Falşi păstori, falşi învăţători, falşi prooroci

 

(Episodul anterior la:  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/06/nesupunere-binecuvantata-sau-ascultare.html)

Capitolul 3
 

Ce spun Sfintele Scripturi despre ascultare

Scriptura face o distincţie clară între păstorii buni si mercenarii răi, slujitorii adevarati şi curaţi ai lui Dumnezeu, învăţători şi profeti, pe de o parte, şi preoţii falşi, învăţători falşi, şi prooroci falşi, pe de altă parte.

Iată câteva citate din cartea Sfântului Profet Ieremia, folosite de Sf. Grigorie Palama în legătură cu păstorii eretici moderni:

Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţara. Prorocii prorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă? (Ieremia 5:30-31).
Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele. (Ieremia 10:21).
Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calca ogorul în picioare; ogorul Meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. Il pustiesc, şi el stă trist şi pustiit înaintea Mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. (Ieremia. 12:10-11).

Domnul Hristos însuși împarte clar păstorii în buni și răi, recfomandând ascultarea numai de păstorii buni și în niciun caz de cei răi — mercenarii care sunt interesați doar de propriul lor profit și care nu intenționează să se sacrifice pentru binele oilor, lăsându-le fără apărare atunci când sunt atacate de lupi:
Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul sau şi-l pune pentru oi. Dar simbriasul si cel ce nu este pastor si cel ce nu este stapan al oilor vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste. (Ioan 10:11-12).

Mulți păstori falși au intrat în strână, dar nu prin ușă, adică nu prin harul lui Dumnezeu, ci prin „alt mod”, adică prin diferite tipuri de simonie. Și, prin urmare, ei, după cum spune Sfântul Nicodim al muntelui Sfânt, nu sunt vasele alese ale lui Dumnezeu, și nici măcar nu sunt protectorii poporului, ci pur și simplu impostori.

De aceea oile îi privesc ca pe nişte străini, nu îi ascultă şi nu îi urmează - la urma urmei, nu se uită decât la adevaraţii păstori:

Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este pastorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor". (Ioan 10:1-5).

Totuși, dacă oile, adică credincioșii, dintr-un anumit motiv, urmează păstorul rău, atunci ele însele vor fi responsabile pentru această acțiune. Acest lucru este clar menționat în decretele apostolice. Laicitatea nu poate pretinde că sunt doar oi ascultatoare, că ei înșiși nu decid nimic și că toată responsabilitatea îi aparține exclusiv păstorului, care va da răspuns pentru tot. A gândi astfel este dezastruos, pentru că o moarte sigură va aştepta oile, nu numai când nu vor urma bunul păstor si, prin urmare, vor fi atacate de lupi, ci şi când vor urma păstorul rău. În concluzie, decretele apostolice oferă următorul sfat, care este relevant în orice moment: Prin urmare, este necesar să fugi de păstorii stricători.

Este imposibil să se menționeze tot ceea ce spune Noul Testament despre falşii învăţătorii, prooroci şi despre falşi păstori. Vom cita doar cuvintele Sfântului Apostol Pavel, adresate bătrânilor din Efes, pe care i-a chemat la Militus, pe când se întorcea la Ierusalim din ultima sa călătorie apostolică. El îi avertizează că vor apărea în curând păstori lupi în haine de oi, eretici care vor face orice pentru a dispersa turma. Cu toate acestea, cei care pervertesc Evanghelia pentru a atrage ascultătorii și a încerca să-i facă urmașii lor vor veni și dintre bătrâni:

Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Stiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. (Fapte 20:28-30).

Și, în cele din urmă, apostolul îi avertizează pe credincioși că în probleme de credință și ascultare este necesar să se exercite o astfel de precauție și prudență încât, chiar dacă el însuși sau un înger ar începe să învețe altceva, necunoscut anterior, apoi, aceştia nu trebuie să se supună:

Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Galateni 8).

Va urma.

Acest articol este din capitolul 3 al broșurii Neascultare binecuvântată sau ascultare pierzătoare?, scrisă de părinteleTeodoros Zisis, profesor emerit al Facultății Teologice a Universității Aristotel din Salonic, un luptător aprig împotriva ecumensimului, pe care îl consideră mai rău decât toate ereziile anterioare, luate în parte şi împreună. Această poziţie l-a adus şi la întreruperea pomenirii arhiepiscopului Antim, începând din Duminica Ortodoxiei, în 2017, pentru sprijinirea de către acesta a Sinodului din Creta din 2016. Ca răspuns, arhiepiscopul i-a interzis să desfăşoare serviciul religios şi să predice în bisericile din eparhia Tesalonicului, l-a deferit tribunalului spiritual, l-a oprit de la împărtăşire şi i-a luat titlul onorific de protopresbiter.

Nu vă prezint această broşură pentru că aş fi un contestatar al sinodului mai sus pomenit şi un sprijinitor al ideii de nepomenire a ierarhilor care au participat  la sau susţin acest sinod  şi documentele sale, ci pentru discuţia foarte folositoare despre ecumenism şi efectele lui şi pentru a încerca o lămurire a dilemei cutremurătoare, pe care am întâlnit-o la mulţi, despre până unde se poate întinde ascultarea faţă de preoţi şi ierarhi.