Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este condusă de şi face politica lui SOROS!

 

Un studiu al European Center for Law and Justice de la Strasbourg a scos la iveală mai multe conflicte de interese între judecatorii de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si ong-urile finantate de George Soros.

European Center for Law and Justice este un ong care apare adesea în instanță pentru a face campanie pe teme sociale, familiale și legate de religie. Sunt mândru să fiu înscris ca cercetător la ECLJ, dar în realitate am scris un singur articol pentru site-ul centrului și nu primesc niciun salariu de la acesta. Nu am avut niciun rol în redactarea raportului..

Studiul a constatat că, dintre cei 100 de judecători care au ocupat funcția de judecător în cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului în perioada 2009-2019, aproape un sfert (22) au legături puternice cu Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros sau cu ong-uri precum Amnesty International și alte organizații care sunt finanțate de aceasta. Human Rights Watch, de exemplu, a primit 100 de milioane de dolari de la Fundația pentru o Societate Deschisă din 2010.

Unele ong-uri primesc atât de mult din bugetul lor de la Soros, încât de fapt sunt filiale deținute integral de fundația sa.

Legăturile dintre judecători și ong-uri sunt substanțiale. Acestea includ munca de ani de zile in calitate de membri ai comitetului director sau al consiliului executiv al acestor ong-uri; ocupând posturi de profesor la institutii finantate de acestea; calitatea de director salariat al programelor  Fundatiei pentru o societate deschisa (FSD) sau ong-urilor asociate; si realizarea altor forme de munca platita pentru acestea. Lista completă a acestor link-uri poate fi găsită la paginile șapte și opt din raport.

Un bun exemplu este cel al Bulgariei, Yonko Grozev, care, în calitate de lider al Inițiativei privind justiția în societatea deschisă, în 2018, a apărat cazul Pussy Riot împotriva Rusiei, înainte de a fi ales judecător al Curții la scurt timp după aceea.

Studiul nu include forme mai puțin formale de colaborare cu ong-urile, cum ar fi munca ocazională pentru acestea (a se vedea nota 15 din raport). Aceasta înseamnă că legăturile sunt chiar mai mari decât cele abordate în mod specific în studiu.

Raportul acoperă, de asemenea, alți ofițeri în domeniul drepturilor omului, cum ar fi comisarul pentru drepturile omului în cadrul Consiliului Europei din 2012-2018 (Nils Muiznieks); care nu este judecător, dar care a fost de ani de zile activist salariat al FSD din Letonia și care și-a folosit poziția oficială pentru a face campanie împotriva așa-numitei legislații „anti-Soros” din Ungaria.
 
Aceste ONG-uri sunt extrem de active la CEDO. Fundația Helsinki pentru drepturile Omului din Polonia a depus 16 de cereri și a apărat 32 de cazuri numai în 2017. Foarte adesea, rolul jucat de ong-uri nu apare în arhivele instanțelor, ci trebuie să fie descoperit din rapoartele proprii ale ong-urilor. De exemplu, un caz poate fi apărat de avocați de la un ONG cu pledoarii ascultate de alte ong-uri ca părți terțe, chiar dacă celelalte organizații sunt, de fapt, finanțate din aceeași sursă ca și solicitantul, de obicei, Soros.

Nu ar fi nimic în neregulă cu judecătorii care au exercitat o activitate plătită pentru un ong înainte de a deveni judecător, dacă aceleași organizații nu ar fi ele însele active ca părți care au prezentat cauze la CEDO, fie ca solicitanți, în calitate de avocați ai solicitanților; sau ca părți terțe care prezintă o presupusă expertiză (dar, în realitate, fac lobby pentru o cauză), și dacă acești judecători nu au avut  contact anterior cu aceste cazuri.

Într-adevăr, cea mai gravă constatare a raportului este aceea că, în 88 de cazuri, judecătorii au stat la baza hotărârii privind cauzele introduse în instanță de ong-urile pentru care au lucrat anterior, fără a declara un conflict de interese și fără a se retrage de la audierea cauzelor (a se vedea pagina 15 din raport și anexele 1 și 2). Într-un caz derulat în 2018, 10 din cele 14 de ong-uri care au prezentat cazul au fost finanțate de FSD, în timp ce sase din cei 17 de judecatori care au audiat dosarul au avut legaturi cu acelasi grup finantat de Soros.

Refuzul judecătorilor de a se retrage este un eșec profesional rușinos care arată că organismul european suprem pentru drepturile omului nu este, de fapt, independent, ci face parte dintr-o adevărată „industrie a drepturilor omului” – o piramidă a banilor și o rețea strânsă de relații profesionale, în fruntea carora se afla George Soros cu miliardele sale. ong-urile ar trebui să reprezinte „societatea civilă” independent de stat; în realitate, un număr foarte mare dintre acestea sunt creaţia unor actori fără legitimitate democratică, precum FSD.

Faptul că acest sistem corupt a putut să prospere are mai multe cauze. Primul este că Soros și ong-urile pe care le finanțează domină industria drepturilor omului în Balcani și în statele baltice. Milioanele sale inundă aceste țări mici și sărace (de exemplu, din 1992, el a cheltuit 131 milioane de dolari în Albania) și, la rândul lor, numesc judecători la CEDO care reglementează chestiunile legate de drepturile omului pentru cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Într-adevăr, raportul constată că totalul cheltuielilor FSD în Europa, de 90 de milioane de dolari pe an, depășește de fapt bugetul anual al Curții Europene a Drepturilor Omului (70 de milioane de dolari).

În al doilea rând, noile proceduri introduse în 2012 prevăd în mod special participarea ONG-urilor la procedura de selecție a judecătorilor la CEDO. Aceste ong-uri pot propune candidați și pot face lobby pentru selecția lor. Au făcut acest lucru de multe ori, după cum arată raportul. În cazul Albaniei în 2018, de exemplu, doi din cei trei candidați au fost directori ai FSD; unul dintre aceștia a fost ales.

În cele din urmă, nu există nicio cerință ca persoanele numite în calitate de judecători la CEDO să aibă nicio experiență judiciară. Aproximativ 51 din cei 100 de judecători care s-au aflat pe banca CEDO din 2009 nu au mai fost niciodată judecători sau magistrați. În schimb, ei au fost adesea activiști pentru drepturile omului care au lucrat pentru Soros sau pentru una dintre  organizațiile sale de primă linie.

Aceasta este o slăbiciune structurală care afectează și tribunalele internaționale pentru crime de război. După cum am arătat în cartea mea, „Travesty”, înseamnă că oamenii pot avea putere judiciară chiar dacă nu sunt, de fapt, judecători sau magistrați instruiți sau chiar avocați, ci activiști politici. În unele cazuri ieşite din comun, oamenii au devenit judecători pe băncile acestor tribunale fără a avea nici măcar un minimă calificare juridică.

Rezultatul este că judecătorii care stau în aceste organisme nu se comportă, de fapt, ca judecătorii. Rolul judecatorului este de a spune care este legea, nu de a spune ce crede el sau ea ca ar trebui sa fie legea. Din păcate, acest lucru este exact ceea ce fac judecătorii din CEDO și din noile tribunale internaționale. În 1978, CEDO a proclamat că convenția este „un instrument viu care trebuie interpretat în lumina condițiilor actuale” și că, prin urmare, judecătorii săi au dreptul de a citi noi lucruri în convenție, în loc să accepte să fie obligați de aceasta. Un astfel de activism judiciar este o parodie a statului de drept.

Este o parodie, deoarece domeniile în care judecătorii CEDO își exercită activismul judiciar sunt tocmai cele mai sensibile din punct de vedere politic, care ar trebui decise în mod corespunzător de politicienii din parlamentele alese sau prin referendumuri, si nu de o casta de elită a unor activisti. Aceste domenii includ libertatea de exprimare, azilul, drepturile LGBT, condițiile de detenție, drepturile minorităților și așa mai departe. Folosindu-și libertatea de a formula legea, judecătorii CEDO au aplicat de-a lungul deceniilor o nouă viziune a omului, care este opusul intenției inițiale a Convenției, și anume de a proteja ființele umane și familiile acestora de puterea abuzivă a statului. Acum CEDO își petrece cea mai mare parte a timpului cerând mai multă putere de stat pentru o cauză sau alta la modă.

George Soros a fost atacat de mult timp pentru puterea politica excesiva pe care a cumparat-o uriasa sa avere, in special in Europa de Est post-comunista. Acest raport al Centrului European de Lege și Justiție este, cu toate acestea, una dintre primele ocazii în care efectul de corupție al acestei puteri a fost identificat cu scrupulozitate și documentat cu privire la organismul suprem însărcinat cu protecția drepturilor omului în Europa. Până în prezent, CEDO nu a negat niciuna dintre faptele prezentate în raport și, în măsura în care aceste fapte nu pot fi negate deoarece provin chiar din CEDO, credibilitatea sa ca organism judiciar independent este acum la pământ

Autor: John Laughland, care are un doctorat în filozofie de la Universitatea Oxford și care a predat la universitățile din Paris și Roma, este istoric și specialist în afaceri internaționale.

Sursa: https://www.eurasiareview.com/26022020-credibility-of-european-court-of-human-rights-lies-in-ruins-after-judges-links-to-soros-revealed-oped/