu Rusia e agresorul. Ştiu replica, nu vă chinuiţi să o repetaţi. La fel cum ştiu şi văd disperarea mediatică. Mai ţineţi minte „tancul criminal rusesc” vinovat de atacarea unei maşini în Kiev? Clipul a făcut ocolul lumii arătând cum un tanc a intrat într-o maşină. Filmul era real, doar că tancul era ... ucrainean. Explicaţia şi fact check-ul au venit după ce filmuleţul făcuse milioane de vizualizări şi stârnise reacţii peste tot. Cui i-a mai servit evidenţa că toată tărăşenia a fost o minciună ventilată de divizia psyops ucraineană? Nimănui, evident. Toată tefelimea ştie că ruşii sunt „criminali cu sânge rece care calcă vehiculele oamenilor cu tancul”. 

De dată şi mai recentă e bombardarea teatrului din Mariupol. Cum poţi bombarda o instituţie în care se înghesuie o mie de civili? E o barbarie, nu-i aşa?  Doar că lumea se opreşte la mărturia armatei din Ucraina, ignorând ceea ce spune cealaltă parte. Ruşii se jură că n-au bombardat teatrul, sugerând că e o operaţiune sub steag fals. OK, nu-i credem nici pe ruşi, dar poate ar fi interesant să-i ascultăm pe civili. Ce auzim de la cei care au reuşit să fugă din Mariupol e înfiorător. Oamenii spun că au fost ţinuţi cu forţa, sub ameninţarea armei de către teroriştii din Batalionul Azov care au ales să folosească populaţia civilă ca scut. Nu vă e cunoscută tehnica? Sunt tone de mărturii despre ororile făcute de neonaziştii Batalionului Azov asupra populaţiei civile, dar nimeni nu le ascultă. Mai mult, Facebook spune că e OK să fii nazist dacă îndemni la moarte doar împotriva ruşilor. Zău, micuţule Zuki? Parcă din istorie voi aţi ales chestia aia cu „personalitatea autoritară” şi restul de mizerii cu iz pseudo-filosofic. Vezi că, în general, istoria ne-a arătat că ăştia ca tine au adunat fix ceea ce au cules, iar acum mătăluţă te cam joci cu focul. 

Şi-ar mai fi o întrebare care nu-mi dă pace: cele mai mari distrugeri din acest război sunt în estul Ucrainei, adică în zonele în care ruşii au majoritatea. De ce şi-ar fi bombardat ruşii tocmai teritoriile pe care le protejează pentru populaţia lor? Nu sună ilogic? Ia să ne gândim şi la un alt fapt, anume că aproape întreaga armată a Ucrainei e masată în Est. Hmm, cu ce avem de-a face acolo? 

Ultima ticăloşie e cea a „vizitei de solidaritate la Kiev”. Cică trei premieri(cel al Poloniei, Sloveniei şi Cehiei), împreună cu Preşedintele Poloniei au făcut o vizită la Kiev pentru a arăta lumii sprijinul pentru Zelenskyi şi Ucraina. Prima întrebare pe care ar fi trebuit să şi-o pună orice om normal la cap era cea referitoare la locaţie: cum naiba să se ducă ăia la Kiev când Zelenskyi NU MAI E ÎN KIEV? Ca să nu mai vorbim că Kievul e înconjurat de armata rusă! A doua întrebare, tot de bun simţ, este cea referitoare la Kaczynski: cum să treacă el în Ucraina când are oroare de acel pământ? Cum crede cineva că preşedintele Poloniei s-ar duce în Ucraina, unde sunt ruşii, după tragedia de la Smolensk? Chestiunea e extrem de penibilă. Întreaga „delegaţie a vitejilor” n-a părăsit Polonia, întrunirea fiind stabilită la localitatea de graniţă Przemysl. Îi dă de gol pavajul gării care nu se potriveşte cu cel al gării din Kiev şi faptul că e o gară descoperită, nu una acoperită. De asemenea, cei care-au studiat imaginile oficiale de acolo au observat numeroase nepotriviri, dar şi adăugiri din Photoshop. Absolut totul e de un penibil înfiorător, preşedintele Poloniei scăzând definitiv în ochii celor care au înţeles minciuna. Cum oare poate cineva să-şi joace în halul ăsta credibilitatea?  

Întreaga „afacere Ucraina” e una a distrugerii evidenţei, a răspândirii de informaţii „post-adevărate”. Şi aici, ca şi în cazul afacerii COVID, vom avea destine schilodite de ticăloşia minciunii înveşmântate în haine de adevăr. Ştiu, „minciuna are picioare scurte” şi „adevărul iese întotdeauna la suprafaţă”. Doar că în epoca post-adevărului nu mai e vorba despre a ascunde minciuna, ci de a o ascunde doar până îţi îndeplineşti treburile murdare. Degeaba peste câtva timp miliardele de vaccinaţi vor constata pe propria piele că au făcut o prostie. Va fi deja prea târziu pentru ei. La fel e şi cu războiul ăsta. Toate fenomenele în care apare post-adevărul sunt evenimente în care mor oameni. De-aceea adevărata armă de ucidere în masă este acest funebru şi ticălos post-adevăr.

 

România fiica ploii, sau politica externă zero a Bucureştiului

Lumea se mişcă mult mai repde decât în urmă cu doar câteva luni. Un subiect tabu – tabu pentru că fusese îngropat sub deciziile cel puţin „exotice”, dacă nu totalitare de-a dreptul, ale guvernelor occidentale – iese la suprafaţă cu tot mai mare viteză. Pericolul dispariţiei civilizaţiei europene – şi, pe un termen uşor mai lung, şi a prelungirii sale nord-americane - a trecut de site-urile şi blogurile antisistem ale dreptei şi de mass-media independentă şi a juns în discuţia publică de la toate nivelurile. Astăzi despre acest pericol vorbesc şi Putin şi John Kerry.

Sub presiunea clocotului populaţiei, Franţa, ca o găină lăsată de socialişti fără pene în pragul iernii, zice Pas! Şi o lasă pe Merkel cu fustele ridicate de curentul de opinie ostil pe care l-a declanşat în Germania, unde până şi turcii cu vechime şi integraţi în mod real ameninţă că vor vota Alternativa pentru Germania.

Acest pericol nu mai este o fantezie a unor rasişti, xenofobi, fascişti cum erau (şi sunt încă copios) catalogaţi cei care critică orientarea UE şi a elitelor occidentale de stimulare a unei migraţii masive către Europa (iar Obama şi Trudeau cu ai lor către SUA şi Canada). Este o realitate acceptată tot mai mult, chiar la nivelul oficial.

Turcia şantajează Europa pentru a obţine 4 miliarde de euro, iar Germania, în loc să se ocupe de Europa, o susţine complice. Cu banii în buzunar, Erdogan lasă refugiaţii să se scurgă în continuare către continent, la fel cum se face că se luptă cu ISIS (de la care cumpără petrol cu zecile de mii de tiruri şi pe ai cărui jihadişti îi lasă să treacă cu autobuzele prin fosta frontieră cu Siria pentru a ajunge ca refugiaţi în Europa) şi îi bombardează pe kurzi. Arabia Saudită, răsfăţatul ajutoarelor militare americane, şi principala finanţatoare a salafismului, vrea să devină suprema autoritate a suniţilor, şi se pregăteşte să atace Siria împreună cu Turcia. Care vrea să aibă petrolul sirian şi să evite formarea unui stat kurd în Siria. Alte miliarde de euro se duc către statele din nordul Africii, singurul rezultat fiind o amplificare a islamului radical.

În faţa spectacolului înspăimântător al unei Uniuni Europene care a silit statele membre cu frontiere către lumea din afară să bage zeci de miliarde de euro în securizarea spaţiului Schengen (numai la noi au fost 1,5), dar care pare paralizată în faţa migraţiei de masă, ţările central şi est-europene s-au decis să-şi ia singure soarta în mâini, sfidând chiar apelurile Bruxelului şi Berlinului. În fata unui pericol de invazie musulmană, similar cu cel de acum câteva sute de ani ca posibile rezultate, dar diferit ca mod de implementare de acela, statele din regiune se unesc. Apare astfel o primă formă concretă, viabilă de solidaritate europeană extinsă.

Ieri, la Praga, s-au întâlnit liderii Cehiei, Ungariei, Slovaciei şi Poloniei, cunoscute şi ca ţările Vişegrad (după tratatul dintre ele semnat acum 25 de ani) într-o reuniune extraordinară pentru a decide împreună asupra modalităţilor de preîntâmpinare a invaziei migratorilor şi de aşezare a acestora în această zonă. La întâlnire au participat şi primul ministru bulgar şi preşedintele Macedoniei.

Primul ministru ceh, Bohuslav Sobotka a declarat că sumitul extraordinar Visegrad 4 are ca scop promovarea unor politici şi luarea unor măsuri care să asigure statele din Balcani că nu vor rămâne singure în faţa milioanelor de migratori în cazul în care strategia de cooperare a UE cu Turcia nu dă rezultate. Germania şi Austria au anunţat măsuri de blocare a frontierelor, măsuri asemănătoare intenţionează să aplice, sau au aplicat deja statele nordice, Franţa vorbeşte despre reluarea controalelor la graniţe, iar Grecia, lăsată singură în faţa tsunamiului migrator nu poate face faţă. De aceea cei 4 au decis să ajute Bulgaria şi Macedonia să-şi întărească frontierele cu Grecia, contribuind la construcţiile militare de apărare dar şi cu forţe de poliţie. Primul ministru a mai spus că acest sumit se adresează şi Serbiei, Croaţiei şi Sloveniei cu asigurarea că nu vor rămâne singure, discuţiile urmând să continue între întâlnirile la vârf. Nimic despre România. E adevărat, nici România nu s-a prea „băgat în seamă”. Atunci de ce să o bage alţii.

Cei şase şi-au reafirmat sprijinul pentru o UE unită şi pentru planul acesteia discutat cu Turcia, dar au spus şi că este necesar un plan B.

Dincolo de declaraţiile linilştitoare cuprinse în declaraţia de final, este clar că UE nu mai oferă garanţiile necesare şi deci nici liniştea privind un viitor comun (de prosperitate ce să mai zicem), că mai-marii europeni sunt atenţi doar la nevoile şi problemele lor, că nu există o solidaritate europeană reală. De exemplu, costurile Greciei şi ale Macedoniei în această criză sunt mult mai mari decât ale unor state puternice din Vest, iar economiile lor sunt mult mai şubrede. Apoi există o teamă reală, şi foarte bine argumentată de fapte, că libera circulaţie europeană se va închide pe aliniamentul Austria, Germania ceea ce ar însemna o blocare de facto a migratorilor în spetele ei, adică în statele central şi est-europene. Mai jos, Italia are ea însăşi probleme destul de serioase cu migratorii.

Este clar că asistăm la o reconfigurare a Europei, că solidarităţile şi alianţele se reconstruiesc după imperativele zilei, nu după fanteziile incompetente şi impotente ale birocraţilor europeni. Este de asemenea destul de sigur că în Europa de Vest vom asista la războaie civile. O spun deja figuri importante ale politicii şi analizei politice şi de securitate mondiale.

Este destul de sigur, de asemenea, că vor apărea mari probleme economice şi sociale şi pentru statele neafectate de conflict, dar dependente de comerţul cu cei din vest. Vor dispărea – deja se preconizează micşorarea lor pentru a plăti Turcia sau pentru a rezolva costurile refugiaţilor – fondurile europene. Vor fi mişcări de populaţie dinspre Vest spre Est, cetăţeni estici, care se reîntorc, dar şi vestici care vor fugi din calea conflictelor locale, sau a perspectivei islamizării. Multe alte lucruri sunt de discutat despre cât de diferit va fi viitorul peste un an-doi, poate şi mai curând. Şi nu am inclus în acest sistem de ecuaţii Rusia, care dintr-o pacoste va deveni (a devenit deja) un aliat (protector?) extrem de binevenit în unele capitale.

Am încercat în cele de mai sus o schiţă extrem de sumară a extraordinar de complexei problematici internaţionale actuale. Aş fi vrut ca în încheiere să prezint activa prezenţă a României pe toate aceste planuri, în legătură cu toate aceste teme, care, că vor sau nu autorităţile statului român, ne afectează şi ne vor afecta substanţial. Din păcate, nu am reuşit să găsesc trimiteri, referiri, documentări despre politica externă a României. Dincolo de expresii din lemn de plută, discursuri din puf de gâscă, dincolo de generalităţi, de fraze convenabile cărora nu are nimeni ce le reproşa, dar pe care nu le poţi reţine, de exprimări cu care toţi sunt de acord, de definiri de direcţii luate din îndrumarul de buzunar al participantului la o conferinţă internaţională, de obsesiile MCV şi Schengen (care Schengen?) şi de ceva Moldovă, nu am aflat de la Preşedintele Iohannis şi ministrul de externe .... Lazăr Comănescu (de atât prezenţă publică, uitasem cine e ministru), nimic despre politica externă, despre vreo iniţiativă, despre vreo idee proprie.

Cum ne poziţionăm noi faţă de cererea UE şi a Germaniei privind primirea de refugiaţi? Care este părerea noastră despre pericolul islamizării Europei şi chiar a unui al treilea război mondial amintit tot mai des? Cum ne poziţionăm noi faţă de debusolarea reală, sau jucată, de politica de stimulare a unei migraţii masive a elitelor occidentale? Cum ne poziţionăm faţă de intenţia de construcţie a unor baraje defensive terestre la graniţele Bulgariei, Macedoniei, Ungariei, Slovaciei, Sloveniei, Austriei etc.? Cum ne poziţionăm noi faţă de cooperarea regională în care vor fi prinse, cel mai probabil, toate statele din zonă din moment din moment ce dilema: Cu Vestul sau cu Rusia?  a fost spulberată de un pericol mult mai clar şi mai mare? Rămânem doar cu opţiunea NATO şi parteneriatul strategic cu SUA? Dar dacă americanii schimbă placa şi se retrag? Dacă ne trezim, cum s-a mai întâmplat, singuri în faţa duşmanului? Avem definită o strategie a relaţiei cu Rusia? Sau aşteptăm alinierea planetelor? Sau poate ploaia...

În lume lucrurile se schimbă cu repeziciune, Europa de mâine va fi una islamică, sau una greu de definit acum, dar oricum departe de cea socialistă a prezentului. Uniunea Europeană, această construcţie născută din birocraţie şi socialism, dar lipsită de fundamentul unei solidaritaţi reale, va dispărea, sau va fi înlocuită cu altceva pornind de la o cooperare cinstită, de la un parteneriat corect şi tuturor folositor, în care fiecare să aibă identitatea şi locul său bine stabilit, dar să fie împreună pentru că vor fi descoperit că este necesar să fie împreună.  

Lumea se schimbă, lumea se cutremură. Se schimbă relieful politic al Europei, al lumii, se închid falii vechi, se deschid falii noi. Sunt gata se se prăbuşească construcţii ridicate pe nisip. Se ridică altele cu fundaţia mult mai bine înfiptă în solul identităţii distilate în mii de ani. Urmează conflicte care pot atinge proporţii gigantice. Posibilitatea izbucnirii celui de-al treilea război mondial nu mai e o fantezie conspiraţionistă; ea este evocată chiar de greii planetei.

Ce crede România despre toate astea? Nu ştim. Pentru că România doarme, flăcăii care ţin frîiele sunt prea ocupaţi cu furatul, cu plimbatul, sau cu închisul gurii păcătoşilor, iar noi ceilalţi cu cumpărăturile de la mall. Şi mai vine şi primăvara şi se dă startul la grătare. În curând, dacă nu suntem atenţi, grătare halal. Dar numai halal. Deşi nu sunt sigur că Coranul permite grătarul.

Comunismul (I). Stăpânul inelelor veghează de la Kremlin

Într-un text anterior despre nostalgia românilor după Ceauşescu şi comunism, afirmam că acesta din urmă este în ofensivă la nivel mondial. Am dat în fugă câteva argumente fără a insista, căci subiectul era legat de o gugumănie populistă şi demagog-nostalgică a guvernanţilor actuali. Promiteam însă că în legătură cu tema comunismului voi reveni. Iată că o fac.

·          

Există un soi de filme, zise fantastice, în care răul, sub o formă materială sau imaterială, este răpus/învins într-un final încrâncenat, şi aparent fericit, de eroul/echipa de eroi. În unele dintre ele, în secvenţa imediat următoare, de obicei ultima, vedem că de fapt este vorba doar de câştigarea unei bătălii, pentru că aceea fiinţă/prezenţă malefică, care ameninţa omenirea, a reuşit, cu mai mult sau mai puţin timp înainte, să-şi planteze ouăle, seminţele, urmaşii/să se ascundă în vederea recăpătării puterilor în locuri ascunse văgăuni, peşteri, mlaştini, păduri, sau, în cazul duhurilor, într-o fiinţă omenească. Este exact povestea comunismului, ascuns nu în natură, ci în noi.

Comunismul terorist de stat, pornit să schimbe lumea, după modelul revoluţiei franceze şi după tezele lui Marx şi Engels preluate şi dezvoltate de Lenin, cu glonţul şi puşcăria, părea acum 23 de ani că şi-a consumat viaţa istorică odată cu căderea centrului său radiant, Uniunea Sovietică. Pierderea puterii de către partidele comuniste şi uneltele lor administrativ-represive din statele Europei de est a fost considerată, cel puţin în primii ani, ca fiind sfârşitul comunismului. Cele câteva resturi ale sale din state excentrice păreau menite, pe de o parte, continuării unor experimente, care altfel ar fi fost imposibile, pe de altă parte, rolului de sperietoare în raport cu care Occidentul, cu toate scăderile ultimilor ani, să rămână un El Dorado. Dar, oare chiar aşa stau lucrurile?

Diavolul a intrat în istorie

Cei mai mulţi confundă comunismul, ca ideologie, deci ca fundamentare teoretică, cu forma exterioară sub care s-a manifestat între 1917 şi 1990 în estul şi centrul Europei, în timp ce alţii contestă că în aceste state ar fi fost vreodată comunism, atât timp cât realitatea a părut a fi la mare distanţă de viziunea paradisiacă promisă de marxism-leninism. Au oare dreptate sau se înşeală şi unii şi ceilalţi? Din păcate, se înşeală.

Pe de o parte, comunismul nu înseamnă povestioarele roz cu statul-divinitate, care, mai întâi are grijă de noi toţi cei buni, care suntem într-un cuget şi o simţire cu el, apoi dispare pentru că noi toţi, după ce i-am exterminate pe “burgheji şi cozile lor de topor”  avem grijă de noi toţi; nici cele cu oameni care muncesc cât pot şi-şi iau cât le trebuie; nici cele în care muncesc toţi la fel şi îşi iau toţi la fel pentru că sunt toţi la fel şi egali în toate, când dispar clasele şi, deci, statul. În raport cu ţelul său fundamental, cu obiectivul său final, despre care vom vorbi mai târziu, şi în România şi în toate celelalte state socialiste am avut comunism  “de cea mai bună calitate”.

Pe de altă parte,  atunci când vorbim despre comunism vorbim despre o manifestare făţişă şi declarată a Răului, prima din istorie de o asemenea complexitate, cu o ideologie, cu organizare şi cu forţe impresionante desfăşurate la scară planetară. Cunoscutul filosof polonez Leszek Kolakowski, mai întâi marxist, apoi critic al marxismului, spune că prin comunism “diavolul a intrat în istorie”. Şi, aş adăuga, cu tot arsenalul său: resentimente, ură, teroare, violenţă, cruzime, distrugere, moarte. Diavolul este real, de aceea el nu trebuie relativizat. Şi nici nu trebuie să cădem în plasa minciunii sale, cum că nu există. Răul l-a însoţit şi hărţuit pe om încă de la crearea sa; cum am putea să credem că, acum, deodată, el a încetat, sau în curând, va înceta să existe? Lumea nu este ameninţată cu distrugerea de un monstru sau de extratereştri; ea este ameninţată de comunism.

Comunismul nu dispare ca urmare a unor legi, a schimbării unor activişti de partid unic cu alţii de la mai multe partide, a multiplicării partidelor, a existenţei unui parlament (de exemplu un parlament plini de penali este o garanţie a libertăţii şi democraţiei?) sau a unei constituţii. Transformările făcute de el sunt prea profunde, sunt operate în chiar fundamental persoanei şi prin ea în cel al societăţii, sunt, pentru mulţi dintre noi, ireversibile. Deci, dacă comunismul din noi nu dispare, oare cum ar putea să dispară el din societate?

Stăpânul inelelor veghează din Kremlin…

„O statuie a liderului revoluţionar rus Vladimir Lenin a fost dărâmată în sudul Ucrainei, a anunţat sâmbata poliţia regională, informează RIA Novosti. Autorităţile descriu incidentul drept un nou exemplu de vandalism, parte a unui val de astfel de atacuri asupra monumentelor care îl reprezintă pe fostul lider sovietic.” (Sursa: HotNews)           

Veşti bune: Hitler s-a dus, Stalin s-a dus, Ceauşescu s-a dus, Iliescu e bine mersi; pe Năstase l-au dus pesedeii lui la Jilava să-şi scrie blogul şi să-i mai lase şi pe ei să fure, Fenechiu joacă în „Lethal transformers”, iar pe Voiculescu îl dor “ficapul şi hipopotalamusul” de la ICA. Ca mâine însă, toate noutăţile  despre cei aflaţi acum încă în viaţă, vor veni şi pentru ei din trecutul lor. Cimentul (sau marmura pentru asemenea persoane dichisite) sunt la fel de tăcute ca şi firul de iarbă pentru cei săraci.

Veşti proaste: Rămân însă ceilalţi, mulţi, foarte mulţi, prea mulţi pentru o ţară atât de rotundă şi un popor atât de în scădere. Şi pentru o lume atât de sferică şi atât de globalizată. Şi mai ales rămâne stăpânul lor din acest ciclu, stăpânul întunericului şi distrugerii, care ne urmăreşte „vigilent” din mausoleul său şi din toate locurile în care sunt amplasate statuile şi busturile sale. Rămâne, tovarăşul Lenin – în mai noua interpretare a tovarăşului Putin, „sfântul Lenin”.

La 97 de ani de la debutul holocaustului roşu, Revoluţia comunistă din 1917, şi la peste două decenii de când a dispărut Uniunea Sovietică, Lenin stăpâneşte netulburat lumea din însuşi simbolul şi centrul puterii ruseşti - Kremlinul. Spaţiul ex-sovietic este încă înţesat cu mii de reprezentări ale celui numit cu deferenţă, admiraţie, nostalgie „liderul revoluţionar rus” (şi nu criminalul, călăul popoarelor, anti-omul, aşa cum ar merita). Numai în Republica Moldova din cele peste 4000 de monumente din perioada sovietică dedicate acestui geniu al răului, câteva sute sunt încă bine mersi la locul lor. Alte mii – poate zeci de mii – se găsesc  în celelalte ţinuturi ale fostului imperiu. Ca să nu le mai putem la socoteală pe cele închinate lui Stalin şi altor lideri, “eroi”, stahanovişti comunişti! E de mirare? Nu! 70 de ani de decimare a propriului popor şi a popoarelor înrobite în fosta Uninune Sovietică, de genocid uman, spiritual şi cultural nu pot fi lăsaţi atât de uşor în urmă. Mai ales, dacă ceea ce ţi se oferă ca alternativă nu este decât o formă cosmetizată a aceluiaşi socialism pustiitor.

…. până la Praga …

Moştenirea comunismului mai există încă în inimile şi minţile celor din Republica Cehă, afectând încă psihologia oamenilor, dar şi starea economică şi socială a ţării. Este evident că experienţa comunismului le-a răpit multe cehilor şi că încă mai încearcă să se adapteze la lipsa comunismului – un proces încă în curs de desfăşurare.

Una dintre cele mai mari moşteniri ale comunismului este atitudinea cehilor faţă de lucrurile importante din viaţă. Sistemul comunist le-a distrus simţul individualităţii şi a transformat populaţia într-o entitate unică – un grup de oameni vidaţi de opinii, competenţe şi merite personale. Acest lucru i-a făcut pe cehi să devină introvertiţi, lucru care se mai vede şi astăzi, când mulţi dintre ei pot fi caracterizaţi prin aceea că nu concep că ar putea schimba tabloul de ansamblu sau că sunt singurii stăpâni ai destinelor lor.

Textul de mai sus apare într-un ghid turistic actual al oraşului Praga, un oraş locuit de cehi. Nu de ruşi, nu de români. El ne vorbeşte despre Cehia, despre locuitorii ei, despre o ţară şi un popor cu un solid background de civilizaţie occidentală anterior epocii comuniste. Şi totuşi…

…şi Berlin

La peste 22 de ani de la reîntregirea Germaniei în urma prăbuşirii Zidului Berlinului, diviziunile est-vest încă se fac simţite în mentalitatea germanilor. Cei din est au în continuare păreri negative despre cei din vest, dar păreri foarte bune despre ei înşişi, arăta un studiu al Institutului Allensbach din 2012. (Radu Bostan, Ziarul Financiar, 26 dec. 2012)

Iată realitatea, iată efectele: au fost deajuns 45 de ani de comunism pentru a rupe un popor în două şi insuficiente peste 2000 de miliarde de euro şi 22 de ani pentru a vindeca această fractură majoră. Pentru că, în final nu este vorba de nivelul de trai, de vise şi perspective, ci de distrugeri majore operate în cei care au trăit în fosta Germanie comunistă.

Comunismul residual, implantat ca un rău devorator în fiinţele celor din fosta zonă comunistă, este însă numai o formă, un prim virus mortal al acestei teribile maladii care urmăreşte distrugerea omului; este forma care a pornit, cu mult timp în urmă chiar din lumea apusului către Orient sub forma marxismului economic. O altă formă,  asemănătoare unui virus modificat, a luat deja în stăpânire organele Occidentului: este marxismul cultural.

Mulţi americani împărtăşesc două păreri greşite. Prima este aceea că comunismul a încetat să fie o ameninţare atunci când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat. A doua este aceea că Noua stângă a anilor 60 s-a dezumflat şi de asemenea a dispărut. (George Will - "Slamming the Doors," Newsweek, Mar. 25, 1991) 

(Va urma)