(Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/terorismul-wahhabit-instrumentul.html)
de Youssef HINDI
Agresivitatea crescândă a statelor Unite din
anii 1990 are ca origine un declin progresiv economic, militar și moral. Un declin al
puterii într-o lume din ce în ce mai dificil de dominat, în special de la revenirea
Rusiei și a aliaților săi.
Ajunsă într-o faza avansata si alarmanta a
regresiunii, in timpul alegerilor din 2016, America a avut de ales între două
căi: să-şi continue cursul de distrugere
a lumii si de auto-distrugere, alegând reprezentantul imperialismului neoconservator,
Hillary Clinton; sau, cu votul pentru Trump, să se reorienteze asupra sa,
într-o logică izolaționistă pentru a se regenera, în special din punct de
vedere economic, și pentru a renunța la imperiul global.
Indiferent de ce s-ar spune despre politica lui
Donald Trump, victoria sa electorală, pe teme de protecționism economic și
izolaționism geopolitic, a fost în sine un important punct istoric de cotitură.
Pe scurt, a simbolizat respingerea de către
poporul american a globalizării în beneficiul națiunii și, prin urmare, a
deschis o breşă în sistemului imperial, căci punerea la îndoială a ideologiei
sale ar trebui să ducă la accelerarea slăbirii structurilor sale.
Imperialism
războinic și globalizare împotriva izolaționismului geopolitic și a protecționismului. Aceasta a fost,
în fond, diviziunea ideologică din centrul dezbaterii din statele Unite în
timpul alegerilor prezidențiale din 2016.
În mijlocul campanii prezidențiale, comandantul
statului Major al Armatei SUA, generalul Mark Milley, a amenințat în mod direct
Rusia, China și aliații lor într-un discurs public la Întâlnirea Anuală a
Asociației Armatei statelor Unite de la Washington, D.C., din 4 octombrie 2016.
Acest discurs războinic isteric – care
maschează prost slăbiciunea și anxietatea imperialiștilor americani – a fost
traducerea verbală a politicii propuse de Hillary Clinton.
În ceea ce privește imperialistul inteligent și
subtil care era Zbigniew Brzezinski (1928-2017), acesta a înțeles (prea târziu)
că trebuia să se renunţe la Imperiul global. El a publicat un text în The American Interest în 17 aprilie
2016, intitulat în mod explicit „Către o realiniere globală”. Obiectivul său a fost evitarea unei conflagrații
globale, menținând în același timp influența americană în lume, precum și
pozițiile sale strategice, prin negocierea și partajarea lumii cu Rusia și
China. Un fel de Yalta 2 fara al treilea razboi mondial
Dacă greutatea istoriei, constrângerile
materiale și slăbirea ideologiei globaliste sunt în favoarea izolaționistului
Donald Trump, statul profund, imperialist și beligerant nu are intenția de a se
sprijini.
În acest fel se explică dihotomia politicii
externe americane de la intrarea lui Trump în Casa albă.
Imperiul american, după ce și-a pierdut soft power-ul, nu mai are are decât
mașina sa de război pentru a se „legitima” ca putere dominantă asupra națiunilor.
Însă această mașină de război impresionează din
ce în ce mai puţin odată cu re-emergența unor mari puteri capabile să concureze
cu aceasta (Rusia și China) și a puterilor medii (precum Iranul) care se opun
taberei atlantico-israeliană. Aceste națiuni au restabilit echilibrul forțelor
geopolitice la scară mondială.
Rețelele pro-israeliene, care se presează
întotdeauna către război, se agață de facțiunea imperialistă americană, o
însoțesc, şi, astfel, îi dirijează puterea razboinică în directia intereselor
israeliene.
De altfel, Zbigniew Brzezinski înțelesese
perfect jocul israelian. Astfel, în ceea ce privește disponibilitatea statului
ebraic de a ataca Iranul, a afirmat în 2012, în cadrul unei conferințe organizate
de Consiliul Național Iranian din America:
Nu
cred că există nici cea mai mică obligație implicită pentru Statele Unite de a
urma ca niște măgari proști tot ce fac israelienii! Dacă israelienii decid să
înceapă un război doar presupunând că noi (statele Unite) vom fi în mod automat
târâți în acesta, cred că este de datoria noastră ca prieteni să le spunem: „Nu
veți lua decizii pentru noi care sunt legate de interesul nostru național.”
[24]
Fractura
in lumea evreiasca, din timpurile biblice până în ziua de azi
Opoziția internă din lumea evreiască, după cum
o vedem că a izbucnit astăzi între
liderii israelieni și diaspora evreiască, îşi are originea în antichitate. Din
acest punct de vedere, istoria biblică oferă chei indispensabile înţelegerii
sale[26].
Vechea
opozitie intre diaspora evreiasca si iudei
După asediul Ierusalimului (în 597), babilonienii
au decis deportarea evreilor pe scară largă care a afectat în principal orașul Ierusalim.
Regele e exilat împreună cu elita curţii regale: înalţi funcţionari, clerici si
mestesugari. În -587, babilonienii au distrus Templul, orașul și zidurile
Ierusalimului și ale altor centre evreiești. Aceste evenimente au fost urmate
de o a doua deportare, urmată de o a treia în -582.
Unele texte biblice dau impresia că Iudeea este
o țară goală[27] în perioada exilului în Babilon, creându-se
astfel mitul că toată populaţia a fost deportată:
„Astfel
Iudeea a fost dusă departe de pământul său” (2 Kings 25:21)
În propaganda sionistă contemporană, mitul
tarii goale a fost folosit ca argument pentru a justifica ocupatia si colonizarea
Palestinei. Potrivit acestui mit, bine rezumat prin sloganul „un Pământ fără oameni pentru un popor fără
pământ”, atunci când primii sioniști au sosit în Palestina, pământul era
gol și necultivat, iar palestinienii nu existau ca populatie indigenă.
Exilații din Babilon au constituit elita iudeică
care s-a considerat „adevăratul Israel”, disprețuind iudeii din popor care au
rămas în Iudeea.
În textele biblice, cu câteva excepții, cea mai
mare parte a ceea ce se relatează despre viață în Iuda este în perspectiva
exililaţlor din Babilon; în special a celor din prima deportare, în 597. [28]
Astfel, după cum subliniază biblistulThomas
Römer, se află, în special în cartea lui Ezechiel, polemici virulente împotriva
persoanelor rămase în țară, care sunt considerate respinse de Yhwh (Yahweh),
Care, potrivit autorilor cărții, și-ar fi părăsit țara pentru a-i însoți pe
exilați la Babilon[29].
Babilonienii au permis ca această comunitate de
elită, care a prosperat, să continue să existe[30].
Textele biblice menționează o serie de locuri locuite de iudeii deportaţi: Tel Aviv pe canalul Kebar (Ezechiel
3:15), probabil în centrul Babilonului, lângă Nippour; Tel Mèlah, Tel Harsha,
Keroub-Addân, Immer (Ezra 2:59); Kasifya (Ezra 8:17).
O tabliţă cu cuneiforme din Babilon din
colecția Mousaieff (dacă este autentică[31]),
datând de la începutul erei persane, conține un contract de vânzare a animalelor
în care sunt menționate persoane care poartă numele de yahwiste. În mod
interesant, se pare că acest contract a fost încheiat într-un oraș numit „Al-Yahudu-”
(„Noua Iudea”), „anul 24 al lui Darius,
regele Babilonului, regele țărilor[32].
Acest nume,Al-Yahûdu, corespunde
celui găsit într-o cronic babilonianăa ca desemnând Ierusalimul. Prin urmare,
este un „Ierusalim nou” fondat de iudei în Babilon. Aceasta dovedește
importanța și bunăstarea economică a Golah-ului
(termen folosit pentru exilaţii iudei în
Puterea economica si ideologica se afla in
miinile acestui Golah, care, reîntors
în Iudea, a controlat orașul restaurat Ierusalim[34].
Cum să nu facem atunci o paralelă cu situația
statului contemporan al Israelului, a cărui putere și influență internațională
sunt garantate, în cea mai mare parte, de diaspora evreiască din Occident[35],
în special din statele Unite[36]și
din Europa de Vest? [37]
Va urma.
Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.
[24] https://www.youtube.com/watch?v=ifEGiJ2ZxDM
[25] Sur le sujet, lire : Y. Hindi, Chroniques du sionisme, Kontre Kulture, 2019.
[26] Voir : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme, 2018, Sigest.
[27] Sur le mythe du pays vide, voir Hans M. Barstad, The Myth of the Empty Land: A Study in the History and Archeology of Judah during the « Exilic » Pe- riod, Oslo, Scandinavian University Press, 1996.
[28] Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme, pp. 275-279.
[29] Thomas Römer, L’invention de Dieu, Seuil, 2014, p. 280.
[30] Sur la communauté judéenne à Babylone, voir aussi : Yehezkel Lévy, « L’exil de Babylone : les sources traditionnelles et la question de l’émancipation », dans Des Juifs contre l’émancipation, Hermann, 21/12/2007.
[31] Cette collection vient du « marché gris », c’est-à-dire de marchands d’antiquités.
[32] Francis Joannès et André Lemaire, « Trois tablettes cunéiformes d’onomastique ouest-sémitique (collection Sh. Moussaïeff) (Pls. I-II) », Transeuphratène, 17, 1999, p. 17-34, p. 17-27, 33.
[33] Sur l’importance de la communauté judéenne à Babylone, et l’influence qu’exercera sur elle la culture babylonienne, lire : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme, chapitre VII.
[34] Thomas Römer, op. cit. p. 313.
[35] Jacques Attali affirma à ce propos que « La diaspora est la condition de survie d’Israël », Tribune juive, 08/11/1994.
[36] Voir : S. Walt et J. Maersheimer, Le lobby pro-israélien et la politique étrangère américaine, traduction française : La Découverte, 2009.
[37] Sur l’influence du lobby pro-israélien en Europe, lire : David Cronin, Sarah Marusek, David Miller, The Israel Lobby and The European Union, Public Interest Investigations, 2016.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu